ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 16 Sep 2021

Cele trei Guyane - colțul magic al Americii de Sud (IV)

Călătoria în Surinam ne-a prilejuit primul contact cu pădurile tropicale şi natura din America de Sud, iar experienţele trăite au fost adevărate lecţii de ecologie despre care încerc să vă povestesc pentru a vă convinge încă o dată să fiți alături de mine.

Parcul Natural Peperpot, plantația devenită junglă

Parcul Natural, deschis în anul 2009, cu o biodiversitate impresionantă şi aflat la doar 5 km de Paramaribo, gestionează bogăția naturală apărută după închiderea vechii plantații de cafea și cacao, Peperpot din Commewijne. Suprafața parcului este de aproximativ 820 de ha şi include un ecosistem unic cu o mare varietate de animale și plante.

Pădurea secundară din parcul natural, care a apărut după ce pădurea primară a fost tăiată anterior pentru înființarea plantației, este bogată în floră și faună asemănătoare cu jungla din interiorul îndepărtat al Surinamului. O parte a zonei a devenit accesibilă publicului, fiind amenajată ca un parc natural care se dezvoltă continuu cu sprijinul Fondului Mondial pentru Natură (WWF) și a altor parteneri. Scopul acestora este protejarea biodiversității naturale și conservarea părților din fosta plantație ca patrimoniu cultural. În plus, plantația are o istorie lungă redată foarte frumos în muzeul din cadrul Centrului de cercetări deschis aici în octombrie 2015.

Delfinul roz și caimanul negru

Într-o inedită plimbare cu barca pe râul Surinam am avut ocazia să întâlnim o specie de delfin de apă dulce care se numește „Profosu“. Delfinii din Surinam au partea ventrală (burta) roz și sunt foarte curioși și prietenoși, fiind considerați cei mai inteligenți dintre cele cinci specii de delfini de râu existente. Ca o curiozitate despre această specie am aflat că are creierul cu 40% mai mare decât al omului. Ne-am bucurat de compania lor, le-am admirat spectacolul de sărituri, stropitul, joaca și am încercat să-i fotografiem.

Caimanul negru este și el o atracție specială pentru turiștii care ajung în jungla surinameză. Îmi amintesc că după ce am servit cina am fost invitați să ne urcăm în canoe și, într-o liniște deplină, cu un reflector puternic „în dotare“ am început să căutam, în apropiere de malul râului, licăriri roșiatice, mai precis ochii caimanilor intrați în apă să se hrănească. Cei mai norocoși au reușit să-i fotografieze, iar pentru noi toți, să fim pentru vreo 2 ore în noapte într-o canoe a fost o adevărată aventură de care îmi amintesc cu plăcere.

Prin pădurea tropicală

În Surinam am avut parte de o drumeție în junglă însoțiți de ghizi pentru care pădurea tropicală nu avea secrete.Traseul era deja stabilit, dar trebuie să recunosc că a fost cea mai originală deplasare pentru că am aflat lucruri despre care citisem în adolescență prin cărțile de aventuri pe care le consideram atunci ficțiune.

Mai întâi ne-a fost prezentat un anumit tip de copac cu tulpina lată, care suna a gol. Cu o bucată de lemn mai tare dacă băteai de trei ori concomitent în acel trunchi de copac, sunetul se propaga la câțiva kilometri distanță, iar semnalul reprezenta un SOS pentru familie care însemna că ceri ajutor dacă te-ai rătăcit prin pădure.

Pe traseu ghizii au crestat diverse trunchiuri de copac și chiar ne-au dat să gustăm din seva acestora. Am experimentat leacuri naturiste din junglă. Unul era bun pentru anemie, altul pentru dureri de stomac, iar altul pentru rinichi, sau pur și simplu era un antidot pentru orice tip de otravă sau venin. Trebuie să fii cu adevărat experimentat ca să cunoști toate aceste curiozități ale naturii.

Am aflat și cum se confecționează o armă de vânătoare dintr-un tip de lemn sub formă de tub drept, gol pe dinăuntru, folosit pe post de țeavă, iar „muniția“... țepii foarte ascuțiți de la o altă plantă. Tot în jungla respectivă am văzut mușuroaie de termite uriașe în care, dacă călcai, riscai să te afunzi cu totul, apoi maimuțe, păsări, paianjeni și furnici uriașe.

Am un singur regret, acela că timpul alocat pentru a vedea toate aceste curiozități ale naturii a fost prea scurt, dar experiențele trăite au fost intense și memorabile. Sper că și de această dată v-am stârnit curiozitatea să călătoriți, măcar și imaginar, alături de mine. Așadar, țineți aproape, dragii mei cititori, pentru că urmează un nou episod.

Teofilia Banu

GALERIE FOTO

  • Publicat în Turism

Cele trei Guyane – colțul magic al Americii de Sud (III)

Poate vă întrebaţi de ce am ales ca destinaţie de vacanţă Surinamul. Ei bine, pentru că știam multe lucruri despre acest ținut și voiam să aflu cât de mult și-au lăsat amprenta olandezii, a căror colonie a fost. Apoi, ca de fiecare dată, doream să cunosc zone exotice unde natura îţi oferă peisaje fascinante, dar şi posibilitatea de a întâlni oameni ce poartă amprenta istoriei şi a mediului în care trăiesc de sute de ani. Am avut, de altfel, prilejul de a îmbina natura şi aventura cu obiceiurile şi tradiţiile locului.

20191124 151020 HDR

Joden Savannah, prima aşezare evreiască din America de Sud

Cu impresiile lăsate de turul prin capitala Paramaribo am pornit călătoria în jungla surinameză, prima destinaţie fiind Joden Savannah, o aşezare pe malul râului Surinam, întemeiată de evreii care au fugit din Portugalia şi Olanda  pentru a scăpa de tortură și de condamnarea la arderea pe rug din perioada Inchiziţiei. Pe aceste teritorii evreii au beneficiat de autonomie şi au înfiinţat mai multe plantaţii cu trestie de zahăr pe care le-au exploatat cu ajutorul sclavilor africani. Pe măsură ce câştigurile pe plantaţii au scăzut din diverse cauze, la care s-au adăugat revoltele negrilor maroon de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, evreii au părăsit locul preferând capitala, care între timp devenise port comercial exclusiv al coloniei. Am văzut ruinele uneia din cele mai vechi sinagogi din America de Sud, fântâna cu apă termală și cimitirul evreiesc. Este un sit turistic în care s-a investit mult pentru conservare în ultima perioadă și unde se pot afla multe lucruri inedite despre evreii care au trăit în acele locuri.

Comunitatea Maroon, urmaşii sclavilor negri

20191125 094556 HDR

În Surinam există o regiune formată doar din aşezări fondate de sclavii negri fugiți de pe plantații pentru care jungla reprezenta singura alternativă de a deveni liberi. Am călătorit vreo 3 ore până să ajungem la comunitatea Maroon, descendentă din triburile de sclavi. Peisajul era unul tipic de pădure amazoniană, existând în prezent multe exploatări forestiere. Am văzut multe depozite ad-hoc de arbori uriaşi, de esenţe rare, dovadă că se taie într-un ritm accelerat, dezorganizat. Am aflat că în zonă există şi exploatări de aur, unele clandestine, aurul fiind folosit şi ca monedă de schimb în tranzacţiile comerciale făcute în special cu vânzătorii chinezi.

De altfel, am văzut pe ultima porţiune a drumului din junglă nişte colibe acoperite cu frunze de palmier despre care am aflat că sunt locuite provizoriu de nomazi căutători de aur, sau lucrători forestieri. La un moment dat drumul s-a terminat, iar singura posibilitate de a înainta spre inima junglei a fost să folosim un gen de ambarcaţiuni tradiţionale, un fel de pirogi în care mărturisesc că am urcat cu o oarecare teamă, dar până la urmă călătoria a fost una de neuitat. Am avut ocazia să vedem cum trăiesc comunitățile urmașilor tribului Maroon și chiar să interacționăm cu ei.

20191125 085835 HDR

Maroonii din Surinam au devenit unul dintre cele mai mari și mai concentrate grupuri de descendenți ai sclavilor fugari din lume, numărând în jur de 65.000 de oameni. Strămoșii lor se numără printre primele comunități care și-au câștigat independența de sub dominația colonială. Maroonii s-au bucurat de libertate cu 100 de ani înainte ca sclavia să fie abolită. Astfel, independența lor a fost recunoscută prin semnarea unui tratat de pace cu olandezii în anii 1760, după mai bine de 50 de ani de război brutal de gherilă.

Timp de sute de ani aceștia au reușit să dezvolte o viață comunitară bogată din punct de vedere cultural, chiar dacă au trăit în relativă izolare. Totuși, din punct de vedere economic, au rămas dependenți de mărfurile aduse pe cale maritimă, deci așa- zisa libertate trebuie înțeleasă cu o anumită îngăduință.

20191124 161151 HDR

Personal mă consider extrem de norocoasă că am avut șansa de a vedea jungla amazoniană, trăind experiențe unice, despre care promit să vă povestesc și într-un alt episod. Călătorind am învățat să prețuiesc fiecare clipă petrecută despre care să pot povesti. Așadar tineți aproape, călătoria continuă.

Teofilia Banu

  • Publicat în Turism

Cele trei Guyane - colțul magic al Americii de Sud (II)

Călătoria în Guyane am început-o în Surinam (Guyana Olandeză), după un drum de vreo nouă ore cu avionul de la Amsterdam la Paramaribo. Ne-au întâmpinat fețe zâmbitoare de toate culorile și o căldură tropicală cu multă umezeală.

Surinam are aspectul unui copac al cărui trunchi se sprijină pe țărmul Oceanului Atlantic datorită râurilor pe care le colectează în drumul său. Pădurea tropicală ocupă 90% din teritoriu, iar populația este de aproximativ șapte sute de mii de locuitori.

Aveam să constatăm că am ajuns într-un ținut ce poate fi luat ca model de societate multiculturală, de conviețuire interetnică și religioasă. Am întâlnit oameni de origini etnice diferite, ţinând cont că în fosta colonie olandeză trăiesc: europeni, afro-americani, chinezi, indieni, amerindieni, evrei, indonezieni și mai nou brazilieni, fiecare cu istoria, religia și obiceiurile lui. Chiar și în ținuturile acoperite de junglă, aparent de nepătruns, ne-am simțit în siguranță și am fost primiți cu bucurie de localnicii din cele mai îndepărtate așezări.

Paramaribo „orașul de lemn“

Paramaribo este un oraș inedit cu aspect colonial, clădiri vechi cu o arhitectură versatilă, un exemplu unic de îmbinare a stilurilor olandez, britanic, creol şi asiatic. O impresie deosebită fac clădirile din centrul istoric care este trecut în patrimoniul mondial UNESCO. Sunt construite în stilul arhitectural olandez, dar din lemn de esență rară utilizat de amerindieni.

Edificiile religioase sunt și ele impresionante. Catedrala Sfinții Petru și Pavel este spațioasă, construită din lemn și are o arhitectură pe care nu am văzut-o nicăieri în altă parte. Moscheea și sinagoga sunt și ele de neuitat datorită faptului că sunt practic alăturate, despărțite doar de un gard. Ambele sunt foarte mari, moscheea chiar arată mai ceva ca în multe țări predominant musulmane. Se știe că în Surinam au fost mulți evrei în vremea colonială, implicați în companiile care exploatau resursele naturale, iar musulmanii au venit mai târziu din India si Indonezia.

Însoțiți de ghidul local am văzut în centrul orașului Piața Independenței în care se află  Palatul Prezidențial și Adunarea Națională, iar în apropiere Parcul Palmierilor.

Am vizitat și Fortul Zeelandia, unul dintre locurile unde s-au stabilit primii coloniști. A fost construit în 1640 pentru a apăra zona Paramaribo, iar începând cu 1872 a fost folosit ca închisoare. În 1972 aici s-a deschis Muzeul Național al Surinamului. Colecțiile existente în muzeu sunt diverse: arheologie, etnografie, artă, obiecte din perioada colonială, textile, fotografii din diferite perioade și chiar colecții de publicații locale. A fost o adevărată lecție de istorie de care îmi amintesc cu mare plăcere.

Am făcut fotografii, ne-am plimbat, am interacționat cu localnicii. Într-un cuvânt, turul panoramic a fost unul memorabil.

Dar povestea mea despre Surinam nu s-a terminat, așadar vă îndemn să rămâneți alături de mine. Călătoria continuă.


Teritoriul Surinam, populat inițial de triburi amerindiene, a fost descoperit de Cristofor Columb în anul 1498, dar primii europeni care au debarcat au fost Juan de la Cosa şi Amerigo Vespucci în 1949. Aceștia nu au găsit metale prețioase şi au abandonat ideea de a coloniza zona. Abia la începutul secolului al XVII -lea se stabilesc aici primii coloniști europeni (olandezi şi englezi).

Prin tratatul anglo-olandez de la Breda, din anul 1667, teritoriul este cedat Olandei în schimbul insulelor Manhattan. Până în anul 1975, când țara a devenit independentă, s-a numit Guyana olandeză, iar de atunci Surinam, nume ce provine de la fluviul care o traversează de la sud la nord.


Teofilia Banu

GALERIE FOTO

  • Publicat în Turism

Cele trei Guyane, colțul magic al Americii de Sud (I)

Călătoria în cele trei Guyane ne-a oferit prilejul să explorăm o zonă ce cuprinde unele dintre cele mai frumoase și mai bine conservate păduri tropicale, considerate un paradis al naturii. Aproape 90% din teritorii sunt acoperite de junglă, stârnind astfel interesul celor dornici de ecoturism și aventură.

Guyana înseamnă de fapt „pământ între ape“. După modul în care ne-am deplasat pe teritoriul acestei țări, am realizat de ce i s-a atribuit acest nume. Toată jungla este străbătută de râuri cu debite foarte mari, astfel că mare parte din călătoria noastră ne-am deplasat  pe ape cu tradiționalele pirogi și caiace sau cu bărci pneumatice și catamarane. În fiecare dintre locuri am aflat noi povești, legende, istorie.

În Guyana Franceză am fost pe urmele lui Henri Charrière, cel care, în romanul autobiografic Papillon, a descris atrocităţile care se comiteau în coloniile penitenciare din Iles du Salut situate în Oceanul Atlantic. Pentru o perioadă de peste 100 de ani aceste insule au fost cunoscute și sub numele de Iadul Verde, ultimii prizonieri părăsind închisoarea, considerată cea mai dură și sigură din colonii, în anul 1953.

Vizita la Centrul Spațial European, de unde se lansează sateliţii şi rachetele Ariane, a fost și ea una memorabilă, fiind primul contact cu o tehnologie pe care n-o văzusem decât la televizor.

În Guyana Britanică am zburat deasupra junglei, pentru prima dată cu un avion de mici dimensiuni. Este o senzație unică să te afli atât de aproape de pilot, să privești bordul avionului, dar mai ales peisajul, jungla, de la doar câteva sute de metri altitudine și mai ales cascada Kaieteur, cu înălțimea de peste 200 de metri și cu debitul său impresionant, aveam să aflu, de patru ori mai mare decât Niagara. A fost ceva ce nu se poate uita vreodată.

Cu multă adrenalină a fost calătoria cu piroga, în amonte pe râul Surinam, spre un resort aflat în inima junglei. Îmi amintesc că la un moment dat am ajuns într-o zonă dificilă cu stânci și bolovani mari, negri, unde a trebuit să coborâm și să parcurgem pe jos drumul până când barca, încărcată cu bagaje, ne-a preluat din nou. Tot acolo am avut parte de o altă experiență inedită. După cazare, masă și o scurtă pauză, cu aceleași pirogi, cei mai curajoși am mers pe râu noaptea să vedem caimanul negru, o specie de reptile asemănătoare cu crocodilul pe care doar după lăsarea întunericului ai șansa să-l vezi.

Sunt multe de povestit despre natura, oamenii și obiceiurile inedite din Guyane – ținuturile dintre ape. Sper să vă stârnesc și de această dată curiozitatea de a călători imaginar alaturi de mine.

Așa cum spuneam, a împărtăşi cu voi, cititorii, cele văzute şi trăite în călătorii reprezintă o binecuvântare. Așadar, vă îndemn să-mi rămâneți alături.


Guyana, Guyana Franceză și Surinam sunt entități statale situate în nord-estul Americii de Sud, între Venezuela și Brazilia, toate fiind foste colonii ale Angliei, Franței și Olandei.

Guyana este singura țară sud-americană din Commonwealth vorbitoare de limba engleză şi una dintre puţinele țări membre al Comunității Caraibelor, care nu este insulă.

Guyana Franceză este departament integrat al Franței și al Uniunii Europeane, aici aflându-se și Centrul Spațial European, iar Surinam este singura țară independentă, dar cu o diversitate etnică și religioasă unică în lume, limba oficială fiind olandeze.


Teofilia Banu

  • Publicat în Turism
Abonează-te la acest feed RSS