Lumea Satului

Lumea Satului

În culturile agricole, concurența directă a buruienilor cu planta de cultură are un impact negativ asupra producțiilor obținute. De exemplu, lipsa combaterii din cultura de floarea soarelui a buruienilor precum  ambrozia, cânepa, știrul sălbatic, spanacul sălbatic, poate duce la pierderi de producție cuprinse între 20-70 %.

Ambrozia (denumită popular și iarbă de paragină, iarba pârloagelor sau floarea pustiei) face parte din familia Asteraceae, care cuprinde aproximativ treizeci de specii de plante anuale sau perene. În ultimii ani, această buruiană devine din ce în ce mai prezentă în zone ale României în care nu se regăsea până în prezent. Polenul acestei plante, purtat de vânt, provoacă polinoze, astm, la sfârșitul verii - începutul toamnei, fiind unul dintre factorii agravanți ai astmului bronşic. O singură plantă matură de ambrozie poate elibera până la 8 miliarde de grăunțe de polen (20 microni în diametru) și până la 30.000 de semințe, care își păstrează calitățile germinative timp de 40 de ani.

eficacitatea erbicidului Viballajpg

Alături de ambrozie, Cannabis sativa sau cânepa, devine din ce în ce mai invazivă în special în partea de Sud a României. Cânepa, o plantă ruderală, este din ce în ce mai întâlnită în cultura de floarea soarelui.

Viballa combaterea buruienii cannabis sativa

Erbicidul VIBALLA® din portofoliul companiei CORTEVA prezintă următoarele avantaje și beneficii:

Viballa

  • FLEXIBILITATE – fereastră largă de aplicare – începând cu stadiul de 4 frunze complet dezvoltate ale culturii de floarea soarelui până la stadiul de buton floral
  • LIBERTATEA DE A ALEGE – indiferent de tehnologia pe care doriți să o utilizați, erbicidul VIBALLA® este selectiv față de toți hibrizii de floarea soarelui (fie convenționali, ExpressSun®/TBN sau Clearfield®)
  • INOVAȚIE – erbicidul VIBALLA® conține Arylex™ active și prezintă un mod de acțiune nou destinat combaterii buruienilor din cultura de floarea soarelui
  • FĂRĂ RESTRICȚII – după aplicarea erbicidului VIBALLA®, orice cultură poate fi înființată fără nicio restricție în asolament normal.
  • INDEPENDENȚĂ FAȚĂ DE CONDIȚIILE CLIMATICE
  • EFICACITATE EXTRAORDINARĂ în combaterea buruienilor dificil de controlat, chiar și a biotipurilor rezistente, din cultura de floarea soarelui

Erbicidul VIBALLA® este ușor de utilizat, doza recomandată este de 1 L/Ha și se integrează perfect în programele de combatere integrată a buruienilor cu frunză lată din cultura de floarea soarelui.

Alexandra Petcuci

Category Marketing Manager Erbicide Romania & Moldova

Foarte multe business-uri au plecat și de la nevoile familiei, iar o afacere cu animale de fermă pleacă și de la posibilitățile existente, adică teren disponibil, adăpost, climă sau piață locală de desfacere. Aura Larisa Popean din comuna Cătina, județul Cluj, are aproape 14 ani și spune că este foarte pasionată de animale, iar pornirea unei afaceri în zootehnie de către părinții săi în urmă cu mai bine de 15 ani a fost lozul câștigător în familia sa.

A început doar cu două oi

Tânăra dispune de la părinți de întregul atașament față de meseria pe care a ales să o practice încă de la o vârstă foarte fragedă. De fapt, a crescut printre animale și nici nu-și putea închipui că va face altceva în viaţa de adult decât ceea ce face în prezent.

„Ferma noastră a luat naștere acum 20 de ani. Părinții mei s-au mutat împreună într-o casă din satul Valea Caldă și au început să crească animale. Tatăl meu, muncind din greu, și-a mărit turma de oi. Peste câțiva ani a fost nevoit să mai vândă din ele, deoarece nu îi era ușor să se ocupe singur de fermă, dar fiind în floarea vârstei a vrut să meargă mai departe. Și-a mai cumpărat oi și a ținut mieluțe de la acestea. În prezent avem mai bine de 200 de oi, dorindu-ne pe viitor să mărim efectivul de animale. Noi ținem oi Țurcane; acestea au o lână deasă și bogată, pe care o tundem începând cu luna mai. Această rasă de oi fată și câte doi miei, sau câteodată chiar trei. O astfel de investiție este destul de scumpă, deoarece ca să ai hrană pentru ele trebuie să investești mulți bani în furaje și nutreț. Încă din copilărie, tatăl meu s-a ocupat cu oile, iar eu i-am călcat pe urme. În fiecare zi îl ajut pe tatăl meu cu cel mai mare drag“, punctează clujeanca.

Produsele principale – brânza și urda – se vând mai greu, toate s-au scumpit, iar despre lână nici nu poate fi vorba, este folosită doar pentru uz casnic.

„Vindem carne de miel și produse din laptele obținute de la oi. Acestea sunt destul de scumpe în ziua de azi. De exemplu, kilogramul de carne de miel este 25 de lei, iar laptele de oaie este peste 6 lei litrul. Lâna o folosim la boande, pieptare sau țoale“, adaugă Aura Larisa Popean.

Cu toate dificultățile întâmpinate, tânăra clujeancă este optimistă. Mai mult, ea îi îndeamnă pe cei din generația ei să se implice în astfel de afaceri.

„Primul meu sfat pentru cei care aleg zootehnia este că trebuie să aibă iubire față de animale și față de ceea ce fac. De asemenea, trebuie să le placă munca și să fie harnici. Pe viitor îmi doresc să cresc și să dețin cât mai multe oi. Dorința mea este de a-l ajuta pe tatăl meu în gospodărie. Peste câțiva ani, îmi doresc să îmi văd ferma mai bogată, adică mai plină de oi și chiar și cai“, încheie Aura Larisa Popean din comuna Cătina, județul Cluj, o tânără crescătoare de oi.

Beatrice Alexandra MODIGA

Până de curând, suprafețele cultivate cu mazăre erau reduse, principalul motiv fiind absența unei piețe stabile de valorificare a acestei culturi. Pactul Verde European (Green Deal) a venit „la pachet“ cu diferite eco-scheme. După cum bine știți, fermierii vor avea obligativitatea să aloce o anumită suprafață leguminoaselor pentru boabe. Au fost foarte multe dezbateri referitor la acest subiect, nu le voi mai relua în aici. Mă voi referi, strict, la problemele de protecție a mazării de atacul dăunătorilor. Despre avantajele mazării asupra fertilității solului nu cred că are rost să mai vorbesc, deoarece sunt bine cunoscute de către toți. La fel și despre avantajele acestei culturi, în asolament. Din păcate, prețul de valorificare a mazării este în continuare neatractiv pentru fermieri. În principiu, cultura ar putea fi valorificată în zootehnie, dar la noi în țară acest sector este în suferință.

Unul dintre principalii dăunători ai mazării, când plantele sunt la început de drum, este gărgărița frunzelor mazării (Sitona lineatus). Este o specie înrudită cu rățișoara porumbului (Tanymecus dilaticollis), ambele făcând parte din familia Curculionidae. Dacă ne uităm puțin la cum arată adulții celor două specii, putem vedea asemănări între ele, cu menținea că gărgărițele frunzelor mazării sunt mai mici (4-5 mm lungime) comparativ cu rățișoara, care poate ajunge și la 10 mm lungime. Foarte interesant este faptul că mazărea este o plantă repelentă pentru T. dilaticollis, în schimb este meniul principal al speciei S. lineatus, care face obiectul acestui articol.

Creșterea suprafețelor cultivate cu mazăre ar fi un lucru benefic, cu condiția ca această cultură să fie rentabilă pentru fermieri, dar mai înseamnă și o „masă bogată“ pentru gărgărița frunzelor mazării. La fel ca și „verișorii“ din cultura porumbului, atacul adulților acestei specii este periculos când mazărea se află în primele faze de vegetație. Dacă este o primăvară secetoasă (cum au fost cele din anii 2022 sau 2023), însoțită de temperaturi ridicate, atunci atacul este și mai păgubitor, tinerele plăntuțe de mazăre pot să piardă apa și apoi să se usuce. Pentru a se întâmpla acest lucru, este nevoie și de un nivel ridicat al populației dăunătorului. Atacul are loc și când plantele se află în faze mai avansate de vegetație, caz în care adulții rod marginal foliolele frunzelor, rosăturile având forma caracteristică a literei „U“ (în acest mod se recunoaşte cu uşurinţă în câmp atacul acestui dăunător).

Periculos poate să fie şi atacul larvelor, dar acesta survine când plantele de mazăre sunt într-o fază mai avansată de vegetaţie. Practic, larvele rod la început nodozităţile bacteriene apoi rădăcinile, făcând galerii adânci şi neregulate. În funcţie de intensitatea atacului (în cazul larvelor), plantele de mazăre fie stagnează în creştere, având o producţie diminuată, fie pot să se usuce în totalitate (caz mai rar întâlnit, pe scară largă).

Gărgărița frunzelor mazării prezintă o generaţie pe an, iernând ca adult în sol sau sub resturile vegetale, la o adâncime de câțiva centimetri. Când temperatura aerului depăşeşete 18°C și intensitatea luminii de 30.000 lucsi, adulţii ies din hibernare, părăsesc locurile de iernare, îndreptându-se spre locul unde sunt amplasate noile culturi de mazăre, fie prin zbor, fie prin deplasare la sol. În acest caz, există un plus față de Tanymecus dilaticollis, și anume adulții speciei S. lineatus au o capacitate mai bună de a zbura, comparativ cu „verișorii lor din porumb“!

Pe lângă mazăre, gărgărițele mai atacă alte leguminoase cum ar fi fasolea, soia, bobul, lucerna, trifoiul etc. Chiar dacă adulții nu distrug plantele, în cazul unui atac ridicat, suprapus cu o perioadă secetoasă, recolta poate scădea semnificativ. Spre deosebire de larvele speciei T. dilaticollis, al căror atac la rădăcinile porumbului nu are un impact economic semnificativ, în cazul larvelor gărgărițelor frunzelor mazării, atacul acestora la nodozități poate duce la scăderea cantității de azot fixată de cultura mazării și, în unele cazuri, la minusuri de recoltă.

În tehnologia de cultură a mazării de primăvară nu s-a pus accent pe combaterea acestei specii de insecte. Creșterea suprafețelor cultivate cu mazăre ar putea duce, pe viitor, la creșterea nivelului populațiilor gărgăriței frunzelor. Momentan nu există omologat niciun insecticid folosit pentru tratamentul semințelor mazării, în vederea combaterii dăunătorilor care pot ataca cultura, imediat după răsărit. În vegetație, se poate interveni cu insecticide de contact, în cazul în care presiunea de atac este ridicată, iar plantele de mazăre se află în faza de sensibilitate maximă față de atacul adulților acestei specii. Numai că s-ar putea să existe restricții de tratament al culturilor de mazăre, pe unele ecoscheme.

Un asolemant corespunzător, în care să fie incluse 6-7 culturi, ar putea limita nivelul populației acestei specii, considerate dăunătoare leguminoaselor pentru boabe. Din păcate, sortimentul de culturi din ferme este unul limitat, pe motiv de rentabilitate și din cauza lipsei pieței de desfacere. Pentru leguminoase pentru boabe, inclusiv mazărea ar trebui să exsite un sistem de zootehnie foarte dezvoltat. Din păcate, la noi în țară zootehnia este în declin. 

De toate aceste aspecte trebuie să ținem cont când vorbim despre înverzire. Creșterea suprafețelor cultivate cu leguminoase pentru boabe (mazăre, fasole, linte, bob, soia), precum și cu cele furajere (lucernă, trifoi) este un lucru foarte benefic pentru fertilitatea solului și nu numai, dar este benefică și pentru speciile de insecte fitofage, care au „în meniul lor“ aceste culturi. Iar schimbările climatice, concretizate prin creșterea temperaturilor, favorizează, în general, insectele dăunătoare culturilor agricole, înclusiv pe cele care atacă leguminoasele pentru boabe, cum este cazul gărgăriței frunzelor mazării.

Este o sarcină dificilă să găsim un echilibru între avantajele obținute în urma creșterii suprafețelor cultivate cu mazăre și dezavantaje (creșterea rezervei biologice ale dăunătorilor acestei culturi), dar nu imposibil.

Foto 1 – Atac caracteristic al adulților speciei S. linetus la frunzele de mazăre, în forma literei „U“

Atac caracteristic al adultilor speciei S. linetus

Foto 2 – Atac al adulților speciei S. lineatus, la plantele de mazăre aflate în primele faze de vegetație

Atac al adultilor speciei S. lineatus

Foto 3 și 4 – Sitona lineatus, adult asemănător cu Tanymecus dilaticollis, dar cu dimensiuni mai mici

Sitona lineatus adult asemanator cu Tanymecus dilaticollis

Sitona lineatus adult

Dr. ing. Georgescu Emil, INCDA Fundulea

Pentru tânăra Ioana Iordăchiță, experiența timpurie în agricultură i-a înrădăcinat dragostea pentru pământ și a modelat pasiunea sa pentru acest domeniu. Ne întoarcem în timp, în anul 2007, când familia Iordăchiță, Cristian și Carmen, a decis să-și deschidă un nou domeniu de activitate, investind într-o afacere agricolă în județul Vaslui, în localitatea Muntenii de Jos. În prezent cultivă legume și răsaduri în solariile care au o suprafață de 1.700 mp, precum și în câmp deschis.

„Totul a pornit de la dorința tatălui meu de a găsi o oportunitate de investiție și de a-și asigura un venit stabil pentru familia noastră. Chiar dacă nu avea experiență vastă în acest domeniu, pasiunea și determinarea lui au fost motorul care ne-a condus către această nouă provocare. În același an, am fost înscrisă și eu la școală, iar această afacere a devenit parte integrantă din viața noastră de zi cu zi. Am crescut odată cu fermă, petrecând fiecare vacanță printre plantele din solarii, învățând și contribuind la munca de zi cu zi a părinților mei. Această experiență timpurie în agricultură mi-a înrădăcinat dragostea pentru pământ și a modelat pasiunea mea pentru acest domeniu“, specifică Ioana Iordăchiță, tânăra în vârstă de 23 de ani.

Ferma legumicolă este una sustenabilă

Pentru Ionela, părinții ei au fost adevărați autodidacți în agricultură, învățând tehnicile de lucru din mers.

„La început, ei au aplicat metode de muncă tradiționale, dar cu trecerea timpului și cu experiența acumulată au descoperit și au adoptat tehnici noi și mai eficiente. Fiecare zi petrecută în solarii a fost o oportunitate de învățare și de îmbunătățire a practicilor agricole, iar rezultatele au fost remarcabile. Astfel, ei au reușit să adapteze și să optimizeze procesele de cultivare, asigurându-ne că ferma noastră devine mai sustenabilă în timp.“

Business exclusiv de familie

Investiția în ferma familiei a fost susținută exclusiv din fonduri proprii.

„Fiecare an a fost o nouă provocare din punctul de vedere al investiției, deoarece vremea și condițiile meteorologice au fost factori imprevizibili care au influențat în mod semnificativ planurile și eforturile noastre. Cu toate acestea, am învățat să ne adaptăm și să gestionăm resursele cu înțelepciune, reușind să facem față fluctuațiilor și să continuăm să ne dezvoltăm ferma în ciuda obstacolelor întâlnite pe drum“, adaugă legumicultoarea din județul Vaslui.

Distribuția produselor din ferma familiei Iordăchiței se realizează în principal prin vânzarea la piață sau direct din solar, ne spune tânăra.

„Am experimentat și varianta livrărilor în diferite puncte din oraș, dar am constatat că necesită mult timp, iar în zilele aglomerate de vară prioritățile noastre sunt concentrate pe maximizarea eficienței lucrărilor în fermă. Având în vedere că ne bazăm doar pe resursele interne, adică doar pe membrii familiei pentru a gestiona întreaga fermă, inclusiv vânzarea produselor, nu avem un angajat dedicat exclusiv pentru livrări.“

Vânzare directă către consumatori

Mai mult decât atât, în județul Vaslui nu se găsesc oameni disponibili să vină să lucreze cu ziua, ceea ce îi face pe membrii familiei Iordăchiță să se bazeze în totalitate pe eforturile lor și pe munca în echipă a membrilor de familiei pentru a duce la îndeplinire toate activitățile necesare în fermă.

„De asemenea, este important de menționat că la piață nu vindem la preț en-gros, ci ne concentrăm pe vânzarea directă către consumatori, oferindu-le produse proaspete și de calitate, la prețuri accesibile. Acest aspect ne permite să construim și să menținem relații strânse și de încredere cu clienții noștri“, mai punctează legumicultoarea.

Agricultura este o industrie vitală și plină de oportunități, dar necesită multă muncă, determinare și răbdare pentru a avea succes, mai menționează legumicultoarea din Vaslui.

„Pentru cei care doresc să investească în agricultură, sfatul meu este simplu: este o alegere profitabilă, dar presupune eforturi considerabile. Este important să fiți pregătiți să învățați continuu, să vă adaptați la schimbările de pe piață și să faceți față provocărilor întâmpinate în acest domeniu. Cu toate acestea, cu pasiune și angajament, investiția în agricultură poate aduce satisfacții și recompense pe termen lung.“

Solariile metalice, în defavoarea celor din lemn

În ceea ce privește planurile de viitor, pentru că tânăra are studii superioare în domeniu, absolvind de curând specializarea Protecția consumatorului și a mediului, din cadrul Facultății de Agricultură din Iași, aceasta intenționează să aplice tehnologii mai avansate și să acceseze fonduri europene, pentru a dezvolta și mai mult ferma, respectiv solariile care au o suprafață de 1.700 metri pătrați, precum și culturile din câmp deschis.

„Avem în vedere construirea de solarii metalice, renunțând treptat la cele din lemn. Această schimbare va aduce o serie de beneficii, inclusiv durabilitate crescută și eficiență sporită în gestionarea culturilor noastre. Totodată, intenționez să investesc mai mult în promovarea produselor noastre agricole. În prezent, unele dintre răsadurile noastre au o lună de la semănare, cum ar fi roșiile și ardeii kapia și gras, urmând să fie plantate. De asemenea, am semănat vinete negre și albe, precum și mai multe soiuri de roșii și ardei. În curând, o parte dintre acestea vor fi oferite spre vânzare ca răsad în pahar. Pentru a menține o temperatură optimă în solar, folosim focul la sobe pe bază de rumeguș și lemn, asigurând condițiile ideale pentru creșterea sănătoasă a plantelor noastre în ciuda temperaturilor reci din exterior. În același timp, lucrăm la repararea solariilor unde folia este ruptă și va fi înlocuită. Această muncă de pregătire ne permite să avem solariile în stare optimă pentru plantare, asigurând astfel succesul culturilor noastre.“

Obiectivul pe termen lung pe care și-l dorește Ioana este că speră să ofere clienților produse de calitate, proaspete și sănătoase.

„Tot ceea ce vindem este crescut cu aceeași atenție și dedicare pe care o avem pentru noi și familia noastră. Cinstea este un atribut la care noi ținem foarte mult, iar munca ne reprezintă“, încheie Ioana Iordăchiță, tânăra legumicultoare din localitatea Muntenii de Jos, județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

În ziua de astăzi știm cu toții cum stau lucrurile cu sistemul de învățământ, care sunt problemele, disfuncționalitățile copiilor și cadrelor didactice, dar nu găsim soluțiile necesare revitalizării educației. Cu toate acestea, iată că eu am reușit să văd cu alți ochi această situație și să îmi dau seama că există soluții, dar mai ales potențial în rezolvarea problemelor...

Prin intermediul unui program educațional finanțat de Uniunea Europeană la nivel liceal, am reușit să plec într-o țară străină cu 21 de copii care au câștigat concursul de participare și cu 3 profesori ai liceului din care fac parte. Durata sejurului a fost de două săptămâni, în care zi de zi am avut activități interactive ce implicau comunicarea, cunoașterea personală și munca în echipă, la mare căutare în prezent. Filiera liceului fiind „Turism și alimentație“, am făcut practică la hotelul gazdă, servind masa colegilor noștri, dimineața, la prânz și seara, „împletind“ aceste mese cu plecări prin stațiuni, din care reușeam să ne îmbogățim „tableta“ de amintiri a minții noastre... Am reușit să cunoaștem alfabetul și cultura locală și să experimentăm viața unui om matur plecat în lume, fără părinți. A fost un minunat experiment care a arătat în decursul celor două săptămâni faptul că toți copiii români pot, toți profesorii români pot și schimbarea vine în timp doar prin muncă, perseverență, pasiune și foarte multă dragoste pentru ceea ce faci. Toată această experiență m-a făcut să nu îmi mai doresc cu ardoare munca de unul singur din cauza neîncrederii în ceilalți, ci să mă deschid celorlalți și să realizăm lucruri împreună.

Până acum, trecusem prin aproape 2 ani de liceu, dar tot ceea ce am învățat în cele 14 zile în străinătate, doar eu împreună cu colegii și cu câteva cadre didactice, a fost extraordinar. Am învățat atât de multe, atât de repede și de eficient fiindcă a existat fluiditate și continuitate în tot, încât ne-am dat seama că, de fapt, acestea înseamnă adevărata învățătură. Faptul că am avut oportunitatea de a sta tot timpul cu o parte din colegii de clasă și de liceu, împreună cu profesorii de specialitate, ne-a adus în fața unei cunoașteri reciproce incredibile. Mai tot timpul ne era dedicat învățării, chiar și în timpul distracției sau practicării de exerciții sportive în diminețile mai friguroase de primăvară.

În final, ce trebuie punctat este faptul că îmi doresc foarte mult ca problema învățământului românesc, la nivel național, nu doar local, să adopte un sistem interactiv, iar activitățile școlare să fie mult mai strâns legate de munca în echipă, descoperire, blândețe, empatie și cunoașterea aproapelui nostru.

Acestea sunt cheile care deschid sufletul copilului român și care îl ghidează spre a face lucruri mărețe și inovative.

Alex-Oprea BANU

Analizând sezonul agricol 2023, putem să reamintim următoarele: condiții meteo capricioase (în unele zone s-a înregistrat secetă, în alte zone au căzut precipitații considerabile, temperaturi fie prea scăzute, fie prea ridicate, toamnă fără precipitații în zona de sud a țării, condiții prielnice pentru zona de vest, ...), costuri ridicate pentru înființarea culturilor, producții scăzute și cu preturi de valorificare sub așteptările producătorilor...

Anul 2023 a reprezentat anul de lansare al noului erbicid din portofoliul Corteva - Principal® Forte. Noutatea și caracteristicile cele mai importante ale acestui nou erbicid sunt următoarele:

  • tehnologia Safener încorporată în formularea produsului
  • fereastră mai mare de aplicare a produsului
  • combinație unică de substanțe active.

Avantajele și Beneficiile pe care le aduce erbicidul Principal® Forte sunt:

  • Soluție completă în postemergență.
  • Eficacitate maximă în combaterea buruienilor în postemergență la porumb.
  • Fără restricții în rotația culturilor.
  • Selectivitate foarte bună, putând fi aplicat de la 2 la 9 frunze ale porumbului.

Principal Forte

Principal® Forte este un erbicid sistemic, cu aplicare în post-emergență, cu absorbție prin rădăcini și frunze și se distribuie rapid în plantă. Erbicidul acționează cel mai bine atunci când este aplicat buruienilor în creștere activă.

Principal® Forte este recomandat pentru utilizare în culturile de porumb pentru boabe și siloz. Doza de utilizare a erbicidului Principal® Forte este de 480 g/ha + 0.2% v/v Vivolt® în funcție de volumul de apă utilizat pentru prepararea soluției de stropit.

Principal® Forte se aplică în stadiul de dezvoltare a porumbului de la 2 la 9 frunze (BBCH 12-19).

Datorită combinației unice și echilibrate a substanțelor active nicosulfuron și rimsulfuron, Principal® Forte combate principalele buruieni graminee, inclusiv specii de Agropyron (pir târâtor), Panicum (mei), Echinochloa (iarba bărboasă), specii de Setaria (mohorul), Avena fatua (ovăzul sălbatic) s.a.

Conținutul de dicamba sporește eficacitatea erbicidului Principal® Forte în combaterea buruienilor dicotiledonate anuale (specii de crucifere, Chenopodium (spanac sălbatic), Xanthium spp. (cornuț), Polygonum convolvulus (hrișcă urcătoare), Ambrosia, Solanum (zârnă sau umbra nopții), Amaranthus (știr), Melandrium, samulastră de floarea-soarelui (inclusiv ExpressSun® și Clearfield®), dar și împotriva buruienilor dicotiledonate perene Convolvulus arvensis (volbura), Sonchus arvensis (susai), Cirsium arvense (pălămida), Euphorbia cyparissias (laptele cucului sau busuioaca măgărească).

Utilizați cu încredere produsele companiei Corteva cu aplicare în postemergență pentru combaterea buruienilor din cultura porumbului!

Alexandra Maria Petcuci

Category Marketing Manager Erbicide – Romania & Moldova

În satul Șintești, din comuna Vidra, județul Ilfov, majoritatea familiilor au câte un solar în grădina casei. Micii producători trăiesc cu această sursă de venit. Munca lor nu se oprește aproape niciodată, dar pentru mulți dintre ei truda pământului este singurul lucru pe care l-au învățat și care le aduce mulțumire. În familia Stănică legumicultura este o moștenire care s-a predat din tată-n fiu, dar vremurile s-au schimbat și micii producători trăiesc din ce în ce mai greu din munca lor.

„Nu ne-am îmbogățit cultivând legume“

George Stănică spune că se ocupă cu cultivarea legumelor de mulți ani, de cel puțin 30 de ani. Este o activitate pe care a preluat-o de la părinții lui și a dus mai departe această tradiție.

„Astăzi este ca o mică afacere de care ne ocupăm doar eu și soția. Ne mai ajută și părinții mei. Nu o să renunțăm la solarii, dar o să începem să cultivăm din ce în ce mai puțin pentru că nu mai putem să muncim. O să punem mai puține răsaduri, doar cât să ne întreținem pentru că nu mai avem putere. O să îmbătrânim și nu o să mai putem pune atâtea mii de fire de roșii, mai ales că facem asta singuri. Noi nu ne permitem să plătim oameni să muncească cu noi. Eu duc soția la piață și mă întorc la muncă în solarii. Mă mai ajută tata să învelim, să dezvelim roșiile, mama mai pregătește de mâncare. Dar nu știu ce o să facem când o să îmbătrânim. Eu am vreo 15 ani de muncă, dar soția nu a fost angajată deloc. Ne gândim și noi cum o să fie mai târziu cu o singură pensie. Nu am plătit taxele că din legumicutură nu am avut atâția bani. Nu ne-am făcut case, doar am trăit cu banii pe care i-am câștigat. Nu reușim să strângem bani de la an la an.“

Legumele românești sunt deja în piețe. Micii producători au avut un start bun anul acesta, așa că salata, ceapa și ridichiile sunt pe tarabele lor. Cumpărători să fie, că marfă românească sănătoasă și de calitate este suficientă, spun aceștia. Familia Stănică are două solarii, fiecare cu o suprafață de 1.000 mp, unde cultivă legumele, dar și un solar în care pregătește răsadurile.

„Primăvara a început foarte bine, timpul ne-a ajutat. Față de alți ani am avut o iarnă blândă. În martie am ieșit pe piață cu salată, ceapă verde și ridichii. Pe parcursul anului cultivăm roșii, castraveți, ardei iute și gras, varză, dovlecei, toamna avem țelină, conopidă, varză roșie, praz. Punem în pământ toate legumele cărora le merge bine în zona noastră. Cumpărăm sămânța și ne facem noi răsadurile într-un solar încălzit cu godin.“

„Înainte vindeam și 1.000 de salate pe zi, acum de abia dăm 50“

Micii producători sunt astăzi prinși într-o concurență căreia abia îi pot face față. Supermarketurile, cu diversitatea de produse puse la dispoziția clientului tot timpului anului, distrug încet, dar sigur munca țăranului român, spune George Stănică.

„Înainte, când vindeam în piața Crângași, făceam două curse către București, pentru că mă suna soția să îmi spună că nu mai are salată. Vindeam 1.000 de salate pe zi. Acum abia vindem 50 de salate pentru că «ne-au omorât» angrourile și supermarketurile. Oamenii se duc acolo chiar dacă legumele din Turcia, Olanda arată cum arată. Cum ar fi ca statul să închidă supermarketurile sâmbăta și duminica, cum este și în alte țări? Așa vine lumea în piață și putem și noi să vindem marfa. Noi dimineața la 4 recoltăm salata și la 6 este deja pe tarabă. Înainte vindeam toată marfa, acum rămâne de pe o zi pe alta și trebuie să o dai mai ieftin.“

Munca pământului, a celui care pune pe masa oamenilor hrană, este inestimabilă. Și totuși micii producători români sunt luați la rost, spune legumicultorul din Sintești, atunci când încearcă să își vândă marfa la un preț mai bun. Prețurile legumelor românești au rămas la fel în ultimii ani pentru că puterea de cumpărare este scăzută. Este un compromis pe care țăranul român trebuie să îl facă, chiar dacă uneori profitul lui este la limita investițiilor făcute.


„Oamenii găsesc toată iarna verdețuri în supermarket și când noi, țăranii, aducem în piețe marfa auzim că sunt prea scumpe produsele noastre. Dar ei nu știu câtă sudoare presupune asta și câtă muncă facem. Chiar îi îndemn pe toți cei de la oraș să cumpere produsele țăranilor. Noi avem produse foarte proaspete, nu sunt tratate chimic, cum se spune. La noi se vede clar că nu folosim substanțe chimice pentru că nu toate produsele arată la fel, unele sunt mai mici, alte mai mari, altele nu cresc.“– George Stănică


Laura ZMARANDA

În România, apicultura este o afacere cât se poate de viabilă, fiind favorizată de o climă blândă şi de o natură darnică, cu plante melifere variate, cu păduri întinse de tei şi salcâmi, cu suprafeţe mari cultivate cu pomi fructiferi şi floarea-soarelui, ce dăinuie anual din martie până în octombrie.

Produsele de bază obţinute de la albine, miere, ceară, lăptişor de matcă, polen, venin de albine, apilarnil, propolis sau păstură, sau combinate şi prezentate sub formă de loţiuni sau creme, sunt din ce în ce mai mult solicitate pe piaţa naţională sau la export, România reprezentând în acest domeniu cca 2% din totalul mondial şi cca 9-10% din producţia Europei, conform unor date statistice publicate.

Efectele terapeutice şi energovitalizante ale produselor apicole, având în vedere că 1 kg de miere este echivalentul a 3 l de lapte, 50 de ouă, 12 kg de carne sau 30 de banane, justifică orientarea tot mai puternică a cumpărătorilor, indiferent de vârstă, spre astfel de produse.

Din aceste motive, precum și prin faptul că apicultura poate asigura o îndeletnicire permanentă sau ca o a doua ocupaţie, asigurând venituri băneşti consistente, creşterea albinelor s-a dezvoltat simţitor atât prin creşterea numerică a famililor de albine, dar și prin organizarea persoanelor care practică această activitate, ca persoane fizice sau juridice, deținătoare de stupine sau de exploataţii apicole cu activitate complexă înregistrate/autorizate la DSVSA județeană.

Activitatea cu albinele presupune respectarea unor reguli tehnologice sau de protecție sanitară foarte stricte, pentru a se evita anumite accidente sau modificări în starea de sănătate a albinelor, implicit a stupinei.

Calitatea mierii şi a produselor apicole este monitorizată permanent prin examene efectuate la laboratoarele acreditate pentru verificarea parametrilor cu referire la umiditate, aciditate, zaharoză, zahăr invertit, glucoză, lactoză, substanţe insolubile, analize prin care se pot identifica şi eventualele falsificări ale mierii.

Albinele, ca şi alte organisme vii, se pot îmbolnăvi de diferite boli care, prin mortalitea pe care o produc, reduc numărul albinelor şi prin aceasta familiile de albine se depopulează, devenind neproductive, pagubele materiale şi financiare fiind însemnate atât pentru apicultori, cât şi pentru economia naţională (dat fiind rolul major pe care îl au albinele în polenizarea culturilor entomofile).

Bolile albinelor se împart în boli contagioase, necontagioase şi intoxicaţii.

► Bolile contagioase se grupează în:

■ virotice (puietul în sac, boala neagră);

■ bacteriene (loca americană, europeană, septicemia, paratifoza);

■ micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza);

■ parazitare (nosemoza, varooza, amibioza, acarioza, brauloza, senotainioza, triunghiulinoza).

► Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin:

■ puietul răcit;

■ boala de mai;

■ diareea albinelor;

■ anomaliile mătcilor.

► Intoxicaţiile albinelor se pot produce cu: polen, nectar, miere de mană, medicamente, pesticide folosite pentru combaterea dăunătorilor.

► Dăunătorii albinelor sunt: găselniţa, fluturele „Cap de mort“, viespiile, lupul albinelor, furnicile, prigoriile, ciocănitorile, şoarecii.

În cadrul măsurilor de prevenire a bolilor la albine, pe lângă acţiuniile specifice pentru fiecare boală specifică, un rol important îl reprezintă aplicarea măsurile de profilaxie generală, din care pentru perioada de iernat se recomandă următoarele:

► Alegerea vetrei de iernare, asigurând următoarele: să poată fi protejată de vânturile reci, să asigure liniştea necesară albinelor, să poată fi curăţată uşor de zăpadă, iar apa după dezgheţ să se scurgă uşor (să nu băltească), să fie protejată de şoareci prin instalarea de grătare la urdiniş.

► Supravegherea modulului de iernare şi a stării famililor de albine prin controale auditive (ascultare), fără a se recurge la deschiderea stupului:

■ zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal;

■ bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă;

■ zumzetul slab, însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor, înseamnă că familia este înfometată;

■ când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc, se va interveni, fără abuz însă, prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului, iar dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic, care însă încetează imediat, înseamnă că familia iernează în condiţii bune.

► Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate şi a gheţii (când este cazul) de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte.

► Asigurarea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor având în vedere că, în sezonul nefavorabil, albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente, care pot declanşa diaree pe al cărei fond se pot instala boli grave, în special nosemoza, excremente care se vor elimina prin zboruri de curăţire în zilele cu temperaturi de +12°C.

► Aprecierea modului de iernare a albinelor se face după aspectul diferitelor resturi scoase de pe fundul stupului, după cantitatea de albine moarte găsite pe jos, în faţa urdinişului, respectiv:

■ mortalitatea crescută a albinelor atenţionează faptul că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice;

■ uzura organismului lor din cauza unor boli;

■ prezenţa albinelor umede, mucegăite, arată că în stup este prea multă umiditate.

  • Prezența obligatorie a apicultorului în stupină pentru a urmări modul de desfăşurare a zborului, identificarea familiilor ce prezintă stări anormale şi soluţionarea altor situaţii constatate.
  • Colaborarea permanentă cu serviciile sanitare veterinare şi cu Asociaţia Crescătorilor de Albine din zonă.

Apicultura este sprijinită financiar de Guvernul Român, conform Programului Naţional Apicol, prin alocarea de sume substanţiale din fonduri europene şi din bugetul naţional, sume destinate pentru sprijinirea activităţilor de profilaxie şi combatere a varoozei, a analizelor fizico-chimice ale mierii, achiziţionarea materialului biologic pentru refacerea efectivului apicol, precum şi pentru achiziţionarea stupilor şi inventarierea tuturor masivelor melifere de pe teritoriul României, analiza aspectelor geografice judeţene şi de infrastructură rutieră, sprijin care favorizează obţinerea în stupine de produse apicole importante cantitativ și la parametri calitativi superiori.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA,

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Ștefan Mihai Leonte, un tânăr de 28 de ani din Târgu Neamț, este campion la sportul de echitație, disciplina sărituri peste obstacole. Are în palmares titluri de campion și vicecampion la mai multe competiții naționale și internaționale de echitație. Mentor și antrenor îi este chiar tatăl său, acest sport fiind o moștenire de familie, după cum ne transmite tânărul.

Pasiunea pentru echitație o are de la tatăl său. Își aduce aminte cu nostalgie când a urcat pentru prima dată pe un cal. Era cu tatăl său. 

„Pot spune că pasiunea a fost transmisă de la părinți. Prima mea experiență călare a fost la vârsta de 2 ani. Îmi amintesc perfect când tatăl meu m-a luat pe cal, în fața lui,

ținându-mă în brațe și, după o scurtă acomodare, a sărit cu mine peste un obstacol. Atracția spre acest sport a fost, pot spune, implementată de tatăl meu, care, la rândul lui, a activat în diferite competiții o bună parte din anii dedicați acestei profesii. Nu îmi găsesc locul departe de cal.“

Tatăl său l-a format, ca om și sportiv

Avea 9 ani când a participat la primul concurs, dar a pierdut șirul competițiilor la care a fost și al premiilor cu care s-a întors de la ele.

„Nu pot ține o evidență legată de numărul concursurilor în care am activat sau numărul premiilor. Pot spune că cele mai importante titluri obținute sunt pe categoriile de copii, juniori și tineret – campion, respectiv vicecampion național și internațional. Tatăl meu are cel mai important rol în ceea ce înseamnă formarea mea, ca sportiv, dar și ca educație, bineînțeles. E foarte practic să îmbini utilul cu plăcutul, ceea ce fac eu, de altfel, iar cariera pot spune că e formată deja. Pentru moment, e nevoie doar să fiu la momentul potrivit în locul potrivit ca să am succes“, declară Ștefan Mihai Leonte.

Relația cu un cal implică un parteneriat

Ștefan este student la specializarea Zootehnie din cadrul Facultății de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare, în anul II, iar domeniul l-a ales tocmai ca să se muleze perfect pe ramura profesiei sale de suflet, echitația. Tânărul este de părere că a fi sportiv de performanță în echitație implică, în primul rând, echilibru.

„Trebuie un psihic de oțel și un grad ridicat de elasticitate, care să permită un ansamblu de reflexe foarte bine fixate, pentru a fi un jocheu bun. Iar în acest sens, foarte important, crucial chiar, este parteneriatul cu calul“, transmite Ștefan.

Echitația te maturizează

Tânărul jocheu îi încurajează pe copii să practice echitația, chiar dacă în aceste vremuri altele sunt sporturile atractive.

„Este un sport foarte elegant, pe care nu îl practică oricine. Copiilor le place să aibă activități mai ieșite din comun, mai altfel decât cele obișnuite în colectivul în care trăiesc. Odată ajunși la nivel competițional, copiii ajung să lege prietenii cu alți copii de vârsta lor, intră în acțiune comunicarea și, astfel, sunt motivați și mai mult să dea tot ce pot. Este un sport care te învață să respecți animalele, nu doar caii, întărește psihicul și are o influență pozitivă pe drumul spre maturizare, fiindcă implică o responsabilitate aparte“, încheie Ștefan Mihai Leonte, campion la sportul de echitație, disciplina sărituri peste obstacole.

Beatrice Alexandra MODIGA

Am vizitat anul trecut o crescătorie de porci în sistem gospodăresc. Am vrut astfel să arătăm consumatorilor că există alternativă pentru carnea de porc din import și că micii crescători locali au posibilitatea de a acoperi o parte din cererea din piață. Raluca Bîzganu a înființat în comuna Conțești din judetul Dâmbovița o crescătorie de porci din rasa Mangalița. A făcut asta pentru că spune că și-a dorit hrană sănătoasă pentru familia sa și pentru că vrea să demonstreze că tinerii au puterea de a schimba în bine lucrurile din țară.

„Am pornit cu 9 scroafe și un vier“

Mangalița este o rasă de porci deloc pretențioasă, spune tânăra din Conțești, chiar dacă exemplarele ei cresc mult mai greu. Ca să ajungă la o greutate optimă pentru sacrificare, respectiv 130-150 de kilograme, trebuie să treacă doi ani, timp în care animalul crește lent și are nevoie de mișcare. Carnea marmorată și grăsimea de la Mangalița sunt foarte bune, mai ales pentru oamenii care au probleme de sănătate.  Raluca spune că din această fermă își hrănește familia cu hrană sănătoasă.

„M-am apucat de această afacere în 2021 și o fac din pură pasiune. Acum doi ani am mers prin țară în căutarea unui om care să mă ajute și să îmi devină mentor. L-am găsit la Ocna de Sus; este vorba despre un crescător de porci Mangalița care se ocupă de acest lucru de 10 ani. La el am găsit animale cu pedigree, înscrise în Registrul Genealogic, și de aici a pornit toată aventura mea. Și acum păstrăm legătura și ne sfătuim. Am pornit această afacere cu 9 scroafe și un vier, iar acum am cca 348 de animale. Cele mai multe au o greutate cuprinsă între 18 și 40 de kilograme.“

 Reușita investițiilor în zootehnie este condiționată de mulți factori, cu atât mai mult când vorbim despre creșterea unei rase aflate pe cale de dispariție. Raluca spune că și-a asumat de la început riscul unui eșec, dar că în cei doi ani de activitate a descoperit că rasa Mangalița începe să fie apreciată și căutată de consumatorii de carne de porc.

„A fost riscant și îmi asum aceste riscuri în continuare“

Crescătoria de porci din Conțești este modernă și corespunde normelor sanitar veterinare impuse pentru exploatațiile de tip A. Conștientă de efectele devastatoare pe care le are Pesta Porcină Africană, Raluca și-a luat toate măsurile de biosecuritate necesare pentru a-și păstra animalele sănătoase.

„A fost riscant și îmi asum aceste riscuri în continuare. Am decis să deschid această fermă mai aproape de București și nu fac concurență nimănui. Mă bazez pe animalele mele pentru că, deși este o rasă pe cale de dispariție, este o rasă foarte puternică. Nu se îmbolnăvește așa ușor. Cresc Mangalița pe aproape două hectare, iar proiectul acesta a fost gândit astfel încât să putem locui aici, iar întreaga investiție am suportat-o noi. Este vorba despre 800.000 de euro, cu totul. Afacerea asta nu a fost făcută ca să recuperez ceva, ci ca să îmi susțin familia. Nu vreau să mă îmbogățesc din asta. Eu vin cu un produs pentru binele celorlalți.“

Principiul pe care s-a dezvoltat crescătoria de porci din Conțești a fost acela că la consumator trebuie să ajungă hrană sănătoasă, obținută în sistem gospodăresc. Ca urmare, nu se fac excese în ceea ce privește medica­mentația administrată, iar porcii sunt hrăniți cu cereale.

Vânzarea purceilor pentru reproducție asigură rentabilitatea

Rentabilitatea afacerii cu porci Mangalita este asigurată nu din vânzarea porcului de îngrășat, cum s-ar putea crede, ci din vânzarea purceilor pentru reproducție. Interesul crescătorilor pentru rasa Mangalița a crescut, iar în sudul țării, spre exemplu, a început timid o repopulare a fermelor cu această rasă.

„Sunt niște bareme în ceea ce privește vânzarea animalelor. Prețul pentru un animal proaspăt înțărcat, care știe să mănânce, care are prima deparazitare făcută pornește de la 500 de lei. Mangalița are o creștere lentă, de aceea prețul se stabilește în funcție de greutatea animalelor. Afacerea este însă profitabilă în momentul în care se concentrează pe vânzarea de purcei. Ar fi bine ca Mangalița să fie tratată la adevărata ei valoare. Grăsimea acestor porci este ca un lingou de aur. Cred că prețul de 25 lei/kg este bun. Oamenilor li se pare scump, dar și modul de creștere a acestei rase este scump.

Capacitatea maximă a crescătoriei din Conțești este de 500 de capete. Exemplarele de reproducție sunt înregistrate în Registrul Genealogic și, deși până acum nu a primit subvenții, Raluca a făcut demersuri pentru a beneficia de acestea.

Am solicitat subvenții pentru 33 de scroafe, toate cu pedigree. APIA oferă 182 de euro pe cap de UMV, IAR Direcția Județeană vine în sprijinul nostru cu 1.200 de lei pe cap de scroafă, cu condiția să se vândă patru purcei.“


„Eu nu intervin cu tratamente, într-adevăr fac două deparazitări pe an, în februarie și în august, când nu sacrificăm niciun animal. Mâncarea pe care le-o dăm porcilor constă în cereale și nu administrăm niciun fel de concentrat. În afară de asta încercăm să le asigurăm necesarul de vitamine prin legumele și fructele pe care le dăm animalelor. Vă recomand să cumpărați produse de la oameni care își desfășoară activitatea cu pasiune și sunt foarte serioși. Există și vânzători care nu îți pot arăta o analiză, care au animale ce nu sunt supravegheate de un medic veterinar și nu sunt crotaliate. Cumpărați de la oameni care știu când s-a născut animalul, care sunt părinții lui și care solicită analize pentru exemplarele lui.“ – Raluca Bîzganu


Laura ZMARANDA

REPORTAJ VIDEO

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti