Lumea Satului

Lumea Satului

Iubirea pentru animalele de rentă, ca de exemplu pentru calul din rasa Lipițan sau exemplarul din rasa Merinos de Palas, a determinat-o pe Gabriela Georgiana Mihai, o tânără de 20 ani, studentă la Facultatea de Medicină Veterinară din Bucuresti, să aleagă ca job full-time ferma vegetală și de animale a familiei din comuna Periș, județul Ilfov.

Iubire pură pentru animale…

Tânăra nu se laudă cu haine scumpe sau vacanțe exotice. În perioda de campanie muncește pe câmp ore bune cu tractorul și a ajuns să se ocupe chiar de zeci de hectare de teren, la fel ca fermierii mult mai experimentați.

„Avem o fermă de circa 400 de hectare de teren agricol, unde cultivăm porumb, grâu, floarea-soarelui, orz, ovăz și câteva hectare de lucernă, acestea reprezentând și o parte din hrana pentru animale, respectiv taurine de diferite rase (Angus, Limousin, Bălțata Românească etc.), ovine din rasa Merinos de Palas, Țigaie și Ile-de-France, suine din rasa Pietrain și un cal din rasa Lipițan, toate undeva la un efectiv de 80 animale. Ferma s-a dezvoltat mai întâi cu terenul și utilajele agricole, iar pe parcursul anilor am început să prind drag de tot ce înseamnă agricultură și animale, implicându-mă 100%! Tatăl meu fiind un tehnician veterinar foarte bun, în special pe animalele de rentă, mi-a transmis această iubire pură pentru totdeauna“, specifică Gabriela Georgiana Mihai.

Recent, familia Mihai a accesat fonduri europene cu ajutorul fiicei mijlocii. „Sora mea mijlocie, care este foarte pricepută pe partea birocratică, s-a ocupat de tot. Este prima inițiativă de acest fel și sperăm să avem rezultate constructive pe termen lung“, mai adaugă tânăra.

Manevrarea utilajelor din fermă, floare la ureche

Aceasta a moștenit dragostea pentru agricultură din familie și a îmbrățișat această meserie cu tot sufletul. Nimic nu i se pare complicat.

„Nu există un motiv anume, deoarece am simțit acea chemare unică care se simte doar o dată în viață. Aici este locul meu, nu mă văd făcând altceva și am planuri mărețe în viitorul apropiat. Având în vedere că forța de muncă scade semnificativ, am învățat de ceva ani să manevrez toate utilajele din fermă, devenind o deosebită plăcere pentru mine și totodată ajungând să fiu «mâna dreaptă» a tatălui meu. Când nu sunt la facultate, sigur sunt cu treabă la câmp sau am grijă de animale. În timpul sesiunii am parte de provocări reale, deoarece trebuie să mă împart între studiu și muncă fizică. Este foarte greu de atins un echilibru în acele momente culminante, dar cum nimic nu e imposibil pentru o persoană de succes, consider că reușesc să gestionez lucrurile cu brio de fiecare dată“, menționează aceasta.

Agricultura și medicina veterinară… într-o bună zi își vor da mâna

Gabrielei i se luminează fața când discută despre pasiunea ei. Adevărata bucurie e să lucreze pământul și să îngrijească animalele, indiferent de greutăți.

„Atât agricultura, cât și medicina veterinară sunt domenii pe care le recomand tinerilor, fiind experiențe frumoase și de perspectivă. Nu este deloc ușor, dar merită să lupți pentru propriile visuri atât timp cât faci ceea ce îți place. Este important să-ți setezi ținta și, indiferent de obstacole sau de părerile celor din jur, să nu renunți niciodată la scopurile propuse. În acest context am și două motto-uri pe care le păstrez cu drag în minte și le recomand tuturor să reflecteze asupra lor, iar într-o bună zi să le pună în aplicare: «Agricultura este maica neamului omenesc care hrăneşte fiii săi» și «Medicul uman salvează omul, medicul veterinar salvează omenirea»“, încheie Gabriela Georgiana Mihai.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fermierii ar trebui să aibă acces la inovații revoluționare, precum Noile Tehnici Genomice (NGTs), pentru a face față și a avea culturi mai rezistente și mai adaptabile în fața consecințelor severe ale schimbărilor climatice - a declarat unul dintre liderii locali ai Corteva Agriscience în timpul sesiunii Congresului European de Horticultură, desfășurat pe 13 mai în București.

Maria Cîrjă, Marketing Manager pentru România și Republica Moldova la Corteva, a prezentat una dintre cele mai importante soluții pentru agricultura durabilă prin inovație la conferința internațională în fața peste 1000 de participanți din țările europene: „Prin inovația avansată, cu capacitatea de a aborda provocări de la schimbările climatice la nutriție, promisiunea NGTs pentru agricultură este vastă. Tehnologiile precum CRISPR-Cas sunt esențiale în ajutorul adaptării și diminuării schimbărilor climatice, și a tranziției continue către practici mai durabile în agricultură, cu mai puține inputuri. Corteva Agriscience se aliniază considerațiilor conform cărora NGTs ar putea reprezenta o resursă suplimentară pentru fermieri pentru a se adapta la scenariile climatice în schimbare, consolidând în același timp securitatea alimentară atât pentru producători, cât și pentru consumatori.”

La Congresul European de Horticultură, în fața unei audiențe formate din oameni de știință, profesori și ingineri din domeniul academic și din industrie, reprezentantul Corteva a subliniat importanța NGTs pentru o înțelegere profundă a funcționării genelor în cadrul speciilor de plante, permițând dezvoltarea sau îmbunătățirea trăsăturilor plantelor prin editări precise sau personalizarea funcțiilor multiple ale genelor. Spre deosebire de Organismele Modificate Genetic (GMOs), NGTs operează exclusiv în materialul genetic al plantei, fără a include "gene străine". Această variabilitate inerentă provine din ADN-ul propriu al speciei de plante, deosebindu-se de tehnologiile tradiționale transgenice.

Ca exemplu al gamei largi de aplicații potențiale ale NGTs, Maria Cîrjă a prezentat rezultatele Profesorului Ezura Hiroshi, PhD, de la Universitatea Tsukuba din Japonia, care au condus la crearea roșiei HIGH GABA. Profesorul Hiroshi și-a dedicat eforturile aplicării NGTs în îmbunătățirea culturilor horticole precum pepenii și roșiile și a dezvoltat cu succes o roșie CRISPR cunoscută sub numele de roșie HIGH GABA, care prezintă o creștere semnificativă a conținutului de acid gamma-aminobutiric (GABA) în comparație cu roșiile obișnuite. GABA, o moleculă sintetizată în mod natural în toate organismele vii, este recunoscută pentru capacitatea sa de a scădea tensiunea arterială ridicată la oameni, iar creșterea prezenței sale în roșii are implicații semnificative pentru sănătatea publică, putând îmbunătăți sănătatea inimii.

Maria Cârjă a explicat că în viitor, NGTs prezintă promisiuni imense în diverse aspecte ale agriculturii: „Aceste inovații oferă potențialul de a crește productivitatea culturilor fără a necesita extinderea terenurilor agricole, generând astfel beneficii semnificative climei, mediului și societății. În ciuda utilizării relativ stabile a terenurilor agricole în Europa între 2005 și 2020, în ciuda creșterii populației, NGTs pot contribui la satisfacerea cererii tot mai mari de alimente în mod sustenabil. Mai mult, NGTs ar putea oferi o soluție durabilă pentru abordarea problemei presante a secetei care a afectat sectorul agricol al României în ultimii ani. Adoptarea NGTs ar permite fermierilor români să își sporească productivitatea în mod constant prin culturi cu o rezistență sporită la boli și secetă."

Corteva se aliniază la ideea că facilitarea inovării pentru agricultori necesită reglementări clare, pragmatice și armonizate la nivel mondial pentru a sprijini implementarea cercetării și dezvoltării de NGTs ca instrument de ameliorare, asigurând inovarea și menținând în același timp coerența reglementărilor. UE poate debloca potențialul transformator al NGTs, favorizând un sistem agroalimentar mai rezistent și mai durabil, în beneficiul fermierilor și al consumatorilor deopotrivă. Combinația dintre noile tehnici de ameliorare a plantelor, împreună cu tehnologiile emergente, cum ar fi imagistica și știința datelor, oferă un set de instrumente puternice pentru producția continuă de alimente sănătoase într-o lume în schimbare.

La prima vedere, să moşteneşti și să duci mai departe o stână nu e cea mai mare afacere pentru o tânără de 18 ani. Însă, atunci când eşti crescut de mic alături de oi şi ai învăţat cum se face brânza, parcă nu e chiar atât de rău. În special atunci când discutăm despre o tânără cu talent de antreprenor. Asta ne spune Catelina Miruna Blajova, o tânără de 18 ani din județul Timiș, care a stat pe lângă animale de mic copil.

Ferma de vaci înlocuită cu una de oi, rasa Țurcană

Una dintre cele mai vechi meserii este cea de cioban. Implică multă pricepere, răbdare, dar mai ales dragoste de animale, meserie pe cale de dispariție pentru că nu oricine poate fi păstor, cum nici cu oricine turma nu poate fi în siguranță. Modul de desfăşurare a păstoritului începe să se modifice atunci când la cârma unei ferme de oi stă o întreagă familie.

„Ferma noastră a luat naștere în momentul în care părinții au decis să facem o schimbare. Inițial, venitul familiei era reprezentat de creșterea vacilor. Însă, cu gândul la un trai mai bun, aceștia s-au decis să înceapă creșterea oilor. Pot spune că lângă animale îmi este cel mai bine, indiferent de situație. Atunci când lucrez cu animalele uit de toate problemele, deși nu este ușor deoarece trebuie să mă împart între școală și fermă, dar nu cred că aș putea să am un alt stil de viață. În urmă cu aproximativ 15 ani părinții au început cu un efectiv de 30-40 de oi, iar de-a lungul timpului am ajuns la aproape 300 de capete și ne dorim să creștem efectivul. Practic, am început treptat să muncesc în acest domeniu de mică, acum fiind o plăcere pentru mine. Deținem rasa Țurcană, atât pentru carne, cât și pentru lapte, și am ales-o pentru că e destul de rezistentă. Din laptele de oaie producem telemea, pe care o vindem îndeosebi de acasă. Am fost rareori și în piața din localitate, însă cea mai mare parte a clieților vin la noi acasă sau ducem noi comenzi în împrejurimi“, ne povestește tânăra ciobăniță din județul Timiș.

Zootehnia are nevoie de tehnologie

O astfel de fermă ajunge să fie costisitoare, mai ales în vremurile acestea, când toate s-au scumpit, adaugă timișoreanca.

„Este o investiție foarte costisitoare, având în vedere prețul oilor, al terenurilor și al tuturor celor necesare pentru pornirea unei astfel de afaceri; eu zic că este nevoie de foarte mulți bani pentru a porni de la zero. Consider că cei care doresc să meargă pe acest drum trebuie să se gândească la lipsa zilelor libere și la nenumărate nopți nedormite, în funcție de sezon. Cu toate acestea, dacă reușești să investești într-o astfel de fermă și ajungi la standarde în care îți poți ușura munca cu ajutorul utilajelor, este minunat. După ce începi să muncești în domeniul acesta, nu vei vrea să renunți niciodată, pur și simplu te îndrăgostești de viața petrecută astfel.“

În ferma familiei Blajova, furajarea oilor are loc cu fân și cereale din producția proprie, mai exact lucernă, ghizdei și porumb.

„Nu deținem tehnologie, putem spune că, eu, mama și tata reprezentăm mâna de lucru. Iarna le ținem pe stabulație, într-un saivan pe care l-am extins de-a lungul anilor, iar vara în pășunea îngrădită, deoarece nu avem cioban“, adaugă Catelina.

Pe viitor tânăra vrea să urmeze Facultatea de Medicină veterinară și să devină medic veterinar, pentru a fi în continuare apropiată de animale.

„Aș dori să continui extinderea fermei noastre. Sunt destul de optimistă, cred că peste 10 ani vom avea un efectiv mult mai mare de ovine și vom avea utilaje mai avansate, sper să fie totul bine și să evoluăm așa cum am făcut-o până acum“, încheie Miruna Blajova, tânăra crescătoare de 18 ani din județul Timiș.

Beatrice Alexandra MODIGA

Succesul fermierilor depinde de protecția corespunzătoare și eficientă a culturilor în prezența dăunătorilor care pot afecta productivitatea și profitabilitatea acestora. Măsuri preventive de protecția plantelor sunt necesare cu scopul de a furniza soluții pentru o recoltă bună și o agricultură de succes chiar și în anii marcați de secetă și temperaturi extreme.

Necesitatea alegerii soluțiilor potrivite pentru fermieri este esențială pentru protecția culturii, iar riscul temperaturilor extreme este acela de a favoriza apariția de-a lungul sezonului a mai multe generații deoarece stadiul de larvă al dăunătorilor depinde de temperatura, cât și de calitatea plantei gazdă. Pentru a menţine controlul asupra populaţiilor de dăunători, produsele de protecția plantelor trebuie aplicate în funcție de cultură, ritmul de creștere al culturii, intensitatea atacului dăunătorilor și sursa prezenței acestora.

De exemplu, pentru clasa lepidopterelor, dăunători precum Helicoverpa armigera sau „omida fructificațiilor” și Ostrinia nubilalis cunoscută sub numele de „sfredelitorul porumbului”, un habitat marcat de temperaturile ridicate din timpul lunilor de vară duce la riscul apariției a două generații pe sezon. Pentru a preveni acțiunea lor, fermierii sunt mereu atenți la succesiunea acestor generații și aleg insecticide care să facă față dăunătorilor chiar de dinaintea dezvoltării insectelor și combaterea lor din stadiile larvare.

În România, specialiștii Administrației Naționale de Meteorologie au declarat că perioada cuprinsă între 2023-2024 a reprezentat un an agricol marcat de secetă în Sud, Sud-Est și Sud-Vestul țării și au avertizat că 2024 nu va face excepție de la anul extremelor meteorologice în țară. Ținând cont de aceste prognoze pentru anul în curs, combaterea dăunătorilor din clasa lepidopterelor devine esențială pentru fermierii români și aplicarea unor măsuri preventive pentru protecția plantelor.

Compania internațională de cercetare și dezvoltare în agricultură Corteva Agriscience dezvoltă produse de protecția plantelor care protejează eficient culturile împotriva dăunătorilor și în stadiile incipiente ale larvelor. O astfel de soluție este insecticidul Suvisio®, cu acțiune sistemică locală pentru culturile de cartof, legume, viță de vie, pomi și porumb, având control imediat asupra dăunătorilor în toate stadiile larvare încă din primele 2-4 zile. Este recomandat a se utiliza atunci când populațiile de insecte ating un prag economic de dăunare al plantei, pentru a crește nivelul de reziliență al culturii și pentru rezultarea unor culturi sănătoase.

Prin acțiunea Suvisio®, fermierii români pot obține un mai bun control al combaterii lepidopterelor în condiții de luni de vară cu temperaturi peste media normală a perioadei, asigurând un management strategic al acțiunii dăunătorilor. Cosmin Iancu, fermier și manager la SC PICMAR PROD, a explicat beneficiile aplicării insecticidului pentru a reduce riscului dăunător asupra culturii de porumb a sfredelitorului porumbului: „În ultimii 2-3 ani, condițiile de secetă au favorizat creșterea unei intensități a atacului sfredelitorului porumbului la culturile de porumb, așadar am început de anul trecut să fiu mult mai atent la momentul propice aplicării unei soluții eficiente. Am ales Suvisio®, pentru că este un produs din portofoliul Corteva de protecția plantelor, o categorie de produse în care am mare încredere după ce am apelat deja la soluții care m-au ajutat să asigur sănătatea culturilor împotriva patogenilor și dăunătorilor la o varietate de culturi. L-am aplicat înainte de eclozarea ouălor și producerea atacului sfredelitorului porumbului și pot spune că a dus la încetarea deplasării și hrănirii și moartea insectei dăunătoare după o perioadă scurtă de timp.”

Corteva își îmbunătățește continuu tehnologia, angajându-se să ofere fermierilor soluții și tehnologii care să-i ajute să ofere o protecție superioară culturilor. Astfel, fermierii români sunt mult mai avantajați în ceea ce privește dezvoltarea și protecția culturilor, iar produsele de protecția culturilor îi ajută să-și maximizeze productivitatea și rentabilitatea pentru un viitor prosper chiar și scenarii climatice nefavorabile.

Autor: Maria Cîrjă, Marketing Manager pentru România și Republica Moldova la Corteva Agriscience

La începutul lunii aprilie, Uniunea Crescătorilor de Păsări din România a remis un comunicat prin care și-a clarificat poziția privind controalele ANSVSA realizate în unitățile avicole în ultima perioadă. În comunicat se face referire la faptul că maniera și intervalul la care aceste controale sunt făcute au determinat un prejudiciu de imagine crescătorilor de păsări. Redăm în rândurile următoare comunicatul în cauză.

„În ultima perioadă ANPC a făcut o pasiune pentru sectorul avicol din România, făcând controale repetate pe următoarele teme: controlul conținutului de apă în carnea de pui, admiterea sau respingerea unui lot de carne de pui, prezența Salmonella în carnea de pasăre. Deși UCPR a comunicat cu ANPC și rețelele comerciale, transmițând către ANPC legislația europeană după care producătorii lucrează și pe care o respectă în totalitate, controalele au continuat, periclitând situația întregului sector avicol. Menționăm că, la nivelul anului 2023, conform datelor comunicate de INS, cca 28-30% din ceea ce se pune pe piața cărnii de pasăre în România provine din alte state membre sau din import țări terțe (Ucraina). ANPC trebuie să manifeste același interes în tematica de control pentru întreaga piață. Conform sistemului rapid de alertă, 50% din alertele de Salmonella la nivel european provin din carnea de pasăre livrată de Polonia, iar ponderea importului din Polonia în România este de cca 23% din total importuri. Situația în cazul ouălor de consum este asemănătoare. De asemenea, constatăm că importurile din Olanda s-au dublat în ultimii 2 ani, această țară fiind principala importatoare de carne din Ucraina, conform EUROSTAT. Apare astfel suspiciunea că o parte din carnea de pui din Ucraina ajunge în România sub etichetă olandeză, fără ca autoritățile să se sesizeze și să verifice dacă se respectă Reg. 1.337/2013, care prevede etichetarea cărnii cu țara de origine. Având în vedere situația creată, se constată o panică în rândul consumatorilor și o reducere a vânzărilor de carne de pasăre, ceea ce pune în pericol întregul sector avicol. Pentru corecta informare a consumatorilor, UCPR face următoarele precizări:

■ Salmonella este o bacterie care se găseşte în natură (apă, aer, sol) sub forma a peste 2.500 de serotipuri, din care doar două serotipuri (S. Enteritidis şi S. Typhimurium) sunt relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice. Toate serotipurile de Salmonella sunt termosensibile, distrugându-se la o temperatură aplicată de 65-70;

■ pentru prevenirea îmbolnăvirii consumatorilor, România ca ţară membră a UE a adoptat Programul integrat de siguranţă alimentară de la fermă la furculiţă pentru Salmonella, promovat prin legislaţie de către UE;

■ deşi nu toate serotipurile de Salmonella sunt periculoase pentru om, ci doar cele două menţionate mai sus, în industria avicolă sunt monitorizate permanent toate infecţiile cu Salmonella (în ferme, în abatoare, fabrici de procesare, distribuţie) atât prin controale oficiale, cât şi prin autocontroale conform Programului Strategic al ANSVSA. În cazul în care există o suspiciune de contaminare cu Salmonella, fie a păsărilor vii, fie a produselor avicole, se trece la tipizarea Salmonella prin examene complexe şi după tipizare se trece la aplicarea procedurilor specifice, dacă este cazul;

■ aplicând procedurile legale, se elimină orice risc de contaminare cu Salmonella patogenă a produselor avicole care se comercializează din fermele avicole;

■ responsabilitatea supravegherii și monitorizării pe întregul lanțul de producție, de la fermă la furculiță, revine ANSVSA care monitorizează permanent statusul de sănătate al fermelor de păsări în timpul creșterii, înainte de abatorizare și la abatorizare, în vederea detectării salmonelelor zoonotice în conformitate cu prevederile Reg. 2160/2003;

■ procedurile de pregătire și prelevare a probelor în vederea analizelor se fac de către personal specializat în conformitate cu legislația specifică. În caz contrar, probele sunt nerelevante și fără valoare juridică.“

Adunarea Generală UCPR

Președinte prof. univ. dr. ILIE VAN

În apropierea Sărbătorilor Pascale ciobanii au șansa de a-și spori considerabil veniturile prin vânzarea mieilor. Anul acesta prețul de comercializare a mielului în viu este mai mare decât în 2023, spune Marin Botea, fermier din comuna Bucov, Prahova. Acesta adaugă că, cel puțin la nivelul județului Prahova, crescătorii de oi au făcut încasări bune și că mieii puși la vânzare au fost de calitate.

„Nu mai găsești oameni care să muncească în stâne“

– Cum este astăzi acest sector de creștere a oilor în România?

– Oieritul în țara noastră este în proporție de 80% distrus. Nu mai există forță de muncă, tinerii nu mai sunt interesați să muncească la stână. Nu mai sunt oameni de bază pe care să îi angajezi.

– Dar România stă totuși bine din punctul de vedere al numărului de efective.

– Da, dar lucrurile sunt mai simple dacă vorbim despre afacerile de familie; altfel, dacă ai nevoie de forță de muncă, e greu. Eu vreau, spre exemplu, să reînființez această fermă, să cumpăr 150 de oi și cinci vaci. Apoi vreau să aduc aici o familie din Covasna, care să se ocupe de animale. Le asigur toate condițiile. La stâne ciobanii dorm aproape în aer liber, dar aici au dormitor, baie, bucătarie.

– Înțeleg că există această lipsă a forței de muncă, dar mai sunt și alte probleme? Cât de profitabil mai este să fii cioban?

– Până acum trei ani nu era rentabil, dar de atunci a crescut prețul brânzei la 35-40 de lei, iar mielul în viu se vinde cu 23 lei/kg. În zonă la noi, la Albești, Prahova, există un grec care achiziționează mieii crescătorilor la acest preț. Însă, până acum trei ani, nu era o afacere profitabilă.

„Unii miei cântăresc acum și mai mult de 20 de kg“

– Cum a fost anul acesta cu fătările în stâne?

– A fost bine, dar Paștele a picat târziu și unii miei sunt deja cam mari. Asta ar fi un dezavantaj pentru unii crescători. La noi în zonă toți mieii s-au vândut către grecul de care vă spuneam. Și la prețul oferit a fost foarte bine.

– Cam la ce greutate a ajuns un miel?

– Cca 16-17 kg în viu dar cei care au fost fătați în decembrie sunt mai mari, unii cântăresc și mai mult 20 de kilograme.

– Care este calitatea cărnii de miel anul acesta?

– Calitatea este foarte bună, au fost condiții prielnice pentru creșterea oilor. Cine a hrănit mieii cu porumb va avea și calitate, cine le-a dat doar paie...

– Se vorbea în urmă cu ceva timp că ciobănitul nu ar fi avantajos dacă nu ar exista piața externă către care România trimite mieii. Ce spuneți de asta?

– Este adevărat și cred că 80% din producție pleacă către export. Vă dați seama că un cioban cu multe efective din Arad, spre exemplu, cu 38.000 de oi, este nevoit să trimită animalele la export. Altfel ce ar face cu ele?

„Vin ai lor, pleacă ai lor și pe nimeni nu interesează ciobănitul“

– Cum poate profita România de această șansă a exportului, mai ales către Țările Arabe?

– Cred că exportul este o alternativă bună, dar ar trebui noi, românii, să nu mai cumpărăm, spre exemplu, brânză făcută în Bulgaria și vândută la noi la prețul de 3,50 lei/kg și să luăm produse românești. Ar trebui să cumpărăm produse românești și să nu mai aducem de afară tot ce este prost și să consumăm ce producem noi pentru că este bun și calitativ.

– Oaia este un animal de la care putem valorifica aproape totul: lapte, carne, lână.

– Cui să mai valorificăm lâna? Gropile sunt pline de lână aruncată. Între timp, germanii izolează casele cu acest produs și noi îi dăm foc.

– Și ce perspective avem pentru mai bine?

– Vin ai lor, pleacă ai lor, deci îi votăm pe aceiași. Ce perspective să avem? Tot alea vechi vor rămâne.

– Deci problemele din acest sector rămân tot pe umerii celor care muncesc efectiv, pe umerii crescătorilor. Că la nivel de decizie...

– Da, așa este. Este clară treaba, nici nu vor să audă.


„La nivelul județului Prahova nu au fost depuse cereri pentru înființarea de centre de sacrificare temporare autorizate. În mod normal acestea funcționează doar premergător Sărbătorilor Pascale, iar animalele trebuie și în acest caz să fie însoțite de documente de înregistrare sanitar-veterinară. Centrele trebuie și ele să îndeplinească norme privind igiena sacrificării și comercializării, carnea trebuie marcată (ștampilată), iar subprodusele de genul masei gastrointestinale trebuie eliminate sub control sanitar-veterinar.“ – Mircea Chirițescu, consilier superior DSVSA Prahova.


„Pentru a putea fi primite în centre de sacrificare temporare sau abatoare autorizate, aceste animale trebuie să fie însoțite de un certificat sanitar-veterinar care atestă starea lor de sănătate. Trebuie să fie clinic sănătoase, cu acțiuni veterinare la zi. Comercializarea produselor specifice sărbătorilor pascale se face doar dacă acestea provin din unități autorizate. Pe raza județului Prahova există trei abatoare autorizate pentru sacrificarea mieilor. Noi recomandăm cetățenilor ca achiziționarea de carne de miel să se facă numai de la unități autorizate. Astfel există certitudinea că prelucrarea, depozitarea și comercializarea se fac cu respectarea legislației sanitare-veterinare.“ – Mircea Chirițescu, consilier superior DSVSA Prahova.


Laura ZMARANDA

„Banii astăzi îi ai, mâine nu-i ai, dar cunoștințele îți rămân“, ne spune tânărul fermier Pericle Mihai Sălceanu, student la Facultatea de Agricultură din Iași, care administrează împreună cu familia o fermă mixtă de animale în Leoști, comuna Pădureni, județul Vaslui. Vorbim de un efectiv de ovine de 3.000 de capete, rasa Merinos de Palas, în jur de 40 de capete de bovine, rasa Bălțată Românească, dar și de 200 ha culturi arabile și 300 ha pășune.

Tehnologizarea și mecanizarea, salvarea zootehniei

Fiind o zi de sâmbătă, pe tânăr l-am găsit la fermă, dar nu de puține ori se întâmplă ca Pericle să facă naveta în timpul săptămânii de la Iași la Vaslui; nu neglijează în niciun fel studiile, de aceea este și bursier, iar în fermă când ajunge nu uită de cele învățate: „casă, masă, rasă“.

ferma de oi VS

„Ne aflăm în cadrul fermei pe care o administrez împreună cu familia mea. Ferma este una mixtă, cca 500 de hectare, dintre care în jur de 200 ha culturi arabile și 300 ha pășune. Pe partea de zootehnie, în cadrul fermei găsim cca 3.000 de ovine, rasa Merinos de Palas, caprine, bovine, în jur de 40 de capete, rasa Bălțată Românească, 6 cai și alte păsări. Am 22 de ani și am ales domeniul acesta pentru că vreau să-l duc mai departe. Este o muncă frumoasă, bănoasă, dar pe care trebuie să o faci cu drag și dezavantajele sunt mai multe: costurile de întreținere, forța de muncă nu prea o găsești, trebuie să fii non-stop la animale, nu există sâmbete, nu există duminici libere, nu există sărbătoare. Încerc să îmbin cât de mult ferma cu învățatul, nu neglizez nici partea de facultate, nici partea de activitate în fermă, fac naveta. În cursul săptămânii stau la Iași, dar când apare câte o problemă, chiar sunt nevoit să fac naveta. De exemplu, banii îi ai, mâine nu-i ai, dar cunoștințele îți rămân. Încerc să duc mai departe cât de mult se poate ferma la un alt nivel, pentru că lipsa forței de muncă ne impune să recurgem la alte metode, să folosim tehnologizarea și mecanizarea. Investiția pe care o facem la nivelul fermei, atât zootehnică cât și vegetală, nu se face pe un an sau doi, se face pe termen de lungă durată, de aceea sperăm la timpuri mai bune, la prețuri mai bune și să fie mai apreciate munca și calitatea produselor. Nu poți să fii fermier, dacă în cadrul fermei nu ai și o parte din zootehnic, pentru că ele se îmbină și sunt dependente una față de cealaltă“, adaugă crescătorul.

Se aplică o economie circular în fermă

ferma de vaci Padureni VS

Tânărul ne mai spune că și-ar dori ca noi, oamenii, să susținem cât mai mult fermierii, deoarece ei sunt cei care produc hrana oamenilor.

„Vrei nu vrei trebuie să mănânci, trebuie să consumi. Ca să aduci mâncarea de la furcă la furculiță este multă muncă în spate. Consider că zootehnia și cultivarea plantelor ar trebui să fie cât de cât împreună, pentru că se completează una pe alta. Este o economie circulară, de viitor.“

Despre prețul mielului

Campania de fătări la ovine din ferma tânărului este pe cale să se finalizeze, iar crescătorul vasluian trebuie să acorde o atenție deosebită animalelor în această perioadă.

„Din circa 1.500-1.600 de ovine mai sunt cam 300 de fătat, restul au fătat, o parte sunt fătate de la Crăciun, mieii având undeva la 25-30 kg, iar aceștia, după cum se văd, sunt mici“, specifică acesta.

Legat de prețul mielului, anul acesta este în creștere

„Se anunță un preț bun, dar raportat la cheltuielile directe pe care le avem, de la furaje, forță de muncă, la cheltuieli indirecte, cu tratamente și multe altele. La ora actuală prețul în viu se învârte undeva în jurul prețului de 23 lei/kg, iar în carcasă, fiind randamentul la ovine 50%, ar veni dublu, între 38-40 lei/kg. În supermarket am văzut chiar la 55 lei/kg, doar că pe piața internă nu prea se caută așa mult. Pentru anul acesta prefer să dau toți mieii la tir pentru a înțelege ceva din câștig. De asemenea, nu ne mai chinuim cu sacrificarea“, punctează Pericle.

Rasa Bălțată românească, o altă alegere

Pe partea de zootehnie, pe lângă ovine, familia Sălceanu mai crește și circa 40 de vaci; majoritatea sunt Bălțată Românească, o rasă foarte bună, care dă un randament atât pe partea de lapte, cât și pe partea de carne.

„În general este aclimatizată, este pentru zonele noastre, consider că merge mai bine decât alte rase. În alte zone poate să meargă mai bine Black Angus, dar aici prefer această rasă.“

Dintre ovine și bovine, diferența o face specia, adaugă tânărul fermier.

„La bovine, de când a fătat vaca până trece un an sau doi și se face junică, trebuie un timp cât mai lung de reproducție, de aceea și numărul de capete la nivel mondial și chiar în țara noastră este mai mic, pe când la ovine stăm bine, doar că sunt mult mai prolifice și se înmulțesc mai repede, se hrănesc mai bine. În schimb, vacii îi trebuie o alimentație mult mai bună.“

Zootehnia, moștenire de suflet pentru tatăl tânărului

Nu de puține ori ni se spune că zootehnia este un sector lăsat moștenire. Vremurile tot mai grele din ultimii ani duc la pierirea unui sector esențial pentru agricultura românească. Doar pasiunea și dragostea față de mioare îi mai determină pe unii fermieri să nu renunțe, ci „să renască“.

Cătălin Sălceanu, tatăl tânărului Pericle Mihai Sălceanu, a pus pe picioare o fermă de aproximativ 3.000 de ovine, rasa Merinos de Palas, în comuna Pădureni, din dragoste pentru acest domeniu. Chiar dacă vorbim de un efectiv destul de mare, într-un județ unde nu există aproape deloc forță de muncă, această fermă este o moștenire de suflet și așa va rămâne…

„Am preluat ferma de la tatăl meu, care a lucrat la CAP (n.a. Cooperativa Agricolă de Producție); după Revoluție și-a făcut o micuță fermă de oi, în jur de 100 de capete. Eu am absolvit liceul, am vrut să urmez o facultate ca să devin inginer zootehnist, dar din păcate am prins timpurile cu Revoluția și nu am mai continuat. Am lucrat câțiva ani în cadrul armatei, iar la un moment dat tata ne-a întrebat dacă vrea vreunul dintre copii să preia ferma de oi. Noi suntem în total patru frați. Cele două surori care lucrează în învățământ și fratele croitor au zis că nu-i interesează, dar eu, fiind mai în floarea vârstei, am vrut să preiau ferma familiei. În momentul de față avem aproape 3.000 de oi cu tot cu capre, rasa Merinos de Palas, o rasă mai prolifică“, încheie Cătălin Sălceanu, tatăl tânărului Pericle Mihai Sălceanu din Leoști, județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Căpuşele sunt artropode parazite ce populează suprafaţa corpului fiind găsite pe tegumentele mamiferelor, în blana lor sau pe pielea păsărilor. Sunt paraziţi hematofagi, se hrănesc cu sângele gazdelor pe care le parazitează, fiecare stadiu activ se hrăneşte o singură dată, după care petrece perioade lungi pe vegetaţie, de obicei în iarba înaltă, şi de acolo trec direct pe tegumente, populând gazda timp de câteva zile, dacă nu sunt îndepărtate. Cele mai multe cazuri apar primavăra şi vara, dar şi până târziu spre toamnă.

Înmulţirea exagerată şi răspândirea căpuşelor pe arii tot mai extinse, ajungând din zonele împădurite, până în grădinile din spatele locuinţelor, a fost generată de o serie de factori, incluzând:

► specificul înmulţirii căpuşelor, o femelă adultă depune peste 10.000 de ouă într-un ciclu evolutiv;

► înmulţirea explozivă a populaţiilor de câini comunitari, pisici, rozătoare şi de animale sălbatice, ca principali vectori;

► modificările în utilizarea pesticidelor;

► comerţul intensiv cu animale;

► numărul mare de clădiri sau spaţii urbane părăsite, adăposturi de animale neigienizate şi nedezinfectate;

► dezvoltarea zonelor suburbane.

Căpușele sunt paraziţi hematofagi care, cu ajutorul aparatului bucal, se hrănesc prin înţepat şi supt şi se prind ferm de pielea animalului sau a omului. Sunt necesare mai multe zile până când sunt saturate cu sânge, timp în care masa lor corporală creşte semnificativ.

Căpuşele sunt de dimensiuni foarte mici, însă pot fi vizibile cu ochiul liber, masculii sunt negri, iar femelele sunt negre cu abdomenul roşu.

Viaţa căpuşelor pe corpul gazdei este scurtă (câteva zile), diferind în funcţie de numărul de gazde necesare realizării ciclului biologic şi de capacitatea fiecărui stadiu de a rezista la înfometare.

Ciclul biologic al căpuşelor (larvă, nimfă şi adult) are nevoie de 3 gazde pe care se dezvoltă, consumându-le sângele. O femelă adultă consumă cel puţin 0,6 ml sânge şi depune cel puţin 10.000 de ouă.

După afinităţile ecologice, căpuşele se clasifică în căpuşe endofile (de adăpost) şi căpuşe exofile.

Căpuşele endofile sunt cele care trăiesc în grajduri, locuinţe, crăpăturile zidurilor, vizuini, peşteri şi parazitează animalele în perioadele de odihnă.

Căpuşele exofile, cu prezenţă în spaţiul liber, se urcă pe firele de iarbă sau se deplasează pe păşune, în grădini, sau parcuri, pentru a găsi gazdele. În cazul în care condiţiile sunt nefavorabile, ele se ascund în tufişuri, în sol etc.

Căpuşele parazitează o varietate foarte mare de gazde terestre, cum ar fi: amfibieni, reptile, păsări şi mamifere.

Calea de a infesta şi de a infectam ca vector, o nouă gazdă este contactul fizic (ele nu sar, nu zboară, dar se ataşează de corpul victimei).

Ataşarea de gazdă se face în timpul trecerii acesteia pe lângă firele de iarbă pe care se găsesc căpuşele, localizându-se preponderent în zona capului şi a gâtului speciei parazitate.

Căpuşele se localizează preponderent în zona capului şi a gâtului, putând cauza îmbolnăviri severe şi, uneori, chiar fatale atât la animale, cât şi la oameni, din cauza toxinelor injectate odată cu saliva (paralizia de căpuşe), precum și a consumului de sânge care poate duce la anemie gravă, inducerea unor stări alergice şi chiar şoc anafilactic etc.

În organismul uman afecţiunile au ca simptome manifestari asemănătoare gripei: febră, cefalee, greaţă, vomă. Uneori simptomele pot evolua subclinic, greu de sesizat, însă unele dintre afecţiuni sunt incurabile.

În plus, rănile pe care le produc creează porţi de intrare pentru infecţii secundare sau produc diferite afecţiuni ale pielii, durere sau tumefacţii.

Căpuşele transmit (vehiculează) o serie de agenţi patogeni prin:

■ salivă – injectarea de salivă produce lezarea vaselor de sânge şi transmiterea unor boli grave (boala Lyme, bacterioze, leptospiroze, babesioze sau un tip de meningoencefalită).

■ prin consum de lapte crud sau produse lactate obţinute din lapte netratat termic se poate produce infectarea cu virusul encefalitei de căpuşe la om.

În baza acestor informaţii, personalul de specialitate din cadrul serviciilor sanitar-veterinare atenţionează autorităţile locale, proprietarii de animale şi, nu în ultimul rând, populaţia de necesitatea implementării a unor acţiuni stabilite prin programe comune cu alte autorităţi de la nivel judeţean, respectiv:

► Identificarea permanentă a zonelor considerate cu risc biologic ridicat şi informarea celorlalte autorităţi responsabile.

► Iniţierea unor campanii de informare, prin medicii veterinari oficiali, în zonele cu risc ridicat, pentru conştientizarea crescătorilor de animale, a organizaţiilor pentru protecţia animalelor cu măsurile ce se impun pentru prevenirea infestării animalelor şi a îmbolnăvirii oamenilor prin înţepătura de căpuşă.

► Responsabilitatea autorităţilor locale privind efectuarea dezinsecţiilor în spaţii şi clădiri nefuncţionale, în parcuri, zone de agrement, pajişti naturale cu vegetaţie abundentă, precum şi colectarea şi deparazitarea câinilor comunitari.

► Efectuarea lucrărilor de defrişare a resturilor vegetale necomestibile a arboretului de pe suprafeţele de pajişti naturale infestate.

► Monitorizarea permanentă a modului cum sunt respectate reglementările legale privind circulaţia animalelor (bovine, ovine, caprine, animale de companie) prin localităţi, în parcuri şi locuri de agrement.

► Efectuarea, prin personalul sanitar-veterinar, de examene clinice la speciile de animale gazdă a căpuşelor, precum şi afluirea de probe la laboratorul DSVSA judeţean pentu identificarea căpuşelor prin examene de specialitate.

► Colaborarea cu medicii veterinari pentru efectuarea acţiunilor de prevenire şi combatere, în special a tratamentelor antipartazitare, a dezinfecţiilor, dezinsecţiilor şi a deratizărilor în situaţile în care aceste acţiuni se impun.

► Colaborarea permanentă cu alte autorităţi judeţene responsabile prin informări reciproce şi acţiuni comune pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul judeţean.

► Populaţia să se protejeze purtând îmbrăcăminte adecvată, la picnic, să evite zonele împădurite sau cu vegetaţie înaltă în perioada caldă a anului şi să reţină în cazul unei înţepături cauzate de căpuşe, următoarele:

■ căpuşele nu se rup, ci se extrag cu o pensetă chiar de la locul de inserţie pe piele, altfel cleştii căpuşii rămân în interiorul pielii şi pot infecta locul unde au pătruns;

■ după îndepărtarea căpuşei, se dezinfectează locul cu iod;

■ dacă starea generală nu se ameliorează, trebuie mers de urgenţă la medicul de specialitate.

Combaterea efectelor nedorite cauzate de căpuşe este în mod fundamental, pe lângă o problemă de sănătate publică, şi o chestiune economică, care trebuie să îşi facă efectele pe termen mijlociu şi lung. Reuşita acţiunilor de combatere a căpuşelor cere o concepţie şi o execuţie corectă, având în vedere că o activitate ocazională, facultativă sau de rutină este echivalentă cu o irosire a eforturilor specifice şi a fondurilor investite. Lupta pentru diminuarea populaţiilor de căpuşe trebuie să fie condusă prin metode ecologice şi medicale, în mediul lor de viaţă liberă şi respectiv pe animalele gazdă. Cu cât se au în vedere mai multe caracteristici biologice, cu atât cresc şansele de reuşită.

În acest context este necesar ca toţi factorii implicaţi în această activitate, respectiv autorităţile locale, crescătorii de animale, alte segmente de populaţie, în colaborare cu specialiştii din domeniu, pe lângă necesitatea deţinerii unor informaţii cu referire la rolul pe care căpuşele îl au ca parazit şi în principal ca vector în transmiterea unor boli grave la oameni şi animale, să se şi implice în realizarea acţiunilor comune cuprinse în programul de prevenire și combatere stabilit la nivel județean sau local.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Târgul Național Apicol, organizat la începutul lunii aprilie în curtea Institutului de Cercetare și Dezvoltare pentru Apicultură București, a fost un prilej pentru a lua pulsul apiculturii la început de primăvară.

„Mierea fără calitate, din import, continuă să intre în țară“

Ioan Fetea, președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România, spune că problemele pe care le-a semnalat cu această ocazie sunt aceleași de ani întregi și că întotdeauna motivele invocate pentru lipsa rezolvării lor sunt banii.

„Anul apicol a început bine, familiile de albine sunt dezvoltate, să sperăm că vom putea valorifica așa cum trebuie culesurile importante și să comercializăm și produsele obținute. De mulți ani vorbim despre aceleași probleme care nu se rezolvă și este păcat pentru că este un sector care, fără a se reglementa unele lucruri, va avea de suferit. În ultimii ani, costurile de producție au crescut cu 30-40%, prețurile de achiziție au scăzut cu 40-50% și producția de miere a scăzut foarte mult. Există o concurență acerbă între produsele din România și cele din import care de multe ori, așa cum recunoaște și Uniunea Europeană, sunt contrafăcute (aproape jumătate din importuri). În aceste condiții, apicultorii stau și se gândesc dacă mai merită să investească în acest sector. Tinerii parcă sunt în recul și nu se mai apropie cu aceeași pasiune și interes de acest domeniu. Ministrul Agriculturii a aprobat un ajutor pentru apicultori pentru pierderile suferite din cauza efectelor războiului din Ucraina, dar asta nu îi ajută prea mult pentru că mierea fără calitate va intra în România în continuare. Ne-am luptat și pentru etichetare corectă și se pare că Parlamentul European a recunoscut această măsură. Astfel, se trece pe etichetă țara de origine a mierii, dar și procentul de amestec de miere. Sigur că această lege nu va rezolva în totalitate problemele apiculturii. Noi tot facem solicitări, dar răspunsurile și rezultatele nu vin imediat pentru că se motivează lipsa fondurilor.“

„Și anul acesta amenință seceta“

Ilie Nistor, un apicultor din județul Argeș, spune că situația apicultorilor în ultimul deceniu  a fost fără precedent în toată cariera sa în apicultură.

„Problemele cu care se confruntă acum apicultura nu erau până acum 10 ani. Aceste neonicotinoide despre care s-a făcut atâta vâlvă fac un mare rău apiculturii. Toate acestea contribuie la scăderea bagajului de rezistență genetică a familiilor de albine și nu doar la noi, ci în toată lumea. La un moment dat se semnala dispariția a unor colonii întregi de albine. Zeci, sute de colonii dispăreau și nu se știa din ce cauză. Neonicotinoidele trebuiau interzise demult pentru că pământul nostru este încă neotrăvit. Să sperăm că lucrurile vor fi și în favoarea noastră. Am înțeles că vor fi și niște ajutoare acordate apicultorilor, dar să știți că sunt infime pe lângă eforturile pe care le facem. Producțiile au scăzut dramatic și nu mai spun că nu ne mai putem deplasa la diferite culesuri pentru că nu toți fermierii înțeleg aportul albinelor. Și anul acesta ne amenință seceta. Un exemplu concret în acest sens este că înainte, dacă săpam, dădeam de pământ umed la 60-70 cm. În primăvara asta am săpat până la 1,50 metri și nu am dat de apă. Ce înseamnă asta? Că numai pomii cu rădăcini de peste doi metri nu vor suferi din cauza secetei.“

„Cererea de miere ecologică este în creștere“

La târg am întâlnit și un producător de miere ecologică. Dan Pașca ne-a vorbit despre provocările producției ecologice și despre evoluția afacerii proprii.

„Suntem producători și procesatori de miere ecologică certificată. Suntem una dintre primele stupine certificate ecologic, din anul 2003. Avem sortimente de munte, în general, miere de zmeură, de flori de munte, de mană. Nu este ușor să produci miere ecologică pentru că trebuie respectate anumite cerințe, iar taxele de certificare sunt foarte mari. În pastoral stupii trebuie duși doar în zone nepoluate; toate lucrările în stup sunt diferite față de cele convenționale, deci e mai dificil. În prezent avem în jur de 400 de familii de albine în stupina din Bistrița-Năsăud și producția diferă de la an la an, între 20 și 40 de tone. Ultimii ani au fost mai dificil, dar noi avem o fabricuță de procesare unde ambalăm produsele și atunci nu mai vindem en-gros pentru că prețurile sunt foarte mici. Încercăm să vindem totul ambalat și pe piața internă și către export. Cca 20% din  producție merge către export și restul valorificăm în țară. Cererea a crescut în ultimii ani și tendința este în continuare de creștere.“

„Am avut pierderi de 25% în familiile de albine“

Marius Igna, apicultor din județul Ilfov, are 300 de stupi și produce o gamă variată de miere. În primăvara aceasta familiile lui de albine au ieșit mai slăbite decât și-ar fi dorit apicultorul.

„Am iernat în trei locații și, în cazul stupilor aflați la cca 100 de kilometri de București, am avut pierderi de 25%. Familiile de albine din Ilfov au fost bine, iar cele de la munte mai sunt slăbite. O să unific stupii și asta este. Aștept să fortific familia de albine și sper ca totul să fie bine la culesul de salcâm. Cred că din cauza schimbărilor de vreme au apărut aceste probleme. Spre sfârșitul verii și toamna, familia de albine se pregătește pentru iernare. Albinele de iernare au nevoie de o acumulare mare de proteine în corpul lor, care se numește «corp gras». Cred că albinele mele nu au avut suficient polen ca să își formeze acest corp gras. La sfârșit de august a fost o lipsă acută de polen.“

Laura ZMARANDA

Friza, rasa de oi specializată pe producția de lapte, a fost alegerea tinerei Ana-Maria Lupașcu din Pochidia, județul Vaslui. În urmă cu patru ani, tânăra a cumpărat primele exemplare de rasă pură. După 20 de ani petrecuți în Italia, crescătoarei nu i-a fost frică să investească în plină pandemie într-o rasă nouă, mai pretențioasă, și să ducă mai departe moștenirea de suflet a familiei, ferma de animale.

După 20 de ani petrecuți în Italia, se întoarce acasă...

„În anul 2020 am înființat această fermă. După o viață petrecută în Italia, am hotărât să mă întorc în România și să-mi ajut părinții la bătrânețe. Tot atunci am decis să preiau activitatea tatălui meu. Acesta, din motive de sănătate, nu putea să continue, așa că am decis să-l pot face fericit, iar atât timp cât el va mai fi lângă mine, eu voi lupta din răsputeri să-l ajut. În afară de perioada petrecută în Italia, în jur de 20 de ani, de când m-am născut am fost mereu lângă oi cu părinții mei și de asta probabil mi-a rămas această pasiune“, ne spune Ana-Maria Lupașcu.

Oile pe care le-a preluat de la tatăl său erau rasa Țigaie, dar din primul an de când a preluat ferma a hotărât să schimbe rasa de animale și a ales Friza, o rasă germană de lapte. Rasa de ovine Friza este pentru sectorul de creștere a ovinelor echivalentul rasei Holstein la bovine, adică este rasa apreciată ca având cea mai bună producție de lapte. Oaia Friză nu este încă foarte răspândită la noi în țară, dar câștigă teren mai ales în rândul crescătorilor cu efective reduse, care doresc randament maxim de la animale.

„Despre sistemul de furajare putem spune că pentru alimentație colaborăm cu un veterinar care ne pregătește rețeta cea mai potrivită pentru o dietă echilibrată de vitamine și proteine. Ne vindem produsele de acasă sau livrăm la domiciliu. Ce produse? Caș clasic, urdă clasică, telemea, caș măturat până în 12 luni, cu respectarea strictă a rețetei italienești“, specifică aceasta.

Este foarte greu de dat sfaturi, dar cine vrea să se apuce de zootehnie trebuie să se gândească bine înainte de a-și dori să facă ceva, nu este deloc ușor, de la birocrație, disponibilitate financiară în primii 3 ani și multe altele, punctează Ana-Maria Lupașcu.

„Legat de costuri, încă nu am curajul să fac o socoteală! O fac numai  din pasiune, nu pentru bani. Rezultate pozitive am avut chiar de anul trecut, iar în acest an sper să văd luminița de la capătul tunelului. Pe viitor îmi doresc perfecționarea rasei și a produselor și să ajung la un nivel calitativ ridicat. În acest moment este foarte greu să prevăd ceva pe termen lung, din cauza forței de muncă și a neprevăzutului care are loc permanent.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti