O pagină de istorie sportivă

În această seară de marți s-a întâmplat cu adevărat un lucru măreț... E un lucru de mult așteptat... Pentru unii chiar este ceva unic în viață, și anume... Bineînțeles că este vorba de calificarea naționalei de fotbal a României la Campionatul European din vara anului 2024.

Pentru unii, ceva normal, pentru mine, o adevărată bucurie venită din dragoste și patriotism pentru nația noastră. Este pentru prima dată în viața mea când prind o calificare mai serioasă a României, care unește din nou oamenii sub același tricolor și le oferă, într-un final, același ideal.

Timpul trece și cred că majoritatea ne-am dat seama de lipsa unui scop și a unei linii bine definite în privința viitorului țării, care se reflectă câteodată și în viața de zi cu zi a fiecăruia, prin solitaritate, aroganță și egoism.

Eu astăzi am simțit opusul... Am simțit cum toată lumea pleda pentru același scop și că dorința fiecăruia este una singură, aceea de a fi bucuroși și de a deveni din nou cunoscuți în rândul lumii. Iată că într-o minunată seară, cum-necum, fotbaliștii au reușit să-și atingă propriile obiective, dar mai mult de atât, au atins sufletele oamenilor.

Știu că s-a scris și o să se scrie mult pe acest subiect, iar el la un moment dat va părăsi scena principală, însă cum să nu-ți dai cu părerea despre așa ceva...

Mie unul mi se pare incredibil cum un sport poate crea atâtea emoții și să readucă în inimile noastre, ale românilor, mândria națională.

Uiți parcă de toate problemele zilnice și devii euforic și plin de viață, parcă tu ai fi acolo pe teren.

Copil fiind, cred că tot ceea ce am simțit în acele momente nu poate fi descris detaliat în cuvinte, dar totuși cei care au trăit acest moment și poate cele anterioare, ale „GENERAȚIEI DE AUR“, au din nou speranță că lucrurile vor lua o alură din ce în ce mai bună în viitor, cu multă muncă și perseverență.

Emoția calificării absolute, pe primul loc în grupă, i-a făcut pe români să aibă curaj să-și asume lucrurile care îi fac cu adevărat mândri și să-și dea seama că fiecare dintre noi avem ceva special, ceva ce alții nu au și că valoarea este dată de noi, oamenii, iar mai apoi de resurse ajutătoare precum banii.

Mai mereu am spus despre vestici că sunt mai buni, că au ceva în plus, că sunt mai speciali, însă nu este așa, cel puțin într-o anumită măsură, fiindcă noi aici pe acest pământ avem de toate, munte, mare, deltă, Dunăre, câmpie, dealuri, dar cel mai mult avem resursa umană. Este adevărat că ușor-ușor suntem din ce în ce mai puțini, dar aceștia care suntem aici trebuie să ne legăm tot timpul de pârghii cum e cea a naționalei, care să ne dea încredere in forțele proprii.

Eu am speranță deplină în ceea mă privește dar și în români pentru că suntem niște oameni speciali, cu un mare potențial și cu o șansă la un viitor mai bun...

Alexandru OPREA-BANU