Romania

Petra, crinul cu parfum de nisip nabateean (II)

Petra, crinul cu parfum de nisip nabateean (II)
Distribuie:  

Respiri din toate încheieturile aerul deșertului iordanian și-l zărești prin beduini, măgărușii osteniți, cămilele cu privirea adâncă, dar și trupurile stâncoase din care s-au născut adevărate comori.

Localizat în Wadi Farasa, Templul Grădinii este posibil să fi fost folosit pentru sistemul de apă nabateean, indiciul fiind un zid de sprijin ce a dat naștere unui rezervor natural de apă.

În sufletul orașului Petra, pe locul unei terase artificiale de unde se vede Strada Coloanelor, se află Grădina și Piscina, zone ce au fost mai puțin observate de-a lungul timpului, prioritare fiind Trezoreria, mormintele, Mănăstirea. Însă, în anul 1998, după săpăturile din Piața de Jos au fost descoperite resturi ale unei piscine cu pavilion – insula, de altfel singurele situri de grădină nabateeană ce are lângă ea conducte, rezervoare ce transportau apa pentru irigarea terasei și alimentarea piscinei. Se crede că acestea au fost construite în prima parte a domniei lui Aretas al IV-lea și întreținerea lor a durat până în secolul al III-lea e.n. Încă sunt semne de întrebare privind amenajările, fertilizarea solului, irigarea, speciile de plante cultivate sau anumite particularități ale complexului de grădină și piscină.

Teatrul Roman

Încă se aude ecoul, euforia celor 4.000 de spectatori și magia reprezentațiilor ce se desfășurau în Teatrul Roman de la Petra; acesta a fost orientat spre Est, în centrul orașului. Când regele Iudeii, Irod cel Mare, construia teatre în partea opusă a râului Iordan, regele Aretas nu a vrut să fie mai prejos și, determinat, a făcut la fel. Forma și dimensiunea au fost făcute după model greco-roman, însă a fost conservată tradiția locului și teatrul a fost sculptat în stil nabateean. Ca să poată fi modelat nivelul superior pentru scaune, romanii au distrus mai multe morminte din jur.

Mormintele regale

Pe parcursul vestic al Jabal al-Khubtha, ce se află deasupra centrului Parcului Arheologic Petra, sunt sculptate pe o linie neîntreruptă mormintele regale nabateene. Mausoleele au aparținut acum 2300 de ani regilor nabateeni; se spune asta deoarece grandoarea lor trimite la cei înstăriți, chiar regii Petrei.

Mormântul Urnei, ce posibil a aparținut lui Malchus al II-lea sau Aretas al IV-lea, are o fațadă mai impunătoare față de celelalte de la baza lui. Curtea cu vastele coloane ce se află în fața acestuia amplifică importanța locului. O inscripție în piatră de pe peretele din spate amintește de faptul că mormântul-biserică a fost sfințit în anul 447 d.Hr.

Coloritul abundent și firele de gresie vizibil dantelate parcă fac parte dintr-un portativ unde muzica este mult în spate, într-un fundal puțin întunecos din care ai vrea să ieși, dar pe furiș, ca nimeni să nu te zărească, părându-i-se ireal. E Mormântul de mătase a cărui gresie cu pigment impulsiv te cheamă să-l descifrezi.

Având coloanele sculptate pe partea laterală a stâncii, Mormântul Corintian are o fațadă de 27,55 metri lățime și 26 metri înălțime. Denumirea acestuia vine de la pilaștrii în stil corintic. Are patru camere în interior și patru baraje de apă de jur împrejur, ce erau utilizate pentru purificarea rituală.

Ad Deir (Mănăstirea)

Mă așteaptă-n depărtare, acolo sus, după cele opt sute de scări emblematica Ad Deir (Mănăstirea). Drumul nu este ușor, căldura-ți pătrunde și-n cele mai mici substraturi ale corpului, dar niciodată drumul către Domnul nu este la îndemâna oricui. Te întâlnești la tot pasul cu măgărușii istoviți de la căratul hranei sau ai celor care nu-și mai pot duce picioarele, vânzători ce negociază vânzarea podoabelor artizanale, trecători de toate vârstele. După ce pun pasul pe ultima scară și mai ocolesc puțin după un perete, o zăresc din albastrul infinit al ochilor. Pe fațada construită în secolul I d.Hr. cade acum lumina blândă a după-amiezii cu o dragoste nebănuită. Beduinii băștinași au denumit construcția așa de la crucile înscrise pe zidurile din interior din timpul practicării creștine de pe vremea bizantină. Pe o inscripție descoperită lângă Ad Deir era scris: „Să ne amintim de Ubaydu, fiul lui Waqihel, și de asociații săi din simpozionul lui Obodas, Dumnezeul”, fapt ce arată că aici erau celebrate ritualuri în numele regelui Obodas al II-lea a cărei domnie a fost între 30-9 î.e.n.

De sus se observă cât munte a fost îndepărtat, dar și un cerc mare în față precum un bazin de apă, porțiune excavată și restaurată în Antichitate pentru a proteja Mănăstirea. Ornamentele și detaliile nu-s atât de vizibile, însă structura circulară, acoperișul conic, capitelul nabateean fac asemănarea cu Trezoreria, pe care am lăsat-o în josul muntelui puțin mai devreme. Eleganța Mănăstirii vine chiar din simplitatea ei ce o transformă într-o nestemată bijuterie pitită-n muntele imens.

Patria stâncilor cu taine nedeslușite adună zi de zi admirația tuturor celor care privesc cu un calm înmărmurit, pentru că pereții în culori amestecate chiar transmit celor ce cred că aici dăinuie o lume magică menită să aducă fericire, bucurie. Petra este crinul cu parfum de nisip nabateean ce se răspândește negreșit odată cu vântul, ploaia, soarele și lumina lunii.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO

turism, Petra, Ad Deir, Parcului Arheologic Petra

Alte articole:

Paris, chipul șoaptelor iubirii de basm (I)

Cordoba, orașul unde fluturii zboară printre umbre maure (II)

Cordoba, orașul unde fluturii zboară printre umbre maure (I)

Picături din călimara portului antic, Jaffa

Printre ruinele orașului renăscut din nisip, Jerash (I)

Petra, crinul cu parfum de nisip nabateean (I)

Gânduri andaluze, la umbra portocalilor din Sevilia (IV)