Gânduri andaluze, la umbra portocalilor din Sevilia (III)

Pas cu pas descopăr orașul ce-ți trezește o poftă neastâmpărată de cunoaștere după fiecare loc ce se pitește în spatele unui zid sau a unei porți, ca sa nu mai zic de oamenii atât de calzi, gata să-ți prezinte particule din istorie ori să te invite să guști din delicatesele culinare nemaipomenite.

Casa de Pilatos

Măiestria arhitecturii seviliene a secolului al XVI-lea o întâlnim la renumita clădire nobiliară andaluză Casa de Pilatos (Casa lui Pilat). Numele palatului vine de la casa guvernatorului roman al Iudeii, Ponțiu Pilat, de unde Fadrique Enriquez de Ribera, primarul Andaluziei, a fost inspirat pe când se afla în călătorie în Țara Sfântă. Împărații romani și zeii greci sunt prezenți prin busturile frumos decorate, cărora arcadele din jur le sunt aproape precum o îmbrățișare. Talpa-ți pășește pe finele plăci de marmură ce trăiesc într-o armonie perfectă cu picturile de pe tavan și ușile din lemn ce-ți dau senzația de stabilitate și siguranță totodată. Cântecul apei fântânii din mijlocul terasei răsună pe lungile coridoare și picură, dusă de vânt, până-n splendida grădină plină cu pomișori frezați parcă la milimetru.

Cartierul Triana

Țanțoș înaintez pe Podul Triana, puntea construită de almohazi, ce leagă orașul de cartierul Triana, de pe malul vestic al râului Guadalquivir. Triana, acest punct de plecare pentru călători, respiră prin simplitate și farmec în același timp; locul amintește de Ferdinand Magellan, cel care a îndrumat expediția spaniolă din 1519 către Indiile de Est. În jurul trecutului se învârt memorii despre inchiziția spaniolă din Castelul Sf. George, Hispano Aviacion, fabrica unde s-a construit primul avion cu reacție spaniol, industria ceramică, iar prezentul se încăpățânează să-și facă loc pe ritmuri de chitare, prin cântăreții și dansatorii de flamenco de pe strada Betis, tarabele cu fructe parcă desenate, dar și forfota din restaurante la ceas de zi ori seară.

Metropol Parasol

Văzută de sus precum o napolitană rumenită, cea mai mare clădire din lemn din lume, Metropol Parasol (Umbrela solară Metropol), a fost proiectată de arhitectul Jurgen Mayer și se află în Plaza de la Encarnation. Mergând pe aleea de sub clădire parcă au răsărit pe umerii mei niște ciuperci, ce au în compoziție lemn de mesteacăn adus din Finlanda și sunt gata să te apere de soare. În clădirea inaugurată în 2011 te poți recrea vizitând muzeul ce adăpostește rămășițe romane găsite în acest loc ori, după câteva scări urcate, te așteaptă locul de belvedere de pe terasă, El Mirador.

Bazilica de la Macarena

Construită în stil neo-baroc în secolul al XX-lea, Bazilica de la Macarena adăpostește una dintre comorile Seviliei, Macarena Fecioara Speranței, o statuetă ce datează din secolul al XVII-lea. Decorată cu veșminte somptuoase și broșe de smarald, Macarena este atribuită sculptorului Pedro Roldan și este venerată în Săptămâna Mare, în timpul procesiunii din ziua de Sfânta Vineri, când o sută de soldați escortează statuia lui Iisus Hristos ce întruchipează pagini din Patimile, Moartea și Învierea Mântuitorului. Dincolo de arcadele și marmura roșie, frânturi din zidurile almoravide ale secolului al XII-lea, există un muzeu unde sunt expuse obiecte folosite în ceremonii, rochii, mantale și alte componente utilizate în procesiunea din Madrugada (dimineața Vinerii Mari).

Biserica Mântuitorului

Ridicată între anii 1674-1712 pe locul Moscheii Ibn Adabbas, Biserica Mântuitorului este cel mai mare lăcaș de cult al Seviliei, după Catedrală. În curtea sa se regăsesc resturi ale epocii romane. La aspectul bisericii de astăzi au contribuit în special arhitecții Esteban Garcia și Leonardo de Figueroa. Cărămida roșiatică a fațadei ascunde, într-o tăcere înăbușită, detaliile dinăuntru pline de strălucirea adunată de la magicul soare, dar și de la cele 14 tablouri, printre care Hristosul iubirii de Juan de Mesa, Sfânta Ana de José Montes de Oca, Fecioara de la Antigua de Juan Ruiz Soriano.

Palatul Contesei de Lebrija

O clădire a secolului al XVI-lea ce se impune prin prestanță, Palatul Contesei de Lebrija este povestea ce a avut-o ca punct de plecare pe Regla Manjon, Contesa de Lebrija. Iubitoare a frumosului, Contesa a adunat de-a lungul vieții obiecte de artă ce azi sunt de neprețuit, de la vestigii arheologice, mobilierul elegant, picturi, piese de porțelan, mozaicuri romane la biblioteca, dormitorul, sufrageria în care te aștepți să surprinzi familia urmându-și orânduiala, ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc. Arcadele în stil arăbesc, fântâna din curtea interioară sau busturile greco-romane completează eleganța și rafinamentul casei-muzeu.

Despre mirosul verde din Parcul Maria Luisa, Arhiva Generală a Indiilor unde se află documentele Lumii Noi, Muzeul Arheologic cu podoabe din secolul al VI-lea, Mănăstirea Cartuja, unde a fost înmormântat Cristofor Columb, și frumoasa arhitectură barocă a Palatului San Telmo vă voi scrie în ultima parte a frumosului parcurs prin Sevilia, unul dintre orașele din Peninsula Iberică ce are o modernă infrastructură.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO