Roma, fresca pictată de îngerii frumosului (III)

Esența autentică, dar mai ales taina din adâncul orașului însuflețit le-am descoperit pe străzile Romei, această inimă ce bate prin clădirile peste care au trecut secole și a căror arhitectură persistă fără teamă.

Cartierul Transtevere

Briza bogăției e răspândită în jur și nimic nu ar indica faptul că în această zonă a cartierului Transtevere au locuit în trecut romanii mai puțin înstăriți. Dincolo de Piața Trilussa, pe aleile întortocheate întâlnești bisericile ridicate în Evul Mediu târziu, dar și la începutul Renașterii, balcoane de o eleganță aparte, edificii bogat ornamentate. Aflat în Piața Sant’Edigio, la Muzeul Roma se pot admira costume tradiționale, lucrări de artă ale anilor 1700-1900, fotografii și picturi de epocă.

Închinată sfântului martir al Romei antice Sf. Hrisogon, biserica San Crisogono a fost ridicată în anii 300 d.Hr. în vremea episcopului Papa Silvestru și este una dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din oraș. Piatra cu elemente geometrice de pe podea, panourile scufundate din bolta tavanului în stil baroc, coloanele din naos ce au în compoziție pietrele antice refolosite se adaugă formei neobișnuite de navă, alături de coridoarele laterale ale bisericii. Mai multe bazine au fost descoperite aici în urma săpăturilor, ceea ce poate indica faptul că inițial locul ar fi fost o spălătorie ori o vopsitorie.

Construită pentru bancherul Agostino Andrea Chigi, cel care obținuse monopolul sării Statelor Papale și al Regatului Napoli, Vila Farnesina este emblema vie a artei renascentiste, proiectul aparținând arhitectului Baldasarre Peruzzi. Frescele și picturile din încăpere dau tuturor momentelor petrecute aici plăcerea cunoașterii compozițiilor lui Raffaello Sanzio, Giulio Romano, Sebastiamo del Piombo și Il Sodoma (Giovanni Bazzi). Cupidon și Psyche din Metamorfoze, ce evocă depășirea obstacolelor din dragoste și finalul fericit al sacrei căsătorii, episoade din viața regelui anticului regat grec al Macedoniei, Alexandru cel Mare, sunt fragmente din povestea vilei, fresce care îmbată tencuiala cu frumosul culorilor ca mirosul de primăvară.

Una dintre cele mai vechi și probabil cea dintâi biserică închinată Sfintei Maria este Bazilica Maicii Domnului din Transtevere, construită pe locul unei așezări creștine în anii 300 pe vremea lui Calist I, episcop al Romei în timpul împăraților romani, Elagabal și Alexandru Sever. Madonna della Clemenza, icoana mariană unicat pictată pe lemn cu ceară fierbinte, o întruchipează pe Fecioară cu Pruncul întronat. Sf. Maria a fost gândită în stil Maesta (maiestate) ca o împărăteasă bizantină, stând pe tron și purtând o coroană cu perle, iar Pruncul Iisus este acoperit cu haine de culoare roșie închisă, ambii cu halouri de aur.

Piazza Navona

Pe fundal încă se mai aud încurajările suporterilor de pe stadionul împăratului roman Domițian, numit Circul Agolanis, ce a fost construit în anul 86 d. Hr. Acesta putea găzdui douăzeci de mii de suporteri la acea vreme, de aici și forma de pătrat alungit, unde se desfășurau competițiile de atletism sau cursele de cai. Azi, locul este fermecat de stilul baroc al Pieței Navona, conturată în secolul al XV-lea.

Susurile celor trei fântâni, realizate în perioada papalității lui Grigore al XIII-lea, șoptesc tainic, printre avalanșa de turiști ce nu mai contenesc în a le admira, istoria lor. Inițial scupltată de Giacomo della Porta, Fontana del Moro are forma unei scoici, căreia Bernini i-a  adăugat și cuceritorul maur, făcând-o mai spectaculoasă. Cele mai de seamă râuri ale continentelor unde creștinismul s-a extins au luat chip măreț pe statuile Nil, Dunăre, Gange și Rio de la Plata din mijlocul Fântânii celor Patru Râuri, proiectată de Gian Bernini în 1651. Concepută de Giacomo della Porta în 1574, Fântâna lui Neptun a fost finalizată abia după 300 de ani de Gregorio Zappala și Antonio della Bitta.

Biserica Sant’Agnese în agonie, locul unde a fost martirizată Sfânta Agnes, fecioara comemorată în Canonul Liturghiei, Biserica Maicii Domnului a Sfintei Inimi înălțată cu prilejul Jubileului din 1450, acoperă Piața Navona cu sfântul aer dumnezeiesc ce-l respir acum și eu, din adâncul sufletului.

Cu privirea-nspre liniștitul cer, cu ale lui scrieri hieroglifice, Obeliscul cu origini egiptene strigă cu ardoare numele lui Domițian, poate prefăcut în porumbel acum, zburând printre noi.

Castelul Sant’Angelo

Își oglindește trupul și mâinile întinse în râul Tibru printre norii rătăciți fabulosul Castel Sant’Angelo, ce a fost în trecut mormântul împăratului Hadrian și al familiei sale, ulterior fortăreață, închisoare, reședintă papală. Azi este muzeul în care poți admira opere de artă, picturi murale și alte obiecte ce amintesc despre istoria romană.

Mausoleul a fost ridicat în anul 139 d.Hr., iar cenușa lui Hadrian a fost adusă aici la un an de la moartea acestuia. Împăratul Aurelian a schimbat haina castelului în fortăreață, zid de apărare pentru războiul roman. Se spune că Papa Grigorie l-a văzut pe Arhanghelul Mihail învelindu-și sabia peste castel, ca o salvare a poporului de ciumă, de aici și denumirea locului. Există și un pasaj, Pasetto di Borgo, ce leagă castelul de Vatican; a fost construit în 1277 în timpul lui Papa Nicolae al III-lea ca punct de evacuare pentru papi în cazul unor atacuri.

La început se numea Podul lui Hadrian, însă, după viziunea Papei și înălțarea statuii Arhanghelului Mihail, a luat denumirea de Ponte Sant’Angelo. Cei zece îngeri ce ne întâmpină la intrarea în castel au fost sculptați de Gian Lorenzo Bernini în timpul Renașterii.

Villa Borghese, Via del Corso, Bocca della Verita și Colina Capitolină sunt următoarele paragrafe ce ne vor plimba prin grădinile fermecătoare ale împăraților romani, prin istoria templelor, dar și a legendelor nemuritoare ale Romei.

Aurora Grigore