update 1 Feb 2023

Matera, tărâmul speranței de sub stânci

Răsărită din pământ, din adâncul făr’ de margini, ca o floare neveștejită după o ploaie de vară, așa am găsit-o pe Matera, așezarea din Regiunea Basilicata, sudul Italiei, întemeiată de romanul Lucius Caecilius Metellus în anul 251 î.Hr.

Tradiția, cultura și istoria s-au îmbinat aici, din Paleolitic până în zilele noastre, printre zidurile creștine stâncoase și străduțele înguste, de-a lungul râului Gravina, martor al sărăciei nemiloase din trecut, al ciumei și cutremurelor, al ocupării teritoriului de greci, romani, bizantini, Bourboni...

Sassi di Matera, imaginea simbolică a capitalei Lucaniei, este pictată prin așezări de locuințe rupestre și de picăturile ce curg printre miile de pietricele ale mândrului curgător Gravina. Mă pierd prin labirintul de peșteri, unde în anii 1800 însemna „acasă“, pentru locuitorii de aici, iar traiul sărăcăcios nu a ocolit nici omul, nici animalul.

Cerul îmi trimite câte un norișor să-mi șoptească la ureche povestea peisajului mirific arhitectural străvechi, ce s-a adaptat condițiilor potrivnice de-a lungul timpului.

Pătrund în Casa Peșteră a lui Vico Solitario, situată în Sasso Caveoso și mă întreb cum aerul mai putea supraviețui aici... 11 persoane locuiau într-o odaie modestă, iar calul era martor, dintr-un mic colț al ieslei din aceeași încăpere, la tot ce se întâmpla în jur. Ulcele, diverse unelte necesare viețuirii și porumbul atârnat pe peretele cu miros de var, o farfurie din care mâncau toți la masă, rezervorul de ploaie, icoana de deasupra patului redau frânturi din trecutul autentic al civilizației țărănești dintre stânci.

Prin anii 1950 locuitorii au fost mutați în locuințe moderne, iar 30 de ani mai târziu turismul s-a dezvoltat și a fost pus în valoare acest patrimoniu istorico-cultural, astfel că Matera a fost declarată Capitală Culturală Europeană în anul 2019.

La înălțime, prin Piazza Duomo, privesc fără să clipesc către inima strămoșilor, cele două cartiere Sasso Caveoso și Sasso Barisano, aceste construcții ce se aseamănă cu siturile antice din Ierusalim. Patrimoniu Mondial Unesco, atestat din anul 1993, Sassi reprezintă așezările proptite în stâncile denumite tuf, rocă ce provine din erupția vulcanică și este formată din cenușă și nisip.

Catedrala Matera, dedicată Sfintei Maria, denumită Madonna della Bruna, a fost construită în stil apulic italian prin anii 1200. Arcade rotunde, rame aurite, fresca ce o descrie pe Madonna della Bruna cu Pruncul, Capela Bunei Vestiri sunt doar câteva detalii ce te apropie de liniștea și miracolul sfânt al acestui lăcaș aflat în cel mai înalt punct al orașului Matera.

San Pietro Caveoso (Biserica Sfinții Petru și Pavel) datează din anul 1218 și este una dintre spațiile religioase ce nu are cum să nu-ți atragă privirea, iar dimensiunea acesteia am remarcat-o negreșit. Bolta tavanului din tuf, picturile înfățișându-l pe Hristos care încredințează viitorul Bisericii Sfântului Petru, Convertirea Sfântului Pavel, Cina cea de Taină, Eternul, capelele dedicate Sfântului Antonio și Sfintei Inimi ai lui Iisus grăiesc din ascunzișul mâinilor și al pensulei povestea din sufletul stâncilor ce nu se va termina niciodată.

Parcul Național Murgia, înființat în anul 1990, este ca o copertă a Sudului Italiei, pe care sunt scrise cuvintele cheie, omul și natura, arheologia și divinitatea. Peștera Liliecilor, ce datează din Paleolitic, satele din Neolitic, Murgia Timone și Trasanello, sate din Epoca Bronzului și a Fierului sunt mărturii ale timpului, ale vieții păstorilor și fermelor dintre tufuri. San Leonardo, Santa Cesarea, biserici din Evul Mediu timpuriu amintesc de călugării benedictini și bizantini, dar și despre cultura latină și grecească bizantină.

Natura sălbatică cu peste o mie de specii botanice, fauna ce cuprinde, printre altele, vulpi, pisici sălbatice, mistreți, în frunte cu micul șoim ce este simbolul parcului, aduc o uimitoare bogăție locului traversat de râul Bradano și pârâurile Gravina și Jesce.

De nu l-aș fi zărit cu privirea, de nu l-aș fi călcat cu tălpile, aș fi zis că un astfel de loc există doar într-o poveste de demult, dar nu, e realitatea firească de zi cu zi atâta vreme cât soarele va mai răsări și apune pe tărâmul speranței de sub stânci, Matera.

Aurora Grigore