Web Banner Nuseed 300 x 100 px
update 26 Jan 2023

Licuricii dintre zgârie-norii din Singapore (I)

Auzisem că nu există loc mai curat, cu pături de iarbă verde la orice pas, cățărate pe clădiri, cu umiditate atmosferică la loc de cinste, ce nu prea te lasă să respiri, și cu orhidee visătoare multicolore. Iar azi sunt și eu aici, pe unde a trecut Stamford Raffles, cunoscutul guvernator ce a pus temelia epocii contemporane a magnificului oraș-stat Singapore. Orașul este compus dintr-o insulă principală și alte 63 de insule mai mici, fiind localizat în Asia maritimă de Sud-Est.

Mă întreb dacă am aterizat, la propriu, într-o grădină botanică sau chiar sunt în Aeroportul Changi, unul dintre cele mai aglomerate aeroporturi din lume, ce a câștigat peste 600 de premii de-a lungul timpului. Printre cei 6,41 milioane de pasageri din luna decembrie 2019, un record de la deschiderea aeroportului din 1981, mă strecor prin marea de oameni ce tranzitează locul venind din toată lumea. Cascada și pădurea dimprejur, cinematograful, grădina cu fluturi... tocmai acum îmi zboară gândul, mult mai rapid decât un avion, la faptul că sunt pe aeroportul cel mai bun din lume, așa cum a fost votat de foarte multe ori de către World Airports Awards.

Merlion, făptură din altă galaxie, cu cap de leu și corp de pește, așa a fost proiectat de către Fabrice Jiew simbolul din Singapore. Acesta a fost sculptat de Lim Nang Seng împreună cu fii săi prin anii 1970. Prin gura capului de leu țâșnește, ca dintr-o vâltoare, de parcă se eliberează de mister, plânsetul cu lacrimi de cristal nemaiîntâlnit. Lovită de fulger prin 2009, Merlion a fost refăcută, iar acum stă cu gura căscată, arătându-și colții printr-un zâmbet discret privind către râul Singapore și se lasă admirată în imensitatea ei, în parcul ce-i poartă numele.

În districtul Outram, denumirile chinezești ale străzilor precum Pagoda, Temple indică faptul că zona este locuită de o comunitate de rezidenți chinezi. Clădiri colorate, arhitectură în stil baroc, ferestre și balcoane frumos împodobite atrag atenția negreșit. Chinatown, acestă sorcovă vizuală, este raiul vânzătorilor ambulanți, al magazinelor în care se vând produse de tot felul, de la alimente până la obiecte decorative. „Aerul chinezesc“ amestecat cu stilul italian aduc aminte de peranakani, primii coloniști chinezi născuți în strâmtori, comunitate multirasială venită prin secolul al XIV-lea în aceste locuri, ce a avut un rol semnificativ în istoria transculturală.

În Templul închinat dinților lui Buddha, construit în anul 2007, se practică budismul chinezesc. De afară, precum se înalță un pom cu cireșe, te izbește măreția zidurilor construite în stilul arhitectural al Dinastiei Tang (618 d.Hr.). Dintele lui Buddha are 7,5 cm și a fost găsit într-o movilă, loc de meditație. Cele patru etaje sunt împărțite astfel: Poarta Muntelui ce încorporează sala dragonilor și cea a înțelepciunii universale, la al doilea etaj este Sala Manjusri; la etajul al treilea găsim Muzeul Culturii budiste Nagapuspa, unde sunt expuse picturi, sculpturi, artefacte din secolele II și III și Sala Samantabhadra în care este statuia cu aceeași denumire, ce are 20 de brațe. Ultimul etaj este dedicat luminii sacre; aici este depozitată relicva dinților lui Buddha, iar detalii precum ghirlande de flori, bijuterii din aur, îi îmbracă circular trupul într-un veșmânt definit de opulență, dar și de tradiție. Pe acoperiș sunt peste 12.300 de statui ce îl înfățișează pe Buddha vieții infinite.

Aproape de Chinatown, pe locul unde în trecut comerțul cu animale era foarte dezvoltat, azi dau nas în nas cu temple hinduse, moschei, biserici, mai exact Mica Indie. O plimbare pe strada Serangoon mă transpune într-o arie culturală distinctă, cu vibrații de culori, gălbui, roșii, dar mai ales turquaz, gata să învie senzația amețitoare de frumos. Moscheea Abdul Gafoor construită în anul 1859 în stil arab și renascentist, arcadele ridicate în stil maur, aduc islamul mai aproape. Templul Sakia Muni Buddha Gaya, mănăstire budistă, are în interior o statuie imensă a lui Buddha, de 15 metri înălțime, ce cântărește 300 de tone. Contrastul culorilor de pe costumul budist trimite către soarele arzător și sângele ce curge prin trup. Oamenii vin să acopere cu foițe de aur trupul lui Buddha, astfel că, în aura de becuri de deasupra, la finalul zilei, se răsfiră raze ce sclipesc în toate diecțiile. Casele vechi, teatrul, dar și cartierul unde se află magazinele au fost introduse în programe de reabilitare, gata să conserve tot ceea ce ține de artă și cultură.

Pașii mei, dar mai ales ochii se bucură de splendidul port Boat Quay, unde odinioară, prin anii 1800, localnicii își câștigau traiul din activități comerciale cu cei care veneau să facă schimb de mărfuri. Azi, vechile locuri de desfacere a mărfurilor au fost transformate în restaurante, baruri moderne în care noaptea se face zi. Este o continuă forfotă a turiștilor dornici de voie bună și distracție.

Vă voi purta cu mine în articolul următor prin frumoasele grădini botanice din Singapore, vom vedea spectacolul feeric nocturn de muzică și lumini din oraș și vom înota într-un paragraf în piscina din Marina Bay Sands, totul ca-ntr-un vis atingând zgârie-norii ce nu se termină nicicând.

Aurora Grigore

GALERIE FOTO