O zăresc de jos, din Piața Monastiraki, imediat între noi se creează o legătură imaginară, soarele adună stropi din bucățile de marmură ale coloanelor și le risipește pe fața mea ca un colier ce-și adună perlele prețioase. Astfel simt mângâierea mândrei Acropole, ce stă înălțată ca un înger atenian pe piedestal.

Ca o coroniță cu flori ce stă deasupra capului, așa stă Acropola, mândra din deal, patrimoniu cultural mondial Unesco din anul 1987, închinată zeiței Atena, protectoarea cetății.

Propileele din marmură de Pentelic de la intrare construite în perioada 437-432 în. Hr., statuia Atenei Promachus, cu coif și lancea în mâna dreaptă, turnată în bronz de Phidias, Pinacoteca unde erau păstrate darurile primite de Zeița Atena, mai ales picturile, sunt elemente impunătoare ce ies în evidență. Parthenonul și Erechteionul sunt printre cele mai reprezentative edificii arhitecturale.

Parthenonul are coloanele construite din marmură în stil doric; aici se regăsea silueta Atenei Parthenos, statuie făcută din aur și fildeș. Episoadele cu nașterea Atenei ce ieșea din capul lui Zeus și lupta dusă de aceasta cu Poseidon erau reliefate pe fațade. Erechteionul îi aducea în prim-plan pe Atena Polias și Poseidon, prin sculpturile ce conturau caracteristicile trupurilor foarte aproape de realitate.

Cel mai vechi templu ionic de pe Acropolis, Templul Atenei, comemora scene de luptă, victoriile grecilor asupra perșilor. Atena Nike era înfățișată printr-o statuie fără aripi, ca să nu poată zbura departe de Atena. Din Templul lui Poseidon, Zeul Mării, au mai rămas doar 15 coloane din 42, acesta fiind distrus de împăratul Bizanțului Arcadius, în anul 339 d. Hr.

În perioada când Atena făcea parte din Imperiul Roman, Iulis Cezar și Augustus, prin donațiile lor, au făcut posibilă construirea preafrumoasei Agora Romana. A fost ridicată în secolul I în. Hr., aceasta având 112 m lungime și 96 m lățime și era destinată locurilor comerciale. Am văzut Agora pe timp de zi, dar și noaptea, la lumina lunii, printre felinarele aprinse peste tot prin marea curte în preajma ei, dându-i un abur de culoare verzuie pe alocuri, întărindu-i vietatea.

Alături îi stă, ca un prieten apropiat, gata să îi completeze farmecul, Turnul Vulturilor, clădire octogonală proiectată de astronomul Andronikos din Kirrhos. Acesta are și denumirea de Horologiul lui Andronikos, tocmai pentru că la interior era ceas cu apă, iar la exterior un cadran cu pendulă ce indicau orele, dar și opt vânturi întruchipate de personaje sub diverse forme; îmi aduc aminte de Farul Genovez din Constanța, ce-i seamănă ca formă, culoare.

Prin Poarta Agorei zăresc Acropola luminată în liniștea nopții, ambele sunt acoperite de stelele ce cad asupra lor ca niște artificii, iar aura semilunei se reflectă pe coloanele de marmură, învăluindu-le cu harul Celui de Sus.

În timpul domniei lui Hadrian a fost construită lângă Agora Romană biblioteca lui Hadrian. Azi, rămășițe din centrul cultural ridicat în anul 132 stau mărturie a ceea ce a fost acest mare conducător, filozof, cu o intelectualitate aparte, îndrăgostit de Grecia, Cezar Traianus Hadrianus. Pe lângă această bibliotecă renumită, ce a conținut până la invaziile barbarilor 20.000 de rulouri, el a ordonat și construirea mai multor temple, pentru care a făcut donații. 

Prin Cartierul Zeilor din Atena, Plaka, am dat de ruine, magazine, taverne, pisici, un amestec de gusturi fine pentru orice om mofturos ori nu.

Multicolore sticle mi-au atras atenția și am fost curioasă să aflu ce este înăuntru. La Brettos Bar, cea mai veche distilerie din Atena, înființată în anul 1909, m-a întâmpinat cu brațele deschise barmanul, povestindu-mi despre multitudinea de combinații de băuturi ce fac istorie aici. Am încercat și eu ouzo clasic, digestivul ce are ca aromă specifică anasonul, parfumul lui făcându-mă să nu uit prea curând delicatesa lichidă a culturii elene. 

Urc, și tot urc, pe scările pietruite, printre restaurantele ce stau de-o parte și de cealaltă la poalele Acropolei; am ajuns sus, unde muzica m-a adulmecat. La o masă lângă perete m-am așezat, și, după o zi de colindat orașul, o salată grecească este binemeritată. Gustul brânzei și al uleiului de măsline, alături de roșiile delicioase îmi alunecă acum către stomac, mai ceva decât un copil pe derdeluș. Desertul nu a lipsit, bineînțeles, baclavaua delicioasă e mai dulce și mai gustoasă pentru că aerul Acropolei se lasă domol, în tot ce mă-nconjoară.

Am asistat la un spectacol grecesc, dansatorii îmbrăcați în costumele tradiționale cu vestitele încălțări ce au ciucure în vârf nu mai chibzuiesc a se opri, provocându-i la dans și pe restul, ritmurile mandolinei antrenează bucuria, zâmbetele și mișcările extraordinare ale tuturor.

Las acum în urmă dealurile din mase de calcar, legendele despre zei; gândul meu se îndreaptă către marii filozofi ce au dat aripi învățăturilor și le-au transmis până azi către noi. Îi mulțumesc lui Pericle, generalul ce a promovat literatura, artele și democrația în perioada Epocii de Aur a Atenei și a inițiat în 447 î.Hr. reconstrucția templelor închinate zeilor Atena și Poseidon.

Aurora Grigore