ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 17 Sep 2021

Călătorie pe Valea Teleajenului, de la Iorga până la... „Babele la Sfat“

Prahova are trei mari destinații turistice: Valea Prahovei, cel mai solicitat traseu din țară, cu stațiunea Sinaia, supranumită „Perla Carpaților“, Valea Slănicului, cu orașul Slănic drept punct de atracție, și Valea Teleajenului, ce și-a luat denumirea de la râul cu același nume. Astăzi vom scrie despre cea din urmă destinație, care se deschide practic cu orașul Vălenii de Munte și se termină cu stațiunea Cheia (Măneciu), situată pe DN1A, la graniță cu Brașov. Ce are un turist însă a vizita pe acest traseu, în afară de maxima atractivitate a Munților Ciucaș?

Începem cu Vălenii de Munte...

...un mic orășel de deal, a cărui faimă începe odată cu Universitatea Populară de Vară, înființată de marele istoric Nicolae Iorga, în anul 1908. Localitatea are câteva locuri ce nu trebuie ratate:

Muzeul Memorial „Nicolae Iorga“ este amenajat în casa unde istoricul a locuit constant între anii 1910 și 1940. Clărirea monument istoric, realizată în secolul al XVIII-lea, în stil românesc, este împărțită în interior de o tindă mediană în două părți, fiecare având două camere: biroul și dormitorul, pe de o parte, și salonul de primire al doamnei Ecaterina Iorga și salonul mare al oaspeților, pe cealaltă parte. Elementul particular îl constituie cerdacul larg, sprijinit de o coloană formată din 12 stâlpi. După 1910, profesorul Nicolae Iorga a construit corpurile B și C, ce adăposteau dormitoarele copiilor, bucătării și sufragerie. În muzeu pot fi văzute mobila familiei, tablouri, documente despre activitatea istoricului, fotografii etc.

Muzeul de etnografie al Văii Teleajenului funcționează în sediul refăcut al clădirii anexe a „Școlii de misionare”, înființată  tot de Iorga, în anul 1922. Acesta este de dată recentă, fiind  consacrat ocupațiilor și meșteșugurilor tradiționale ale zonei, cu tot ceea ce înseamnă acestea: țesături, costume populare, război de țesut, atelier de tâmplărie, obiecte vechi de gospodăria țărănească etc.

Muzeul de artă religioasă „N. Iorga“ este amenajat în clădirea în care a funcționat Școala de Misionare Naționale „Regina Maria“, inaugurată la 19 august 1922, în prezența suveranei României Mari, regina Maria, care acordase patronajul său noii instituții. Școala a fost amenajată în niște vechi case boierești din sec. al XIX-lea, puse la dispoziție de banca Almășanu. Expoziția de bază, amenajată în două săli, cuprinde icoane pe lemn din secolele al XVII-lea al XIX-lea, sfeșnice din argint și alamă, cruci din lemn și metal, veșminte preotești (mitra, brâu, epitralul, badernita), acoperitoare de potir din secolul al XIX-lea, potire din argint aurit, călimari de brâu, cărți vechi bisericești, scoarțe din lână, candele.

În Văleni mai pot fi vizitate obiective precum Muzeul Natura Văii Teleajenului, Biserica Mănăstirea, monument de arhitectură, și casa poetului Miron Radu Paraschivescu.

Și continuăm cu Cheia...

...sătucul consolidat pe lângă mănăstirea cu același nume, dar care a cunoscut, după 1990, o explozie imobiliară teribilă, când s-au construit pe toate văile în jur de 600 de vile și case de vacanță.

Manastirea Suzana

Mănăstirea Suzana, prima destinație înainte de a intra în Cheia, situată într-un cadrul natural de excepție, își are începuturile prin 1740, când o ardeleancă înstărită de la Săcele, Stanca Arșicu, călugărită sub numele Suzana, construiește o biserică din bârne de lemn pe locul  ruinelor Schitului Valea sau Cornul Caprei, distrus de turci la sfârșitul sec. al XVII-lea. La început, schitul se numește Sf. Nicolae și ființează cam 100 de ani. În 1840, o altă Suzana, Albuleț de data aceasta, după numele de familie, aduce reparații semnificative schitului, prin extinderea bisericii. Mai târziu, în timpul stareței Natalia Perlea, prin anii 1875-1882, se construiește actuala biserică, la a cărei zidire este folosită piatra de râu. Pictura este realizată în 1882, de pictorul Petre Nicolau și în 1976, restaurarea îi aparține artistului plastic Gheorghe Vânătorul. Catapetasma, o piesă de mare rezistență, este sculptată în lemn de cireș, împodobită cu icoane pictate în ulei. Dar cea mai căutată rămâne, firește, icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, adusă de ardelencele care s-au călugărit la Suzana. De atunci s-au adăugat chiliile, paraclisul (1911), casa pelerinului (cu 40 de locuri de cazare), colecția de artă religioasă etc.

Muzeul de mineralogie „Flori de Mină“, de dată recentă, expune, în 22 de vitrine, 170 de piese grupate pe criterii științifice riguroase. Vizitatorii au la dispoziție un sistem informatizat care oferă și alte date despre miraculosul domeniu al florilor de mină. Interesant: doritorii pot achiziționa diverse obiecte de podoabă, realizate din cristale, precum și minicolecții de flori de mină.

muzeu rainer

Muzeul de Antropologie Francisc I. Rainer (1874-1944) este amenajat în casa de vacanță a marelui savant,  aducând în prim-plan viața, opera și activitatea medicului, profesorului, cercetătorului care a instituționalizat antropologia românească și a înscris-o în circuitul valorilor științifice internaționale. Acesta este dotat cu echipamente electronice de ultimă generație, care permit vizitatorului să urmărească filme pe teme de antropologie, dar și -atenție!, să afle diverse date interesante despre propria-i persoană (profil psihologic, bioritm sau fizionomie).

Mănăstirea Cheia datează din secolul al XVII-lea. Mai apoi, prin 1797, apare însemnarea că schitul se afla „în loc pustiu și între piietri, fiind locuit de 19 monahi“ (hrisov domnesc – Alexandru Ipsilanti), prin anii 1830, acesta se pare că a ars din temelii. În 1834, la chemarea episcopului Chesarie al Buzăului a fost adus aici ieroschimonahul Damaschin Bârsan, originar din Săliștea Sibiului, care înalță din temelie impunătoarea biserică de zid cu hramul Sfânta Treime, chiliile, clopotnița și gospodăria anexă. Pictura este realizată de zugravul Naum. Intervine apoi o perioadă de declin după secularizarea averilor mănăstirești, dar în 1909, starețul Grigorie Munteanu-Georgescu readuce înflorirea lăcașului, prin adăugarea paraclisului. Războaiele mondiale aduc o nouă decădere, dar ulterior se fac din nou renovări, consolidări, extinderi.

Cadrul natural este, ca peste tot în munții României, unul de rară frumusețe, fie și numai dacă am pomeni de stâncăriile cu dimensiuni și forme geomorfe diverse: turnuri – Babele la Sfat, Mâna Dracului, Turnul lui Goliat, Turnul Roșu, Colții Bratocei, Colții Zăganu, Ciuperca, Colțul Nitrii; ciuperci de piatră – Tigăile Mari și Tigăile Mici; sfinxuri – Sfinxul Bratocei; vârfuri și creste – Vârful Ciucaș (1.954 m), Vârful Gropșoare (1.883), Vârful Tigăile Mari (1.845), Vârful Bratocea (1.827), Vârful Zăganu (1.817), Vârful Muntele Roșu (1.765), Vârful Tigăile Mici (1.717); abrupturi calcaroase și grohotișuri etc. Fără doar și poate, cel mai spectaculos arată muntele atunci când înflorește bujorul roșu, care dă senzația că muntele ia foc...

Maria BOGDAN