Espro Premia 260x100 mai2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Jun 2021

Thailanda, locul în care nu te plictiseşti (IV)

Vizita la Marele Palat din Bangkok, mărturie a vechiului regat siamez şi reşedinţa regilor Thailandei, mi-a lăsat cea mai plăcută şi profundă impresie. Edificiul este de fapt un complex din peste 100 de clădiri oficiale, administrative şi temple, ce a fost construit începând cu anul 1782, fiind centrul puterii şi inima regatului Thai timp de 150 de ani. Astfel, ţinutul Thailandei nu a fost niciodată cucerit și fiecare rege din dinastia Chakri care a condus imperiul și-a lăsat amprenta printr-un templu sau o pagodă, astfel încât Marele Palat a devenit o emblemă a arhitecturii tradiționale și a istoriei Thai, având însă și influențe europene, cambodgiene și indiene.

Povestea Marelui Palat

Chiar dacă în prezent casa regală este în altă parte, Marele Palat rămâne cea mai reprezentativă clădire a monarhiei thailandeze. Acolo au loc acum serate şi evenimente de mare amploare, emblematice pentru regalitate.

Simbol al Bangkokului, complexul ocupă o suprafață de peste 20 ha, fiind înconjurat de un perete crenelat cu o lungime de aproape 2 km. Grație ghidului nostru am avut acces la principalele obiective, obținând astfel multe informații la care nu mulți au acces.

Cel mai important dintre obiective este Wat Phra Kaeo – Templul  Buddha de Smarald ce adăposteşte statuia sculptată în jad a lui Buddha, fiind considerată protectorul Thailandei. Istoria statuii venerate de un întreg popor este învăluită în mister, originea ei nefiind pe deplin cunoscută. Legenda spune că aceasta a fost creată de zeul hindus Vishnu, în India, la 500 de ani după ce Buddha a atins Nirvana. Ulterior, statuia a ajuns în Sri Lanka, de unde a fost trimisă spre Birmania, numai că barca a naufragiat, iar statuia a ajuns in Cambodgia, la Angkor Wat. Ulterior, statuia a ajuns la Luang Prabang, apoi la Vientiane, capitala Laosului, care mai apoi a fost ocupată de thailandezi în 1778 și, în final, a ajuns la Bangkok. Am aflat că doar regele are voie să se apropie de statuie, iar de trei ori pe an chiar el însuşi îi schimbă veșmintele, în cadrul unei ceremonii speciale, marcând schimbarea anotimpurilor: vară, sezon ploios şi iarnă.

Intrările în templu sunt păzite de câte o pereche de yaksha – creaturi gigantice care sunt servitorii lui Indra – conducătorul divin, regele tuturor zeilor în budhismul theravada.

De asemenea, templul adăposteşte o replică a complexului de la Angkor Wat, o pictură murală imensă a Ramayanei şi stupe din cele trei mari stiluri arhitectonice sud-asiatice: cambodgian, sri-lankez si thailandez.

Pelerinii se descălţau la intrare, aduceau ofrande de flori, aprindeau beţișoare parfumate şi se cufundau în rugăciuni. Am aflat că aici nu locuiesc călugări budhiști.

O lume învăluită în legende care fascinează prin grandoare și mister din care am reușit să luăm cu noi câte puțin din tot prin fotografii și scurte filmulețe. Această parte a Bangkok-ului este un adevărat tărâm de basm pe care mi-aş dori să îl revăd. Încă o dată sunt nevoită să spun că timpul petrecut aici a fost prea scurt pentru a vizita una din metropolele mari ale lumii, dar suficient cât să-mi motiveze revederea.

Scurta mea călătorie imaginară prin Thailanda se încheie, fără a avea însă pretenția că am cuprins câte aș fi putut povesti despre aceste fascinante locuri, dar promit că voi face asta în povestirile mele despre alte călătorii în lumea asta minunată și diversă prin cultură, limbă și tradiții.

Teofilia Banu

GALERIE FOTO