Belciugarii din Ilva Mare

Sărbătorile de iarnă nu ar mai fi la fel fără obiceiuri și tradiții. Este clar că fiecare comună – uneori chiar fiecare sat – are propriile tradiții, care se păstrează din generație în generație. Nu știu acest an cum va fi, dacă vor mai răsuna ulițele de tineri și copii voioși, dacă gazdele vor mai avea cui ieși în prag… însă să ne aducem aminte de vremurile în care normalitatea era aceasta.

Ansamblu vechi, tradiții păstrate cu sfințenie

Anul trecut, ca în mulți alți ani, ulițele Muzeului Satului „Dimitrie Gusti“ din București erau pline de colindători veniți din toată țara pentru a arăta ce înseamnă tradițiile de Crăciun din zona lor. Printre ei și ansamblul Belciugarii din comuna Ilva Mare, județul Bistrița-Năsăud, de la care am aflat care este specificul zonei lor și ce se întâmplă în comună în preajma sărbătorilor.

„Ansamblul nostru este unul vechi, care încearcă să păstreze, să culeagă și să valorifice tradițiile din zona Năsăudului. Din ansamblul nostru fac parte și fete, care au un port deosebit, dar și colinde foarte frumoase. De-a lungul timpului am fost invitați în foarte multe locuri să colindăm, inclusiv peste hotare; anul trecut, la începutul lunii decembrie, am fost invitați la Paris, la festivalul Din dragoste pentru frumos, unde a participat și Principesa Margareta. Însă am fost și peste tot în țară, nu reușim de obicei să onorăm toate invitațiile“, a precizat profesorul Pavel Berengea.

„De pe vale, de pe dos Vin caprele lui Bărbos!“

Ce mi-a plăcut în mod deosebit la acest ansamblu au fost strigăturile și ritmul acestora. Spectacolul pe care acesta îl oferă începe cu fluierături specifice, dinamice, care captează atenția și îți transmit stare de veselie.

• Foaie verde, foi ca socul,
• Caprele să-nceapă jocul!
• Jucați capre roată-roată,
• Ca securea pe lângă cioată!
• Să jucați căprițe bine,
• Nu mă faceți de rușine!

Întreg ansamblul poartă costume specifice. Emil Bărbos, cel care conduce ceata, este îmbrăcat în straie populare din zonă: are ițari, cizme lungi de piele, cămașă cusută manual, suman, tricolorul în piept, căciulă de oaie și nu-i lipsește bota/toiagul de care un cioban nu se desparte niciodată. Caprele sunt confecționate din covoare tradiționale, țesute în război peste care sunt așezate piei de căprioară și toate au coarne adevărate, atașate unui ansamblu de lemn cu ajutorul căruia feciorii scot anumite sunete. Există și un cerb, confecționat asemenea caprelor, însă care se evidențiază prin mărimea coarnelor. Nu lipsește nici ursul, care de această dată este confecționat din piei de oaie, dar nici trompetistul care ține în permanență ritmul jocului.

• Ăsta-i cerbul nimănui,
• Ce umblă numa’ hai-hui.
• Ar mânca numa’ friptură
• Da’ nu are un dinte-n gură!
• Nu-i mai place a bea apa,
• Ar bea vinul cu găleata!
• Dar și caprele-s sucite,
• Ar mânca numa’ plăcinte
• Și ca să poată să zbiere,
• Le mai iau și câte o bere.

Dincolo de mesajele vesele, care fac referire la ceată, la gazde, zonă și obiceiuri, mi-a atras atenția un mesaj cu tentă moralizatoare, dar în care cred că există o mare parte de adevăr:

• Nu mai e lumea cum a fost,
• Nu mai zice un Tatăl Nost’!
• Zice câte-o Născătoare,
• Numa’ când ceva îl doare,
• Țucă cruce, icoane, moaște!
• Când vede că dă de greu,
• Dă să creadă-n Dumnezeu!

Impresionat este că cei care fac parte din acest ansamblu și din alte ansambluri cunoscute din țară sunt în general tineri, care, deși de multe ori pleacă în orașe, la școală, ori în străinătate în căutarea unui trai mai bun, se întorc în sat și cu bucurie contribuie la aceste tradiții de sărbători. Pentru că da, cred cu tărie că identitatea unui sat este dată de oamenii care păstrează și promovează tradițiile.

„De Crăciun mergem la colindat, din casă-n casă, la cei care ne primesc și facem jocul caprei și al ursului. Nu doar noi cu ansamblul mergem, ci și copiii încă din clasa I. O parte din strigături ne-au rămas din neam în neam și le-am preluat, altele le facem noi“, ne-a spus Emil Bărbos, unul dintre membrii ansamblului.

• Foaie verde mătrăgună,
• Să vă fie sara bună,
• Să fiți veșnici fericiți
• Și la mulți ani să trăiți!

Trăim vremuri grele, cum n-am crezut că o vom face, și cred că poate mai mult ca niciodată ar trebui să ne gândim la ce avem mai de preț, să nu uităm adevăratul sens al Crăciunului și, dacă nu vom avea parte de colindători, spectacole, zarvă mare-n sat, să nu fim triști, să ne amintim de zilele mai bune, iar atunci când se va putea, să ne implicăm în tot ceea ce înseamnă păstrarea și promovarea tradițiilor pentru că ele ne definesc ca neam. Fără ele satul românesc își va pierde din însemnătate, iar acesta nu trebuie să moară! Pentru că cine n-are tradiții, n-are viitor!

Larissa DINU (SOFRON)

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO