Adama Sultan iulie 2020
update 25 Sep 2020

Petra, o veritabilă comoară a umanității

  • Publicat în Turism

În anii în care am lucrat ca fotograf și trainer pe vapoare de croazieră am avut ocazia să văd minuni ale lumii, să cunosc oameni de poveste și să învăț despre culturi și tradiții. De câte ori revăd miile de fotografii din locurile pe care le-am vizitat, văd binecuvântare... Ei bine, un om căruia Dumnezeu îi dă șansa de a călători nu se poate simți decât binecuvântat. Și ar fi păcat să nu dau mai departe din experiențele trăite și din locurile văzute.

De fiecare dată când vreau să scriu despre un loc special redeschid folderele cu fotografii și încerc să mă hotărăsc despre care să povestesc... Misiunea nu este chiar ușoară. Toate locurile sunt speciale și fiecare fotografie înseamnă multe amintiri.

De această dată am ales Petra, orașul antic din Iordania și una dintre minunile lumii. Atât în greacă (Petra), cât și în araba (Al-Batra), Petra înseamnă „piatră“ și este unul dintre cele mai interesante situri arheologice din lume datorită construcțiilor vechi săpate direct în stâncă. Una dintre cele mai cunoscute este templul în stil grecesc, Al Khazneh, ce are o înălțime de peste 40 de metri.

Menționat și în „Manuscrisele de la Marea Moartă“, orașul Petra se numea Rekem în vremuri străvechi.

Una dintre cele 7 minuni ale lumii

Distrus de un cutremur în anul 363, orașul a fost construit în secolul al VI-lea î.Hr. de către nabateeni. În anul 1985 Petra a fost inclusă în patrimoniul UNESCO, iar în 2007 a devenit una dintre cele 7 minuni ale lumii.

Considerat un oraș pierdut al Antichității, Petra a fost redescoperit în 1812 de către exploratorul elvețian Johann Ludwig Burckhardt. O destinație necunoscută pentru europeni, în timpul Evului Mediu, Petra era un adevărat loc de pelerinaj pentru lumea arabă. Între timp, lucrurile s-au schimbat, iar Petra este vizitată de mii de turiști din întreaga lume.

Drumul către Petra fascinează prin contraste, iar stâncile șlefuite inedit de-a lungul anilor pot părea niște personaje desprinse din basme și legende populare.

Pentru a ajunge la Petra se străbate Poarta Siqului (Valea Ban as-Siq) pe jos sau cu ajutorul animalelor (cămile, cai). Nuanțele roșiatice și bej ale stâncilor masive scot parcă în evidență albastrul cerului senin ce veghează asupra tuturor celor care vizitează aceste locuri sacre.

Pentru că nu este greu de parcurs, se poate merge foarte ușor pe jos și astfel se evită negocierea cu proprietarii ce-și închiriază animalele pentru transport.

Blocuri masive de piatră, tehnologii complexe de diguri și cisterne

Pe măsură ce se înaintează către Petra, înaintea ochilor ne apare minunata priveliște ce înfățișează sculpturile arhitecților antici. Blocuri masive din piatră, sculptate de nabateeni, găzduiesc Spiritele Deșertului.

Poate că cea mai remarcabilă realizare a nabateenilor a fost modul prin care au obținut apa colectând-o în mijlocul deșertului. Cele mai vizibile sunt sculpturile masive ce împodobesc drumul tăiat în peretele muntelui – Siq-ul. Aceste sculpturi reprezintă caravane ce transportă apa.

Potrivit descoperirilor arheologice, locuitorii acestui misterios oraș antic aveau un sistem complex de diguri și cisterne în care apa era stocată. Iar felul în care gestionau apa, un element vital în viața oricărei comunități, le permitea acestora să aibă parte de recolte și chiar să prospere în timpul secetei.

Constructorii orașului antic concepuseră un sistem care să pompeze apă de la peste 50 de metri adâncime. Sistemul este un mister și în zilele noastre, tehnica avansată a anticilor fiind încă la nivel de teorii pentru specialiști.


Petra rămâne un mister chiar și după 100 de ani de cercetări arheologice și excavații. Având în vedere că s-a descoperit doar o foarte mică parte a orașului, orașul antic și tehnologiile extrem de avansate ale arhitecților și constructorilor săi rămân un mister greu de descifrat.


Nabateenii erau comunități de negustori din Epoca de Fier ce făceau negoț cu rășină și condimente. De-a lungul celor 400 de ani de dezvoltare, au controlat comerțul cu condimente spre Mediterana. Au reușit să devină un adevărat imperiu deoarece controlau apa, oazele și rutele comerciale ale caravanelor, iar Petra era un drum al condimentelor, tămâii și bunurilor exotice.


Simona Nicole David