Lumea satului 750x100

update 25 Nov 2020

În lumea satului cu… reni

Am avut șansa să lucrez pe câteva vase de croazieră... Am străbătut lumea în lung și-n lat și am avut parte de experiențe unice. Voi încerca să împărtășesc cu cititorii revistei Lumea Satului câteva dintre aceste experiențe. Pentru început, ținuturile Sápmi...

Într-o lume modernă în care se pune tot mai mare preț pe viteză, tehnologie, comunicații, undeva, în nordul Europei, într-un colț uitat parcă de lume, mai există un popor care se încăpățânează să-și păstreze tradițiile.

Deși sunt primii locuitori ai acestui colț de lume, țara lor nu este recunoscută oficial.

Samii, ultimul popor din Laponia care mai crește reni în libertate, reprezintă populația indigenă de origine fino-ugrică ce locuiește în nordul îndepărtat, ocupând Norvegia, Suedia, Finlanda și Peninsula Kola din Rusia.

Geografic, ținuturile Sápmi se întind de la Idre în districtul Dalarna spre sud și până la Oceanul Arctic în nord și Peninsula Kola în est, iar, din cauza granițelor statale, populația este răspândită în patru țări. Sápmi este ceea ce Samii numesc ținutul lor, o națiune fără granițe, dar cu o cultură bogată. 

Opt anotimpuri

Samii au opt anotimpuri deoarece mai au întotdeauna câte un anotimp între cele patru. Astfel, la sfârșitul iernii, soarele se întoarce și zilele sunt mai lungi și mai călduroase. Primăvara este aproape, dar nopțile sunt încă foarte reci, iar zăpada mai zăbovește pe aceste meleaguri minunate. Aceasta este, de altfel, primăvara-iarnă (gidadalvve) și poate cel mai bun anotimp pentru toți cei care locuiesc în nordul Europei.

Apoi vine luna mai, cunoscută sub numele de Miessemannu, atunci când vin pe lume puii de ren.

De altfel, în viața populației Samii totul se petrece în jurul creșterii renilor, iar cele opt anotimpuri reprezintă modalitatea în care este descrisă migrația animalelor, de la ținuturile înghețate ale iernii la pășunile grase ale verii.

După gidadalvve vine primăvara (gida), urmată de gidagiesse și giesse, adică primăvara-vară și vară. Dar totul are un sfârșit, astfel că temperaturile înalte ale verii sunt urmate de toamnă, anotimpul numit tjaktjagiesse, când vine vremea recoltelor. Și, de aici înainte, fiecare zi îi apropie pe sami de iarnă.

Protejați și recunoscuți de convențiile internaționale, samii continuă să trăiască așa cum o făceau strămoșii lor: cresc reni, vând blănuri, pescuiesc la copcă.

Limba lor tradițională este sami și aici putem găsi ultimii crescători de reni din Laponia. Dragostea lor de țară și de natură răzbate chiar și din fiecare vers al imnului lor național, iar aceleași versuri povestesc și despre problemele lor.

Un loc ideal pentru iubitorii de ecoturism

Pentru iubitorii de ecoturism acest colț de lume este ideal. Ținuturile sălbatice ne ajută să călătorim cumva în timp, undeva unde tehnologia nu pare să fie importantă.

Munți, ape, păduri, animale, oameni calzi și primitori, preparate tradiționale, liniște, aer curat – iată doar câteva dintre motivele pentru care experiența Sápmi merită.

Mitologia sami are elemente comune cu alte mitologii și religii tradiționale ale indigenilor din Siberia și din America de Nord. Legendele lor conțin multe povești despre cei care au venit să-i jefuiască. Din păcate, este vorba despre lumea nouă care vine să le ia resursele și despre un sfârșit pentru un popor care se străduiește să-și păstreze istoria, tradițiile, cultura.

În secolul al XVI-lea, pe aceste meleaguri populate de sami au tot venit europeni care au început să taie păduri și să vâneze animale. Populația a fost nevoită să se refugieze în cele mai izolate colțuri nordice.

Iar acest popor trăiește la limita nordică, în condiții grele, lipsit de confortul pe care îl știm noi...

Cultura lor este încărcată de tradiții, dansuri, muzică, iar toate acestea izvorăsc din natură și din iubirea acestui popor pentru natură. De pildă, joik este cântecul tradițional al populației sami, moștenit din ritualuri vechi, șamanice, și are un rol spiritual. Bazat adesea pe improvizație, joik descrie o persoană, un loc sau chiar un animal.

Cântecul tradițional al culturii sami se trage din ritualurile șamanice, însă nu se poate spune cu exactitate de când practică șamanismul.

Deși este foarte greu, samii încearcă să-și păstreze tradițiile. Toamna, când este vremea recoltelor și pădurile ruginesc, are loc târgul de reni. Aici este locul în care samii au ocazia să se întâlnească și să-și vorbească propria limbă. Poate părea ciudat, dar aproape jumătate de secol, în școlile suedeze, samii nu au avut voie să-și vorbească limba maternă. Autoritățile suedeze au recunoscut-o ca limbă oficială a acestei minorități abia în anul 2000.

În zilele noastre, niciun membru al acestei comunități nu poate trăi exclusiv din creșterea renilor, membrii comunității având meserii obișnuite.

Gastronomia sami

Iubitorii de pește vor fi foarte fericiți să ia masa în aceste zone deoarece preparatele tradiționale din Laponia se bazează pe carne de pește, în special somon, crustacee și, bineînțeles, carne de ren.

Nu lipsesc nici brânzeturile preparate din lapte de ren, delicioase și deosebite pentru cei care sunt obișnuiți cu laptele de vacă, oaie sau capră.

Pentru conservare, cărnurile se pun în saramură și apoi se afumă. Așa vor rezista timp îndelungat fără să se altereze.

Șamanismul populației sami

Religia tradițională a poporului sami este politeismul și, datorită întinderii imense a ținutului Sápmi, există diferențe mari în aspectele vieții lor religioase. Cele mai vechi credințe ale lor au legătură strânsă cu Pământul.

Samii consideră că toate animalele, plantele, pietrele au suflet, iar religia sami se concentrează pe venerarea străbunilor prin cultul morților. Potrivit credinței lor, există spirite ale animalelor care veghează asupra întregului popor, iar zeul pădurii veghează asupra animalelor. Există și zeii familiei, cunoscuți sub numele de seita. Fiecare așezare sami are propriul zeu al familiei, ce poate fi o adunătură de pietre. Acestea au rolul de a proteja turmele de reni, iar o persoană poate avea chiar și propriul său seita la care se roagă pentru noroc.

La începutul secolului al XVIl-lea, Biserica Suediei și-a început activitatea misionară în aceste ținuturi și a început creștinarea obligatorie a populației sami. Totodată, obiectivul Suediei era extinderea în nord. Regele Karl al IX-lea dorea să ajungă spre Oceanul Arctic, bogat în pește și vietăți marine, pentru a-l exploata în interese comerciale. În ciuda creștinării forțate, samii erau considerați imprevizibil căci erau nomazi. Astfel, statul suedez a recurs la singura soluție: fermierii erau nevoiți să se mute în zonele pustii din nord și să lucreze pământul. Pentru că suedezii nu era atrași de idee, pentru a-i convinge să se mute spre nord statul a venit cu o legislație specială, care a intrat în vigoare în anul 1673.

Potrivit legii, suedezii care se stabileau printre laponi erau scutiți de taxe și impozite pe o perioadă de 15 ani. De asemenea, aveau și dreptul de a nu se înrola în armata regelui. Iar acest aspect era poate mai important chiar și decât scutirea de taxe, dacă ținem cont de faptul că Suedia purta războaie constante la acea vreme...

Tradițiile sami în modă

Cultura populației sami a cucerit câțiva designeri suedezi care s-au declarat fascinați de costumele tradiționale, de cusătură și de culorile puternice.

Așa au apărut creații vestimentare și bijuterii interesante, unice.

Inspirată de oameni, natură și cultură, Hanna Raman creează bijuterii handmade din materiale naturale: argint, lână, coarne de ren și multe materiale reciclate.

Prin creațiile sale, designerul suedez dorește să comunice simplitate. 

Un alt designer, Erica Huvva Simma, adoră să dea formă ideilor sale cu propriile mâini. Pentru ea, o zi în care nu creează nimic este o zi pierdută. Erica realizează bijuterii din argint bazate pe filosofia Slow Art Sapmi, în care timpul este calitate, iar calitatea este sustenabilă. Sustenabilitatea reprezintă baza, cultura și viitorul.

Erica este inspirată de natură și de viață, iar materialele folosite de ea sunt argintul, aurul, lemnul, coarnele de ren, hârtia, textilele.


Originea poporului sami

Despre poporul sami se spune că este un trib misterios sosit din Asia, cu foarte mult în urmă, iar descoperirea petroglifelor din ținutul Sápmi arată că strămoșii acestora au trăit de-a lungul coastei Oceanului Arctic din nordul Norvegiei, cu 10.000 de ani în urmă.

În Sápmi trăiesc comunități cu rădăcini mai adânci decât oricare altă populație din această zonă, iar arheologii au ajuns la concluzia că samii sunt străvechii locuitori ai Scandinaviei.

Mai mult decât atât, cercetările genetice și descoperirile arheologice arată că samii ar fi chiar urmașii întregii populații indigene a Europei.

Comunitatea ancestrală prezintă o combinație unică de gene ce provin de la populația care a venit în Scandinavia urmând fâșiile de gheață care se topea.

În secolul al XX-lea, cercetătorii arătau că sami este o populație ce a migrat dinspre nord-est, dinspre lanțurile muntoase ale Siberiei, în timpul Evului Mediu. Dar cercetarea cu privire la originile lor a folosit de multe ori politicii statale care căuta argumente legitime pentru a-i domina. Interesul era să se demonstreze că samii nu erau indigeni, ci veniseră de undeva...


Simona Nicole David

GALERIE FOTO