Repere rurale din croaziera fluvială Sankt Petersburg - Moscova (IV). Bisericile și mănăstirile din Uglich

În drumul nostru fără pulbere, de la Iaroslavl la Moscova, ne-am oprit pentru câteva ore în localitatea Uglich, componentă a Inelului de Aur, cu rol important în formarea Bisericii Ortodoxe Ruse.

Așezarea a fost înființată în anul 937, odată cu începutul construirii unei mănăstiri. Aici am vizitat Catedrala Învierii, Biserica Sf. Ioan Botezătorul și Biserica Țareviciului Dimitri, fiul lui Ivan cel Groaznic, care la vârsta de 8 ani, în anul 1591, a fost ucis, unul dintre vinovații nedovediți fiind considerat Boris Godunov.

În acest ultim lăcaș de cult cu pereți roșietici-sângerii și turle albastre sunt mai multe scene cu acest tragic eveniment. Înainte de plecare, în sala palatului am audiat, în serii succesive, muzică rusească. În drum spre Moscova am întâlnit o altă biserică inundată.

Metroul și spectacolul Kostroma din Moscova

O să mă întrebați pe bună dreptate ce legătură are metroul moscovit cu spațiul rural?

Vă răspund că este o legătură foarte strânsă. În majoritatea stațiilor de metrou bogat ornamentate cu impresionante „opere de artă“ (sculpturi, basoreliefuri, mozaicuri, picturi etc.) proletcultistă, care exprimă victoria socialismului atotbiruitor de la orașe și sate, nu lipsește țărănimea colhoznică în culmile fericirii, la culesul roadelor pământului și creșterea animalelor!

Interesantă este observația unei turiste din grupul nostru care a apreciat câteva colhoznice îmbrăcate în ii românești, asemănătoare cu cele din Basarabia!

La fel ca în stațiile de metrou, spectacolul dat de artiștii din regiunea Kostroma mi-au trezit amintiri din liceu, când în urmă cu șase decenii la Bazele darwinismului învățam că acolo se creșteau cele mai lăptoase animale din lume. Dacă nu știai că vaca Poslușnița a II-a (Novice, soră la mănăstire) a produs peste 10 mii de litri lapte într-un an riscai să rămâi repetent. Nici pomeneală de Holstein, cea mai performantă rasă de lapte de pe mapamond, cu mii de ferme cu peste 10-12 mii litri pe an! Atunci am învățat și mi-a rămas în memorie peste decenii că cei mai iluștri învățați din domeniul agriculturii erau sovietici: Miciurin, Lâsenko, Tîțîn, Lepesinskaia, Ivanov, Romanov și mulți alții, niciunul din țările capitalist – imperialiste mai „înapoiate“ agricol.

În schimb, spectacolul dat de urmașii văcarilor din Kostroma, al doilea oraș ca importanță din Inelul de Aur după Iaroslavl, a fost deosebit de original, frumos și antrenant, cu scene din formarea statului rus, dansuri și obiceiuri populare autentice, fără festivismul și propaganda socialist-comunistă.

Imaginile din metrou, martore tăcute ale unui ev trecut, au rămas împietrite, pe când spectacolul scenic s-a schimbat profund, în concordanță cu noile tendințe, repere și idealuri ale populației rurale rusești.

Din această croazieră fluvială am putea și noi trage câteva învățăminte privind punerea în valoare a frumuseților noastre rurale, mai ales că pe Dunăre, de la intrarea în țară la Baziaș până în Deltă la Chilia, Sulina sau Sf. Gheorghe, am avea ce arăta.

Pentru aceasta este necesar ca antreprenoriatul privat să fie încurajat și susținut să dezvolte astfel de afaceri în turism de-a lungul Dunării, avem și peisaje mult mai atractive, cum sunt defileul și delta, porturi care acum zac nefolosite și obiective istorice, etnoculturale și de altă natură care așteaptă să fie puse în circuit și valoare.

Teodor MARUȘCA