Pentru că temerile și unele restricții legate de răspândirea coronavirusului rămân actuale, tot mai mulți români preferă ca în acest an să-și petreacă vacanța pe plaiurile autohtone. Și pe bună dreptate! Avem o mulțime de motive să facem această alegere. Există nenumărate locuri deosebite care merită, cel puțin o dată în viață, vizitate. Unul dintre aceste obiective turistice se află chiar în satul Talpa Ogrăzile, din judeţul Teleorman, acolo unde s-au turnat ambele filme regizate de Stere Gulea după o parte din opera lui Marin Preda: Moromeții. Un loc special, încărcat de istorie și de povești ce aparțin lumii satului de odinioară.

Satul Talpa Ogrăzile devenea, în anul 1985, noul Siliştea-Gumeşti, locul în care s-a născut Marin Preda, iar apoi universul familiei Moromete. Este un sat care merită văzut: este exact ca în roman, rustic, pitoresc, neatins de vremurile actuale. Pentru un moment, ai senzația că te întorci în copilărie, când citeai romanul Moromeții și încercai să-ți imaginezi cum arăta locul. Unde mai pui că locuința lui Ilie Moromete din Talpa a devenit între timp muzeu. Așa că o poți vizita. Însă cum ajungi aici?

Străzi de poveste

La doar 95 de km de București, în apropiere de Videle, se află celebra localitate Talpa Ogrăzile. Odată ajuns aici, nu observi niciun indicator care să te îndrume unde se află casa și curtea în care s-au filmat cele două capitole ale Moromeților. Totuși, la intrarea dinspre drumul principal, pe o stradă modestă iese în relief o plăcuță onomastică nou-nouță: strada Moromeții 1985. Imediat după aceasta, vei zări și strada Moromeții 2017. Îndată ce ai intrat pe uliță, vei observa casa Moromeților, parcă înghețată de timp, așa cum o știm cu toții. Acest lucru este valabil și pentru interiorul casei. Aici regăsești mobilierul autentic și decorațiunile tipice zonei. Pentru un moment simți cum asiști la o parte din tabloul vieții de altădată a țăranului român. Atenție, complexul nu este mereu deschis turiștilor. Cei care doresc să viziteze casa trebuie să facă o solicitare primăriei.

Timpul stă în loc

Casele localității păstrează, în majoritatea lor, arhitectura, ambianța și culorile patinate de timp ale unor vremuri de mult trecute, cu un alb nefiresc strălucind în soarele care arde cu blândețe, dar strălucitor, poleind cu razele sale ghivecele cu crăițe și mușcate care nu lipsesc de la nicio fereastră, din niciun pridvor sau tindă. Pe ici-colo mai trece câte o căruță trasă de un cal alb. Dacă stai mai bine să te gândești între anii 1900, 1940, 1985 și 2020 nu vezi nicio diferență. Sătenii se odihnesc și acum pe băncile de lemn de la poartă, se sprijină de uluci și își strigă unul altuia ultimele știri ajunse de la București: seceta și porumbul care nu a crescut cum trebuie, vânzarea reușită a unui lot de pământ sau copiii care nu se mai întorc din străinătate.

Ruxandra Hăbeanu

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO