Adama Sultan iulie 2020
update 15 Jul 2020

Domogled, grădina sălbatică a Carpaţilor

  • Publicat în Turism
  • Interviu cu dl Gheorghe Lungu, specialist în educație ecologică la Parcul Național Domogled – Valea Cernei. (Continuare din numărul trecut)

Reporter: Ce ne puteți spune de zonele de protecție?

Gheorghe Lungu: Avem o hartă care arată zonele de protecție în Parcul Național „Domogled-Valea Cernei“. Avem două zone de protecție strictă. Asta-i zona din Domogled, unde sunt fluturii, spre Crucea Albă, și aici avem o zonă care se numește Ciucevele Cernei, unde pădurea este înconjurată de niște ziduri de stâncă naturale. E o pădure în care dacă vrei să intri trebuie să folosești frânghii și trebuie chiar să știi să le folosești. Apoi, trebuie să știi și să ieși.

Rep.: Excursioniștii străini ambițioși ajung prin zonele astea?

G.L.: Acești excursioniști străini, pentru că sunt foarte educați, nu merg decât pe traseele marcate. Știu de la ei de-acasă că, dacă te abați de la traseul marcat, este ilegal, iar la ei amenzile sunt foarte mari și vin deja obișnuiți cu ideea aceasta. Ar putea să facă asemenea lucruri în România dar nu le fac. Există turiști străini care vin aici și fac un fel de turism de aventură. De exemplu, coboară într-o peșteră care are 38 de metri adâncime, un hău întunecat. Dar asta se face organizat, adică avem specialiști care se descurcă cu orice fel de turism... Dacă plătește, îl băgăm și-l extragem, nu-i nicio problemă. Dar se plătește foarte mult, din cauza asta vin numai turiști străini. Un alt motiv pentru care preferăm turiștii străini la turismul de aventură este că sunt educați. Românul, după ce plătește, are impresia că el e șeful și începe să dea ordine. Nu putem să lucrăm cu astfel de oameni și să facem lucruri bune.

Aceasta este doar o pădure industrial exploatabilă. Acolo unde omul nu a exploatat se numește codru. Pentru că acolo cresc de la egal la egal, la fel de sălbatici, mărul fagul, cireșul, nucul și bradul. Toți sunt sălbatici și concurează pentru lumină. Aproape că arată la fel, ca alură. Zona este destul de interesantă, iar din punct de vedere genetic este o comoară. De aceea, nu prea vrem să calce nimeni acolo. De două ori am fost ca să verific cum arată zona. Prima dată n-am ajuns fiindcă am nimerit pe lângă... A doua oară am ajuns și mi-a fost frică să intru. Când a venit vremea să pun frânghie să cobor, când am văzut ce-i acolo, am renunțat și am zis că atunci când voi avea o echipă de oameni de încredere s-ar putea s-o fac. Pe acest pliant, tot ceea ce vedeți cu roșu reprezintă 45 la sută din toată suprafața Parcului Național și se numește zonă de protecție integrală. Tot ce e marcat cu mov era Zonă de protecție strictă. În zona de protecție integrală avem voie să ne plimbăm pe poteca marcată și atât. Nu ai voie să faci mai multe lucruri și urmează vreo 50 de indicații. Aproape nimic n-ai voie. Dacă am fi în Germania în Zona de Protecție Integrală aș putea da amendă și unuia care umblă cu un fir de iarbă-n gură.

Sorin BOCIOACĂ