reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Nov 2019

Călător prin Europa (III)

  • Publicat în Turism

Moto: „Vinovată de căderea și tristețea ființei omenești nu este orânduirea socială, ci indiferența semenilor. Adevărata plagă care bântuie speța noastră nu sunt nici bolile, nici sărăcia, nici apăsarea celor slabi, ci numai singurătatea inconsolabilă a omului.“ (Tudor Vianu)

Centrul Senior LichtBlick in Burgbernheim

Înaintăm en fanfare spre vârsta bătrâneții. Ceasurile trec fulgerător și în patria filozofiei. Timpul are pretutindeni același prost obicei. Facem un popas la Căminul de bătrâni – Seniorenzentrum „LichtBlick“ din Burgberheim, Franconia Mijlocie. Clădirea are aspect familiar, ștrengăresc. Este perfect integrată în comunitate, fără să fie azvârlită prin pustietăți. Gara este aproape și anunță prezența trenului. Cunoaștem, prin grația lui Erich Matthis, acest intim stabiliment al ASB Bavaria. Dacă prin alte părți seniorul este încă neglijat și neiubit, aici este pe mâini bune. Municipalitatea a oferit cu promptitudine terenul și edificiul a fost inaugurat recent și are deja rezidenți. Dimineața e mohorâtă, ploioasă, dar primăvara este debordantă, molipsitoare. Deznădejdea hibernală a fost alungată, prospețimea triumfă la fiecare pas. Se trebăluiește în grădină și se zorește; personalul este permanent la posturi. Schimbul de noapte este asigurat de un număr suficient de personal. Asistentele cu zâmbete protocolare își intră în rol matinal în mica uzină. La bucătărie, micul dejun e preparat și servit. Punctuali, locatarii se desfată cu meniul afișat. Am încercat câteva produse, de la dulceață la unt și apreciem cum se cuvine dubla măsură. Primăvara evazivă, feminină este stare de spirit. În hol, un banc de lucru, așezat în prim-plan, împodobit cu figuri familiare readuce în noul cămin vestea bună. Regăsită, candoarea tinereții pierdute.

Vârsta senectuții nu este obligatoriu una a singurătății. Viața este generoasă în solitudini, la orice vârstă. Existența însăși este, se spune, o alergare în singurătate. În Germania, o casă de bătrâni poate fi la fel de primitoare ca un cămin. Atâta vreme cât predomină ambianța și animația, preocuparea și grija fraternă, însingurarea eșuează. „LichtBlick“, operă a celor de la ASB Bayern, aduce optimism nefabricat și prin verdeața și prospețimea grădinilor sale interioare și exterioare. De pe terasă te poți bucura de împrejurimi, vecinătăți; priveliștea rurală autentică încântă. Protectoare această natură bavareză nepângărită, vegheată de localnici, precum un templu! Intimitatea este respectată fără a se cădea în izolare. Trenul aflat în tranzit nu tulbură, garnitura este silențioasă și scoate din izolare edificiul. Preumblatul pe șine este silențios, călătorii rari nu fac zarvă. Se distrage atenția melancoliei, se redevine actor al peisajului cotidian. În plus, clădirea este proiectată ingenios, lumina pătrunde în toate încăperile. Nu are sobrietatea și masivitatea vechilor aziluri cărunțite. Locul aduce mai degrabă cu un motel, de pasageri, nu o stație terminus. Dimineața este animată încă din prag de culori vii și holul împodobit campestru. Oricât pustiu s-ar acumula în oameni, natura știe să comunice cel mai bine cu copiii ei longevivi. Aparentă improvizație și dezordine încântă cel care iubește viața și aventura. Nimic nu e imobil, sentențios. Soarele nu pierde din vedere pe nimeni, zâmbește fiecăruia, în fiecare colțișor de odaie al Centrului. Lumina să pătrundă practic oriunde. Rolul ei este fundamental. Din holul rustic, gazda noastră, dl Erich Matthis, ne invită să vizităm odăile. Parcurgem culoarele de sus până jos, sala de mese, bucătăria, centrala termică, dar și terasa cu vedere spre împrejurimi. La ferestre, jaluzelele sunt acționate electric. Paturile sunt, de asemenea, electrice, prevăzute cu telecomandă. Se înlesnește mobilitatea, se reduce efortul. Asistentele sunt grijulii, prompte, disponibile. Morgen, morgen, preocupare, solicitudine. Chiar anunțată, sosirea noastră este primită rezervat, dar amical. Asistentul alină nu din pricini financiare, ci fiindcă așa-i dictează inima. Vocația nu este deșertăciune, vorbă de clacă.

Centrul seniorilor din Burgbernheim, cea mai nouă creație a celor de la filiala bavareză a Arbeiter Samariter Bund, nu este un azil. Așezămintele au contact cu lumea, comunitatea nu le izolează. O mutare cu arme și bagaje la „LichtBlick“ nu e privită ca o dramă, ca o dezlipire brutală de intimitatea familială. La urma urmei, locatarii sunt aproape de casă, gara este la doar doi kilometri distanță. Nimeni nu abandonează pe nimeni. Localnicii le sunt aproape, nu sunt respinși. Comunitatea își prețuiește veteranii/seniorii. Vârstnicul care a consimțit, într-un fel sau altul, la această conviețuire este ajutat să se integreze. Ambianța amintește de tabăra școlară. Dorința de evadare, de neînfrânt uneori pentru cei cu boli degenerative, este prevenită prin edificarea unei curți interioare. Nu sunt doar găzduiți, ci și îngrijiți. Nu vrea să scape de ei. Bătrânețea este respectată. Omul se restabilește sufletește grație grijii exemplare personalului, școlit și experimentat.

calator 3

Locatarii stabilimentului au avut de-a face cu războiul, foametea, prizonieratul. În acest liman toate acele calamități s-au estompat. Vârsta atenuează resentimentele, limpezește. Doi rezidenți în sala de mese, la o oarecare distanță unul de altul. Domnul mestecă tacticos, doamna aruncă priviri de detectiv prin geamlâcul din perete. Iscodește, ca într-o joacă de-a v-ați-ascunselea pe invadatori. Cada de baie are și ea telecomandă, poate fi urcată sau coborâtă la nivelul dorit. Efortul vârstnicului este aproape, în totalitate, diminuat. Alegi tasta potrivită și încăperea se umple de muzică. Apa devine multicoloră, grație spoturilor prevăzute la interior. Te scalzi într-un fel de curcubeu paradisiac, revigorant. Chiuveta, vasul de toaletă sunt adaptate din fabricație pentru sprijin și susținere. Totul slujește trebuințelor imediate, elementare. Locul e curat, luminos, cald, odihnitor. Camerele au un singur pat. Se consfințește confortul, comoditatea alături de obiectele aduse de acasă, de fotografia de tinerețe.

Holul este amenajat rustic. Dovleci, păpuși și străchini. La prima oră, o bătrânică se prezintă la salonul de coafură. Bătrâna se deplasează cu cadrul, neînsoțită. Alături este Cafe Klatsch, se poate delecta într-o ambianță mondenă, la o cafea și nu numai. Casa de bătrâni nu mai e ce-a fost, a ieșit din izolare și imobilism. Omul nu este silit la conviețuire, își păstrează intimitatea, fiind, însă, asistat zi și noapte. Universul personal rămâne neatins, nu se atentează la singurătatea melancolică, la gânduri și aduceri aminte. Camera, numerotată și personalizată la intrare, este o garsonieră cu baie cu toate cele. Fiecare își alege ambientul interior. Chiuveta, pereții, totul este prevăzut cu facilități de sprijin, fiind adaptat vârstei în care neputințele sâcâie și hărțuiesc. Casa este amplasată în apropierea căii ferate, în vecinătatea gospodăriilor, nu la periferie. Nemții/bavarezii au un moto: „Omul a priori, omul înainte de toate. Culoarele sunt luminoase, pe pereți surâd și înveselesc imagini din natură. Bara de sprijin, accesibilă, susține de-a lungul culoarelor. Centrul de îngrijire vârstnici are o grădină interioară circulară, prevăzută cu băncuțe, concepută pentru a înlătura tentația escapadelor. Există și terasă cu o priveliște minunată a împrejurimilor și un parc exterior. Interioarele refuză deprimarea. Tristețea evită să se instaleze fiindcă la ferestre, pe pervaz, plantele însoțesc și încântă. Refac legătura cu natura, scoate omul din izolare. Erich Matthis, om generos și drept, este gazda noastră și șef ASB. Ne explică funcționarea stabilimentului și ne întovărășește în toate încăperile, de la bucătărie și debarale până la sala de mese. Echipa LichtBlick e alcătuită din naționalități diverse, inclusiv din România. Asistenta-șefă este din Thuringia și este căsătorită cu un american. Mărturisește că încă persistă diferențe între landurile estice și cele vestice ale Germaniei. În Bavaria, land preponderent catolic, joviala interlocutoare se reculege la biserica evanghelică din Windsheim. Aflăm și ne dumirim. Azilul poate susține 60 de rezidenți, 39 fiind acum cazați în centru. Îngrijirea se asigură în trei schimburi. Butoanele liftului sunt amplasate la nivelul celui aflat în căruciorul cu rotile. Clanța ușii este la fel de accesibilă. Impresionează cromatica interioarelor. Se evită nuanțele sumbre, artificialul, uniformitatea. Detaliul amuzant, decontractant, este pus în valoare la tot pasul. Un tablou de mari dimensiuni, rupt parcă din natură, este pus pe perete. Înfățișează un fluture cocoțat pe o floare, în fericită interdependență. Zâmbetul este unicul suveran acceptat, alături de îngăduința și respectul pentru vârsta în care bolile au obiceiul să dea buzna peste om. A fi asistent presupune artă, vocație.

Meseria se învață, se mai fură, dar în branșă rezistă cei cu adevărat cutezători și dedicați. Echipa LichtBlick oferă profesionalism și adaugă generozității sufletești, fără de care nu se poate, sinceritate și divina bunătate.

Ing. Sorin BOCIOACĂ