reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Nov 2019

Eibenthal o „insulă“ a Cehiei în România

  • Publicat în Turism

Eibenthal (în cehă Tisové Údolí, Eibentál, Jeventál) este situat în extremitatea sudică a județului Mehedinți, în Munții Banatului. Satul este unic în România prin stilul de viaţă și limba vorbită de întreaga comu­nitate, o veritabilă „insulă lingvistică“ a minorității cehe.

Înființat în anul 1827 din rațiuni militare cu scopul colonizării zonei de frontieră a Imperiului Austro-Ungar, Eibenthal este unul dintre cele câteva sate de „pemi“ (locuitori ai Boemiei) din zonă. Majoritatea populației își are originea în Plzeň, Klatovy iar pe aceste meleaguri au venit cu pluta pe Dunăre la promisiunea habsburgilor că nu vor fi înrolaţi în armată şi vor primi pământ şi loc pentru casă. Ocupațiile lor de bază sunt exploatarea lemnului și mineritul.

Însă, în ultima perioadă, localitatea a cunoscut un puternic declin, din cauza condițiilor economice nefavorabile de după anul 1989, a migrării tinerilor spre orașe și în Cehia, și în consecință a îmbătrânirii rapide. Acum mai sunt în jur de 300 de locuitori majoritatea pensionari și foşti lucrători la mina de cărbune din Baia Nouă. În august 2006, un accident produs la această exploatare minieră a schimbat destinul comunității cehe din Eibenthal.

eibenthal 1

După anul 1995, guvernul Cehiei a acordat sprijin localității printr-o serie de iniţiative în beneficiul comunității locale. Astfel, a fost deschisă o școală, purtând numele lui Alois Jrasek, clasic al literaturii cehe care a scris despre satele din Clisura Dunării, șoseaua a fost asfaltată şi a fost inaugurată o centrală telefonică digitală.

Eibenthal e un loc învăluit în mister la care ajungi cu greu după un urcuş pe serpentine în ac de păr. Turla bisericii veghează satul. Preotul ține slujba în fiecare zi, în cehă. Dacă vin la biserică şi cei 15-16 români căsătoriţi cu cehoaice şi trecuți la catolicism, părintele spune ceva și în limba română.

În sat există o școală, un magazin şi două cârciumi, „Krajanek“, așa le spun ei. Farmacie nu este, iar cel mai apropiat spital e la Orşova, la 50 km distanţă. Deasupra intrării în şcoală flutură steagul Cehiei şi steagul României. Se predă în ambele limbi. Aici lucrează şi un profesor din Cehia care predă limba maternă.

Sărbătorile cehilor din România s-au împuţinat mai ales după anii ’90, când mulţi tineri au luat drumul Cehiei. Se mai ţine Farsang-ul, un fel de carnaval al copiilor şi tinerilor, care se desfăşoară în februarie, apoi Dansul sub pom, în luna mai, Ziua Recoltei – în luna august. De sărbători sătenii mănâncă ciorbe cu smântână acrite cu oţet (cehii nu folosesc borșul), dolky – un fel de colaci cu brânză, cu marmeladă sau cu smântână , knedliky – un soi de găluşte cu prune, cu marmeladă sau cu alte umpluturi şi skubanky - din aluat pe bază de cartofi fierţi şi făină.

eibenthal 4

Cea mai importantă sărbătoare a cehilor este Nedeea, hramul bisericii, care se ţine de Sântămărie, pe 15 august şi 8 septembrie. O tradiţie care nici în Cehia nu se mai păstrează, cel puţin aşa zice preotul Masek Nanceslau, este aceea a binecuvântării părinteşti înaintea cununiei religioase. Rudele mirilor se strâng la mireasă acasă, preotul ţine un discurs despre rolul părinţilor, apoi tinerii însurăţei primesc binecuvantarea.

Emil Slașca, președintele organizației locale cehe, ne-a declarat că în sat există școala gimnazială cu clasele I-VIII, unde învață în jur de 30 de elevi la ora actuală. Atât pentru școală cât și pentru elevi, guvernul ceh oferă sprijin financiar și trimite inclusiv profesori din Cehia pentru învățarea limbii literare. Media de vârstă în sat depășește 60 de ani, marea parte a locuitorilor ocupându-se cu agroturismul și agricultura. Anul viitor este prevăzută deschiderea unei minifăbricuțe de bere în sat cu ajutorul a doi investitori cehi și a unui localnic plecat. În sat funcționează și un restaurant tradițional cehesc.

Localnicii vorbesc cu mândrie despre satul lor, unde nu a fost niciodată nevoie de intervenţia poliţiei, este satul unde nu se fură şi casele au uşile deschise. Ajuns într-o după-amiază de vară la Eibentahl pot spune cu mâna pe inimă că este un loc cu adevărat special străjuit de Munţii Banatului, unde simţi mirosul ierbii şi al florilor, asculţi trilurile păsărilor şi unde, dacă vrei să scapi de aglomeraţia urbană, găseşti adăpost la vreun localnic primitor.

Clement LUPU