Logo
Imprimă această pagină

Cheile și Peștera Dâmbovicioara

Situate în județul Argeș, în localitatea cu același nume, Cheile Dâmbovicioarei fac parte din cel mai mare complex de chei din țară, săpate în Munții Piatra Craiului de râul Dâmbovița și afluenții săi, ce însumează 20 de chei, lungi de peste 30 km. Pârâul Dâmbovicioara a creat un sector de canioane (Brusterului, Lungă, Strâmtă) ce însumează 8 km. Luate separat, Cheile Dâmbovicioarei, situate în depresiunile Dâmbovicioarei și Podul Dâmboviței, se întind pe 2 km. Traseul este unul spectaculos, șoseaua șerpuind printre pereți verticali, înalți până la 200 m, în profilul stâncilor putându-se observa calcarele jurasice, de culoare cenușii-albi lucioase. Peisajul prin canion este unul monumental, splendid în oricare anotimp, aproape neștiind ce să admiri mai întâi: stâncile maiestuoase, apa Dâmbovicioarei, crâmpeiele de poienițe verde intens, pădurea...

Dambovicioara pestera

Tot în această zonă din culoarul Rucăr-Bran se găsește, la 1 km amonte de satul Dâmbovicioara, și Peștera Dâmbovicioara. Bine, versantul sudic din Piatra Craiului numără vreo 50 de cavități, dar cea mai vizitată rămâne Dâmbovicioara. Aceasta a fost descoperită prin anii 1700, mai exact apare citată într-o lucrare științifică în 1767 (J. Fridvalsky), dar prima dată este cercetată amănunțit în anul 1955, când un grup de speologi a lărgit gura de intrare și a deblocat galeria principală. În 1973, Traian Constantinescu, de la Institutul de Speologie, a întocmit prima hartă pentru 244 m de galerii. Cavitatea este explorată în anii 1977-1978 de Ioan Dobrescu, președintele Clubului de Speologie Piatra Craiului, cu sediul în Câmpulung Muscel, prilej cu care se intră în zona superioară a peșterii. La 7 octombrie 1978, echipa compusă din Ioan Dobrescu, Ica Giurgiu, Gabriel Silvășeanu și Grigore Gheorghiță sapă și deblochează alte cavități și cartează, în total, 481 metri de galerii, iar în 1979 același grup, căruia i se alătură alți speologi (Ciuculescu, Iancu, Mihalce și Oprea), au pus pe hartă toți cei 555 m ai peșterii. Accesibile și amenajate sunt însă în jur de 250 m, dincolo de care, pe porțiunea îngustată, a fost montat un grilaj pentru protejarea populației de lilieci care s-a instalat aici. Galeria are lățimi ce variază între 3-4 m și înălțimi de 4-5 m, cu puține ramificații, de dimensiuni mici, interiorul fiind atractiv prin formațiunile geologice deosebite, cunoscute sub numele de „laba de urs“, „aripă de acvilă“, „cap de șarpe“ sau „piele de tigru“. Este de ținut minte și legenda unei ieșiri secrete astupate de localnici sau de un pustnic care ar fi viețuit în grota din Piatra Craiului.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului