reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Aug 2019

Uimitorul Transfăgărășan

  • Publicat în Turism

Mă gândeam așa, într-o doară, străbătând Transfăgărășanul: câți ani le-ar lua acum alor noștri să construiască un tunel de 887 metri? Și n-am un răspuns, la câte experiențe de lasă-mă să te las avem în ultimele două decenii. De fapt, îl evit, fiindcă mi-ar veni a zice „la sfântul așteaptă“! Bine, ar sări cârcotașii, atunci Ceaușescu a mobilizat armata, de-aia a realizat șoseaua montană în patru ani, cu tot cu tuneluri. Da, dar acum avem tehnologie la care nici nu visau românii acum 44 de ani... Da, 44 de ani s-au împlinit, pe 20 septembrie, de la inaugurarea celei mai frumoase căi rutiere montane din România. Echipa Top Gear din Marea Britanie a numit-o „un drum fabulos, cel mai uimitor pe care l-am văzut vreodată!“.

Povestea începe acum 50 de ani, unul trist pentru Europa, când trupele sovietice invadează Cehoslovacia. Atunci, în 1968, gândindu-se cât de ușor ar putea fi atacate trecerile din Carpații Meridionali (Novaci – Săliște, Câmpina – Predeal, Valea Oltului, Bumbești Jiu – Petroșani), Nicolae Ceușescu, sfătuit de generali, inițiază urgent proiectul Transfăgărășanului, un drum strategic care să lege garnizoanele dintre cele două provincii istorice. Zis și făcut. Populația nu trebuia să cunoască însă adevăratul motiv al uriașei investiții. Astfel, în documentele oficiale, se spunea că principa­lele scopuri țin de realizarea centrului turistic de la Lacul Bâlea, deschiderea bazinelor forestiere din masivul Făgăraș și raționalizarea folosirii pășunilor alpine.

De la planuri inițiale, la ceea ce avem acum

Inițial, inginerii au propus să fie construit un tunel de 7 km, care să pornească de la Bâlea – Cascadă și să iasă la Piscul Negru. Costurile enorme și dificultățile de realizare au făcut ca ideea să fie abandonată. La 10 decembrie 1969, Consiliul de Miniștri a aprobat indicatorii tehnici și economici. La acest drum au lucrat, pe diferite segmente, trupele de geniu ale Armatei Române, Trustul de Construcții Hidroenergetice, Întreprinderea Construcții Drumuri Poduri și Lucrări Speciale Transporturi București, Întreprinderea de Construcții Forestiere (ICF) Râmnicu Vâlcea, proiectarea fiind asigurată de Institutul de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale și Aeriene și Institutul de Cercetare și Proiectare în Industria Lemnului. Proiectul prevedea un drum cu o singură bandă de circulație, acesta urmând să treacă pe malul vestic al Lacului Vidraru. Planul s-a schimbat din mers, în sensul în care s-a ales varianta șoselei cu două benzi de circulație și traseul actual. Lucrările au durat patru ani, din 1970 până în 1974, cu șantiere închise iarna, din cauza condițiilor infernale din munte; din păcate, acest drum uluitor – și ar trebui să ne amintim de acest aspect ori de câte ori traversăm Carpații – a luat și 40 de vieți omenești fie din rândul soldaților, fie al muncitorilor civili.

La inaugurarea din 20 septembrie 1974 a fost prezent Nicolae Ceaușescu; ca și acum, solemnitatea a avut loc fără ca drumul să fi fost terminat în totalitate, ani buni după aceea lucrându-se la asfaltarea unor porțiuni, la realizarea parapeților de sprijin, scurgeri pluviale etc. Tot în 1974 s-au ridicat două monumente care să omagieze munca militarilor de pe șantierele Transfăgărășanului: Poarta Geniștilor, la cota 1.200, și Poarta Întâlnirii, la cota 1.600 (în această zonă s-au întâlnit, la 16 august 1971, două trupe de geniști care lucraseră până atunci din sensuri opuse). Traseul realizat de eroii neștiuți ai drumului măsoară 91 km, de la barajul Vidraru și până la Cârțișoara. De la Bascov înspre Vidraru, cu trecere prin Curtea de Argeș, șoseaua fusese construită odată cu barajul Vidraru, probabil între anii 1960-1965. În total, de la Bascov (Argeș) la Cârțișoara (Sibiu), Transfăgărășanul măsoară 151 km și trece peste 830 de podețe, 27 de viaducte și 5 tuneluri, cel de la Capra-Bâlea, care străpunge creasta Făgărașului, între Iezerul Caprei și Paltinul, măsurând 887 m, fiind cel mai lung din România. Altitudinea maximă, de 2.042 m, este atinsă în apropiere de Lacul Bâlea; Transfăgărășanul este a doua cea mai înaltă șosea din România, după Transalpina, care ajunge la o altitudine de 2.145 m.

9 obiective turistice de neratat

Despre peisajul de poveste n-are sens să vorbim aici. Probabil l-ați admirat fiecare dintre cei care v-ați aventurat pe această foarte spectaculoasă șosea. Oricare loc poate fi în sine un monument al naturii. Vă sugerăm însă să nu ratați obiectivele turistice de pe această rută: Mănăstirea Curtea de Argeș (ctitorită de Neagoe Basarab, la începutul sec. al XVI-lea), Cetatea Poenari (în Cheile Argeșului, monument istoric ce datează din sec. al XIV-lea), Valea lui Stan (recomandat doar temerarilor și celor care au echipament special), Barajul Vidraru (construit între anii 1960 și 1965), Statuia lui Prometeu sau a Electricității (ridicată în cinstea celor care au construit barajul), Cascada Capra (situată pe versantul sudic al Făgărașului, la 1.960 metri altitudine, cu o cădere de apă de 40 m), Bâlea Lac (considerat a fi situat la cea mai mare înălțime dintre toate lacurile din România), Bâlea Cascadă (între vârfurile Moldoveanu și Negoiu, cu o cădere de apă de 60 de metri), Muzeul Etnografic „Badea Cârțan“ (dedicat, în parte, faimosului badea Cârțan, care a mers pe jos până la Roma, pentru a vedea dacii de pe Columna lui Traian).

Pentru cazare, aveți la dispoziție 5 cabane (Cumpăna, Conacul Ursului, Bâlea Lac, Paltinu, Bâlea Cascadă), 4 hoteluri (Valea cu Pești, Piscul Negru, Posada-Vidraru, Siesta) și o pensiune (Casa Moșului).

Maria Bogdan