cemrom iulie 2018
update 19 Oct 2018

Cetatea Poenari, consolidare de 10 milioane de lei

  • Publicat în Turism

Consiliul Județean Argeș a semnat, în luna martie 2018, contractul de finanțare pentru consolidarea și conservarea Cetății Poenari din comuna Arefu, satul Căpățânenii Pământeni, care datează din secolul al XIII-lea sau al XIV-lea. Valoarea proiectului este de 10.772.936,09, din care fonduri europene-9.647.565,90 lei. Investiția va recupera un important vestigiu istoric al României, Cetatea Poenari, fiind declarată de altfel monument istoric de importanță națională încă de la precedenta sa renovare, din anii 1969-1972.

O vizită în acest loc supranumit „vechi cuib de vulturi al vitejilor de demult“ este la îndemâna oricui parcurge porțiunea de Transfăgărășan de până la barajul Vidraru. Locul aproximativ (uzina electrică) de unde pornește aventura spre Muntele Cetățuia este la 27 km de Curtea de Argeș și 4 km de lacul de acumulare. Singura condiție ar fi ca drumețul să poată urca cele 1.480 de trepte construite în zilele noastre, de la bazele Cheilor Argeșului până în vârful muntelui, diferența de nivel fiind de 400 m.

De la Negru Vodă...

Un turn al cetății se spune că ar fi fost construit de Negru Vodă (sau Radu Negru) după „descălecarea“ sa din Transilvania, localizată în anul 1290. De altfel, potrivit legendei, dar și Letopisețului Cantacuzinesc, scris pe la 1568, atunci ar fi fost întemeiată Țara Românească. Izvoarele certe istorice nu rețin însă numele lui Negru Vodă și atribuie exclusiv meritul întemeierii statului feudal domnitorului Basarab I (1310-1352), după lupta de la Posada (1330), considerată a fi un adevărat război de independență și actul de naștere al Țării Românești. Locul este posibil să fie acea posadă (substantiv care definește o trecătoare) în care Basarab I zdrobește oastea lui Carol Robert de Anjou, venit să-l pedepsească pe domnitorul român pentru că a refuzat să plătească tributul de vasal către Imperiul Ungariei. Într-un document din 1935, Sigismund de Luxemburg descrie că bătălia pierdută de Robert de Anjou s-ar fi desfășurat „în munți, în locuri zise în vorbirea obișnuită (locală) posada, prin niște strâmtori și poteci înguste, strânse între tufișuri mari“. Alți istorici cred că posada ar fi pe Valea Prahovei.

...la Vlad Țepeș

Cetatea a fost apoi descoperită 150-160 de ani mai târziu de Vlad Țepeș, care îi adaugă încă 4 turnuri, ziduri groase de 2-3 metri și dependințe, folosind-o ca fortăreață împotriva otomanilor și chiar reședință secundară. O mulțime de mituri au rămas din acei ani de domnie (1448, 1456-1462, 1476): se spune că Vlad Țepeș i-a folosit pe boierii trădători la construirea Cetății Poenari, iar mulți turci și-ar fi pierdut viața, trași în țeapă de crudul conducător valah. Tot aici s-ar fi retras domnitorul cu oastea sa după ce a pus cailor potcoavele invers, păcălindu-i pe turci asupra direcției în care ar fi mers. Tot aici a sfârșit prima sa soție, Anastasia Maria Holszanska sau Cneajna Bathory, cu care Țepeș ar fi avut doi copii, pe Radu și Vlad.

Pe marginea acestui subiect circulă două variante: unii spun că Anastasia s-a aruncat de pe ziduri ca să nu pice în mâinile turcilor și ale boierilor rivali; alții sugerează că și-a pus capăt zilelor fiindcă auzise că domnitorul urma s-o părăsească pentru a se căsători cu Jusztina Szilágyi de Horogszeg (Ilona Szilágyi). Se afirmă, de asemenea, că cetatea a fost transformată de Vlad Țepeș și, ulterior, de Vlad Călugărul, Mihnea cel Rău (1508-1509) și Vlăduț Vodă (1510-1512) în loc de pedeapsă pentru dușmanii acestora, fie străini, fie boieri români. La unul din marile cutremure de la începutul anilor 1900 (1901 sau 1908, când seismele au fost mai mari de 7 grade de scara Richter) pere­tele nordic s-a prăbușit în hău. În prezent, ruinele cetății sunt amenajate ca obiectiv turistic și sunt vizitate, anual, de mii de turiști români și străini. După renovare, e posibil ca locul să devină mult mai cunoscut decât este astăzi.

Maria Bogdan