cemrom iulie 2018
update 19 Oct 2018

Peștera Muierilor - casa celei mai „bătrâne“ românce

  • Publicat în Turism

Întotdeauna peșterile au exercitat o stranie fascinație asupra oamenilor. Lucru de altfel firesc, atâta vreme cât ele reprezintă, fără niciun fel de îndoială, porți către alte lumi. Lumi diferite de lumea noastră, unde ziua și noaptea se succed după legi cunoscute, iar vremea se supune și ea pravilelor lăsate de la începutul timpurilor. Dar în peșteri este altfel. Acolo întunericul este stăpân. Anotimpurile nu se mai succed așa ca afară, iar odată intrat, nu se știe când și cum vei mai ieși. Dar întotdeauna cutezătorii sunt răsplătiți. Așa se întâmplă și cu cei care îndrăznesc să cerceteze tainica lume din străfundul pământului. De fiecare dată revin din explorările lor cu noi și frumoase cunoștințe, cu noi și tainice bucurii. Și nicio vizită nu seamănă cu alta. Iar Peștera Muierii nu face excepție de la regulă...

Loc de refugiu din fața căldurii și a dușmanilor

pestera muierii e

Aflată pe plaiuri gorjene, la marginea localității Baia de Fier, Peștera Muierii a atras vizitatori încă din cele mai vechi timpuri. Aflată la poalele Munților Parâng, peștera a servit, după cum dovedesc urmele descoperite, ca adăpost, ca loc de păstrate a proviziilor, ca loc de refugiu în calea năvălitorilor, ca ascunzătoare, dar și ca loc de rugăciune și, în vremurile noastre, ca un minunat loc de relaxare și bucurie a sufletului și ochiului.

Există două legende legate de numele cavernei. Prima dintre ele spune că în această peșteră se ascundeau femeile cu bătrânii și copiii atunci când dușmanii năvăleau în zonă. Povestea nu pare a fi lipsită de temei, având în vedere dimensiunile mari ale peșterii, faptul că are trei intrări diferite și toate sunt destul de bine ascunse. Astfel, doar cunoscătorii puteau avea în vechime acces la peșteră.

O altă legendă leagă numele cavernei de curentul umed și răcoros care vine dintr-însa în zilele calde de vară. În asemenea zile, când arșița potopea totul, femeile se duceau să toarcă inul și cânepa la gurile peșterii, în răcoarea binefăcătoare. Ba, așa cum au demonstrat descoperirile arheologice, de multe ori fibrele erau topite chiar în bazine aflate în grotă.

150 de ani de descoperiri și mistere

pestera muierii d

Fiind o peștera relativ ușor accesibilă, aceasta a fost una dintre primele caverne studiate temeinic din țara noastră. Încă din anul 1870 istoricul, arheologul și scriitorul Alexandru Odobescu explorează parțial peștera și notează că locul are un potențial deosebit în ceea ce privește descoperirile viitoare. Și marele arheolog nu s-a înșelat. Generații întregi de exploratori aveau să facă descoperiri care de care mai importante în Peștera Muierii. De exemplu, în Sala Urșilor au fost descoperite numeroase schelete perfect conservate ale unor urși ai cavernelor, dar și ale unor lei, hiene, capre sălbatice, vulpi, lupi și mistreți. Deși au trecut mai bine de 100 de ani de la primele descoperiri, încă nu au fost pe de-a întregul lămurite toate aspectele legate de aceste schelete.

Dar acest fapt poate trece ca secundar pe lângă importanța descoperirilor făcute în Sala Musteriană. Acolo au fost descoperite obiecte, în principal unelte din piatră ce datează încă din Paleoliticul Mijlociu.

Craniul celei mai „bătrâne“ românce

Însă cea mai importantă descoperire din această peșteră, a fost făcută în anul 1952. Atunci cercetătorii au găsit fragmente osoase ale unor umanoizi, aparținând probabil a trei indivizi diferiți. Unul dintre ele, un fragment de craniu de Homo sapiens fosillis, ce a aparținut unei femei, a fost datat cu oarecare precizie relativ recent. Un studiu genetic realizat asupra sa îi atribuie acestuia o vechime de circa 30.000 de ani. Adică cel mai vechi craniu feminin din România și chiar din Europa! Craniul descoperit la jumătatea secolului trecut în Peștera Muierii rescrie istoria migrațiilor lui Homo sapiens. Conform datelor obținute de specialiștii de la Universitatea Țării Bascilor, în colaborare cu geneticieni suedezi și antropologi români, o migrație din Eurasia spre Africa a avut loc acum cel puțin 40-45.000 de ani, și nu invers, așa cum se crezuse. Chiar dacă specialiștii iau în calcul ipoteza Out of Africa a speciei Homo sapiens, mai precis dispersia primilor reprezentanți ai acestei specii în afara Africii, craniul uman de la Peștera Muierii poate contrazice o astfel de ipoteză. Și asta pentru că, deși ADN-ul este clar al unui Homo sapiens, craniul prezintă trăsături mixte umano-neanderthaliene. Așadar, un craniu ce ar putea schimba istoria cunoscută a omenirii...

Unde omul ajută natura

pestera muierii f

Dincolo de aceste descoperiri tulburătoare, ce vor da încă mult de lucru savanților, Peștera Muierilor este un loc care merită vizitat pentru farmecul său intrinsec. În acest loc parcă natura s-a luat la întrecere cu sine pentru a născoci frumuseți care mai de care mai neasemuite.

Până la ora actuală speologii au reușit să carteze aproximativ șapte kilometri de galerii, întinși pe patru etaje. Totuși, doar ceva mai mult de un kilometru este accesibil publicului larg. Dar suficient cât să-ți taie răsuflarea. Calcarul, dizolvat în apă și apoi depus, milimetru cu milimetru în zeci de mii de ani a dat naștere unor forme incredibile. Denumirile lor sunt sugestive: Domul Mic, care are un aspect asemănător unei cupole gotice format prin precipitarea milenară a calcitei, Sala Altarului, Valul Altarului, Amvonul, Candelabrul Mare, Stância Însângerată (denumită așa datorită scurgerilor oxidului de fier). În Cupola înaltă de 17 m întâlnim o colonie de lilieci. Alte câteva atracții sunt Vălul Muierii, Bazinele Mari, Cascadele Împietrite, Dantela de Piatră, Poarta, Sala Turcului. Toate aceste formațiuni reușesc să impre­sioneze turiștii și să-i facă să își dorească să revină aici tot mereu.

De altfel, în zona vizitabilă a peșterii, Consiliul Local Baia de Fier, care este administratorul locului, a reușit să creeze condiții mai mult decât decente pentru vizitare. Turiștii sunt însoțiți de un ghid specializat, iar pe circuitul de vizitare sunt amenajate scări, poduri și tot ceea ce mai este necesar. Să mai adăugăm că peștera este electrificată încă din anul 1963, fiind una dintre primele din țară care a primit o astfel de amenajare.

Accesul vizitatorilor se face pe șoseaua asfaltată, pe tot timpul anului. În fiecare an numărul lor însumează câteva zeci de mii! Așadar, nu ocoliți casa celei mai bătrâne românce!

Alexandru GRIGORIEV