Secvențe horticulturale din nordul Italiei

În vara anului trecut am avut prilejul să cunosc mai îndeaproape unele aspecte privind culturile horticole din nordul Italiei, mai exact din regiunile Toscana, Emilia – Romagna, Piemont, Lombardia și Veneția.

O primă constatare a fost grija deosebită a italienilor pentru preîntâmpinarea factorilor limitativi ai producției agricole, cum ar fi înlăturarea excesului și lipsei de umiditate din Lunca Padului și combaterea eroziunii solului pe terenurile în pantă.

Lucrări grandioase de regularizare a Padului cu canale de irigație și o rețea densă de canale de desecare, efectuate de-a lungul secolelor, nu pot decât să te impresioneze. Principalele canale de irigație sunt în rambleu deasupra terenurilor agricole, de unde prin gravitație apa, fără nicio cheltuială, este dirijată spre canalele secundare de unde se alimentează utilajele de udare prin aspersiune sau picătură.

În mănoasa Luncă a Padului, îmblânzită prin aceste ample lucrări de îmbunătățiri funciare, se întâlnesc suprafețe mari cultivate cu legume, dar și livezi superintensive de pomi fructiferi.

Pe terenurile în pantă bine consolidate împotriva eroziunii pe soluri mai profunde și fertile sunt amplasate în special plantațiile de vie și pomi fructiferi, precum și de măslini pe cele pietroase mai sărăcăcioase; totul este bine gândit, astfel ca să se obțină o producție cât mai bună, de calitate corespunzătoare și la un preț concurențial. O atenție deosebită este dată culturilor ornamentale care înfrumusețează parcurile și grădinile localităților. În marea ei majoritate, producția horticolă este procesată local, după metode tradiționale, și se întâlnește în micile magazine și pensiuni frecventate de o sumedenie de turiști.

O varietate inimaginabilă de sortimente de vinuri în sticle care de care mai arătoase îți fac cu ochiul la tot pasul în vitrine măiestrit amenajate.

La fel, în recipiente atractive, murături sau dulciuri și sucuri naturale din producția legumicolă sau pomicolă locală, realizate de micii producători agricoli, te îmbie să le cumperi și să le guști. Prin acest mod firesc de producere și valorificare a roadelor pământului autohton prin așa-zisul „lanț scurt“ se ține piept marilor supermarketuri cu tendințe de globalizare a alimentelor.

Peste tot întâlnești un peisaj agricol neostentativ armonios și echilibrat între culturi potrivite la locul potrivit, cu grade diferite de intensivizare, în funcție de condițiile naturale și intervenția benefică a omului.

Din punctul de vedere al culturilor horticole, Italia a fost pentru noi un exemplu pe care l-am urmat în trecut, când am înființat livezi intensive de pomi fructiferi pe care din păcate în ultimele trei decenii, le-am abandonat în marea lor majoritate. Poate acum, cu noul program PNDR privind pomicultura, o să ne redresăm, urmând experiența proprie și, de ce nu, exemplul italian care ar putea fi aplicat și de miile de români reveniți în țară din Italia, dispuși și stimulați să se ocupe de acest important domeniu al agriculturii.

Teodor MARUȘCA

GALERIE FOTO