Nopţi albe în ținuturile Rusiei (XIII)

PUBLICITATE: Agenție de turism: http://www.kmd-travel.ro/

Noţiunea de „miezul nopţii“ dispare în această perioadă, pentru că şi la orele 23:00 poţi citi ziarul în parc, fără a apela la vreo altă sursă de lumină. A fost magic totul şi parcă desprins din basmele cu prinţi şi prinţese, cu intrigi, acţiuni şi personaje, o lecţie despre istoria, religia şi arta unui adevărat imperiu.

Marea literatură rusă e legată şi de Sankt Petersburg sau arhipelagul Solovetsky prin Puşkin, Dostoievski, Krîlov sau Gogol, aşa cum acelaşi ţinut e un sanctuar al muzicii ruse prin creaţiile lui Ceaikovski, Rimski-Korsakov, Prokofiev, Stravinski sau Şostakovici. Sunt fericită că am călcat pe urmele lor, că am ajuns să văd locurile care i-au inspirat pe aceşti adevăraţi corifei. Dacă ar fi să fac un clasament al oraşelor Europei pe care le-am vizitat, cred că Sankt Petersburg ar fi pe primul loc, înainte de Paris, Roma sau Viena recunoscute şi ele pentru strălucirea şi istoria lor.

Nu m-am încumetat să scriu în detaliu despre Palatul de Iarnă şi Complexul Ermitaj pentru că am fost pur şi simplu copleşită de cât de multe sunt de văzut şi admirat începând cu arhitectura exterioară şi interioară, impresionantele coloane de marmură şi exponatele luminate de candelabre care la rândul lor îţi atrăgeau privirea. Îmi răsună în urechi numele celebre rostite de ghida care ne însoţea – Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael, Rembrandt, El Greco, Rubens... Am rămas însă în minte şi cu imaginea grupului nostru aproape alergând pentru a putea vedea în câteva ore o mică parte din cele peste şaizeci şi cinci de mii de piese expuse ce reprezintă doar o parte din cele peste trei milioane aflate în depozitele muzeului. Complexul este dotat şi cu display-uri interactive ce oferă posibilitatea alegerii traseelor spre ce te interesează. Cred că într-o zi poţi parcurge prin sălile muzeului câţiva kilometri fără să simţi oboseala, asta pentru că eşti tot timpul energizat şi atras de noi și noi opere de artă, decoraţiuni şi mobilier stilat, de tapiţerii, colecţii de monede sau de arme. Nu pot să redau aici nici emoţia trăită când am participat la spectacolul de balet clasic Lacul Lebedelor în sala teatrului Mariinski şi, credeţi-mă, îmi doresc ca mulţi dintre voi să aibă măcar o dată în viaţă ocazia să vadă o asemenea reprezentaţie aproape de perfecţiune.

Dragii mei, aflaţi că din această călătorie mai sunt şi alte lucruri şi locuri deosebite pe care nu am reuşit să le descriu, sunt altele pe care încă nu le-am văzut şi mi-aş dori mult să am ocazia de a reveni pe acele meleaguri.

Vă las acum să hoinăriți imaginar şi să vă încărcaţi cu energia pozitivă pe care de fiecare dată încerc să o transmit şi ţineţi aproape pentru că o altă poveste de călătorie urmează.

GALERIE FOTO

Teofilia BANU