cemrom iulie 2018
update 19 Oct 2018

Schiturile rupestre de la Nucu

  • Publicat în Turism

Este timpul ca legendele să prindă viață. Să istorisească povești despre personaje fabuloase și locuri binecuvântate în care se spune că, în vremurile de demult, coborau zeii. Ținutul Buzăului. Un tărâm fantastic, cu stânci ieșite din coasta munților din care susură ape fermecate, învăluit într-o aură mistică. Cel mai mare mister al acestui tărâm este cel al schiturilor rupestre care se regăsesc între granițele a trei comune – Colți, Bozioru, Brăești. Despre chiliile săpate în inima stâncilor s-au spus multe. Că au o energie incredibilă, purificatoare sau că sunt portaluri către alte lumi. Până acum tot ce știm este că la întunericul acestor stânci primii pustnici creștini și-au început drumul spre asceză. 

Diana Gavrilă, istoric și ghid local comuna Colți:

„Munții Buzăului dețin densitatea cea mai mare de locuințe săpate în piatră. Peste 40 de astfel de așezări au fost descoperite în această regiune, însă doar 30 sunt menționate documentar și doar 20 pot fi vizitate, chiar dacă vorbim în unele cazuri doar de urmele acestor așezări. Ponderea cea mai mare o dețineau grotele naturale amenajate pentru locuire. Acestea sunt cele mai vechi locuințe și pot fi considerate chiar de sorginte paleolitică. Cu alte cuvinte, există de acum 40.000 de ani. Mai târziu apăreau așezările antropice, însă vechimea lor este incertă. Se crede că acestea datează din epoca fierului. Nu știm dacă acestea, săpate cu dalta în burțile stâncilor, sunt dovada propagării creștinismului sau dacă existau deja. Sau dacă au fost folosite, înainte de a se propovădui Sfânta Evanghelie, pentru ritualuri magico-religioase. Știm cu siguranță că la nivelul acestei regiuni s-au retras primii mărturisitori ai lui Hristos care fugeau astfel de persecuții. În aceste așezări au fost descoperite inscripții cu crucea malteză, specifică secolului 4-6 după Hristos, și care este prezentă în majoritatea așezărilor, precum și imaginea peștelui, primul simbol adoptat de către creștini pentru a se recunoaște între ei.“

„În zona Nucu-Bozioru se află densitatea cea mai mare de astfel de schituri rupestre, păstrate în condiții destul de bune. Există aici nouă așezări în piatră, printre care și grota Fundu Peșterii. Este vorba despre o grotă naturală amenajată pentru locuire și dovada clară a unor practici efectuate mult înainte de propagarea creștinismului. Ultimele studii efectuate la nivelul său au demonstrat clar că, din punct de vedere științific, această grotă este mai importantă decât restul obiectivelor și este considerată un fenomen în arheologia românească și unicat la nivelul Europei Centrale și de Est. La nivelul acesteia, încă de timpuriu s-ar fi săvârșit inițieri ale elitei războinicilor, ale tinerilor care trebuiau să devină mari luptători. Aceste practici, spun specialiștii, ar fi putut să înceapă în neoliticul final, adică cu 4.000 de ani înainte de Hristos, și ar fi sfârșit pe la 1.500 înainte de Hristos. Pe pereții grotei există 140 gravuri (au fost mai multe, dar s-au șters) realizate prin scrijelire care reprezintă arme și vârfuri de sulițe, dar în mod special pumnale. În jurul lor s-au iscat cele mai multe controverse. Pe teritoriul României au fost descoperite puține artefacte de tipul acesta, așa că s-a încercat găsirea unei corespondențe cu alte țări ale lumii. Astfel de arme au fost descoperite în Spania, Franța, nordul Italiei, în Maroc și s-a tras concluzia că zona Curburii Carpaților în vechimea îndepărtată ar fi putut reprezenta nu numai punct de intersecție a drumurilor, ci și o zonă de interferență a mai multor culturi. Este posibil ca aici să se fi făcut pelerinaje sau să fi avut loc întâlniri ale inițiaților veniți de la mii de kilometrii depărtare.  Există și însemne de ordin creștin pentru că, ulterior, în grotă s-au adăpostit mai mulți pustnici.“

GALERIE FOTO


 

Laura ZMARANDA

Foto: Cristian ȘERBU

Media