Adama Sultan iulie 2020
update 10 Jul 2020

Lecţii de istorie pentru păstrarea tradiţiilor seculare la Muzeul Naţional al Agriculturii

  • Publicat în Turism

Muzeul Agriculturii din Slobozia, cunoscut şi recunoscut pentru multiplele şi diversele sale activităţi desfăşurate atât în sălile în care sunt prezentate, prin rotaţie, pe teme, cele aproape paisprezece mii de obiecte din patrimoniu, cu vârste ce depăşesc unele chiar trei secole, dar şi în deplasările din localităţile cu bogate tradiţii şi momente adânc plantate în istoria românilor, nu numai din Câmpia Română, Bărăgan şi Dobrogea. De-a lungul anilor, muzeul, deja având un sfert de secol de existenţă, a reuşit să trezească un viu interes în rândul iubitorilor de istorie, dar mai ales în al celor dornici să afle evoluţia societăţilor umane de pe teritoriul întregii patrii, pornind de la tehnicile agrare. Exponatele prezentate, începând cu plugul de lemn şi cu brăzdar de fier şi până la mecanizarea agriculturii din zilele noastre, care în ultimul secol a făcut paşi importanţi, ce nici măcar nu puteau fi visaţi de cei mai optimişti cultivatori ai pământului, ilustrează etapele prin care agricultura românească a trecut de-a lungul timpului. În muzeu se află expuse unelte agricole ce vorbesc despre îndeletnicirile românilor în cultivarea pământului, dar şi despre modul în care a evoluat lumea satului.

Ca o recunoaştere a modului în care Muzeul Agriculturii din Slobozia a reuşit să-şi creeze şi să cultive cu insistenţă şi profesionalism parteneriate cu alte instituţii de cultură şi de cult, de educaţie, asociaţii de toate tipurile, la sfârşitul lunii iulie 2016 Guvernul României a hotărât instituirea titulaturii de Muzeul Naţional al Agriculturii din România. La această recunoaştere au contribuit miile de vizitatori, de toate vârstele, profesiile şi naţionalităţile, care nu numai că au vizitat această instituţie, dar au rămas impresionaţi de gama şi diversitatea exponatelor, de modul în care sunt prezentate, de căldura ghizilor care oferă explicaţii folosind un vocabular profesionist, dar pe înţelesul tuturor.

Domnul manager al muzeului, prof.dr. Gheorghe Petre, preşedintele Filialei Uniunii Artiştilor Plastici din judeţul Ialomiţa, care a preluat această funcţie de la prof. Răzvan Ciucă, cel care a pus bazele creării acestei instituţii, a reuşit să facă simţită mâna artistului plastic în expunerea fiecărui obiect, îmbinând, tematic, aspectul tehnic al muncilor agricole de-a lungul unui an cu tradiţiile şi obiceiurile specifice fiecărui ciclu agrar. Cei care trec pragul muzeului sunt întâmpinaţi cu acea căldură specifică ţăranului român care a ştiut şi ştie să fie gazdă primitoare. De la început, între ghizi şi vizitatori se creează acel climat de prietenie, expunerile devenind adevărate lecţii de istorie, de prezentare a obiceiurilor transmise din generaţie în generaţie în satele din Lunca Dunării, dar şi în Câmpia Română. Marele merit al colectivului acestei instituţii este că s-a reuşit, printr-o muncă asiduă, completarea galeriei de unelte şi obiecte casnice folosite în gospodăriile ţărăneşti din sudul ţării cu cele utilizate, de-a lungul secolelor, de locuitorii satelor de pe întreg teritoriul României.

La achiziţionarea acestor obiecte, muzeografii au găsit o deosebită înţelegere la gospodarii care le deţineau, fie că erau din Oltenia şi Banat, Maramureş şi Bucovina, Transilvania şi Moldova. O menţiune specială pentru obiectele achiziţionate sau primite ca donaţie de la cetăţenii maghiari şi secui din judeţele Harghita, Covasna, Braşov, Arad, care au dovedit că în localităţile cu populaţie de etnii diferite oamenii se înţeleg şi se ajută între ei, problema naţionalităţii fiind rezolvată de un bun simţ pe care numai oamenii de la coarnele plugului îl au.

Muzeul participă la bucuriile şi necazurile gospodarilor care trăiesc în satele româneşti, acesta fiind prezent în târgurile cu bogate tradiţii din această zonă, dar şi în Argeş, Braşov, Arad, Ilfov, Dobrogea, Bucureşti. Muzeul Naţional al Agriculturii a fost de fiecare dată invitat la marile târguri internaţionale organizate la Romexpo – IndAgra, Tibco, Modexpo, Târgul de Pâine de la Bucureşti. De remarcat că, prin parteneriatul cu grădiniţele, şcolile generale şi liceele din sud-estul României, copiii şi elevii vin cu bucurie la întâlnirile cu muzeul. Un interes deosebit îl au atelierele tematice – de pictat icoane pe sticlă, linguri de lemn şi căni de ceramică, dar şi cele prilejuite de Sărbătoarea Mărţişorului, a Măcinicilor, a Paştelui, unde copiii învaţă tehnica încondeierii ouălor, a secerişului, când micii vizitatori vin să înveţe să împletească cununi şi alte obiecte rituale din spice de grâu. În a treia săptămână după Paşte, în fiecare an, parcul din jurul muzeului şi străzile din municipiu trăiesc o adevărată animaţie creată de grupurile de copii ce invocă ploile atât de necesare în această perioadă, prin intermediul păpuşilor făcute din lut, numite Caloieni sau Scaloieni, în funcţie de zonă, şi al paparudelor. Este un mod de a cere puterii divine vreme bună pentru recolte bogate. De Sânt Andrei, muzeul invită copiii să pună grâu la încolţit şi să introducă în apă crenguţe de pomi roditori care să înflorească până la venirea Noului An. De la Sfântul Nicolae şi până la Anul Nou la muzeu sunt prezente grupuri de colindători şi tineri care merg cu Steaua, anunţând naşterea lui Iisus Hristos în ziua de Crăciun.

Una dintre temele de un deosebit interes este aceea desfăşurată de muzeu în comunele create de văduvele şi orfanii de război împroprietăriţi în Bărăgan după Primul şi cel de-al Doilea Război Mondial, când familiile celor care şi-au vărsat sângele, şi-au dat viaţa sau au rămas infirmi pentru totdeauna, din localităţile de munte şi deal de pe Valea Prahovei, Teleajenului, Slănicului, Siriului şi Buzăului, au primit loturi de pământ. Aceşti oropsiţi ai vieţii au săpat la capătul fiecărei parcele primite bordeie, unde îşi duceau viaţa din primăvară până în toamnă, când adunau recoltele şi plecau spre vechile lor case. La aceste întâlniri, copiilor li se vorbeşte despre eroismul bunicilor şi străbunicilor lor, despre vitejia dovedită la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, la Oarba de Mureş şi Carei pentru eliberarea patriei, dar şi pentru înfrângerea trupelor naziste şi izgonirea lor de pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei. Sunt lecţii de iubire de ţară, de neam, de popor, ce ţin locul orelor de istorie mai puţine de la un an la altul din programele şcolare.

Muzeul Naţional al Agriculturii din România, prin parteneriatele pe care le are, se străduieşte să creeze noi şi noi activităţi menite să atragă cât mai mulţi vizitatori, dar, în acelaşi timp, să multiplice întâlnirile tematice desfăşurate în afara propriului spaţiu.

Mihai Vişoiu – Foto: Arhiva MNA

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 54-55