Călătorie în ţinuturile mayașilor (VIII)
Despre ruinele de la Copan mi-am propus să vă povestesc pentru că sunt, aşa cum afirmă arheologii, reprezentative pentru vestita civilizație Maya, pe urmele căreia am călătorit şi noi.
Centrul de la Copan a fost construit şi locuit între anii 200 şi 900 d.H., iar timp de 400 de ani a fost capitala populaţiei mayaşe. Locul a fost abandonat cu mult înainte de sosirea conchistadorilor şi a fost aproape înghițit de junglă. Motivele părăsirii acestuia sunt încă o taină pe care arheologii se străduiesc să o desluşească. Au trecut aproape 500 de ani până a fost descoperit, mai întâi de spanioli, apoi mult mai târziu, la începutul anilor 1800, de doi exploratori, un englez şi un american. Datorită lor Copanul a fost adus în atenția lumii occidentale.
Cei doi au cumpărat locul cu 50 de dolari de la un fermier care deținea terenul şi au început să-l exploreze, deseori îngropaţi până la glezne în noroi şi purtând mănuși ca să se ferească de țânțari. Desenele cu multe detalii făcute de englez au înflăcărat imaginația occidentalilor şi de atunci, arheologii au excavat şi au restaurat parțial palatele, clădirile si monumentele găsite acolo. O adevărată cetate cu piramide, temple, pilaştri sculptaţi şi case de locuit a căror istorie te copleşeşte. Sunt multe legende şi povestiri despre acest sit istoric, o parte dintre ele le-am aflat la rându-ne de la ghidul care ne-a însoţit.
Am văzut acolo o scară formată din blocuri de piatră vulcanică cu hieroglife sculptate repartizate în peste 70 de trepte. O parte au fost descifrate şi astfel s-au aflat multe lucruri despre viaţa mayaşilor. Este cel mai lung text sculptat în piatră cu scriere mayaşă descoperit până în prezent. S-au descoperit şi alte indicii pe stâlpii de piatră sculptați – stele – închinate regilor Copanului. Acestea înfățișează siluete regale în mărime naturală, în veşminte împodobite cu însemnele puterii. Au fost găsite 38 de monumente în sit şi în jurul lui, unele așezate în aliniere astronomică, importantă pentru civilizaţia maya. Aceasta folosea pozițiile stelelor şi ale planetelor pentru stabilirea calendarului şi marcarea anumitor evenimente din an şi viață, prezente şi viitoare. Se ştie că sistemele calendaristice complexe şi sofisticate folosite de populația maya, bazate parțial pe ciclurile planetei Venus, permit ca datele din sculpturile lor sa fie citite cu precizie, până la an, lună şi zi.
Apoi am văzut terenul unde se joacă Pelota, un joc important în viața maya strâns legat de religie și divinitate. Se pare că liderii religioşi ai mayaşilor prevesteau viitorul după felul în care se desfășura acest joc oarecum asemănător cu baschetul. O minge de cauciuc destul de grea, vreo 4 kg, trebuia să treacă prin niște inele fixate în pereții laterali ai terenului la o înălțime de până la 5 metri. Mingea nu se putea atinge cu mâna, piciorul sau capul, ci doar cu umerii, spatele, fesele şi cel mai adesea cu şoldul. Jucătorii pasau şi lansau mingea direct. Nu se știe foarte clar care era destinul jucătorilor. Unii susţin că liderul echipei perdante, alţii că cel al echipei câştigătoare era sacrificat prin decapitare, ceea ce reprezenta o mare onoare.
Piramidele, templele, curțile si alte construcții ale sitului erau grupate în jurul unei serii de patru piețe, fiind construite din andezit, o rocă vulcanică de culoare verzuie şi decorată cu basoreliefuri din stuc pictat. Se vedeau urmele de vopsea de pe ziduri şi sculpturi ceea ce demonstrează că odinioară au fost viu colorate. Arhitectura piramidelor este deosebită, iar dacă luăm în considerare faptul că mayaşii nu cunoşteau roata, nu foloseau unelte de fier, ci numai din piatră vulcanică, obsidian mai precis, atunci cu atât mai mult e de admirat ce a reuşit să lase lumii această civilizaţie extraordinară, vestită şi pentru calculele astronomice şi matematice avansate.
Am rămas cu senzația că am asistat la un film documentar care s-a derulat în faţa noastră, ghidul ajutându-ne să reconstituim imaginar evenimente petrecute cu secole în urmă.
Dar povestea mea nu se termină nici de această dată. Voi continua să vă duc pe urmele mayașilor şi în episodul următor.
GALERIE FOTO
Teofilia Banu
Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 56-57
- Articol precedent: ANSVSA susține turismul din Delta Dunării
- Articolul următor: Pe poteci de munte, un altfel de turism