reclama youtube lumeasatuluitv
update 6 Dec 2019

Sahalin, paradisul fragil dintre ape

  • Publicat în Turism

Insula Sahalin, o zonă strict protejată, unde se permit numai activităţile de pază, protecţie și cercetări științifice.

La sfârşitul secolului al XX-lea (cel mai probabil), din apele Mării Negre s-a ridicat prin depunerea aluviunilor o limbă de uscat, o insulă enigmatică ce avea să își deschidă frontierele pentru păsări și mamifere, mai puțin pentru om. Astfel, ca orice alt paradis interzis, Sahalin, cea mai nouă insulă de pe harta României, a început să instige fantezia. Însă, dincolo de tot ce poate imagina mintea umană, rămâne un singur şi mare adevăr: această insulă este un important rezervor de biodiversitate, unde viaţa este supusă clemenţei apelor şi a furtunilor care îi schimbă permanent chipul. Sahalin plăteşte preţ de penitenţă şi în faţa omului, care, cu puţina sa înţelegere faţă de tot ceea ce poate cuceri, nu se mulţumeşte să descopere insula doar citind despre ea sau observând-o de la distanță din zona tampon, unde turiștii au acces. Cu „oblăduirea“ sătenilor din Sf. Gheorghe, care câştigă astfel un ban, turiştii îi trec graniţele fără conştiinţa faptului că orice acţiune antropică nesăbuită, indiferent cât de infimă ar părea în ochii noştri, poate să fie extrem de dăunătoare asupra echilibrului biologic fragil al insulei. Sălbăticia, atât cât a mai rămas, ar trebui admirată de la distanţă, cu respect pentru eforturile naturii de a se agăţa de ultimele tărâmuri neprihănite de mâna omului. Sahalin ar trebui să fie mai mult decât o zonă protejată, ar trebui să fie un sanctuar. Să ocrotim aşadar acest „colţ minunat de țară, popas și loc de cuibărit pentru călătorii înaripați“, după cum descria insula Sahalin în studiile sale omul de ştiinţă Kiss Botond, cercetător științific în cadrul Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare Delta Dunării. Cu ajutorul domniei sale – articolul de faţă a fost realizat pe baza informaţiilor pe care le-a strâns în anii de cercetare a insulei – sperăm să risipim din misterele care învăluie acest colţ sihastru de pământ dintre ape şi să atragem atenţia că Sahalin este o zonă protejată prin lege, iar accesul turiştilor este strict interzis.

Insula Sahalin s-a născut la sud de vărsarea în mare a Brațului Sf. Gheorghe, în apropierea localității cu același nume, şi se dezvăluie ca semilună uriaşă, lungă de cca 18 km și cu o lățime ce variază între 30 şi 500 m. Apa dintre insulă și uscat, care este dulce în nord şi devine treptat sărată spre sud, se numește Meleaua Sfântului Gheorghe. Chipul insulei este neted, doar în nordul ei se înfăţişează dune înalte de 3-4 m, iar pe partea din mijloc s-a format un rând de valuri de nisip. În nord şi est solul insulei Sahalin este din nisip amestecat cu cochilii. La vest predomină un sol sedimentar amestecat cu mâl fin, în vreme ce în sud acesta este amestecat cu particule vegetale sfărâmate. Furtunile şi curenţii marini reconstruiesc permanent forma şi dimensiunea insulei. Conformația geomorfologică a dunelor este schimbată prin spălare, canalele transversale sunt tăiate sau se formează noi cordoane de nisip, iar flora ei are, de asemenea, de suferit. Arbuştii de cătină roşie şi stuful, care a și dispărut cu desăvârşire de pe malul estic, sunt dezrădăcinate. Uscatul începe să cucerească partea nordică a Sahalinului, iar Meleaua are tendința de a se colmata în urma depunerii aluviunii. Partea nordică a avansat către Ostrovul Mic, îngreunând intrarea în Meleaua Sfântului Gheorghe, mai ales în timpul verii, atunci când vegetația subacvatică este luxuriantă. Partea din mijloc a Sahalinului Mic s-a îngustat ca urmare a înaintării mării cu cca 80 m, iar în sud apele au creat două cordoane noi de nisip.

Insula, care tinde să se contopească cu uscatul, asemeni unei peninsule, formând o lagună deschisă spre sud, are o vegetație sărăcăcioasă, adaptată la îngemănarea apelor dulci cu solul nisipos și sărat acumulat de valurile mării. În vestul Sahalinului se regăsesc fâşii de stuf, rogoz şi papură care spre sud este înlocuită cu țipirig. În sud predomină iarba-sărată, dar există și specii halofile ca iarba vântului, plesnitoarea, varză de mare, valul miresei etc. În nord dunele sunt acoperite de cătină roșie, iar pe partea dinspre uscat a insulei este o vegetație lacustră bogată. În fâșia de apă care desparte insula de uscat se găsesc diferite specii de plante submerse, iar în est țărmul este golaș pentru că vegetaţia dispare, fiind maturată de mare.

Herminele sunt alţi locatori ai insulei. Cei care au domnit mult timp în Sahalin au fost șobolanii cenușii. Probabil și din cauza acestor rozători, cu caracter de prădători feroce care ucid puii și păsări adulte, au dispărut coloniile de chire – odinioară pe insulă existau colonii de până la 15.000 de perechi. Cel care a reuşit să restaureze un echilibru este câinele enot, a cărei prezență a fost documentată pe insulă în 1973. Alte mamifere semnalate aici sunt şobolanul de apă, șoarecele de casă, șoarecele de câmp. După realizarea contactului permanent cu uscatul, au apărut și alte specii de mamifere: mistreţul, vulpea şi, mai recent, șacalul auriu. Atacurile asupra coloniilor de păsări au făcut ca specii de păsări coloniale să abandoneze insula în favoarea unor zone mai ferite. Cercetările au mai relevat şi prezenţa altor specii de amfibieni și reptile, cum ar fi: două specii de broaște de lac, brotăcelul, broasca ţestoasă de apă, șarpele de casă. Există o observație din 1972, care se referă la posibilitatea apariției accidentale pe teritoriul țării a ultimelor foci. În apele din jurul insulei apar unele cetacee ca delfinul comun, delfini cu bot gros și porci de mare.

În lucrările de cercetare ale dlui Kiss, insula este definită ca „o porțiune importantă de nidificare și de staționare pentru premigrație și migrație, ca și un cartier de iernare pentru păsări.“ Studiile de observare a ornitofaunei au dezvăluit aspecte din viaţa enigmatică a Sahalinului. Până în prezent în acest rezervor de biodiversitate şi în imediata lui apropiere au fost înregistrate peste 220 specii de păsării. Importanţa incontestabilă a acestei insule este dată și de faptul că, din cele cca 360 de specii de păsării inventariate ale Deltei Dunării, 176 au fost observate și în această zonă.

În ceea ce priveşte mamiferele insulei, o parte din speciile care trăiesc aici au ajuns din întâmplare, refugiate de ape pe bucăţi de plauri, copaci mari, chiar și ambarcațiuni naufragiate. Acestea vin, mai recent, dinspre uscatul cu care insula a concrescut. Pe baza urmelor descoperite și a observațiilor făcute de dl Kiss s-a constatat că partea nordică a insulei era frecventată de vidre, iar în sud erau semne ale existenţei noriței. Pentru că nu se mai descopereau urme ale celor două specii, în 1973 se credea că aceste efective au fost reduse considerabil.

În ultimii ani însă prezența acestor mamifere semiacvatice a fost iarăși documentată. Fenomenul se poate pune pe seama diminuării interesului modei față de blănuri, dar și a măsurilor noi de protecție impuse.

„Pe lângă catastrofele posibile, naturale sau provocate de factorul antropic, care pot influenţa destinul insulei, apare constant pericolul cotidian al perturbării umane. Uneori localnici își aduc vitele la păscut pe insulă și, în special, în sezonul turistic apar turiști dornici de o escapadă. De vină pentru această situație sunt și lipsa de educație ecologică, și carențele pazei. Aventurarea oamenilor în această zonă strict protejată prin lege poate zădărnici nu numai cuibăritul unor specii de păsări, dar și menirea unei rezervații. Menținerea porțiunilor de natură protejate asigură păstrarea unor peisaje naturale și a biodiversității, indiferent că este vorba despre pește, pasăre sau vânat, de unde poate să se repopuleze și zonele economice. Printre măsurile care pot ocroti insula Sahalin sunt împiedicarea pășunatului și a tăierii stufului; astfel se menține vegetația naturală atât de importantă pentru cuibăritul pe sol al unor specii de păsări“ – Kiss Botond (foto).

Sahalin al 22

Dacă nu se va ţine seama de aceste lucruri, pericolul distrugerii acestui important rezervor de biodiversitate va deveni realitate!

Asupra denumirii corecte a insulei există o umbră de ambiguitate pentru că se folosesc două nume, Sahalin și Sacalin. Pe o hartă din 1924 insula apare sub denumirea de Sahalin, la fel și pe o hartă austriacă din 1944. În 1982 pe harta lui P. Gastescu și D. Basarab apare denumirea de Sacalin. Tot sub această denumire insula apare și pe o hartă recent editată în cadrul proiectului Rewilding Europe.

Insula Sahalin este la vrerea timpului şi a meşterilor care au modelat-o. Furtuna care a plăsmuit-o poate la fel de bine să o şteargă de pe faţa Terrei.

Însă pericolul cel mai mare vine din partea omului. Catastrofa navală a unui petrolier în largul coastei sau a platformelor de foraje petroliere pot, spre exemplu, provoca maree negre ce pot compromite majoritatea formelor de viaţă de pe insulă.

GALERIE FOTO

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 48-51