Conceptele ecologice privite ca impactul activității umane asupra mediului au fost fondate în anii '70 și s-au consolidat la nivel global, în special în ultimii 30 de ani. Privit din punctul de vedere al comerțului internațional, acest termen se atribuie mai nou tuturor acțiunilor sau cercetărilor care au ca subiect mediul înconjurător. În acest sens, se vorbește despre o protejare și o exploatare mai temperată a acestuia.

Cu punga în buzunar

Potrivit ultimului studiu realizat de compania iSense Solutions, aproape trei sferturi dintre români (74%) refolosesc pungile de cumpărături. În același timp, 64% dintre români participă într-un fel sau altul la reciclare, iar 42% dintre ei declară că înlocuiesc mașina sau transportul în comun cu bicicleta sau mersul pe jos de câte ori au ocazia. De asemenea, potrivit studiului, majoritatea românilor cumpără doar cantitatea de alimente de care au nevoie (72%) sau donează îmbrăcămintea, încălțămintea sau electronicele folosite (69%), ca mod de a-și arăta responsabilitatea fată de mediu. „Sunt deja câțiva ani de când se discută în spațiul public despre necesitatea protejării mediului înconjurător, realizându-se numeroase campanii de informare și responsabilizare din partea mediul privat și a autorităților. De aceea, este important de văzut modul în care este perceput acest subiect de către români și cum înțeleg ei să acționeze pentru a proteja mediul, iar acest studiu oferă informații importante pentru viitoarele proiecte de acest gen“, afirmă Traian Năstase, Managing Partner iSense Solutions.

Reciclăm acasă...

Dintre românii care participă într-un fel sau altul la reciclare, 97% fac acest lucru acasă, iar 60% la muncă. Printre materialele care sunt cel mai des reciclate se regăsesc: plasticul (91%), hârtia (85%), bateriile (82%), sticla (74%), becurile (64%), aluminiul (61%), uleiul (28%) și resturile menajere pentru compost (28%), dar și medicamentele (14%). Mai mult decât atât, 75% dintre români susțin că plănuiesc să recicleze în următorul an. Din punctul de vedere al transportului, 49% dintre români plănuiesc să înlocuiască mașina sau mijloacele de transport în comun cu bicicleta și cu mersul pe jos, atunci când este posibil. În ceea ce privește categoriile de vârstă, cei mai puțini tineri (sub 35 de ani) plă­nuiesc să cumpere produse de la companiile care se implică în protejarea mediului (39% vs. 44% din total) și mai puțini dintre ei obișnuiesc să recicleze (54% vs. 64% din totalul populației) sau plănuiesc să facă acest lucru în următorul an (70% vs. 75%). Totodată, 97% dintre români consideră că fiecare dintre noi ar trebui să fie responsabil pentru protejarea mediului, 68% consideră că această responsabilitate revine instituțiilor statului, iar 56%, mediului privat. Doar 46% susțin că este responsabilitatea ONG-urilor sau asociațiilor reprezentative.

„Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea ce asigură necesităţile prezentului fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile lor nevoi, bazându-se pe utilizarea resurselor regenerabile şi neregenerabile pentru satisfacerea nevoilor şi aspiraţiilor unei generaţii fără a compromite şansele viitoarelor generaţii de a-şi satisface propriile nevoi şi aspiraţii.“ Raportul Comisiei Mondiale asupra Mediului şi Dezvoltării.

Bogdan Panțuru

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 46

Asociaţia Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) salută decizia Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor – OIE (World Organisation for Animal Health) de a acorda României statutul de țară liberă de pestă porcină clasică.

APCPR felicită autoritățile statului şi, deopotrivă, fermierii, care au demonstrat că, în România, fermele comerciale de creştere a porcilor au implementat și menţin standarde sanitar veterinare înalte iar supravegherea, monitorizarea şi controlul în sectorul cărnii de porc sunt o garanţie pentru procesatorii, comercianţii și consumatorii din orice ţară.

Este rezultatul unui efort îndelungat din partea autorităților sanitare veterinare centrale și locale, a fermierilor, a medicilor veterinari din sectorul suin, de a implementa și aplica programe la nivel național sau personalizate, condiții de biosecuritate și supraveghere în creșterea, protecţia și circulația porcilor în tot sectorul suin prin care se asigură un status corespunzător de sănătate a animalelor și trasabilitatea cărnii de porc.

Pentru prima dată, după zece ani de restricții, recunoașterea internațională a României ca țară liberă de pestă porcină clasică reprezintă o șansă reală de dezvoltare a sectorului de creștere a porcilor.

Acum câțiva ani încercam să sensibilizez autoritățile și pe cei care se consideră mari specialiști în apicultura românească să cerceteze fenomenul, să-i explice cauzele și, de ce nu, să dea soluții de remediere a acestuia.

Chiar dacă și alți autori români au abordat subiectul, cei amintiți mai sus ne-au tratat pe noi, apicultorii, cu o liniște totală, fără să ia în seamă semnalările noastre. Totuși fenomenul, actualmente cu ocazia intrării și ieșirii din iarnă, se manifestă astfel că atât lumea mondială a apiculturii, cât și cea românească a început să fie zguduită din ce în ce mai tare de fenomenul denumit în limba engleză Colony Collapse Disorder (CCD) şi în româneşte Sindromul Depopulării (Dispariţiei) Coloniilor de Albine (SDC).

Acest sindrom reprezintă o agresiune brutală asupra familiilor de albine, aparent fără o explicaţie logică şi precisă, care în final se concretizează printr-o involuţie rapidă, de la familii puternice la familii puternic depopulate sau total dispărute; în acest caz, ramele cu puiet căpăcit şi rezervele de hrană, miere şi păstură sunt găsite, de regulă, intacte în stupi.

Bineînțeles că de la primul semnal serios de alarmă, care a fost tras în Statele Unite ale Americii în martie 2007 de către prof. Diana Cox-Foster, din cadrul Departamentului de Entomolo­gie al Universităţii de Stat din Pennsylvania, invitată să depună mărturie în faţa Subcomisiei pentru Horticultură şi Agricultură a Camerei Reprezentanţilor pe tema SDC, o serie de institute de cercetări, facultăți de specialitate, comisii și colective special constituite din țările cu pretenții că dețin o apicultură dezvoltată au purces la studierea teoretică și practică a fenomenului.

Aici trebuie precizat că, deși în România există un institut specializat în domeniul apiculturii, nu s-a mișcat aproape nimic în sensul cercetării și încercării explicării fenomenului.

Pentru cei care până acum nu s-au interesat de cunoașterea acestui fenomen o să încerc succint să definesc ce este SDC numit în engleză CCD.

Acest sindrom este o boală considerată misterioasă apărută sau mai bine zis identificată de câțiva ani în familiile de albine. Din cauza lui albinele, cu excepția reginei, larvelor și a câtorva albine doici, pur și simplu părăsesc stupul și nu se mai întorc, ceea ce duce la moartea familiei. Totodată, sindromul depopulării familiilor de albine este descris ca o agresiune brutală, cu efect de domino în lanț asupra populației adulte din familiile de albine. Depopularea se produce prin roire sau prin părăsirea solitară a stupului de către culegătoare. Nici roiul (de regulă în extrasezon), nici albinele solitare nu au șanse de supraviețuire în afara stupului, iar pierderile pot ajunge la peste 90%. Involuția rapidă, de la o familie de albine puternic populată la o familie cu foarte puține albine sau fără albine, se produce în condițiile în care ramele cu puiet căpăcit și rezervele de hrană (miere, păstură) sunt găsite de regulă intacte și după un timp întâlnim în stup găselniță sau chiar șoareci.

De asemenea, au fost semnalări de la unii apicultori că aceste dispariții au loc aproximativ după o săptămână după ce albinele prezintă semne vizibile de comportament bizar și dezorientat.

De la semnalarea existenței sindromului, acesta a fost subiectul a numeroase cercetări pentru a determina care sunt cauzele sau cauza, dacă este una singură, acestei maladii.

Astfel, în prezent oamenii de știință consideră că principalele cauze care au dus la această situație pot fi: pesticidele (neonicotinoidele), infestările cu varrooa, diverși paraziți, cauze genetice, deficiențe ale sistemului imunitar, pierderile habitatelor naturale, modificarea unor practici în apicultură și o combinație de diverși alți factori, ca de exemplu: radiațiile electromagnetice sau nucleare și efectele încălzirii globale.

Este evident că, dacă se identifică cu siguranță cauza sau cauzele, atunci trebuie elaborate metode adecvate pentru a ține sub control acest fenomen care, prin faptul că și-a mărit amploarea, ar putea avea consecințe grave la nivel global.

Având în vedere că în țara noastră, la această ieșire din iarnă, aflăm cu durere că sunt pierderi masive și depopulări ale familiilor de albine din cauze aparent neexplicabile, această situație ne duce cu gândul și la posibila manifestare a sindromului dispariției familiilor de albine.

Consider că autorităţi şi organisme de genul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Autoritatea Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice şi, nu în ultimul rând, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură, proprietate a Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România, ar trebui să se autosesizeze de im­portanţa fenomenului Sindromului Depopulării (Dispariţiei) Coloniilor de albine şi să creeze grupuri sau comisii de cercetare şi/sau lucru în acest domeniu ca astfel să protejeze şi să contribuie la păstrarea sănătăţii familiilor de albine existente în ţara noastră şi nu numai. De asemenea, în cazul întreprinderii unor astfel de acţiuni de cercetare şi studiu este necesară o descriere a lor în mass-media pentru ca astfel apicultorii să le sprijine cu informaţii din stupinele lor care s-ar putea să fie de un real folos pentru elucidarea formelor şi cauzelor fenomenului.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 30-31

Statele membre ale Uniunii Europene au produs în 2015 o cantitate de aproximativ 317 milioane de tone de cereale, iar Franța a fost responsabilă pentru aproape un sfert din cantitatea totală (23% sau 72,6 milioane tone), urmată de Germania (15%), Polonia (9%), Marea Britanie, Spania și România, cu o cantitate de 19,2 milioane tone sau 6% din producția totală a UE, arată datele publicate joi de Eurostat.

Aproape jumătate din producția totală de cereale a UE a fost compusă din grâu și porumb. Franța și Germania au fost responsabile pentru 44% din producția de grâu a UE, urmate de Marea Britanie, Polonia și România (7,9 milioane tone sau 5% din producția UE). Franța a fost, de asemenea, cel mai mare producător de porumb din UE, fiind responsabilă pentru 23,3% din producția totală, urmată de România (15,3%) și Italia (12%).

Doar opt state membre UE, printre care se numără și România, au produs orez în 2015. Aproape jumătate din producția totală de orez a UE a fost raportată în Italia, urmată de Spania cu 28,8%. Pe ultimul loc între aceste state este România, cu o producție de 49.800 de tone, adică mai puțin de 2% din producția totală a UE.

De asemenea, UE a fost în 2015 cel mai mare producător mondial de sfeclă de zahăr (cu aproape 102 milioane tone sau 48,5% din producția mondială) iar Franța (32,9%) și Germania (22,2%) au fost responsabile pentru mai mult de jumătate din producția UE. Alți importanți producători de sfeclă de zahăr au fost Polonia (9,2% din producția UE) și Marea Britanie (6,1%). Cu o producție de aproape un milion de tone de sfeclă de zahăr, România a fost responsabilă pentru mai puțin de 1% din producția UE. Cu toate acestea, România este țara cu cea mai mare creștere procentuală (20,3%) a volumului producției de sfeclă de zahăr între anii 2007 și 2015.

Sursa: AGERPRES

Acesta este format din reprezentanți ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ai Ministerului Mediului, ai Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, precum și reprezentanți ai Academiei de Științe Agricole și Silvice, ai Academiei Române, ai Institutului de Economie Agrară și ai universităților/institutelor de cercetare din domeniu.

Astfel, pentru a pregăti sectorul agricol românesc să răspundă principalelor provocări cu care se confruntă agricultura și mediul rural, din punctul de vedere al securității alimentare, al vitalității zonelor rurale și al contribuției la soluționarea provocărilor reprezentate de schimbările climatice, s-a decis crearea grupului de lucru.

Obiectivul specific al grupului tehnic de lucru îl reprezintă elaborarea de contribuții ale sectorului agricol românesc în contextul provocărilor menționate anterior care vor fi formulate pe parcursul procesului de consultare publică lansat de către Comisia Europeană pentru a defini prioritățile de viitor ale Politicii Agricole Comune, privind modernizarea și simplificarea politicii agricole comune după anul 2020.

La nivelul Comisiei Europene are loc o amplă consultare privind modernizarea și simplificarea politicii agricole comune (PAC), România alăturându-se acestui demers. Pe site-ul www.madr.ro, a fost postat link-ul către consultarea publică a CE și un chestionar adresat tuturor celor interesați.

România susține printre prioritățile Comisiei, importanța continuării promovării unor măsuri pentru gestionarea riscurilor în agricultură, creșterea competitivității în paralel cu asigurarea reînnoirii generațiilor prin asigurarea accesului la finanțare, precum și găsirea unui echilibru corect între deschiderea de noi piețe și protejarea sectoarelor sensibile.

România consideră că prin intermediul unor acțiuni politice de dezvoltare rurală se poate contribui la creșterea economică durabilă la nivelul zonelor rurale din UE.

În ceea ce privește primul pilon, România susține convergența plăților pentru eliminarea decalajelor între Statele Membre privind cuantumul la hectar, precum și menținerea după 2020 a schemelor de plăți directe actuale, inclusiv cea pentru sprijinul cuplat.

Referitor la consolidarea guvernării locale în mediul rural, România susține creșterea capacității administrative și eficacitatea structurilor care guvernează la nivel regional, local și a grupurilor bazate pe comunitate.

Consultarea Publică a Comisiei Europene este activă până la data de 2 mai 2017.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale încurajează toate formele asociative din sectorul agricol să se implice și să contribuie alături de reprezentanții grupului tehnic de lucru la conturarea unei concepții unitare a sectoarelor prioritare pentru România în Politica Agricolă Comună (PAC) după 2020.

Sursa: MADR

Ministerul Finanţelor face bilanţul României în UE: În 10 ani România a încasat peste 40 de miliarde de euro

În perioada 2007-2016, România a primit 40,86 miliarde de euro de la Uniunea Europeană şi a contribuit cu 13,78 miliarde de euro, fapt ce a determinat un sold pozitiv de 27,08 miliarde euro, a anunţat luni, într-o postare pe Facebook, Ministerul Finanţelor Publice (MFP). Potrivit datelor ministerului, România a primit de la UE în Cadrul Financiar Multianual 2007-2013 suma de 37,05 miliarde euro, în timp ce în Cadrul Financiar Multianual 2014-2020 România a primit suma de 3,81 miliarde euro până la 31 decembrie 2016. „Datele privind evoluţia fluxurilor financiare dintre România şi Uniunea Europeană din decembrie 2016, ale Ministerului Finanţelor Publice, arată în continuare că ţara noastră este un beneficiar net al statutului de membru UE“, se mai arată în postarea Ministerului de Finanţe.

Revista Lumea Satului nr. 6, 16-31 martie 2017 - pag. 8

După ce în ultimii ani România a fost campioana creșterii economice în Uniunea Europeană, anul acesta riscăm să ajungem la polul opus, cu un deficit record. Cel puțin așa susțin reprezentanții Comisiei Europene care au prezentat Raportul de Țară pentru România pe 2017. Dar indiferent ce spun oficialii europeni sau statisticile, cert este că această creștere economică cu care s-au mândrit oficialii de la București și care a atras ”invidia” majorității țărilor din UE, nu s-a reflectat deloc în nivelul de trai al populației. Chiar și cu recentele creșteri de salariu (în sectorul de stat) românii, alături de bulgari rămân cel mai prost plătiți lucrători din Europa. În aceste condiții de ce ne-ar îngrijora deficitul record?

Țara paradoxurilor

Cu ocazia lansării Raportului Economic pentru România, Angela Cristea, șefa Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti a ținut să sublinieze că documentul consemnează o serie de paradoxuri legate de evoluţia economiei româneşti. ”România a înregistrat anul trecut cea mai mare creștere economică din Europa, de 4,9%. În același timp, raportul atrage atenția asupra riscului ca anul acesta să aibă cea mai mare creștere a deficitului public. Noi am primit asigurări de la Guvern că nu avem motive de îngrijorare, dar suntem ca părintele ăla care își face întotdeauna griji ca nu care cumva să se îmbolnăvească copilul. Mai bine să fim îngrijorați și să nu se întâmple nimic, că putem trage concluzia în raportul de anul viitor că ne-am făcut griji degeaba”, a spus Cristea. Totodată, reperezentantul CE a spus că paradoxurile economice crează noi paradoxuri sociale.

”Pe de o parte, constatăm scăderea sărăciei în România, dar creşterea inegalităţilor sociale şi este, cred, cea mai mare creştere din UE a inegalităţilor de venituri în România şi observăm că acesta nu este un fenomen punctual, ci o tendinţă încă din 2012. Am remarcat că este, de altfel, o tendinţă care nu este specifică numai României, ci observăm asta şi în alte state membre din UE şi considerăm că reflectă efectele globale ale crizei, complicate cu efectele globalizării. Potrivit previziunilor ale CE, în România deficitul public ar urma să ajungă la 3,6% din PIB în 2017, față de 3,2% cât estima în toamnă, pentru ca în 2018 să urce la 3,9% din PIB. Totodată, Comisia Europeană a revizuit în urcare, la 4,4%, estimările referitoare la creșterea economiei românești în acest an, avansul urmând să încetinească la 3,7% în 2018. Totodată, Raportului de Țară că ”bugetul pe 2017 adoptat de noul Guvern conține mai multe reduceri de taxe (în special eliminarea contribuțiilor sociale pentru pensii mici) la care se adaugă majorarea cheltuielilor pentru pensii și salarii în sectorul public. În consecință, deficitul guvernamental este preconizat să crească la 3,9% din PIB în 2018 din cauza efectelor majorării semnificative a pensiilor programată pentru luna iulie 2017”.

Pe teritoriul României, prezența virusului gripei aviare*(subtipul H5N8) la păsări domestice a fost confirmată în data de 30 decembrie a anului trecut, într-o gospodărie din localitatea Pardina, județul Tulcea.

Până la această dată, au fost confirmate în țara noastră 12 focare de influență aviară la păsări domestice, în 6 județe:

• Tulcea – 4 focare active (Crișan, Periprava și C.A. Rosetti, Sulina),1 focar stins (Pardina);
• Prahova – 2 focare active (Loloiasca și Balta Doamnei);
• Bacău – 1 focar activ (Municipiul Bacău);
• Braşov – 1 focar activ (Ucea de Jos);
• Mureş – 1 focar activ (Sâncraiul de Mureș);
• Constanța – 2 focare active ( Almălau)

Pierderile se ridică la un număr de 1.102 păsări, din diferite specii: găini, rațe, gâște, bibilici etc., afectate de boală (moarte din cauza bolii sau ucise, conform procedurilor).

În ceea ce privește cazurile de influență aviară depistate la păsări sălbatice, începând cu data de 28.11.2016 și până în prezent, au fost confirmate un număr de 85 de cazuri la: raţe sălbatice, cormorani, egrete, pescăruşi, gârliţe, lebede de vară şi lebede de iarnă. Cazurile au fost înregistrate în 10 judeţe, astfel: Constanţa –42 de cazuri, Ialomiţa – 2 cazuri, Galaţi – 11 cazuri, Tulcea – 1 caz, Neamţ – 9 cazuri, Giurgiu – 3 cazuri, Iaşi – 1 caz, Bacau- 9 cazuri, Teleorman – 2 cazuri, municipiul Bucureşti – 5 cazuri.

De asemenea, au mai fost notificate un număr de 10 suspiciuni de influență aviară la păsări sălbatice pentru care se așteaptă confirmarea din partea Laboratorului Naţional de Referinţă pentru Influența Aviară – Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, acestea fiind în stadiul de suspiciune.

Până la acestă dată nu a fost depistată prezența virusului influenței aviare în exploatații comerciale de păsări.

Pentru a preveni răspândirea acestei boli, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor recomandă cetățenilor să respecte următoarele măsuri:

- toate păsările din gospodărie se vor ține închise în perimetrul exploataţiei, fără a le permite accesul la lacuri şi bălţi;

- păsările se menţin în adăposturi închise sau cel puţin, sub șoproane îngrădite, pentru a împiedica venirea în contact a păsărilor domestice cu cele sălbatice; de asemenea hrănirea și adăparea acestora trebuie să se facă în zone special amenajate, la care să nu aibă acces păsările sălbatice.

- separarea rațelor și gâștelor domestice de alte păsări de curte;

- limitarea accesului în curtea unde sunt adăpostite păsările la o singură persoană;

- se interzice adăparea păsărilor de curte cu apă de suprafață, provenită din lacuri, iazuri, sau bălți;

- toate cazurile de îmbolnavire sau moartalitate la păsările din orice specie sau la mamifere din curtea proprie, vor fi anunțate, fără întarziere, medicului veterinar de liberă practică împuternicit;

- toate cadavrele de păsări şi mamifere, descoperite în locuri publice, se anunţă, fără întârziere, medicului veterinar de liberă practică împuternicit sau la DSVSA județeană;

- se interzice organizarea pe teritoriul localităţii de pieţe, târguri sau expoziţii de păsări şi animale, până la clarificarea situaţiei epidemiologice pentru suspiciuniile de boală identificate;     

- să nu pună mâna neprotejată cu mănușă, pe cadavrele de pasăre sau păsări bolnave;

- să nu lase copii să se joace cu păsări domestice sau păsări sălbatice.

- să respecte indicațiile medicului uman de familie şi ale medicului veterinar de liberă practică împuternicit.

Sursa ANSVSA

V-aţi gândit vreodată că nişte tineri de 30 de ani vă pot învăţa cum se face legumicultură? Şi că ideile lor v-ar putea scăpa de foarte multă muncă? În Maramureș, la 19 km de Baia Mare, în Ulmoasa, agricultura se face după alte standarde. Andrei și Lucian Lupșe vor să reamintească oamenilor că se poate trăi sănătos. Și nu numai atât, vor să îi învețe efectiv cum se face legumicultura într-un sistem specific permaculturii. Grădina fără sapă nu este o noțiune nouă, însă pentru România este inedită. Definiția ei și modalitatea de lucru le-am aflat de la Andrei Lupșe, mentorul și dezvoltatorul Bazei Ulmu din Maramureș.

• Pentru crearea grădinii fără sapă este folosit excavatorul. Practic, cu acest utilaj se fac straturi supraînălţate pe curbe de nivel, care ulterior se mulcesc cu paie sau fân. Apoi se fac găuri acolo unde se plantează răsadurile. Dacă se folosesc seminţe este indicat ca stratul de paie să fie mult mai subţire. La final, unde a fost făcut cuibul (care nu trebuie acoperit de paie pentru a permite plantelor să germineze), acolo va crește leguma. Un aspect important este că plantele germinează şi cresc mai greu în acest sistem. Explicaţia este că mulciul (prin care soarele nu pătrunde cu ușurință) menţine o temperatură mai scăzută şi, spre deosebire de un teren normal, se încălzeşte mai greu.

• Oamenii nu ştiu să aplice metode eficiente de grădinărit şi din cauza aceasta apar problemele generate de secetă, spune Andrei Lupşe. Însă, folosind sistemul promovat de ei, seceta nu mai pare a fi o problemă. Sub stratul de mulci umezeala se menţine, iar în condiţii climatice normale nevoia de irigare este mult redusă. În acest sistem şanţurile sunt umplute cu apă (dacă plouă este şi mai bine) şi se irigă pasiv. În felul acesta legumicultorii nu mai sunt nevoiţi să ude manual.

Prin mixajele de plante de pe rânduri se creează un habitat care umbrește șanțurile și menține umezeala.

Dacă grădina se află într-o zonă mai aridă, pentru menținerea umezelii, se pot pune lemne în șanțuri. Nu este indicat ca acestea să fie acoperite cu paie pentru că apa le macină repede şi astfel se face nămol.

• Fireşte că munca într-o grădină fără sapă nu lipseşte cu desăvârşire, dar întreținerea este minimală față de un sistem clasic de cultivare a legumelor. Volu­mul de muncă într-un astfel de sistem este cu mult redus. Săpatul şi plivitul nu mai sunt o preocupare, pentru că prin stratul de paie germinează mult mai puţine buruieni. În plus, dacă se menţine mulcirea solului tot anul, nu mai este nevoie ca grădina să fie săpată nici măcar în primăvară.     

Totuşi, cei care vor implementa un astfel de sistem trebuie să ştie că rezultatele în acest sens nu se văd chiar din primul an, pentru că există tipuri de buruieni care se încăpăţânează să supravieţuiască. Nu este nevoie să folosiţi sapa, ci le puteţi smulge.

În permacultură sunt foarte multe tipuri de grădinărit fără sapă, spune Andrei Lupşe, iar aceste sisteme se pot aplica în funcție de regiune și de obiectivele cultivatorului. Cu siguranţă cel mai cunoscut sistem este no till (fără arătură), folosit în foarte multe ferme de permacultură care au cca. 40-50 de hectare de pământ. Există însă şi alte sisteme precum cel agroforestier, spre exemplu, care permite şi păşunat planificat. Sistemul conceput de frații Lupșe presupune combinarea caracteristicilor mai multor sisteme de permacultură. Această metodă de grădinărit, spune Andrei, este însă recomandată doar pentru legumicultură şi se bazează pe folosirea materiei organice pe care, după ce ai căpătat experiență, o poți lua apoi tot din sistem. Sistemul marca Lupşe a câştigat deja adepţi pentru că Andrei a fost solicitat să realizeze astfel de proiecte – grădina fără sapă – şi pentru alţi legumicultori.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 3, 1-15 februarie 2017 – pag. 50-51

Ioan Faur este un crescător de oi din Satu Mare. L-am cunoscut la IndAgra, unde venise pentru a-şi prezenta cele mai frumoase exemplare din rasa Ţurcană Bălă. Oile sale ne-au atras şi nouă atenţia, aşa că ne-am oprit la o discuţie pe tema oieritului în România, dar şi pe seama acestei rase. „Nu mi-a plăcut cartea, aşa că viaţa m-a pus la oi“, spune jovial ciobanul din Satu Mare. Fireşte că adevărul este departe de această mărturisire şi că alegerea de a deveni crescător de oi i-a aparţinut în totalitate. A fost un debut greoi, dar astăzi are peste 2.000 de oi. Creşte două rase, una franceză şi alta românească omologată în 2007. Ţurcana Bălă, originară din zona Sibiului, Şugag, este în turma sa de 20 de ani şi în tot acest răstimp a lucrat asupra geneticii rasei prin cum­părarea în fiecare an a unor berbeci tot mai buni. După două decenii în care s-a ocupat de Ţurcană Bălă, Ioan Faur spune că este mulţumit de această rasă. „Lâna acestei oi o face să fie specială, are o producţie bună de lapte, este o rasă prolifică şi uşor de întreţinut prin comparaţie cu cele străine.“

Exemplarele Ţurcană Bălă ating 60-70 de kilograme, au o lactaţie prelungită, iar laptele este mai gras. Producţia de lapte pe sezon este de cca 80-100 de litri de lapte şi de la un exemplar se obţin 4-5 kg de lână. Totuşi, în pofida acestor avantaje, rasa nu este foarte răspândită şi, spune crescătorul din Satu Mare, nu ar fi mai mult de 30-40 de oieri care cresc Ţurcană Bălă.

Cu 2.000 de oi sub tutelă, administrarea turmei nu se dovedeşte a fi foarte uşoară. Este o muncă solicitantă, pentru care interlocutorul nostru se plânge că abia găseşte forţă de muncă. De fapt, aceasta este principala sa problemă. În rest, spune că oieritul este rentabil şi, că dacă nu ar aduce deloc venituri, ar renunţa. Nu este o activitate din care să te îmbogăţeşti, dar „decât să muncesc pe 1.000-1.500 lei pentru altcineva sau să plec în străinătate la cules de căpşuni mai bine cresc oi în ţara mea.“ Ioan Faur valorifică laptele şi produsele derivate în ţară (lâna nu are căutare şi abia dacă sunt scoşi banii pe tuns, kilogramul de lână având un preţ derizoriu de 10-15 lei), iar mieii îi vinde la export. Spune că, spre deosebire de alţi ciobani, a avut şansa încheierii unui contract cu un partener din Austria, care de şapte ani îi cumpără toţi mieii. Astfel oieritul este mai rentabil decât dacă ar fi fost nevoit să vândă în ţară, unde preţurile sunt foarte proaste. Anul acesta va avea de vânzare cca 2.000 de miei care vor lua calea exportului.

Discuţia cu dl Faur s-a încheiat optimist. Este probabil unul dintre puţinii fermierii care spun dezinvolt că statul a sprijinit crescătorii de animale prin ajutorul de minimis şi că, la urma urmei, „nu ne poate da statul tot, iar noi să stăm cu mâinile întinse.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 39

Asociația Română de Balneologie a realizat, în 2016, un top al celor mai de succes și căutate stațiuni balneoclimaterice din România.

Clasamentul este deschis de Stațiunea Techirghiol, care a întrunit 70 de puncte, aceasta fiind urmată de Băile Felix (69 de puncte), Băile Tușnad (68 de puncte), Sovata (65), Herculane (64), Covasna (57), Slănic Moldova (56), Călimănești -Căciulata (55), Neptun (54) și Amara (50).

Printre criteriile care au stat la baza evaluării și stabilirii punctajului amintim: accesibilitate, infrastructura, patrimoniul public, managementul urbanistic, implicarea autorităților locale; existența unor structuri de educație și cercetare, prezența unui personal universitar în stațiune, existența unui nucleu de cercetare științifică; notorietatea externă (promovare prin spoturi în limba engleză, prezența la târguri internaționale de turism, articole științifice în limbile de circulație internațională, investitori externi); notorietatea internă (evenimente de pro­movare a sectorului balnear, târguri interne de turism); calitatea certificată a factorilor naturali de cură; calitatea serviciilor turistice și medicale din stațiune, nivelul de calificare a resurselor umane; strategii de dezvoltare continuă a stațiunilor; nivelul investițiilor în bazele de tratament și structurile de cazare; premii, medalii obținute de stațiuni; disponibilitate la dialog a factorilor de decizie locali şi a investitorilor / operatorilor economici din staţiune etc. Topul din 2016 evidențiază un număr de 34 de stațiuni. Locurile 11-20 sunt ocupate de Mangalia, Băile Govora, Băile Olănești, Vatra Dornei, Buziaș, Geoagiu Băi, Turda, Lacul Sărat, Bălțățești și Slănic Prahova. Cel mai slab punctaj a fost obținut de stațiunea din Voineasa (26 de puncte), Sărata Monteoru (27), Saturn (28) și Băile 1 Mai (29).

Investiții necesare în bazele de tratament, peste un miliard de euro

Președintele Organizației Patronale a Turismului Balnear din România (OPTBR), Nicu Rădulescu, declara, în 2015, că stațiunile balneoclimaterice ar necesita investiții de peste un miliard de euro pentru a putea rivaliza cu bazele similare de tratament din Uniunea Europeană. Oficialii OPTBR spun că, pe piață, costurile de modernizare ale unui hotel ori baze de tratament pornesc de la 3-5 milioane de euro, iar pentru un complex wellness/spa sunt necesari minimum 7-10 milioane de euro. În ultimii ani, în bazele de tratament ori în structurile de cazare s-au investit 150-200 de milioane de euro, capitalul preponderent fiind cel privat. Cele mai multe infuzii de capital s-au înregistrat la Băile Felix (hoteluri modernizare plus edificarea complexurilor spa Lotus Therm și Felixarium, printre cele mai mari din Europa, o investiție de 48 de milioane de euro), Băile Govora (renovare hotel, lansarea unei clinici de metabolism cardiac, amenajare spa), Herculane (refacerea a două hoteluri, a bazei de tratament, și a departamentului spa), Sovata (modernizare hotel, programe anti-stres și de relaxare-cură de teren, în pădurea de la marginea stațiunii), Băile Olănești (centru spa/wellness), Tușnad (centru de wellness, unde se vor promova produsele Gerovital și Aslavital), Buziaș (renovarea hotelului și a bazei de tratament pentru tratarea obezității), Călimănești (Aqua parc, un complex cu 14 piscine interioare și exterioare, cu dotări de wellness) etc. Investiții s-au realizat, de asemenea, la Moneasa, Vatra Dornei, Slănic Moldova, Pucioasa, Eforie Nord, Saturn și Mangalia.

GALERIE FOTO

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 54-55

Cele mai mari 500 de companii din România au însumat, în 2015, o cifră de afaceri de peste 504 miliarde de lei, respectiv 113 miliarde de euro, reprezentând 41,24% din totalul rulajului economiei naționale, relevă topul întocmit de Forbes România în 2016. Potrivit datelor Registrului Comerțului, calculate în baza situațiilor financiare depuse de 654.000 de companii, cifra de afaceri a crescut, anul trecut, cu 5%, ajungând la 1.222 miliarde de lei (271 miliarde de euro), specialiștii apreciind că a fost cel mai bun rezultat din businessul românesc ca profit și afacere. Totuși, unii spun că nu a fost atins anul de referință 2008, când cifra de afaceri s-a situat la 300 de miliarde de euro. În acest clasament și-au făcut loc și 32 de firme din agricultură, dar numai 10 dintre acestea activează direct în producție.

Într-un Top 10 al celor mai importante și profitabile companii se situează Automobile Dacia-Pitești (19,16 miliarde de lei, cu un număr mediu de angajați de 13.884 ), unitate care se menține pe prima poziție pentru al treilea an consecutiv, aceasta fiind urmată de OMV Petrom Marketing (14,77 miliarde de lei, 222 de angajați), OMV Petrom SA (13,668 mld. lei, 15.581 de angajați), Rompetrol Rafinare SA (9,811 mld. lei, 1.173 de angajați), Kaufland România (9,174 mld. lei, 13.263 de angajați), Rompetrol Downsteam (8,24 mld. lei, 1.577 de angajați), British American Tabacco România Trading (7,35 mld. lei, 715 angajați), Lukoil România (5,43 mld. lei, 2.986 de angajați), Carrefour România (5,15 mld. lei, 7.985 de angajați) și E.on Energie România (4,84 mld. lei, 183 de angajați). Între primele zece se situează o singură companie cu capital de stat majoritar românesc, E.on Energie România (51%), dar Ministerul Economiei mai deține un pachet de acțiuni și la OMV Petrom (20, 63%).

Un singur român în Top 20

În clasamentul primelor 20 de afaceri se situează, printre multinaționale, o singură afacere cu capital integral autohton, Dedeman Bacău (locul 17), deținută de frații Dragoș și Adrian Pavăl. Compania, care are 7.656 de angajați în toată țara, a raportat o cifră de afaceri de 4,36 miliarde de lei, în creștere cu aproape 900 de milioane de lei față de 2014, și un profit net de 593 milioane de lei. De altfel, Dedeman și-a spulberat concurența străină în bricolaj, firme care au făcut carieră în lume neputând să țină piept investitorilor români.

Mai mulți traderi de cereale în Top 100, dar niciun agricultor român printre ei

Deseori se spune că, în agricultură, comercianții și intermediarii câștigă mult mai mult decât producătorii. Că lucrurile stau așa o dovedește și acest top. Patru companii – și niciuna cu capital românesc – se găsesc în primele 100 mari afaceri din România și toate activează în zona tranzacțiilor de cereale (acestea dețin cele mai mari silozuri din România). A cincea, Bunge România, provine din industria uleiurilor, iar ultima din Top 100 se ocupă și de comerțul cu cereale și oleaginoase, carne și vite, dar și cu inputuri agricole. De reținut, toate au depășit un miliard de lei cifră de afaceri:

• Locul 44, ADM România Trading SRL București (parte a firmei mamă fondată în 1902, în SUA), 2,38 miliarde de lei cifră de afaceri în 2015;

• Locul 45, Ameropa Grains SA România (parte a Grupului Ameropa Elveția), cu sediul în Constanța, 2,376 miliarde de lei cifră de afaceri;

• Locul 51, Cargill Agriculture București (companie americană înființată în 1865), 2,092 miliarde de lei;

• Locul 78, Nidera București, companie chinezo-olandeză, 1,56 miliarde de lei cifră de afaceri în 2015;

• Llocul 86, Bunge România, cu sediul în Buzău, 1,33 miliarde de lei (în România s-a impus prin mărcile Floriol și Unisol; a fost fondată în 1818, în Olanda, astăzi fiind o companie la nivel global, cu sediul central în SUA);

• Locul 98, Agricover – Ilfov, 1,189 miliarde de lei (firma este înființată în 1990 de un iranian stabilit în România. Compania este furnizor de soluții complete pentru agricultură – semințe, pesticide, îngrășăminte, ocupându-se, într-o pondere de 55% din afacere, și de comerțul cu cereale și animale).

Primul producător român, pe locul 157; prima fabrică de ulei românească, pe locul 166

Prima afacere sută la sută românească și-a făcut loc în acest clasament abia pe poziția 157. Este vorba despre Comcereal Dolj, grup înființat de Mihai Anghel în 1993, dar dezvoltat din 1999, odată cu achiziționarea Cerealcom. În prezent, firma operează în partea de sud-vest a României, acoperind cultivarea și comercializarea cerealelor, a plantelor oleaginoase, atât pe piața internă, cât și internațională (Grecia, Italia, Germania, Cipru, Spania, Turcia, Egipt, Libia).

În 2015, compania a înregistrat o cifră de afaceri de 726 milioane de lei. Un loc în intervalul 100-200 mai ocupă:

– Agrana România (126), companie austriacă din domeniul industriei de zahăr, cu fabrici la Roman, Buzău și Țăndărei, 929 milioane de lei;

– CHS Agritrade România (134), parte a cooperativei CHS din SUA, 898 mil. lei cifră de afaceri și activitate în comerțul cu cereale, semințe și furaje;

– Bunge Banube Trading Buzău (138), companie a grupului Bunge, situat deja în top pe locul 86, care se ocupă de comerțul cu materii agricole, cu o cifră de afaceri de 869 milioane de lei;

– Prutul Galați (166), 736 milioane de lei cifră de afaceri în 2015. Compania este cu capital integral românesc, fiind unul dintre principalii producători de ulei vegetal și unul dintre cei mai importanți jucători din industria de agribusiness din țară.

Alți 9 români în Top 500

În restul clasamentului, de la 200 la 500, se regăsesc mai mulți investitori autohtoni, cu afaceri fie în producția și comerțul de cereale, creșterea animalelor și procesarea cărnii, fie în industria de profil (procesare lapte, sfecla de zahăr, floarea soarelui), fie în furnizarea de servicii pentru agricultură sau industria de îngrășăminte chimice. Poziția firmelor, ca rulaj economic în 2015, fie că au sau nu acționariat românesc, este următoarea:

• Locul 220, Agro-Chirnogi Călărași, 567 milioane de lei (patroni libanezi cu cetățenie britanică);

• Locul 234, Alcedo București, 529 milioane de lei (afacere românească în domeniul distribuției de produse de protecție a plantelor, semințe și îngrășăminte chimice);

• Locul 255, Danone București, 484 milioane de lei (grup francez care activează în procesarea laptelui și fabricarea brânzeturilor);

• Locul 276, Albalact Alba, 450 milioane de lei (grup fondat de români, preluat de o firmă franceză);

• Locul 277, CrisTim 2 Prodcom București, 448 milioane de lei (firmă românească din industria cărnii);

• Locul 329, Interagro SRL Teleorman, 375 milioane de lei (firmă românească, agricultură, energie, industria chimică);

• Locul 337, Agricola Internațional SA Bacău, 365 milioane de lei (societate mixtă româno-germană de creștere a păsărilor, abatorizare, procesare carne și comerț);

• Locul 338, Agricost Brăila, 365 milioane de lei (afacere autohtonă în producția de cereale);

• Locul 353, Floarea Internațional SRL București, 347 milioane de lei (agricultură și procesare oleaginoase, societate românească preluată de Trans Oil Group, firmă cu sediul la Chișinău, fondată de un magnat american cu origini gruzine);

• Locul 355, Monsanto România, Ilfov, 346 milioane lei (SUA – producător și furnizor de semințe și tehnologii agricole);

• Locul 357, Agrana Buzău, 344 milioane de lei (Austria, industria zahărului);

• Locul 365, Fabrica de lapte Brașov, județul Covasna, 338 milioane de lei (acționariat elen, unitate de procesare lapte și brânzeturi);

• Locul 373, Vel Pitar, Vâlcea, 333 mil. lei (firmă românească de panificație);

• Locul 409, Pioneer HI-Bred România, Ilfov, 313 mil. lei (SUA – producător și furnizor de semințe și tehnologii agricole);

• Locul 414, Recunoștința Prodcomimpex Prahova, 309 mil. lei (antreprenor român, creștere vaci cu lapte, fabricare brânzeturi și industria cărnii);

• Locul 429, Rodbun Grup, București, 301 mil. lei (antreprenoriat autohton, producție și comercializare, multiplicator de semințe de cereale);

• Locul 430, Zahărul Oradea, Bihor, 300 mil. lei (acționariat german, industria zahărului);

• Locul 458, Avicola Buzău, 284 mil. lei (antrepre­noriat autohton, producția și comercializarea de furaje, pui și ouă pentru incubat);

• Locul 471, Agrisol Internațional, Prahova, 276 mil. lei (creștere pui, abatorizare, acționariat libanez);

• Locul 473, Interagro SA București, 275 mil. lei (afacere românească din agricultură, energie, industria chimică);

• Locul 484, Plantagro Com Vaslui, 266 mil. lei (afacere românească în producția de cereale).

Ar mai fi de precizat că mai multe companii (Bunge, Agrana, precum și cele controlate de Radu Timiș și Ioan Nicolae) s-au divizat în mai multe grupuri de firme, fiecare dintre acestea situându-se în Top 500.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 8-10

Institutul Național de Statistică a dezvoltat o aplicație denumită „Atlasul agricol“, instrument care permite vizualizarea de date sub formă de hărți și grafice dinamice privind suprafața agricolă, producția de legume, fructe și cereale, precum și efectivele de animale și producția de carne la nivelul fiecărui județ. În unele cazuri, cifrele sunt structurate pe 10 ani (producția de fructe, suprafața arabilă), ultimul an înseriat fiind 2014. Cu alte cuvinte, aplicația nu este actualizată, dar este singura care concentrează la un loc datele privind agricultura României. Pentru alte secțiuni, cum ar fi efectivele de animale, datele se referă doar la anul 2014.

Suprafața arabilă, în scădere sensibilă

Folosind graficele puse la dispoziție, fiecare județ poate afla în ce măsură a scăzut sau a crescut suprafața arabilă în intervalul 2005-2014. Iar lucrurile nu stau din punct de vedere statistic atât de rău cum se vehiculează în spațiul public, multe informații creând uneori imaginea unui dezastru național. Spre exempli­ficare, vă oferim situația din județele pozițio­nate în zonele de câmpie. Vom vedea că în câteva suprafața arabilă a crescut, iar Satu Mare conduce detașat la acest capitol, cu un plus de 8.100 ha. La polul opus, în Ilfov, de pildă, 7.500 ha au fost scoase din circuitul agricol, pesemne în favoarea construcțiilor, știindu-se faptul că zona are și cel mai mare ritm de dezvol­tare economică din ultimii 8-10 ani. Datele MADR arată că, în 2007, România deți­nea 9,423 milioane de hectare de arabil, iar în 2013 acesta ar fi scăzut la 9,389 milioane de hectare (minus 34.000 ha), ceea ce ar însemna o viteză de scoatere din circuit de 4. 847 ha/an.

Cereale, plante tehnice și cartof

Statistica MADR vorbește despre o suprafață cultivată cu cereale (grâu, orz, ovăz, porumb, orez) de 5,4 milioane de hectare, în 2014, față de 5,1 milioane de hectare, în 2007 (o creștere de 300.000 ha). În opt ani, dacă datele sunt reale, producția toată de cereale aproape că s-a triplat, crescând de la 7,8 milioane de tone, în 2007, la 22 de milioane de tone, în 2014. Suprafața cultivată cu plante tehnice era, în 2007, de 1,34 milioane de hectare, iar în 2014, de 1,496 milioane de hectare, cu o producție de 1,04 mili­oane de tone în 2007 și de 3,46 milioane de tone, în 2014. Suprafața ocupată cu cartof a scăzut substanțial, de la 268.000 ha, în 2007, la 198.500 ha în 2014. În schimb, producția totală a rămas aproape neschimbată, crescând pesemne randamentul la unitatea de suprafață (3,7 milioane de tone în 2007 și 3,5 milioane de tone în 2014).
(vezi tabel în revista tipărită)

Pomicultură

În schimb, în pomicultură se poate vorbi despre un regres continuu. Potrivit datelor centralizate la MADR, suprafața ocupată cu livezi era, în 2007, de 206.000 ha, iar în 2014, de 145.500 ha (minus 60.500 ha, cu un ritm de scădere de 7.652, 5 ha/an). Consecință directă, așa cum cel puțin ne informează „Atlasul agricol“: producția de fructe a scăzut uneori dramatic, cel mai mare declin fiind înregistrat în bazinele pomicole din estul și nordul țării, dar și în Subcarpații Meridionali (excepție făcând Vâlcea, la producția de prune, și Argeș, la producția de mere).
(vezi tabel în revista tipărită)

Zootehnie

În anuarul statistic al României, în 2014 efectivele de animale erau următoarele: bovine – 2.068.900 de capete, în scădere cu 750.100 capete față de 2007; porcine – 5.041.800 capete, în scădere cu 1.523.200 de capete comparativ cu 2007; ovine și caprine – 10.935.400 capete, în creștere cu 1.601.400 de exemplare față de 2007; păsări – 75.500.000 de capete, în scădere cu 6.540.000 față de 2007. Foarte interesant de urmărit ar fi distribuția efectivelor de animale în diverse județe ale țării. Cifrele, dacă vreți, sunt strâns legate de situația economico-socială din anumite zone, cu o concentrare a dezvoltării în vestul țării și oarecare minusuri în sudul și estul țării. În tabelele următoare aveți o situație cu primele cinci județe care dețin cele mai mari efective de animale.
(vezi tabele revista în tipărită)

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 12-14

Termenul sau conceptul de ECO-turism a fost vehiculat până acum în România în repetate rânduri. Și chiar există multe inițiative private în acest sens. Dar abia în urmă cu ceva timp Ministerul Mediului, Pădurilor și Apelor a lansat în dezbatere publică un program cu acest nume, primul din țară, spunea ministrul Cristiana Pașca Palmer. Practic, este vorba despre dezvoltarea unui turism complet nepoluator în ariile naturale protejate, după modelul mult mai experimentatelor întreprinderi de acest fel din lume (SUA, Australia, Canada, Spania). Bugetul inițial aprobat și derulat prin Administrația Fondului pentru Mediu este de 20 de milioane de lei, finanțarea maximă/proiect putând ajunge la 900.000 de lei. Programul poate fi accesat de primării, organizații neguvernamentale, operatori economici, muzee, instituții din sistemul național de cercetare-dezvoltare și instituții de învățământ superior acreditate.

„România – spunea ministrul Pașca-Palemer – dispune de un potențial ecoturistic imens: 25% din teritoriul țării noastre este arie naturală protejată. Cu toate acestea, destinațiile turistice de acest fel sunt fie necunoscute de populație, fie greu accesibile în lipsa unei infrastructuri minime de acces.“ Programul ECO-turism tocmai acest lucru își propune să rezolve, „să acopere aceste lipsuri și să poată revitaliza ariile protejate și zonele cu valoare naturală prin trasee tematice bine delimitate și prin includerea lor într-un circuit generator de beneficii în sectorul economiei verzi, atât în zonele fără istoric economic, dar și în cele în care economia convențională nu mai poate funcționa“, a mai declarat Palmer. Pot fi finanțate lucrări pentru realizarea infrastructurii de acces nemotorizat precum poteci tematice, podețe pentru activități de cicloturism, călărie, caiac-canoe, trasee de aventură, via ferrata (trasee montane prevăzute cu cabluri, scări și poduri metalice), infrastructura aferentă acestora – rasteluri pentru bicicletă, locuri de adăpost și hrană pentru cai, debarcader, refugii alpine, puncte de informare turistică și protecția mediului/refugii, amenajarea peșterilor, centrelor de vizitare, realizarea și refacerea traseelor de drumeție, observatoare pentru faună, puncte de belvedere, semnalizarea traseelor, instalații în aer liber de interpretare a naturii. Destinațiile vor fi promovate prin website-uri, newsletter, hărți pe suport de hârtie sau digital, aplicații pentru telefoane și alte dispozitive mobile, monitoare de tip touch screen.

Patrimoniul natural disponibil

La nivel european, România deține cel mai diversificat și valoros patrimoniu natural, deci ar avea resurse extrem de generoase pentru dezvoltarea programului: arii naturale protejate desemnate la nivel internațional: rezervații ale biosferei, situri Ramsar, situri naturale ale patrimoniului universal – Delta Dunării și geoparcuri; arii naturale protejate de interes național, cu o suprafață de 7% din teritoriul național: parcuri naționale, parcuri naturale; monumente ale naturii, cu 170 de obiective; rezervații științifice și situri Natura 2000 – cu o suprafață totală de 17,84% din suprafața țării.

România deține 273 Situri de Importanță Comunitară (13,21% din suprafața națională) și 108 Situri de Protecție Specială Avifaunistică (11,89%), distribuite în patru regiuni, așa cum sunt ele clasificate în normativele europene, respectiv continentală, alpină, pontică (doar în România și Bulgaria) și stepică (doar în România).

GALERIE FOTO

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 53

România susține menținerea celor doi piloni ai Politicii Agricole Comune (PAC) după 2020, continuarea plăților directe și a procesului privind reducerea decalajelor între statele membre, a declarat, marți, pentru AGERPRES, ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, prezent la reuniunea Consiliului Agricultură și Pescuit al UE de la Bruxelles, unde unul dintre subiectele aflate pe agenda discuțiilor vizează viitorul PAC.

"Un subiect foarte important care se discută azi (marți — n. r.), la reuniunea de la Bruxelles, este încotro ne îndreptăm cu Politica Agricolă Comună (PAC)? Noi ne dorim în continuare să se mențină o Politică Agricolă Comună puternică, să se mențină cei doi piloni, dar și să se continue procesul de reducere a decalajelor între satele membre ca sume și pe procesele de convergență a plăților directe. De asemenea, susținem continuarea plăților directe și noi soluții pentru atragerea tinerilor în agricultură. Nu în ultimul rând, dorim să menținem caracterul comunitar al PAC, să nu se naționalizeze, deoarece sunt anumite state puternice care și-ar dori acest lucru și atunci ar fi o discriminare", a subliniat Irimescu.

Potrivit sursei citate, în cadrul reuniunii Consiliului vor mai fi prezentate: un raport al grupului pentru piețele agricole, în contextul discuțiilor privind practicile comerciale neloiale, o analiză a concesiilor din acordul de liber schimb asupra produselor agricole, cum este CETA sau Mercosur, despre cercetare și inovare în agricultura UE, dar și o propunere la prima lectură privind modificarea regulamentului în vigoare pe agricultură ecologică.

Luni, 14 noiembrie 2016, în prima zi a reuniunii, discuțiile s-au axat pe pescuit și bunăstarea animalelor.

Sursa: AGERPRES

În urma schimburilor de informații și a motivației din expunerea delegației ANSVSA la reuniunea din 13 – 14 septembrie 2016 a Comitetului Permanent pentru Plante, Animale, Alimente și Furaje (SCoPAFF), secțiunea Sănătatea și Bunăstarea Animalelor, de la Bruxelles, s-a decis ca fermele comerciale de creștere a porcilor din România pot face comerț intracomunitar și export cu porci vii, se arată într-un comunicat de presă al Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România.

Astfel, după opt ani de restricţii, fermele comerciale de creştere a porcilor şi unităţile de procesare vor putea să-şi valorifice producţia de porci vii și de carne de porc în mod liber și egal cu toți producatorii din statele membre UE.

Decizia este rezultatul unui efort îndelungat din partea fermierilor, a medicilor veterinari din sectorul suin, a autorităților sanitare veterinare centrale și locale de a respecta condiții de biosecuritate și supraveghere în creșterea și circulația porcilor în tot sectorul suin. În același timp este rezultatul aplicării unor programe personalizate sau la nivel naţional care au vizat identificarea şi circulaţia porcilor, biosecuritatea, protecţia porcilor în ferme şi trasabilitatea cărnii de porc.

„O naţiune care nu contează în lumea ştiinţei devine o naţiune dependentă intelectual şi cultural. Ştiinţa nu este un rezervor de cunoştinţe oarecare din care extragem când şi cât avem nevoie. A nu produce ştiinţă înseamnă să ne condamnăm la lipsa accesului direct la progres şi cunoştinţe, limitarea contribuţiei la patrimoniul ştiinţific“, spunea Bertrand Hevieu, președintele INRA din Franța în Aula ASAS.

Educația și cercetarea nu sunt un lux, ci o necesitate

Vom avea vreodată educație obligatorie de 12 ani? Cine, când, cum, cu ce efecte?

Dreptul la educația obligatorie este cea mai înaltă formă de îngrijire și de respect pe care statul o poate da cetățenilor săi, consacrat prin art. 32 din Constituție și Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În România școala nu a fost și nu este, cu excepția unor mici oaze, o bucurie, ci o pedeapsă cu care ne amenințăm copiii, iar învățarea a devenit o corvoadă. Atitudinea societății românești față de școală este una rece, cu excepția perioadei de susținere a examenelor de evaluare și bacalaureat. Mulți compatrioți își petrec anii de școală obligatorie fie încercând să memoreze mecanic niște lecții predate de dascăli fără chemare, fie căutând scurtături, căi de a păcăli sistemul sau un prost de la care să copieze, cum remarca Florin Negruțiu în republica.ro

Suntem cei mai needucați europeni

Potrivit statisticilor europene, suntem cel mai slab educat popor din Uniunea Europeană, cu un procent de 15% (9,9% în 2007) al persoanelor – între 15 și 64 de ani – cu grad ridicat de educație față de media UE-28 de 26,7% și 30,4% în Franța. Nivelul mediu de educație (absolvenți de școli profesionale, licee și școli postliceale) este de 55,6%, față de 46,4% media UE și 43,6% în Franța, iar nivelul scăzut (absolvenți de școală primară, gimnazială sau niciuna) este de 29,4%, față de 26,9% media UE și 26% în Franța, cu o rată a analfabetismului funcțional de 42% și cu o rată a abandonului școlar ridicat, de peste 11%. Să fii analfabet funcțional înseamnă să cunoști semnele, să poți citi, dar să nu înțelegi ce citești, să nu fii în stare să faci conexiuni logice, să nu reușești să ajungi la miezul unei idei“, cum remarca acad. Solomon Marcus.

Discuția despre educație în România se termină brusc după încheierea evaluărilor naționale, după bac sau după terminarea facultății. Ruptura se produce în momentul absolvirii. Ideea urmăririi evoluției absolvenților după terminarea școlii nu există. Statul consideră că și-a făcut datoria și-și iese din rolul de educator imediat după ce a scăpat de încă o promoție: ce se întâmplă în următorii 50-60 de ani cu cetățenii lui nu-l mai interesează. Acest dezinteres reprezintă cauza principală a înapoierii, a mediocrității și a ratării societății românești în ansamblu. Conform analizei economice.ro, procentul persoanelor – între 15 și 64 de ani – cu grad ridicat de educație a fost de 15% (9,9% în 2007), față de media UE de 28-26,7% și 30,4% în Franța. Nivelul mediu de educație (absolvenți de școli profesionale, licee și școli postliceale) este de 55,6%, față de 46,4% media UE și 43,6% în Franța, iar nivelul scăzut (absolvenți de școală primară, gimnazială sau niciuna) este de 29,4%, față de 26,9% media UE și 26% în Franța. Rata șomajului în rândul tinerilor cu vârsta de 20-24 de ani a ajuns la 24,1%.

Motivul? Reformele bulversante

Reformele introduse de la începutul anilor ’90 au bulversat întregul învățământ românesc, ca acum să se facă eforturi pentru revenirea la structura dinainte de ’89: reconsiderarea rolului grădiniței și începerea educației de la 6 ani până la 14 ani, 8 clase și continuată cu școli profesionale și/sau liceul între 14 și 18/19 ani, clasele IX-XI/XII, după care urmează studiile superioare între 18-22 de ani și masterat 21-25 de ani, după caz.

Învățământul superior a fost organizat pe trei cicluri, respectiv studii universitare de licență, studii universitare de masterat și studii universitare de doctorat pe baza sistemului de la Bologna. Școala doctorală și-a pierdut din esență. Teza de doctorat, în loc să prezinte rezultatul unor cercetări științifice complexe, în urma cărora sunt elaborate idei și propuneri originale în domeniul științific, a devenit punctul final al studiilor universitare, fiind considerată o formă de perfecționare profesională. Atunci de unde idei și descoperiri noi, contribuții proprii la valorile universale dacă doctorantul nu are experiență practică? Atunci de ce ne mirăm că tezele sunt plagiate?

S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat de comentatori pe la posturi de radio şi de televiziune, cărora li se adaugă politicieni inepţi, iar cuvintele româneşti sunt înlocuite de persoane care stau prost cu vocabularul şi cu gramatica limbii române. Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm. Nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feedback. Nu mai consimţim, ci achiesăm. Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm. Nu mai realizăm, ci implementăm, iar cazurile sunt speţe. Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie. Nu mai avem frizeri şi croitorese, avem hair-stilişti şi creatoare de fashion, iar cizmarii sunt designeri. Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant, iar serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.

Am avut așteptări și chiar am sugerat Guvernului Cioloș să aloce procentul de 6% pentru finanțarea învățământului și 1% cercetării din PIB, prin bugetul pe anul 2016 conform legii, în acord cu Strategia Europa Orizont 2020, pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, cu un program și buget de cercetare și inovare al UE pe perioada 2014 – 2020 de peste 70 mil. de euro și proiectul național al Președintelui României „România educată“ care reprezintă începutul reașezării societății pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazate pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate. La acest proces trebuie să contribuie toți cei interesaţi – elevii, studenţii, profesorii, părinţii, cercetătorii, dar și organizațiile reprezentative ale acestora, sindicatele, patronatele, asociaţiile profesionale, organizațiile neguvernamentale, reprezentanții mediului privat, instituțiile de educație sau de cercetare, instituţiile publice centrale şi judeţene cu atribuții în domeniu, dar și publicul larg.

Trebuie să devenim cetățeni educați care își înțeleg rolul în istorie, într-o societate globalizată.

Mircea M. TOMA

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 44-45

Cu o creștere a PIB de 1,5% în trimestrul doi din 2016 comparativ cu precedentele trei luni, România a înregistrat cel mai mare avans economic dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, conform unei estimări publicate vineri de Oficiul European pentru Statistică (Eurostat).

Potrivit Eurostat, PIB-ul zonei euro a urcat cu 0,3% în trimestrul doi din 2016, după un avans de 0,6% în precedentele trei luni, în timp ce Uniunea Europeană a înregistrat o expansiune de 0,4%, după un avans de 0,5% înregistrat în precedentele trei luni.

Cele mai mari creșteri din UE în perioada aprilie — iunie 2016 s-au înregistrat în România (1,5%), Ungaria (1,1%), Slovacia și Polonia (0,9%). Nu s-au înregistrat scăderi ale PIB-ului în UE dar trei state membre — Franța, Italia și Austria - au avut creștere zero.

De asemenea, în trimestrul doi din 2016 comparativ cu perioada similară din 2015, România a înregistrat cea mai mare creștere economică din UE, de 5,9%, urmată de Slovacia (3,7%) și Spania (3,2%). Singurul declin a fost raportat în Grecia (minus 0,7%).

Potrivit Eurostat, PIB-ul zonei euro a înregistrat în ritm anual o creștere de 1,6% în perioada aprilie — iunie 2016, în timp ce Uniunea Europeană a consemnat un avans de 1,8%.

Potrivit estimărilor semnal publicate vineri de Institutul Național de Statistică, Produsul intern brut a crescut cu 5,2%, pe serie brută, și cu 5% pe seria ajustată sezonier în semestrul I 2016 comparativ cu perioada similară a anului trecut, după ce, în trimestrul doi, avansul PIB a fost de 1,5% față de trimestrul 1 și de 6% față de trimestrul 2 din 2015.

Pe serie ajustată sezonier, creșterea PIB în T2 a fost de 5,9% față de T2 2015.

În primul trimestru al acestui an, PIB a crescut cu 4,3% față de primele trei luni ale anului trecut și cu 1,6% față de trimestrul anterior.

În previziunile economice de primăvară publicate la începutul lunii mai de Comisia Europeană, Executivul comunitar estimează că economia românească va înregistra o creștere de 4,2% în 2016, susținută de o cerere internă robustă, urmând ca în 2017 ritmul de creștere să încetinească la 3,7%.

AGERPRES

În urma negocierilor purtate de ministrul Agriculturii, Achim IRIMESCU, cu omologul său turc, Faruk Çelik, precum şi a diligenţelor întreprinse de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) pe lângă instituţia similară din Turcia, autorităţile române au primit, în data de 9 iunie 2016, o scrisoare prin care partea turcă se arată deschisă să deblocheze importurile de bovine vii din România.

Menţionăm că negocierile purtate de miniştrii agriculturii din România şi Turcia s-au derulat, mai cu seama, în Marja Conferinţei Regionale a Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) pentru Europa, care a avut loc în Turcia (Antalya), în perioada 3-5 mai 2016.

În perioada imediat următoare, ANSVSA şi autoritatea veterinară turcă vor perfecta condiţiile de certificare.

Sursa: madr.ro

Comisia Europeană a trimis un aviz motivat României prin care îi cere să elaboreze planuri de prevenire a generării de deșeuri și de gestionare a deșeurilor în conformitate cu obiectivele legislației UE privind deșeurile (Directiva 2008/98/CE) și ale economiei circulare, informează un comunicat de presă al executivului comunitar.

Potrivit CE, România a avut un plan de gestionare a deșeurilor pentru perioada 2003-2013, dar acesta nu a fost revizuit, prelungit sau înlocuit pentru perioada următoare. De asemenea, România a rămas în urma în ceea ce privește prevenirea generării de deșeuri: încă din decembrie 2013, ar fi trebuit adoptate planuri privind reducerea deșeurilor generate la sursă prin tehnici ameliorate de fabricație sau prin eforturi de stimulare a cererii de produse mai ecologice, cu mai puține ambalaje. Prin urmare, Comisia trimite un aviz motivat. "Dacă România nu ia măsuri în termen de două luni, Comisia poate sesiza Curtea de Justiție a UE cu privire la aceasta cauză", avertizează executivul comunitar.

Bruxelles-ul precizează că planurile de gestionare a deșeurilor și de prevenire a generării de deșeuri au drept scop reducerea impactului deșeurilor asupra sănătății umane și asupra mediului, precum și utilizarea mai eficientă a resurselor în întreaga UE. De asemenea, aceste planuri constituie o condiție prealabila pentru utilizarea fondurilor UE.

AGERPRES