reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Dec 2019

„Haszmann Pál“ din Cernat, un muzeu etnografic fascinant

Sunteți nostalgici după vremurile de altădată și doriți să aflați mai multe amănunte despre viața satului de odininioară? Dacă da, ce spuneți de o scurtă vizită prin muzeul secuiesc Haszmann Pál? Ansamblul etnografic din Cernat este amenajat în conacul Damokos, construit în stil neoclasicist. Pe cele două hectare din preajma conacului sunt amplasate exponate din patrimoniul construit al secuimii: case și porți secuiești, moară de apă, precum şi monumente funerare cioplite din lemn și piatră. De asemenea, un alt obiectiv care captează atenția vizitatorilor este expoziţia de unelte şi maşini agricole în aer liber.

Povestea locului începe în iarna anului 1973, când profesorul Pál Haszmann a decis să inaugureze un muzeu etnografic în Covasna. Interesul acestuia pentru arta populară datează încă din copilărie, când, la bunica sa din Tamaşfalău, strângea obiecte de artă populară decorate, realizând astfel o mică colecţie. Așa s-a înfiripat şi ideea organizării unui muzeu. Oamenii locului i-au donat cu multă bunăvoinţă piese valoroase, prin care Pál Haszmann şi-a îmbogăţit continuu colecţia. Datorită orizontului larg al colecţionarului, în colecție se găseau în egală măsură vestigii cu caracter istoric, obiecte legate de ocupaţiile tradiţionale, port popular, mobilier pictat, ţesături şi broderii tradiţionale, ceramică de factură populară și obiecte de sticlărie. În paralel cu munca de colectare, piesele aflate în colecţie au fost valorificate cu exigenţă ştiinţifică. Pentru a răspunde acestor exigenţe, Pál Haszmann şi-a adâncit în permanenţă cunoştinţele, luând legătura şi colaborând cu specialişti etnografi, muzeografi, care îl puteau ajuta în acest sens. Rezultatul? Un splendid univers al vieții satului de altădată.

Exponate ale vieții de altădată

Colecţia Haszmann numără peste 8.000 de piese şi, pentru că autorul şi-a dorit ca aceasta să devină accesibilă publicului larg, el a oferit-o Muzeului Naţional Secuiesc. Exponatele prezintă istoria spirituală şi culturală a localităţii şi a regiunilor învecinate, cu accent asupra materialelor referitoare la viaţa şi activitatea celor mai importanţi fii ai locului. Printre exponate se găsesc numeroase lăzi de zestre şi piese de mobilier secuiesc cu decor pictat din secolele XVII-XIX, obiecte ornamentale sculptate, piese vestimentare tradiţionale, ţesături şi broderii din Cernat, respectiv ustensile pentru tors şi ţesut. Tot aici este expusă şi o valoroasă colecţie de cahle care prezintă produsele celor mai importante centre de olărit din regiune: Albiş, Breţcu, Târgu Secuiesc, Zăbala şi Pava.

Porțile, cel mai vechi exemplar 

Cel mai vechi exemplar al porţilor secuieşti din curtea muzeului este cel al familiei Miskolczy de la Pava, din anul 1761, un exponat specific pentru porţile cu porumbar din regiune. Bogata colecţie de grinzi sculptate, expusă tot aici, provine în mare parte din salvarea elementelor de construcţie ale clădirilor din secolele XVII-XIX, din Cernat şi împrejurimi, clădiri care au fost demolate cu timpul. O parte a curţii Muzeului este rezervată prezentării apiculturii locale, prin expoziţia de coşniţe şi stupi, respectiv ustensile specifice acestei ramuri de ocupaţie.

Utilaje agricole de tradiție

Colecţia de unelte şi maşini agricole este extrem de bogată şi beneficiază de un spaţiu expoziţional propriu. O parte este reprezentată de numeroasele motoare stative cu un singur cilindru, vertical

sau orizontal, care funcţionează cu motorină, benzină sau petrol lampant. Tractoarele sunt și ele numeroase şi variate, printre acestea regăsindu-se şi exemplare rare, cum ar fi tractoarele americane Fordson sau International ori tractorul HSCS fabricat în Ungaria. În curtea muzeului mai poți observa și toată gama de unelte utilizate de gospodarii secui: de la pluguri, grape, role, semănătoare, utilaje de prăşit şi cultivatoare până la utilaje de recoltat cartofi, toate arată impecabil și pot fi puse în funcționare.

Colecția de sobe

Amplasate în general în regiuni cu zăcăminte bogate în minereu, furnalele şi turnătoriile realizau sute de variante ale diverselor tipuri de sobe de fontă, care se diferențiau doar prin decorul de pe ele, prin stilurile decorative putându-se urmări evoluția modei în diferite perioade. În colecție, compusă în marea sa majoritate din produsele furnalelor din Ținutul Secuiesc, se găsesc sobe din fontă, obiecte de uz casnic şi obiecte decorative precum ornamente, tăvi, lumânări și lămpi.

Trecutul radiofonic

Și, cum radioul ocupa un loc special în ograda oricărui gospodar, muzeul mai găzduiește și un sector dedicat trecutului radiofonic care conține aproximativ 150 de radioreceptoare. Colectarea şi restaurarea pieselor de acest tip continuă şi în prezent, motiv pentru care aparatele expuse reprezintă doar o mică parte din ea. Cele mai vechi piese sunt radiourile cu detectoare de cristal și căști audio. Aproape 80% din radiouri sunt în stare de funcțiune, astfel încât vizitatorii care doresc se pot delecta cu programele de radiodifuziune. 

Ruxandra HĂBEANU

GALERIE FOTO

  • Publicat în Traditii

Ferma de bizoni de la Aita Mare

Am poposit la ferma de bizoni al lui Attila Pal și a soției sale Orsolya, din localitatea Aita Mare, județul Covasna. Acesta ne povestește că se ocupă cu creșterea bizonilor din anul 2013, când a pornit cu 4 capete și a ajuns la un efectiv de aproape 50 de animale, din care 60% s-au născut la el în fermă. Bizonii de la fermă sunt 100% hrăniți cu iarbă, carnea lor oferind astfel de 3,5 ori mai mulți antioxidanți Omega-3 decât bizonii hrăniți cu grâne sau siloz.

Fermier de bizon

Pentru cei care nu știu, bizonul face parte din familia de bovine, originar din Asia, ajuns atât în America cât și în Europa. Sunt două subspecii – Bison Bison (bizonul de prerie American) și Bison Bison Atabascae (Bizonul Canadian de pădure). Fratele european a avut de asemenea două subspecii, Bison Bonasus Caucasicus și Bison Bonasus Karpathicus. Iar o parte din motivele pentru care valoarea nutrițio­nală a cărnii de bizon este mai ridicată este datorită modului în care aceștia sunt crescuți.

Bizonii sunt manipulați cât mai puțin posibil, nu sunt domesticiți, își petrec viața în pășune fără a fi închiși într-un grajd. Nu sunt tratați cu antibiotice, substanțe chimice sau hormoni de creștere și nu sunt vaccinați inutil. Bizonul reprezintă în mod clar o alegere mai bună cu mult mai puține grăsimi și calorii, mai puțin colesterol, dar cu cantități mai mari de proteine, fier și vitamina B12 decât carnea de vită, carnea de porc și pui.

bizoni prima

„Ne ocupăm cu creșterea bizonilor din anul 2013. După ce am petrecut mai mulți ani în străinătate, în timp ce eram încă acolo am cumpărat teren agricol în comuna Aita Mare, în județul Covasna. Ne-am gândit să investim în agricultură, mai exact în creșterea de animale, dar într-un mod mai diferit. Avem mai multe motive pentru care am ales bizonul, ca specie, dar cel mai important a fost carnea. Am plecat de la 4 capete și am ajuns la un efectiv de aproape 50 de animale, din care 60% s-au născut la noi în fermă“, ne povestește Attila Pal.

...garduri electrice permanente

Sistemul de furajare la bizoni este foarte simplu; pe timp de vară pășunat (ad libidum) plus minerale, iar pe timpul iernii fân, 1.8% din greutatea corporală a animalelor, ne spune fermierul. „Nu necesită hale și spații speciale de tip fermă, însă necesită pășuni împrejmuite în care să se asigure condițiile optime de viață și un management productiv al pășunilor. Costul unei astfel de investiții depinde de numărul de animale și de suprafața de pășune care se va împrejmui cu garduri perimetrale cu plasa de sârmă și garduri electrice profesionale. Un astfel de gard din plasă de sârmă ajunge la 12 euro/metru liniar de gard minim, iar gardurile electrice permanente undeva între 2-5 euro/metru liniar de gard. Noi am construit în jur de 2.500 metri de gard. Toată investiția a fost realizată din fonduri proprii“, adaugă crescătorul.

Carnea de bizon, proteina perfectă a naturii

Cei doi sunt în starea inițială de comercializare a cârnii, însă au și clienți interesați, atât din străinătate cât și din țară. Totodată, foarte mulți clienți sunt interesați și în achiziționarea de animale vii pentru reproducere, menționează Attila. „Bizonul nu este modificat genetic de 15.000 de ani și se hrănește doar cu iarbă. Deci, este o carne foarte sănătoasă, plină de minerale, vitamine și proteine și cu cel mai mic procent de colesterol față de alte cărnuri de la diferite specii de animale. Aminoacizii sunt bine cunoscuți pentru rolul lor în formarea de proteine, iar carnea de bizon oferă toți aminoacizii esențiali de care are nevoie corpul nostru. Rolul de proteină al aminoacizilor este esențial pentru susținerea sănătății noastre, inclusiv a sistemului nervos, digestiv și, în special, pentru sănătatea sistemului imunitar. Carnea de bizon are, de asemenea, un raport ridicat de acizi grași sănătoși, cum ar fi Omega-3“, specifică crescătorul covăsnean.

Creșterea de bizoni este o afacere de nișă și nu este bazată doar pe profit, ci pe însăși viața, încheie Attila Pal. „Impune un respect pentru natură și pentru animale și fără voința de a abuza de acestea în vederea unui profit cât mai mare. Un fermier de bizon contribuie la protejarea naturii prin asigurarea unui spațiu optim, protejat pentru condițiile de viață ale bizonilor, așa cum au fost ei creați de natură. Oricine crede în valorile acestea poate fi un bun crescător de bizon și va avea o fermă de succes, dar cine va trata bizonul ca o vită oarecare, va renunța foarte repede la această afacere“.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pestă porcină africană a fost confirmată într-o gospodărie din județul Covasna

În data de 01.02.2019 a fost confirmată prezența virusul pestei porcine africane (PPA) la două cadavre de porcine depistate într-o groapă de gunoi situate la marginea municipiului Sf. Gheorghe din județul Covasna. Reprezentanții IPJ Covasna au depistat proprietarul gospodăriei din care au provenit cadavrele.

În urma confirmării diagnosticului, de către Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală București (I.D.S.A.) – Laboratorul Național de Referință pentru Diagnostic și Sănătate Animală, serviciile veterinare au intervenit de urgență.

Gospodăria afectată a fost plasată sub supraveghere oficială, au fost aplicate măsuri de restricție pentru circulația persoanelor, animalelor, produselor, subproduselor și mijloacelor de transport. De asemenea s-a procedat la dezinfecția exploatației și l-a ecarisarea cadavrelor.

Din investigațiile preliminare, animalele afectate au fost crescute în gospodăria respectivă timp de aproape un an, fiind furajate de cele mai multe ori cu resturi alimentare, provenite inclusiv din tomberoane și platforme de gunoi. Porcinele nu erau identificate cu crotalii auriculare.

Cazul se află în continuare în cercetarea autorităților sanitare veterinare județene și ale organelor de poliție. Investigațiile vor continua și în zilele următoare.

Pentru a preveni răspândirea bolii, Centrul Local de Combatere a Bolilor din județul Covasna s-a întrunit în ședință extraordinară și a adoptat planul de măsuri privind controlul, combaterea și eradicarea pestei porcine africane.

În conformitate cu planul de măsuri aprobat, s-au stabilit o zonă de protecție pe o rază de 3 km și o zonă de supraveghere, pe o rază de 10 km în jurul focarului.

Ancheta epidemiologică este în desfășurare.

DSVSA Covasna reia solicitarea făcută către crescătorii de porcine, că orice caz de moarte sau îmbolnăvire al animalelor din gospodărie trebuie adus imediat la cunoștința autorităților sanitare veterinare. Aruncarea cadavrele de porci este o faptă deosebit de gravă, putând fi sancționat inclusiv penal.

Toate animalele suspecte trebuie sacrificate şi neutralizate, iar proprietarii vor fi despăgubiţi de către stat, în condițiile prevăzute de legislaţie.

DSVSA Covasna, solicită sprijinul şi înţelegerea cetăţenilor pentru respectarea măsurilor de prevenire şi combatere a bolii, având în vedere gravitatea acesteia şi consecinţele economice deosebit de grave generate de apariţia ei.

Sursa: ANSVSA

Bani pentru refacerea unor lucrări afectate de inundații în județul Covasna

Administrația Bazinală de Apă Olt a început lucrările de refacere a infrastructurii hidrotehnice afectate de inundațiile din această vară în localitățile Băcel-Chichiș, Bodoc și Rușeni-Sânzieni, din județul Covasna, situate pe cursurile de apă Râul Negru, Tărlung, Cașin și Dobârlău, a anunțat Ministerul Apelor și Pădurilor. Lucrările presupun un efort financiar de 7 milioane de lei și au ca termen de finalizare luna decembrie a acestui an.

Pe Râul Negru s-a prevăzut refacerea a trei subtraversări, a unei breșe de 20 de metri, a unui coronament de dig erodat, pe o lungime de 250 de metri, și a unui corp de dig care a suferit infiltrații, în lungime de 200 de metri. Valoarea investiției este de 435.000 lei. Pentru îndiguirea pârâului Tărlung, la Băcel – Chichiș, se are în vedere refacerea a 980 de metri de dig, cu o valoare a lucrărilor de 1.300.000 lei (inclusiv TVA), iar pe pârâul Dobârlău se vor reface două breșe a căror lungime însumată este de 55 de metri și se vor executa regularizări ale cursului de apă, costul fiind estimat la 1.200.000 lei (TVA inclus). Cea mai costisitoare intervenție (4.209.000 lei, inclusiv TVA) vizează râul Cașin, unde se vor regulariza 5 km de albie în sectorul Rușeni – Sânzieni și se vor consolida 1.000 m de dig. Costurile presupun îndepărtarea materialului (blocuri de piatră, lemn) adus de viituri, dezafectarea vechilor lucrări și transportul pământului din zone învecinate.

Maria Bogdan

  • Publicat în Sate

Satul Vâlcele, pe cale să redevină staţiune balneoclimaterică

Dacă ar fi ca România să se poată mândri în lume cu ceva, atunci resursele hidrografice subterane ar putea să ne transforme într-o ţară unică, iar apele minerale, binefăcătoare, ar deveni sursa de atracţie pentru turismul balnear. Ascunse bine sub pătura solului, aceste comori aşteaptă să fie readuse la suprafaţă şi valorificate la adevărata valoare. Generaţii de-a rândul, mari capete încoronate au adus recunoştinţă acestui loc binecuvântat până la instaurarea democraţiei, „când a venit ceea ce nu a reuşit să distrugă nici războiul“, după cum spune Nicolae Cucu, viceprimarul localităţii Vâlcele.

Un început glorios

Zilele trecute am poposit în satul Vâlcele. Nimic din ceea ce mai stă azi în picioare nu mai lasă impresia unei staţiuni care cândva era asemuită cu Karlovy Vary. Perioada de glorie a acestei localităţi, recunoscută drept staţiune balneoclimaterică doar în acte şi atunci când exista un interes pentru vânzarea unei proprietăţi sau a unui teren, a apus de mult. Aflată la 12 km de Sfântul Gheorghe, reşedinţa judeţului Covasna, şi 25 km de Braşov, la poalele versanţilor împăduriţi ai munţilor Baraolt, Vâlcele a reprezentat cândva kilometrul 0 al balneologiei, aici având loc primul Congres de balneologie din Europa. „Castrum aqua vivarum“, aşa cum au denumit romanii această aşezare, a început să se dezvolte încă din secolul al XVII-lea, când în jurul izvoarelor au început să se ridice adăposturi din lemn şi scânduri pentru bolnavii veniţi din împrejurimi. Clima şi apele minerale cu efect curativ pentru cei suferinzi de ficat, inimă sau reumatism au devenit cu timpul tot mai cunoscute.

Valoarea staţiunii este recunoscută şi de mari capete încoronate ale Europei care au venit să se trateze pe meleagurile din Vâlcele. Un rol hotărâtor în definirea profilului de staţiune l-a avut contele Nemes, care în anul 1770 a ridicat prima unitate de cazare.

Principele sârb Milos Obrenovici a beneficiat şi el de efectele curative ale apelor de la Vâlcele, iar drept recompensă pentru rezultatele miraculoase ale tratamentului a construit biserica ortodoxă deschisă şi astăzi în localitate. Exemplul familiilor nobiliare a fost urmat şi de alţi oameni de seamă ai vremii, de la Regele Ferdinand la Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri şi Titu Maiorescu. La vremea aceea Vâlcele avea un aer cosmopolit, băi amenajate, alei de promenadă, vile în stil elveţian, foişoare unde cânta fanfara, restaurante.

O istorie zbuciumată

Vâlcele a fost una dintre cele mai populare staţiuni ale Imperiului Austro-Ungar, dar, din păcate, astăzi majoritatea clădirilor sale de odinioară nu mai există sau se află în ruină. „Staţiunea a avut 3 perioade de decădere. În anii '50 aici au fost deportaţi greci, deţinuţi politic care au fost cazaţi în vilele acestei staţiuni şi puşi să muncească, femeile în croitorie, iar bărbaţii în confecţionarea încălţămintei.

Un alt moment de cotitură a fost anul 1977, când cutremurul a distrus o parte din vilele construite din lemn şi cărămidă.

Mai târziu, prin SCT Oltul, o societate de turism din Covasna, a început activitatea de turism cu bătrâni şi copii care veneau la băi. Ministerul Sănătăţii asigura cadrele medicale, Ministerul Învăţământului cadrele didactice, iar societăţile de turism puneau la dispoziţie baza materială. În vremea comuniştilor, din lipsa investiţiilor, Vâlcele devine o staţiune modestă, dar un loc primitor pentru muncitorii şi ţăranii care nu îşi permiteau luxul staţiunilor cu renume. Chiar şi aşa, această activitate a mers până în 1989, când s-a distrus tot ce mai funcţiona“, îşi aminteşte cu amărăciune Nicolae Cucu, viceprimarul din Vâlcele. Pe lângă apele minerale care au consacrat staţiunea, sanatoriul de distrofici, numit Centrul de Patologie Neuromusculară dr. Radu Horia, singurul din ţară, adăpostea aici peste 100 de bolnavi.

În urmă cu 3 ani, printr-o mare nedreptate înfăptuită de Ministerul Sănătăţii, acesta a fost închis, iar bolnavii mutaţi într-o secţie a spitalului de cardiologie Benete Gheza de la Covasna aflată la Buzău.

Renaşterea e dureroasă

În urma mutilărilor pe care staţiunea le-a suferit, ceea ce se reface astăzi pare prea puţin faţă de ceea ce a fost, dar mai ales faţă de potenţialul pe care îl prezintă zona, după cum spune chiar viceprimarul Nicolae Cucu.  După o lungă şi dureroasă perioadă în care ruina a muşcat din fiecare edificiu vechi, Vâlcele primeşte o mână de ajutor, fiind integrată în proiectul „Drumul Apelor Minerale“. Aşa se face că în 2007 începe reabilitarea băilor tradiţionale de apă minerală aflate pe terenurile din domeniul public al judeţului Covasna şi reintroducerea acestora în circuitul turistic. În urma unei investiţii de 3,35 milioane de lei Vâlcele beneficiază astăzi de o clădire modernă cu băi calde, un parc amenajat, alei pavate cu lemn din esenţă tare, locuri de parcare şi foişoare pentru odihnă. Baza de tratament dispune de piscină, băi cu apă minerală, saună, masaj, băi la cadă, dar şi de o zonă de agrement cu masă de biliard, aparatură de fitness, jocuri de relaxare, plasă de sărituri pentru copii. Unitatea este deschisă de miercuri până duminică inclusiv, într-un program de la ora 12.00 la 21.00, iar preţul pentru accesul la piscină este de 5 lei/zi pentru copii şi de 10 lei/zi pentru adulţi.

Viceprimarul admiră împreună cu noi toate realizările, însă spune cu modestie că este încă prea puţin. „Îmi doresc să văd aici un teren de sport, un loc de joacă pentru copii, un loc de campare pentru rulote, o zonă pentru grătare care să atragă cât mai mulţi turişti“.

Cu greu, ca după chinurile facerii, staţiunea pare că renaşte.

Patricia Alexandra Pop

În Covasna, un fost TCM-ist creşte azi peste 1.000 de vaci

Deşi s-a pregătit ani buni ca inginer în Tehnologia Construcţiilor de Maşini la Braşov, viaţa i-a rezervat după ’90 un alt drum, spre un domeniu necunoscut, dar care în timp i-a deschis noi perspective. Zootehnia a fost şi rămâne în continuare o provocare în care structura inginerească, inovativă, seriozitatea şi răbdarea l-au ajutat pe Mihai Tatu să îşi ducă ferma de la Hăghig la o cifră de afaceri de 40 mil. lei.

De la tractoare la bovine

Înainte de ’90 meseria de inginer l-a dus pe Mihai Tatu la Fabrica Tractorul din Braşov. „Produceam şi vindeam tractoare, dar am avut şi şansa de a lucra în străinătate, unde am luat contact cu agricultura“, îşi aminteşte fermierul. A aşteptat momentul potrivit şi în 1993 a înfiinţat o societate care se ocupă şi astăzi de agricultură şi creşterea vacilor. Iar decizia a fost înţeleaptă. „România are potenţial agricol, numai că trebuie să ştie să-l folosească, l-am avut, l-am pierdut, dar nici acum nu este târziu să-l recâştigăm“, consideră Mihai Tatu.

A cumpărat iniţial 47 de viţele de la fostul IAS Solac Baraolt, dar în timp, prin înmulţirea propriului efectiv, a ajuns la 1.000 de capete. Atunci când a preluat grajdurile totul era închis, aerul era irespirabil, noxe, miros de amoniac, dar cu investiţii serioase totul a fost modernizat. Acoperişul a fost schimbat, s-a renunţat la partea superioară a pereţilor laterali pentru un tiraj mai bun, iar azi grajdurile arată mai degrabă ca un adăpost de vară, care iarna este protejat cu prelate.

Tot pe principiul paşilor mărunţi s-a dezvoltat şi domeniul agricol, ferma ajungând în prezent să aibă 1.500 ha, dintre care 400 ha în proprietate. Structura culturilor diferă de la an la an, dar nu lipsesc sfecla de zahăr, grâul, porumbul boabe şi porumbul siloz pentru furajarea animalelor.

Investiţiile au redus personalul şi au tehnologizat ferma

Întrebat fiind de ferma sa, Mihai Tatu spune doar atât: „Mi-am văzut visul împlinit. Am făcut o fermă aşa cum am gândit-o eu şi cred că în mare parte am reuşit.“ Aceasta şi datorită unui proiect SAPARD în valoare de 2 mil. euro, care a stat la baza modernizării fermei. Astăzi ferma este împărţită în adăposturi pentru vaci de lapte, care predomină, şi adăposturi pentru bovinele din rase de carne (Bălţată Românească şi Limousine), pe motiv că această separare va limita îmbolnăvirea vacilor de lapte, mult mai sensibile. Toate investiţiile au avut ca scop creşterea calităţii laptelui. Cu banii europeni s-au renovat şi extins grajdurile, au fost asfaltate aleile, s-a implementat sistemul de management al dejecţiilor, au fost achiziţionate tractoare şi utilaje agricole de mare capacitate, de la 115 CP la 360 CP, s-a construit o clădire nouă care adăposteşte sala de aşteptare, sala de muls cu 32 de posturi şi tancul de răcire a laptelui. „În ceea ce priveşte modernizarea grajdurilor, cred că aş putea să-mi dau doctoratul în acest domeniu. Grajdurile fostului IAS le-am adaptat la condiţiile de azi, în fermă nu avem gunoi, nu se vede gunoiul şi eu sunt mulţumit de ce am realizat“, a spus Mihai Tatu.

Sistem inovativ de evacuare a dejecţiilor

Se ştie că într-o fermă cu bovine din rase de lapte cea mai mare problemă o constituie gunoiul de grajd. În cazul fermei de la Hăghig fermierul a adoptat un sistem propriu inovator, fără consum de energie. „Am înlocuit sistemul de plug raclor cu un sistem gândit de mine, care constă în folosirea apei utilizate în sala de muls, în grajduri, la curăţarea acestora, şi a dejecţiilor lichide care se strâng într-o cameră perfect izolată, de unde pleacă cu presiunea unui tsunami şi duce dejecţiile într-o fosă principală. Această apă este recirculată până când capătă consistenţa necesară pentru a ajunge în cele două fose principale care au capacitatea de 300 mc, respectiv 400 mc. În fosa principală dejecţiile sunt separate, lichidele de cele solide. Acolo dejecţiile rămân 6 luni, timp în care fermentează şi apoi sunt duse pe câmp. Deci avem fose pentru dejecţiile lichide şi bataluri de gunoi pentru cele solide“, explică Mihai Tatu.

Adăpătorile sunt de tip suedez, cu încălzire şi recirculare permanentă. Apa este încălzită de nişte rezistenţe aflate la capătul grajdului şi apoi pompată spre adăpători.

Deşi în fermă există multe animale, aici lucrează efectiv doar 5 oameni – tehnicianul, doctorul veterinar, 2 îngrijitori şi încă un om care mulge, iar societatea este condusă de Mihai Tatu alături de cei doi fii. „Lapte să producem, că avem ce face cu el. Noi vindem laptele foarte bine, predăm în jur de 7.500-7.600 de litri zilnic partenerului nostru, Covalact de la Sfântul Gheorghe, cu care lucrăm încă de la înfiinţare“, spunea fermierul vorbind de valorificare. Având în vedere cantitatea mare de lapte produsă, ferma ar fi oricând pregătită să şi prelucreze laptele, având în vedere că fabrica de lapte stă în conservare de ceva timp. Însă, în opinia fermierului, pentru a câştiga o cotă de piaţă în acest moment ar trebui să producă doar specialităţi, produse scumpe, de nişă, pentru care piaţa românească nu este încă pregătită.

Statul, responsabil pentru dezvoltarea agriculturii

Mihai Tatu spunea pe bună dreptate că „orice cultură este profitabilă, nu există teren prost, ci doar teren nelucrat“. Iar agricultura modernă a demonstrat că cine face tehnologie obţine şi rezultate. Cine vrea să facă investiţii mici dă 2.500 lei pentru înfiinţarea unui hectar de grâu şi obţine profit imediat şi cu riscuri puţine, iar cine face o investiţie de 60.000 lei/ha la sfeclă are şanse să obţină şi producţie şi o subvenţie pe măsură. Dacă în România lucrurile ar merge pe făgaşul firesc, aşa cum se întâmplă în celelalte state europene, societăţile agricole şi-ar putea respecta planurile de afaceri şi s-ar putea dezvolta cum este normal. Însă anul acesta preţurile la cereale în ţara noastră au arătat cât de departe suntem de normalitate. „Aş vrea să-l văd şi eu pe acel economist sau pe acel om de afaceri care poate să-mi dea o explicaţie cum a scăzut preţul la grâu, de la 1,25-1,3 lei/kg, cât era în luna aprilie 2013, la 0,55 lei/kg în august. Nu cred că se poate face un plan de afaceri pe o asemenea fluctuaţie de preţ. E adevărat că nici preţul de 1,10-1,20 lei/kg nu era un preţ corect, însă un preţ de 0,80-0,90 lei/kg ar fi fost unul echitabil“, este de părere Tatu.

Şi mai este o problemă, fărâmiţarea terenurilor care ne menţine în zona agriculturii de subzistenţă şi nu a marilor producţii. „Primul lucru care ar trebui făcut este comasarea terenurilor. Aceasta se poate face într-un singur mod. Respect proprietarii de terenuri, dar statul are obligaţia să facă politici. Statul nu îl poate obliga pe proprietar nici să cultive ce vrea el, nici să cultive pe ce suprafaţă vrea el, dar el este cel care distribuie acele subvenţii. Eu aş propune mai ales pe zona Ardealului să nu existe suprafaţă de cultură mai mică de 5 ha. În felul acesta fermierii vor fi nevoiţi să se asocieze, pentru că altfel românii nu se vor asocia“, este viziunea fermierului Mihai Tatu.

Patricia Alexandra POP

Abonează-te la acest feed RSS