reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Aug 2019

Omul cu icoanele de la Bacău

„Omul cu icoanele“, așa este cunoscut Stoian Rodion, un meșter popular ce duce tradiția mai departe prin faptul că face icoane sculptate în lemn, măști, cușme dacice, căciuli hazlii, cojoace, opinci și linguri cu motive populare în satul natal Răcătău, din județul Bacău.

Stoian Rodion se poate numi un om cu suflet mare, care își iubește țara, cultura și neamul. Acesta are un atelier unde croiește cușme hazlii și bundițe de mult timp. În același timp, coase de mână opinci, cojoace și dă formă și viață lemnului. Cu toate că a încercat să ducă un trai decent pe alte meleaguri, nu a putut rezista multă vreme, ne spune acesta. „Am fost plecat ca tot românul în altă parte, dar m-am reîntors cu speranța că voi putea începe o viață nouă. De altfel, cred că un popor care nu are tradiție, credință și pământ nu este popor! Consider că se poate și aici, trebuie doar să vrei să faci ceva, iar orice lucru, cât de mic, trebuie realizat cu dragoste.“

Icoanele sculptate în lemn, darul lui Dumnezeu

omul cu icoanele c

Meșterul popular face parte dintr-o familie cu cinci frați, crescuți modest și cu credință în Dumnezeu, care s-a învățat cu darul meșteșugului încă de mic copil. „Pasiunea și dragul de tradiții le am de mic copil, de când îmi confecționam singur biciul, toba, capra, măștile și steaua. În aceea perioadă, pentru a-mi procura cele necesare, făceam eforturi peste putința vârstei mele. Tot atunci trebuia să învăț carte, să am grijă de animalele din curte și de frații mei, pentru că eu eram cel mai mare.

Ușor, ușor anii au trecut, iar după mult timp, respectiv 40 ani de când am plecat din satul natul, am înțeles că noi ca neam trebuie să avem o identitate. Cu toate că viața m-a purtat prin București, unde am avut meseria de dulgher, iar la Letea Bacău am făcut celuloză și hârtie și o perioadă bună de timp, circa 13 ani, am fost plecat după un trai mai bun în Italia, unde am lucrat ca zidar, sudor și grădinar, am poposit tot acasă. În urma unei cumpene cu soția mea, drept mulțumire lui Dumnezeu, în luna august a anului 2015 am făcut prima icoană, după care au urmat realizarea de troițe și cruci. Sunt trei ani de când fac icoane și doi ani de când fac opinci și căciuli. Numărul acestora îl știe numai Dumnezeu, căci eu am șters numărătoarea lor“, își începe povestioara meșterul. Stoian Rodion este absolventul Școlii Populare de Artă din Bacău, la clasa sculptură decorativă, dar despre icoanele și troițele realizate spune că sunt numai darul lui Dumnezeu. „Când sculptez icoane, eu nu mă mai aud, nu mi-e sete, iar la masă merg doar când totul este gata. Dacă ai aprecieri și solicitări, sigur îți vine să mai faci! Știți că o fântână este foarte greu de realizat, dar după ce dai de apă mergi mereu ca să te răcorești, așa mă simt și eu“, a adăugat acesta.

Cojocarul Bacăului face căciuli hazlii

omul cu icoanele b

În schimb, cu opincile a fost mai simplu deoarece le-a realizat din prima sa haină de piele. „Am văzut că lipsesc de pe piață, cu toate că sunt căutate. La diversele târguri prin țară unde merg le realizez în fața copiilor, unde le dau și lecții gratuite. Căciulile le fac după filmul «Amintiri din copilărie», așa cum aveau copiii odată când mergeau la colindat, respectiv căciula lui Păcală și a lui Tândală. Știți cum vine măsurat timpul? După ceas! Dar, dacă nu am starea și energia necesară, nu pot să mă apuc de confecționarea unei icoane, a unei căciuli sau linguri. La expozițiile și târgurile unde sunt invitat le arăt și le demonstrez celor prezenți cum se fac toate aceste minunății, dar din păcate nu am văzut niciun copil prea interesat. Supărarea mea este că nu am copiii lângă mine să îi învăț aceste meșteșuguri“, încheie meșterul popular Stoian Rodion.

Beatrice Alexandra MODIGA

Un meşteşug străvechi tot mai căutat. Confecţionarea opincilor tradiţionale

Pe vremuri, încălţămintea de zi cu zi, dar şi de sărbătoare a ţăranului român era opinca. În unele vetre etnofolclorice şi astăzi opincile fac parte din elementele costumului popular, fie că acoperă talpa femeii fie pe cea a bărbatului. Confecţionarea opincilor, încălţări moştenite de la daci, este un meşteşug, care în Bucovina este păstrat şi transmis mai departe de Marin Gogălniceanu din Sasca Mică, meşter popular, membru al Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova.

Opincile, suveniruri şi elemente ale costumului popular

Realizate mai întâi din piele de porc, după anii ’50 din cauciuc şi în prezent din piele de porc sau de vită, opincile au ajuns obiecte de muzeu, suveniruri pentru turiştii străini, iar o mică parte sunt purtate de soliştii de muzică populară şi de dansatorii care îmbracă costumul popular. Ca să faci opinca din piele de porc, animalul trebuie să aibă o vârstă de doi ani şi se foloseşte numai pielea de pe spatele porcului care este mai rezistentă. Opincile purtate mai mult de membrii ansamblurilor de dansuri populare, cele achiziţionate de colecţionari sau de iubitorii tradiţiilor din satele româneşti şi care le poartă doar ocazional sunt confecţionate din piele de vită, care e argăsită cu diverse substanţe chimice.

„Mergând la şcoală în clasa I, colegii mei erau toţi cu opinci şi cu trăistuţă pentru cărţi. Tatăl meu, fiind salariat, şi-a permis să mă trimită la şcoală cu ghiozdan şi cu sandale. Eu am venit plângând acasă şi am spus că vreau opinci şi traistă la fel cum au toţi colegii mei din clasă. Împreună cu fratele meu a făcut o pereche de opinci și mi-a rămas întipărit în minte cum au fost făcute. Mai întâi a fost dorinţa de a le purta, apoi de a le confecţiona. Acum fiind pensionar şi având timp, am scos modelele de opinci din lada de zestre a familie şi am început confecţionarea lor“, îşi începe povestea de opincar Marin Gogălniceanu.

Opincile, cea mai sănătoasă încălţăminte

opinci DSC 0486

Meşterul din Sasca Mică spune că nu este greu de realizat o pereche de opinci, dar durează mai bine de cinci, şase ore. Se croieşte pielea prelucrată, în funcţie de mărimea opincii, stabilindu-se mărimea formei dreptunghiulare a materialului croit. Se înseamnă găurile mici pentru cusut, care trebuie perforate pentru piele tare, şi găurile mai mari prin care trece o cureluşă numită nojiţă, confecţionată tot din piele şi care adună această bucată de piele în jurul piciorului, dându-i formă de încălţăminte. La final se coase opinca. Pe vremuri opincile erau cusute cu fire de păr răsucite, provenite din coada unui cal, dar astăzi este folosită aţa şi sfoara de cizmărie. Deşi pare a fi uşor de cusut o opincă, nu este chiar aşa pentru că trebuie formate încreţiturile opincii, care formează vârful ascuţit. Mai mult durează modelele cu nojiţe sucite în trei sau patru fire din lână neagră de oaie. Opincile se încălţă peste ciorapi de lână sau obiele albe şi sunt cea mai sănătoasă încălţăminte pentru că în ele nu transpiri.

„Şi eu port opinci, nu poţi să faci opinci şi să mergi în pantofi. Opincile sunt foarte sănătoase. Toate organele omului sunt reflectate în talpă. Cu opincile mergând pe pietriş, pe pământ se face un masaj al tălpilor, este acea reflexoterapie prin care se stimulează natural punctele reflexe din talpă, un adevărat «tablou de comandă» pentru activităţile întregului organism. Păcat că unii nu ştiu, iar alţii nu au încredere în medicina tradiţională“, consideră Marin Gogălniceanu.

Pe lângă opincile din piele de bovină, meşterul de pe malul Moldovei confecţionează şi brâie, chimire, materia primă fiind asigurată din materialul pentru confecţionarea opincilor.

Silviu Buculei

Confecţionarea opincilor, pe cale de dispariţie

La Runcul Salvei, în judeţul Bistriţa-Năsăud, o mai putem găsi încă pe ultima opincăreasă din Ardeal. Se numeşte Floarea Cosmi şi, deşi are o vârstă respectabilă, totuşi este căutată tot timpul de cei interesaţi să vadă cum se confecţionează opincile şi, desigur, de cei care vor să cumpere cea mai ecologică încălţăminte din lume.

Îşi continuă meseria şi la 75 de ani

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Silviu BUCULEI
LUMEA SATULUI NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS