reclama youtube lumeasatuluitv
update 22 Mar 2019

Omul cu icoanele de la Bacău

„Omul cu icoanele“, așa este cunoscut Stoian Rodion, un meșter popular ce duce tradiția mai departe prin faptul că face icoane sculptate în lemn, măști, cușme dacice, căciuli hazlii, cojoace, opinci și linguri cu motive populare în satul natal Răcătău, din județul Bacău.

Stoian Rodion se poate numi un om cu suflet mare, care își iubește țara, cultura și neamul. Acesta are un atelier unde croiește cușme hazlii și bundițe de mult timp. În același timp, coase de mână opinci, cojoace și dă formă și viață lemnului. Cu toate că a încercat să ducă un trai decent pe alte meleaguri, nu a putut rezista multă vreme, ne spune acesta. „Am fost plecat ca tot românul în altă parte, dar m-am reîntors cu speranța că voi putea începe o viață nouă. De altfel, cred că un popor care nu are tradiție, credință și pământ nu este popor! Consider că se poate și aici, trebuie doar să vrei să faci ceva, iar orice lucru, cât de mic, trebuie realizat cu dragoste.“

Icoanele sculptate în lemn, darul lui Dumnezeu

omul cu icoanele c

Meșterul popular face parte dintr-o familie cu cinci frați, crescuți modest și cu credință în Dumnezeu, care s-a învățat cu darul meșteșugului încă de mic copil. „Pasiunea și dragul de tradiții le am de mic copil, de când îmi confecționam singur biciul, toba, capra, măștile și steaua. În aceea perioadă, pentru a-mi procura cele necesare, făceam eforturi peste putința vârstei mele. Tot atunci trebuia să învăț carte, să am grijă de animalele din curte și de frații mei, pentru că eu eram cel mai mare.

Ușor, ușor anii au trecut, iar după mult timp, respectiv 40 ani de când am plecat din satul natul, am înțeles că noi ca neam trebuie să avem o identitate. Cu toate că viața m-a purtat prin București, unde am avut meseria de dulgher, iar la Letea Bacău am făcut celuloză și hârtie și o perioadă bună de timp, circa 13 ani, am fost plecat după un trai mai bun în Italia, unde am lucrat ca zidar, sudor și grădinar, am poposit tot acasă. În urma unei cumpene cu soția mea, drept mulțumire lui Dumnezeu, în luna august a anului 2015 am făcut prima icoană, după care au urmat realizarea de troițe și cruci. Sunt trei ani de când fac icoane și doi ani de când fac opinci și căciuli. Numărul acestora îl știe numai Dumnezeu, căci eu am șters numărătoarea lor“, își începe povestioara meșterul. Stoian Rodion este absolventul Școlii Populare de Artă din Bacău, la clasa sculptură decorativă, dar despre icoanele și troițele realizate spune că sunt numai darul lui Dumnezeu. „Când sculptez icoane, eu nu mă mai aud, nu mi-e sete, iar la masă merg doar când totul este gata. Dacă ai aprecieri și solicitări, sigur îți vine să mai faci! Știți că o fântână este foarte greu de realizat, dar după ce dai de apă mergi mereu ca să te răcorești, așa mă simt și eu“, a adăugat acesta.

Cojocarul Bacăului face căciuli hazlii

omul cu icoanele b

În schimb, cu opincile a fost mai simplu deoarece le-a realizat din prima sa haină de piele. „Am văzut că lipsesc de pe piață, cu toate că sunt căutate. La diversele târguri prin țară unde merg le realizez în fața copiilor, unde le dau și lecții gratuite. Căciulile le fac după filmul «Amintiri din copilărie», așa cum aveau copiii odată când mergeau la colindat, respectiv căciula lui Păcală și a lui Tândală. Știți cum vine măsurat timpul? După ceas! Dar, dacă nu am starea și energia necesară, nu pot să mă apuc de confecționarea unei icoane, a unei căciuli sau linguri. La expozițiile și târgurile unde sunt invitat le arăt și le demonstrez celor prezenți cum se fac toate aceste minunății, dar din păcate nu am văzut niciun copil prea interesat. Supărarea mea este că nu am copiii lângă mine să îi învăț aceste meșteșuguri“, încheie meșterul popular Stoian Rodion.

Beatrice Alexandra MODIGA

Simboluri rare în meșteșugul lingurilor

Viorel Marian este un cioplitor în lemn foarte priceput din localitatea suceveană Fălticeni. El este prezent la manifestările dedicate meşterilor populari din marile oraşe, dar şi din Capitală la cele două mari târguri organizate la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Târgul de Mărţişor, de Florii şi Târgul de Sfântul Nicolae. Lucrările sale sunt apreciate, fiind achiziţionate fie pentru împodobirea locuinţelor, fie pentru întrebuinţarea lor în treburile gospodăreşti.

De la tâmplar mecanic la meşter popular

Viorel Marian continuă o tradiţie a familiei. Bunicul său din partea tatălui a fost cel mai priceput şi mai solicitat tâmplar din satul Dolhești, județul Suceava, dar Viorel nu a reuşit să înveţe meserie de la acesta pentru că bunicul a murit în cel de-al Doilea Război Mondial. Bunicul dinspre mamă se ocupa cu oieritul şi îşi lucra singur lingurile şi instrumentele pentru stână. Viorel a lucrat şi în industria lemnului timp de 14 ani, iar în 1995, în urma disponibilizărilor făcute de fabrica de mobilă din Fălticeni, pentru a-şi câştiga existenţa, s-a apucat de înnobilat lemnul la sugestia unui bun prieten, tot cioplitor în lemn, profesorul Călin Dănilă. S-a perfecţionat din mers, la început învăţând să dea o nouă viaţă lemnului de la meşterii din urbea de pe Şomuz, iar după ce a acumulat experienţă şi a căpătat încredere că ceea ce face este valoros a luat drumul manifestărilor dedicate meşterilor populari. După primul an de cioplit a fost invitat de Complexul Muzeal „Astra“ din Sibiu la Târgul de Sfânta Mărie, unde a expus cruciuliţe de pus la gât, casete de bijuterii şi piese de mobilier.

Succesul însă l-au adus lingurile de lemn, Viorel Marian remarcându-se în timp prin multitudinea modelelor pe care ştie să le sculpteze.

Locul preferat de lucru este la Muzeul Satului Bucovinean

Pe lângă atelierul de acasă, cel mai bun loc pentru a da o nouă formă unei bucăţi de lemn este Muzeul Satului din vecinătatea Cetăţii de Scaun a lui Ştefan cel Mare de la Suceava.

„S-a întâmplat sau aşa a fost sortit de la început, de când s-a deschis Muzeul Satului Bucovinean, să fiu aşezat în acest loc. În toţi anii, tot aici la piua de sumane din comuna Satu Mare m-am aşezat să lucrez şi să arăt publicului ceea ce fac. Este un loc care mă face să trăiesc o călătorie în timp, sunt în mijlocul satului tradiţional bucovinean, în faţa gospodăriei ţărăneşti, lângă un atelier meşteşugăresc, sunt în locul unde poţi întâlni cele mai multe elemente populare tradiţionale. Lingura de lemn tradiţională, cu simboluri româneşti, și peretele de lemn înnegrit de la piua de sumane unde este expusă, se pun în valoare reciproc. Lingura pe care o fac eu fiind, lucrată în contemporaneitate, în contrast cu construcţia veche, se valorizează reciproc“, ne-a motivat Viorel Marian alegerea acestui loc pentru lucrul lingurilor de lemn.

O lingură de lemn are două părţi: materială şi spirituală

Lingurile de lemn îmbină partea materială, căuşul - cu ajutorul căruia ne hrănim, cu partea spirituală, coada, pe care se pun diverse simboluri, de aceea au şi o valoare mai mare, estetică şi pentru alimentaţie. Pentru a realiza o lingură de lemn, în prima etapă se alege, la dimensiunea dorită, o bucată de lemn uscat, fără noduri, de tei, cireş, prun sau nuc. Întâi se croieşte coada, apoi se formează căuşul care se curăţă de aşchii, se ajustează şi se subţiază coada lingurii până la dimensiunea dorită, după care se desenează modelul dorit şi se începe conturarea formei. Viorel Marian a studiat îndelung „Albumul de crestături în lemn“ al lui Dimitrie Comşa, dar şi alte lucrări de specialitate, a vizitat muzee care expun obiecte tradiţionale ţărăneşti, s-a documentat în teren, dar şi în biblioteci. Creaţiile sale sunt înnobilate cu simboluri tradiţionale precum: soarele rotitor, cocoşul, pomul vieţii, cercul vieţii, vulturul, bufniţa, şarpele, Dragobetele. Fiecare motiv are o anumită semnificaţie, cel mai răspândit fiind simbolul solar aplicat nu doar pe linguri, ci şi pe alte obiecte din gospodăria ţărănească şi care reprezintă divinitatea şi se pune pe obiecte cu scopul de a-l proteja pe cel care folosește obiectul.

Lingura românească cu simbolurile rare, vechi

Sculpturile de pe cozile lingurilor de lemn sunt simboluri. Simbolurile solare reprezentau divinitatea, cocoşul simbolizează speranţa, cântatul cocoşului alungând întunericul, soarele rotitor reprezintă continua trecere a timpului, având 12 raze care reprezintă cele 12 luni ale anului, cercul vieţii, simbol format dintr-o pasăre (aerul), dintr-un şarpe (pământul) şi un peşte (apa), care se mănâncă unul pe celălalt şi astfel viaţa se reia la nesfârşit. Solviorul – călăuză a sufletului pe tărâmul celălalt, vulturul – simbolul puterii, fiind consi­derat împăratul tuturor păsărilor, bufniţa, considerată simbolul înţelepciunii, pentru că ea vede acolo unde ceilalţi nu văd, în întunericul ignoranţei, şarpele, considerat spiritul protector al casei şi familiei şi protejat pentru a nu se abate necazuri asupra celor care se aflau în casa în care trăia, Dragobetele – simbolul iubirii prin cele două păsări aşezate faţă în faţă şi care au ochi doar una pentru cealaltă. Dacă deasupra păsărilor este o bufniţă, cei doi tineri vor fi călăuziţi de înţelepciune, iar dacă este un simbol solar deasupra, îndrăgostiţii vor fi protejaţi de divinitate. Pomul vieţii reprezentat de un brad stilizat, apa care este sursa vieţii reprezentată printr-o o linie ondulată stilizată sunt alte simboluri întâlnite pe lingurile lui Viorel Marian.

Lingura mirilor, folosită o singură dată în viaţă şi transmisă copiilor

„«Lingura îngemănată» sau «lingura mirilor», folosită o singură dată în viaţă, în noaptea nunţii, când mirele şi mireasa mâncau din aceeaşi strachină de lut şi cu aceeaşi lingură grâu fiert, care este simbolul belşugului, m-a determinat să lucrez cu predilecţie linguri. Pe coada lingurii sunt sculptate două păsări dispuse spate în spate, unite de o inimă (în partea superioară), care despică o broască, simbol al răului (în partea inferioară). Această dispunere a simbolurilor sugera, în satul tradiţional, că cei doi miri, uniţi de iubire, luptă ca nişte războinici cu pericolele care pot apărea din toate direcţiile. Semnificaţia era să rămână uniţi şi să se iubească tot restul vieţii ca în noaptea nunţii, după care o păstrau şi o dădeau primului copil care se căsătorea. Era o transmitere a simbolului fidelităţii.

Alte modele căutate de cei care achiziţionează linguri de lemn de la mine sunt coarnele de berbec, simbolul curajului, virilităţii şi fertilităţii, spicul  de grâu, simbolul belşugului. Realizez şi un model de lingură din zona Craiovei, hora păsărilor, care este o multiplicare a simbolului iubirii. Dansul păsărilor apare ca o succesiune de capete de păsări aşezate faţă în faţă, cioc în cioc, sugerând că viaţa poate fi perpetuată doar prin iubire. Prima oară am văzut-o la Muzeul de Etnografie din Craiova. Pentru ca la câteva târguri din zona Olteniei nu am văzut meşteri localnici care să redea această horă, am spus că este păcat să se piardă şi am început să o fac.

Oamenii sunt interesaţi, o parte dintre cei care admiră lingurile făcute de mine recunosc modele de linguri de la bunici sau de la părinţi şi îşi amintesc semnificaţia, mai ales că unele dintre ele erau folosite numai la anumite ocazii. Străinii descoperă cu uimire că avem o cultură cel puţin la fel de valoroasă şi de veche ca a multor popoare din Europa sau de pe alte continente“, ne-a povestit cioplitorul.

A practicat mai multe meserii până să se împrietenească cu lemnul

Viorel Marian s-a născut la Fălticeni pe 25 iunie 1962. A făcut o şcoală profesională de laminorist-trefilator conductori electrici, a fost sondor la prospecţiuni geologice, a lucrat în mină, a fost operator-chimist, apoi a fost tâmplar mecanic 11 ani şi 3 ani mecanic întreţinere maşini de prelucrare a lemnului. Din 1995 a început prietenia cu lemnul şi consideră că „s-ar putea adapta şi la alte ocupaţii, dar nu cu aceeaşi satisfacţie sufletească“.

GALERIE FOTO


 

Silviu Buculei

La Câmpulung Moldovenesc, cea mai mare colecţie de linguri de lemn

Bucovina este locul unde de secole lemnul a fost înnobilat, fiind utilizat pentru obiecte decorative, de uz casnic, locuinţe, mijloace de transport sau obiecte decora­tive. În „Ţara fagilor“, cum au numit austriecii acest ţinut, pe lângă muzee sau case-muzeu unde se găsesc obiecte de lemn, unele cu o vechime de peste 100 de ani, la Câmpulung Moldovenesc, în casa-muzeu a profesorului etnograf Ioan Ţugui, se găseşte cea mai mare colecţie de linguri de lemn din lume, cu peste 5.300 de exponate.

Colecţionarul Ioan Ţugui a adunat linguri din toate zonele ţării şi din întreaga lume, în muzeu găsindu-se exponate din SUA, Japonia, Africa, China, Tanzania, Pakistan, Noua Zeelandă, Mexic şi din toate ţările din Europa. Sunt linguri de diverse mărimi şi forme, realizate din specii diferite de lemn şi având diferite forme.

Grupate câte 10 după diferite criterii, lingurile sunt expuse pe pereţii camerelor, pe holuri, pe tavanele încăperilor, iar în dreptul ferestrelor formează o perdea. De la profesoara Elena Mateescu, nepoata folcloristului Ioan Ţugui, cea care din 1978, de la trecerea la cele veşnice a colecţionarului, se ocupă de acest muzeu, am aflat că lingurile sunt expuse aşa cum le-a lăsat profesorul Ioan Ţugui, fiecare suport de 10 linguri având alăturat un înscris în care sunt precizate denumirea lingurii sau a setului de linguri, locurile de provenienţă şi vechimea lingurilor, iar în unele cazuri posesorul lingurii.

„Sunt expuse linguri simple, pictate şi sculptate, linguri cu caracter utilitar care au fost folosite la stână, în bucătărie şi linguri artizanale, ornamentale. În colecţie există linguri din 130 de esenţe de lemn. De obicei coada este sculptată, găvanul este simplu, pictat şi foarte rar sculptat. Ele sunt aranjate câte 10, după mai multe criterii, cum ar fi anumite teme, zone, motive diferite, esenţa de lemn, pictori, sculptori“, ne-a spus profesoara Elena Mateescu.

Povestea lingurii de lemn

La început sunt prezentate uneltele cu ajutorul cărora se execută o lingură, apoi urmează principalele faze de lucru ale lingurii de lemn. Expoziţia propriu-zisă începe cu lingurile simple, scrijelite, linguri din diferite esenţe de lemn, linguri cu motive geometrice, cu motive astrale, cu motive vegetale, cu motive naturale şi stilizate, linguri cu motive din viaţa animalelor, linguri cu motive antropomorfe, linguri cu chipuri de oameni, linguri cu diferite steme, embleme, blazoane şi figuri istorice, începând cu Decebal şi Traian, linguri cu alte forme şi elemente decorative, linguri întrebuinţate la diferite obiceiuri tradiţionale şi evenimente din viaţa oamenilor, linguri care amintesc de evenimente rare şi deosebite în importante localităţi, linguri care aduc în atenţie arbori seculari şi istorici. Sunt şi linguri curiozităţi, cum ar fi de exemplu lingurile cu clopoţei, lingurile calicilor, dar şi linguri aşezate după zona geografică de provenienţă, linguri pe care sunt pictate celebrele mănăstiri din Moldova, linguri cu elemente de costume naţionale din diverse zone, linguri după numele unor meşteri amatori şi de profesie, linguri de la diferite naţionalităţi conlocuitoare, linguri din alte ţări, linguri cu furculiţă sau cu cuţit într-un singur corp, linguroaie şi polonice pentru stâne şi gospodării mari, vase şi obiecte de la stână. Etichetele care însoţesc fiecare lingură sunt scrise chiar de colecţionar.

Exponate cu înscrisuri hazlii

Unele linguri folosite la diferite obiceiuri şi unele momente importante din viaţa omului sunt cu înscrisuri hazlii şi au forme care le caracterizează, cum ar fi „lingura cu clopoţei“ pentru acei bărbaţi a căror femei sunt „cicălitoare şi gălăgioase“, care este o lingură cu inele sau verigi şi atunci când mănâncă soţul scutură din lingură pentru a-şi anunţa soţia să tacă. „Lingura calicilor“ este o lingură mai plată, să se mănânce cu economie, „lingura logodiţilor“, „lingura căsătoriţilor“, „lingura mirilor“, lingura „din zestrea miresei“, lingura pentru încondeierea ouălor, lingura „la pomenirea morţilor“.

Dintre lingurile utilizate în gospodărie, atrag atenţia lingurile ciobăneşti din care se distinge lingura pentru grosciorit la stână, lingurile casnice din care face parte şi lingura pentru fructe de pădure, dar şi lingurile pescarilor, cum ar fi lingura pentru alesul icrelor.

Linguri folosite de diverse personalităţi

Această colecţie unică, inclusă în Ghidul naţional al colecţionarilor şi în patrimoniul cultural naţional, cuprinde şi câteva linguri cu mărgele, cum ar fi lingurile cu mărgele de argint şi aramă sau lingurile cu încrustaţii de mărgele, dar şi linguri din soiuri de lemn exotic, cum ar fi lemnul de ginko biloba sau specii care cresc şi la noi in ţară, cum ar fi lemnul de magnolie, mahon, nuc american, palisandru, smochin sau tuia gigantică. Lingurile exotice provin din ţări printre care se numără Japonia, China, Noua Zeelandă, Pakistan, Mexic, o mare parte dintre ele fiind trimise de turiştii care au vizitat colecţia sau în urma schimburilor făcute cu alţi pasionaţi de astfel de colecţii. Colecţia include şi câteva linguri folosite de personalităţi, precum cea folosită de împărăteasa Maria Tereza, când Bucovina era sub ocupaţie austro-ungară sau mai recente, cum ar fi cele utilizate de Mihail Kogălniceanu sau Mihail Sadoveanu.

„Colecţia se află în casa familiei Ioan şi Elisabeta Ţugui, iar aranjamentul aparţine colecţionarului. Noi am păstrat aranjamentul care a fost iniţial. Cei mai mulţi vizitatori sunt în lunile iulie şi august, casa-muzeu fiind introdusă în circuitul turistic. Colecţia figurează în ghidul internaţional încă de pe vremea când trăia colecţionarul. El a înscris această colecţie în ghidul internaţional, fiind cunoscută în foarte multe ţări din lume. De-a lungul timpului a fost vizitată de turişti din aproape toate ţările lumii“, a precizat Elena Mateescu.

„Am păstrat nota de etnografie specifică Bucovinei“

De la nepoata colecţionarului, Elena Mateescu, şi de la soţul ei, Ioan, am aflat că nu este uşor să întreţii o astfel de colecţie.

„Este o muncă foarte grea, dar dacă vrei poţi. Important este că această colecţie a ajuns pe mâini bune, este adăpostită într-un singur loc, multe colecţii foarte valoroase distrugându-se pentru că nu au ajuns acolo unde trebuie sau pe mâna unor oameni iubitori de artă sau de frumos.

Vin aici şi copii şi vârstnici. Este plăcut să vezi că există copii care apreciază şi care sunt interesaţi de vizitarea acestei colecţii. De altfel, toţi vizitatorii care ne-au călcat pragul casei pleacă cu o impresie foarte plăcută pentru că nu îţi poţi imagina ce reprezintă o lingură, câte varietăţi şi câte modele pot exista. De obicei lingura este sculptată dintr-un lemn mai moale, nu din esenţele care sunt prezentate în colecţie, dar Ioan Ţugui s-a gândit să prezinte diferite esenţe de lemn, chiar lemn exotic. Aceasta a fost ideea colecţionarului, am păstrat aranjamentul pentru că este normal să respecţi munca celui care a realizat această colecţie. Am încercat să păstrăm şi nota de etnografie specifică Bucovinei“, ne-a declarat Elena Mateescu.

Toţi cei care ajung în Câmpulung Moldovenesc sunt invitaţi să facă un popas într-un loc mai puţin obişnuit, în care vor afla poveşti „spuse“ de lingurile de lemn.

Silviu Buculei

Abonează-te la acest feed RSS