Lumea Satului

Lumea Satului

Friza, rasa de oi specializată pe producția de lapte, a fost alegerea tinerei Ana-Maria Lupașcu din Pochidia, județul Vaslui. În urmă cu patru ani, tânăra a cumpărat primele exemplare de rasă pură. După 20 de ani petrecuți în Italia, crescătoarei nu i-a fost frică să investească în plină pandemie într-o rasă nouă, mai pretențioasă, și să ducă mai departe moștenirea de suflet a familiei, ferma de animale.

După 20 de ani petrecuți în Italia, se întoarce acasă...

„În anul 2020 am înființat această fermă. După o viață petrecută în Italia, am hotărât să mă întorc în România și să-mi ajut părinții la bătrânețe. Tot atunci am decis să preiau activitatea tatălui meu. Acesta, din motive de sănătate, nu putea să continue, așa că am decis să-l pot face fericit, iar atât timp cât el va mai fi lângă mine, eu voi lupta din răsputeri să-l ajut. În afară de perioada petrecută în Italia, în jur de 20 de ani, de când m-am născut am fost mereu lângă oi cu părinții mei și de asta probabil mi-a rămas această pasiune“, ne spune Ana-Maria Lupașcu.

Oile pe care le-a preluat de la tatăl său erau rasa Țigaie, dar din primul an de când a preluat ferma a hotărât să schimbe rasa de animale și a ales Friza, o rasă germană de lapte. Rasa de ovine Friza este pentru sectorul de creștere a ovinelor echivalentul rasei Holstein la bovine, adică este rasa apreciată ca având cea mai bună producție de lapte. Oaia Friză nu este încă foarte răspândită la noi în țară, dar câștigă teren mai ales în rândul crescătorilor cu efective reduse, care doresc randament maxim de la animale.

„Despre sistemul de furajare putem spune că pentru alimentație colaborăm cu un veterinar care ne pregătește rețeta cea mai potrivită pentru o dietă echilibrată de vitamine și proteine. Ne vindem produsele de acasă sau livrăm la domiciliu. Ce produse? Caș clasic, urdă clasică, telemea, caș măturat până în 12 luni, cu respectarea strictă a rețetei italienești“, specifică aceasta.

Este foarte greu de dat sfaturi, dar cine vrea să se apuce de zootehnie trebuie să se gândească bine înainte de a-și dori să facă ceva, nu este deloc ușor, de la birocrație, disponibilitate financiară în primii 3 ani și multe altele, punctează Ana-Maria Lupașcu.

„Legat de costuri, încă nu am curajul să fac o socoteală! O fac numai  din pasiune, nu pentru bani. Rezultate pozitive am avut chiar de anul trecut, iar în acest an sper să văd luminița de la capătul tunelului. Pe viitor îmi doresc perfecționarea rasei și a produselor și să ajung la un nivel calitativ ridicat. În acest moment este foarte greu să prevăd ceva pe termen lung, din cauza forței de muncă și a neprevăzutului care are loc permanent.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Cel mai nou produs în familia Apisrom de la Vaslui, unul dintre principalii procesatori de miere de albine din România, este berea. Astfel, producția de bere din Regiunea Moldovei va fi revitalizată de Dumitru Răscanu. Creativ, harnic și neînfricat, antreprenorul vasluian a pus la bătaie 300.000 de euro ca să deschidă o fabrică de bere artizanală cu șapte sortimente de bere. În curând își va deschide porțile și va produce 12 tone de bere/lună.

Berea este un produs de larg consum

Alături de Dumitru Răscanu am făcut turul fabricii și am degustat mai multe sortimente de bere, printre care și cea cu miere de albine, și am aflat ce l-a ambiționat pe acesta să treacă de la mierea de albine la bere, ce costuri a suportat și cum arată fabrica care deja a făcut prima șarjă de bere. Începută de anul trecut, fabrica este un concept de la una dintre cele mai mari companii din lume, respectiv o companie chinezească, cu foarte multă tradiție.

„Chinezii au peste 80 de fabrici instalate în Europa și foarte multe în Asia, America, Australia. Fabrica dispune de tehnologie de ultim moment, este ultraperformantă, iar întreaga parte de clădire a ajuns să coste undeva la 300.000 de euro. Ne aflăm în prima fabrică de bere artizanală din județul Vaslui, unde deja am pus la punct vreo șapte rețete pe care le preparăm, de la bere belgiană, la bere blondă, bere arămie și bere neagră, diferite rețete pentru cele patru tipuri deocamdată. În total avem șapte rețete depuse spre aprobare, urmând să mai dezvoltăm și alte tipuri de bere. Am ales să investesc într-o astfel de fabrică pentru că mi s-a părut extrem de provocator pentru consumul oamenilor. Am observat că în general oamenii și-au rafinat orientarea de consum și așteaptă noi produse, în primul rând mai naturale, mai corecte din punctul de vedere al rețetei și da, berea este un produs de larg consum“, specifică Dumitru Răscanu.

bere artizanala Vaslui Apisrom

Capacitatea de producție este de 8 până la 10 tone/lună

Antreprenorul vasluian specifică că de mai mult de un an de zile se chinuie să autorizeze fabrica de bere.

„Din punct de vedere tehnic suntem foarte pregătiți, însă autorizarea circuitului este extrem de dificilă, ne chinuim mai mult de 12 luni cu autorizările. Noi o să avem un portofoliu de șapte tipuri de bere, dar fiecare trebuie autorizată individual și de asta procesul durează. În schimb, cred că peste câteva luni o să fim prezenți pe piață cu cele șapte sortimente pe care ni le dorim. Capacitatea de producție este de 8 până la 10 tone/lună, deja am dat comandă de noi tancuri de fermentare și o să creștem undeva la 12 tone/lună.“

Prima șarjă de bere produsă, berea cu miere de albine

Pentru a ne convinge că totul este nou-nouț, am mers în fabrica de la Vaslui și am aflat despre procesul tehnologic pe care vasluianul ni l-a spus pas cu pas. Așa am aflat și de prima șarjă de bere cu miere de albine.

„Ne aflăm în sala de materii prime. În aceste butoaie sunt sacii cu malț, fie că sunt malțuri obișnuite, fie că sunt malțuri speciale pentru cele trei tipuri principale de bere pe care le producem. Malțul din saci se cântărește după rețete care sunt deja înregistrate și se urcă în moară, în vederea măcinării lor. Din moară o să plece în buncărul de stocare și după intră în prepararea propriu-zisă a berii. Cerealele intră în buncărul de cereale, urmând ca aici să preparăm mustul de bere, care mai târziu intră în fermentatoare și, în aproximativ 30 de zile, berea este gata, ajunge la maturitate completă. În general, producem șarje de aproximativ 1.000 de litri de bere. Sunt anumite reguli, o anumită tehnologie prin care se respectă modul de dozare și de preparare a mustului; mustul respectiv, după preparare, intră într-o zonă de fierbere și, timp de aproximativ o oră, se fierbe, urmând după asta să fie răcit și când ajunge la 30 grade îl urcăm în aceste fermentatoare și stă timp de 28 până la 30 de zile, după care ajunge la maturitate completă. Cu siguranță va fi pe placul consumatorului pentru că știm ce le place oamenilor, știm să facem bere și cu siguranță vom face o bere specială pentru că ingredientele sunt speciale. Avem bere îmbuteliată și aceasta are și un conținut mic de miere, crescând gradul alcoolic și nefiind necesară pasteurizarea ei. Așadar, este o bere 100% artizanală, nepasteurizată, nefiltrată. În modul acesta de ambalare este prima șarjă de bere pe care o producem, absolut o noutate“, mai adaugă producătorul din Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Printre activităţile importante ale silvicultorilor suceveni se numără şi cea privind regenerarea pădurilor, un proces esenţial pentru continuitatea acestora, în vederea menţinerii echilibrului ecologic şi a biodiversităţii.

În anul 2024, Direcţia Silvică Suceava are programat pentru lucrările de regenerare a pădurilor în fondul forestier de stat o suprafaţă de 1336,69 ha, din care regenerări naturale 671,75 ha şi împăduriri integrale 768,17 ha.

Concomitent cu lucrările de instalare a noilor regenerări se vor efectua şi lucrările de completări curente în plantaţiile cu reuşită provizorie pe o suprafaţă de 286,67 ha şi lucrări de refaceri ale plantaţiilor afectate de calamităţi pe alte 0,64 ha.

În fondul forestier privat cu contracte de administrare şi servicii silvice, Direcţia Silvică Suceava a luat măsurile necesare în vederea efectuării unor lucrări de regenerare pe o suprafaţă de 125,12 ha, din care regenerări naturale 21,89 ha şi împăduriri integrale pe 103,23 ha.

Conform reprezentanților Direcţiei Silvice Suceava, pentru împădurirea suprafeţei propuse în fond forestier de stat se vor utiliza 3.956.950 puieţi, din care 80% puieţi de răşinoase (ponderea cea mai mare o are molidul, apoi brad, larice, pin silvestru) şi 20% puieţi foioase (gorun, stejar, fag, paltin de munte, tei, cireş). Pentru împădurirea suprafeţelor propuse în fond forestier privat cu contracte de administrare şi servicii silvice se vor utiliza 520.000 puieţi răşinoase (ponderea cea mai mare o are molidul, apoi larice, pin silvestru, brad). Puieţii sunt asiguraţi din pepinierele proprii ale Direcției Silvice Suceava, în ceea ce priveşte puieţii de răşinoase, iar pentru puieţii de foioase necesarul este asigurat şi prin transfer de la alte direcţii silvice. Pentru asigurarea necesarului anual de puieţi, Direcţia Silvică Suceava dispune de 31 de solarii, în care se produc puieţi de molid, larice şi pin silvestru, respectiv 82 de pepiniere permanente.

Pepiniera Silvică Centrală Salcea produce anual 800.000 bucăți puieţi forestieri

În primăvara anului 2024 se vor înfiinţa culturi prin repicaj cu puieţi de răşinoase, proveniţi din solariile proprii, pe 399 ari (371 ari molid, 24 ari larice, 4 ari pin silvestru), iar pentru reinstalarea culturilor pe suprafaţa de 3.920 mp solarii, sămânţa necesară a fost recoltată din rezervaţii de seminţe şi conservată corespunzător de către subunităţile Direcţiei Silvice Suceava.

Unul din cei mai mari producători de puieţi din cadrul Direcţiei Silvice Suceava este Pepiniera Silvică Centrală Salcea, unde anual se produc aproximativ 800 mii buc. puieţi forestieri – în special foioase (stejar, gorun, fag, paltin de munte, frasin, tei, cireş, diverse specii de plop etc.) şi 374 specii, subspecii şi varietăţi de puieţi ornamentali, plante, flori şi gazon. Pentru eficientizarea activităţii din această pepinieră a fost întocmit şi aprobat proiectul PNRR – „Modernizarea şi retehnologizarea Pepinierei Silvice Salcea – Ocolul Silvic Adâncata“ în valoare totală de 9.064.668,55 lei, din care contribuţia de finanţare PNRR este de 6.345.267,985 lei.

În cadrul aceluiaşi pilon „Tranziţia Verde“ a fost aprobat încă un proiect, de această dată pentru o pepinieră care produce specii de răşinoase. „Modernizarea şi retehnologizarea Pepinierei Silvice Prisaca Dornei – Ocolul Silvic Vama“ în valoare totală de 2.369.873,82 lei, din care contribuţia de finanţare PNRR este de 1.785. 884,607 lei.

În ultimii 5 ani, Direcţia Silvică Suceava a împădurit 4.864 ha în fond forestier de stat, în medie 973 ha pe an şi 905 ha în fond forestier privat administrat şi cu contracte de prestări servicii, în medie 181 ha pe an. Suprafaţa totală regenerată în această perioadă este de 9.583 ha în fondul forestier de stat şi 1.192 ha în fond forestier privat administrat şi cu contracte de prestări servicii.

„O componentă importantă şi tradiţională a activităţii noastre din această perioadă o reprezintă susţinerea acţiunilor promovate de societatea civilă pentru dezvoltarea conştiinţei forestiere, în direcţia apărării şi conservării fondului forestier, a cultivării respectului pentru pădure în societatea actuală. Astfel se vor organiza acţiuni prilejuite de luna plantării arborilor la care vor participa voluntari din toate mediile, iar pentru punerea în circuitul silvic a unor suprafeţe de teren care sunt afectate de diferite forme de degradare, precum şi a suprafeţelor de teren agricol care şi-au pierdut capacitatea de producţie, s-au făcut şi se vor face sponsorizări cu puieţi de salcâm“, ne-a informat Direcţia Silvică Suceava.

Peste 60 de ani de experiență în producția de puieți forestieri și de arbori și arbuști ornamentali

Pepiniera Silvică Salcea, subunitate din cadrul Direcției Silvice Suceava, a fost înființată și autorizată din 1962 ca pepinieră silvică și dendrologică. Pepiniera este situată pe lunca râului Suceava, având o suprafață de 54,09 ha, pe care se produc puieți forestieri (stejar, gorun, salcâm, frasin, paltin de munte, plop, salcie), dar și peste 300 de specii diferite de arbori și arbuști ornamentali, liane, specii erbacee, rulouri de gazon și arbuști fructiferi.

Speciile de arbori și arbuști ornamentali produși în Pepiniera Silvică Salcea sunt perfect aclimatizate la condițiile pedoclimatice, în special la zona 6 (de la -23,3°C până la -17,8°C), din cele 11 zone climatice de rezistență a plantelor la frig. Fiecare arbore din ofertă este atent îngrijit, astfel încât în grădini și parcuri să ajungă cele mai bune produse.

În fiecare an sunt adăugate specii și varietăți noi de arbori și arbuști ornamentali, toate speciile noi fiind în prealabil testate în privința rezistenței la condițiile climatice cel puțin doi ani înainte de a fi comercializate.

Silviu BUCULEI

Atinsă de bogăția apelor Oceanului Atlantic, dar și a celui Indian, stat multietnic cu numeroase tradiții și culturi, cu unsprezece limbi recunoscute oficial, diferite religii, Africa de Sud este una dintre țările africane ce rămâne mereu axată pe conservarea rezervațiilor naturale, a parcurilor naționale, drept exemplu fiind Johannesburg, orașul în care numărul de parcuri depășește cifra 600, locul unde există cea mai mare pădure urbană din lume.

Cape Town

L-am regăsit între briza mării și bătaia vântului munților, copleșit de o frumusețe demnă de poveștile ireale, gata să-ți acopere toate simțurile curmate de umbre mai puțin optimiste, Cape Town este Orașul mamă, cea mai veche regiune urbană din Western Cape. Al doilea oraș ca mărime din Africa de Sud, Cape Town numără aproape patru milioane de locuitori și a fost nominalizat ca cel mai bun loc de vizitat din lume de revista The New York Times în anul 2014; portul său din Golful Table este unul dintre cele mai aglomerate de pe mapamond.

Zona a fost presărată cu momente extreme de-a lungul timpului, perioade de secetă ce au pus în antiteză destine, în care bogații foloseau piscinele, iar săracii stăteau cu gălețile atârnate ca să vină apa din cer. Cu rămășițe ce datează de mai bine de 15.000 de ani descoperite în Peștera Peers, Capul Furtunilor, așa cum a fost numit de exploratorul portughez Bartolomeo Diaz sau Capul Bunei Speranțe, descris fiind în acest fel de Ioan al II-lea al Portugaliei, Cape Town este pământul pe care strămoșii lui Nelson Mandela, primul șef de stat negru al țării ales prin vot democratic, cel care a luat Premiul Nobel pentru Pace, făceau comerț cu fier și tutun, iar azi înflorește ca un pom al vieții din toate încheieturile sale.

Plajele din Cape Town de pe Coasta Atlanticului sunt o binecuvântare pentru suflet, ele aduc liniștea, contemplarea cu surâsul valurilor privite de sus de către solemnitatea munților; între acest duet îmbietor sufletul oricui privește îngenunchează, căci odată tras aerul prezent aici către inimă, te vindeci negreșit.

Ca o barză către cer, așa își înalță aripile faimoasa telecabină care te duce până-n susul Muntelui Masă (Table Mountain), una dintre noile minuni ale lumii ce face parte din Parcul Național Table Mountain. M-am așezat, închipuindu-mă un vultur pleșuv, pe una dintre miile de stânci care mai de care colorate după soare ce stau așezate pe întinsul platou de 3 km. Magnificul Cape Town se deschide în fața ochilor într-un sublim tablou viu, ale cărui personaje rostesc într-un dinamism clar dorința de viață. De aici de deasupra lumii iarba și florile privesc alături de mine perla ce s-a așezat calmă la picioarele noastre și pe care o voi dezvălui îndeaproape doar pe ea într-o altă poveste.

Gansbaai

Fondat în anul 1881 după spusele localnicilor, Gansbaai este orășelul unde tânărul Johannes Cornelis Wessels a remarcat potențialul acestei zone de pescuit și a decis să rămână, încurajându-i astfel și pe alții să i se alăture. Denumirea locului vine de la o colonie de gâște egiptene ce stăteau în preajma portului; multă vreme acest loc a fost doar un sătuc de pescari din cauza localizării izolate.

Orașul a înflorit după 1900, atunci când a fost ridicată o fabrică pentru procesarea ficatului ce a folosit mai ales în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu ajutorul lui Johannes Barnard, aici a fost fondată prima coperativă de pescuit din Africa de Sud și a fost ridicată si o fabrică de făină de pește. Industria de pescuit și turismul au făcut ca Gansbaai să fie tot mai căutat. Rechinul alb din apele de suprafață de coastă și balena dreaptă de pe țărmurile stâncoase au atras echipe de cercetători din întreaga lume pentru a descoperi și studia îndeaproape aceste specii. În Gansbaai are loc anual Festivalul Reforest Fest, ce se desfășoară în Pădurea Platbos, pădurea indigenă din Africa de Sud din cel mai sudic punct, unde participanții se concentrează pe teme privind conservarea ecosistemului și diverse acțiuni despre mediul înconjurător.

În largul coastei Gansbaai te întâmpină frumoasa Insulă Dyer, folosită pentru reproducerea pinguinului din Africa de Sud (Pinguinul Jackass) ce se află pe cale de dispariție.

Insula focilor din False Bay a fost martora sacrificării fără rațiune a focilor timp de trei secole; acestea erau prinse în plase de către navigatorii ce le trăgeau pe frânghii până la bărci, apoi li se recoltau pielea, carnea și uleiul. Se pare că acest traseu pe unde era răspândit parfumul uleios și grăsimea, dar și reproducerea de pe Geyser Rock din Cape a celor aproximativ 60.000 de foci au atras Marele Rechin Alb. Las privirea să se plece către culoarea tourcuaz amestecată melodios cu sunetele focilor jucăușe, apoi mi-o ridic către depărtări înspre stâncile spectaculoase din De Kelders, unde plajele cu nisip alb de pe Pearly Beach dăruiesc uimitor palpitația observării unice a balenelor din acestă lume.

În următoarea parte ne plimbăm printre rândurile pitorescului oraș-port Hermanus, vom admira elefanții din Parcul Național Addo Elephant și vom simți adrenalina salturilor de la Bloukrans Bridge Bungy, cel mai înalt pod comercial bungee jumping din Africa.

Aurora GRIGORE

Fitofarmaciștii sunt cei supranumiți „medicii plantelor“. De fapt, o combinație între medici și farmaciști pentru plante. Cei despre care vorbim sunt doi tineri antreprenori care consideră că produsele pentru protecția plantelor sunt practic medicamente echilibrate.

Primul dintre ei este Daniel Theodor. Acesta administrează o fitofarmacie în zona Negrești, mai exact în satul Siliștea, comuna Todirești, fiind deschisă de familia sa în urmă cu aproxiamtiv 15 ani. Tânărul vasluian are 22 de ani și este absolvent al Facultății de Horticultură din Iași.

Dezvoltare sustenabilă a agriculturii din județ

Tânărul inginer horticol consideră că a investi într-un business precum o fitofarmacie reprezintă, de fapt, una din cele mai importante legături între fermieri și companiile producătoare de inputuri pentru agricultură.

Fiind din Vaslui, după ce anul trecut a absolvit studiile superioare, tânărul de 22 de ani a revenit acasă, unde va contribui la dezvoltarea sustenabilă a agriculturii din județ și la conservarea mediului înconjurător, prin intermediul fitofarmaciei pe care o administează împreună cu familia.

De altfel, așa cum am specificat de la început, fitofarmacia este a familiei lui, mama și tatăl fiind primii care au accesat să intre în domeniu protecției plantelor, iar fiul lor s-a decis să urmeze același drum.

„Am studiat în orașul Negrești, la Liceul Tehnologic „Nicolae Iorga“ și încă de mic am fost pasionat de natură și plante, fiind inspirat și de către începuturile bussines-ului părinților mei, ambii ingineri, absolvenți ai Universității de Științele Vieții «Ion Ionescu de la Brad» din Iași. Ei sunt cei care m-au încurajat să lucrez în domeniul fitofarmaceutic și au contribuit la succesul afacerii noastre“, a adăugat Daniel Theodor.

Pentru că administrarea unei fitofarmacii implică gestionarea stocului de produse fitosanitare (pesticide, fungicide, insecticide), a îngrășămintelor și a semințelor, precum și consilierea clienților cu privire la produsele potrivite pentru problemele plantelor bolnave, Daniel Theodor a decis să se perfecționeze urmând masterul „Producerea semințelor și materialului săditor horticol“ (PSMSH), în cadrul aceleiași facultăți.

„Împreună cu părinții mei administrăm o fitofarmacie. Ei sunt cei care m-au încurajat să lucrez în acest domeniu și au contribuit la succesul afacerii noastre. Le sunt recunoscător pentru sprijinul lor necondiționat și pentru toate sfaturile pe care mi le-au dat. Astfel, am reușit să continui tradiția familiei și să dezvolt afacerea în continuare. Într-un astfel de business este important să se țină evidența stocurilor, a vânzărilor și a termenului de expirare a produselor pentru a asigura un management eficient al lanțului de aprovizionare“, adaugă tânărul inginer horticol.

Management eficient al lanțului de aprovizionare

Investiția inițială în deschiderea unei fitofarmacii poate fi destul de mare, deoarece este necesară achiziția unui stoc adecvat de produse fitosanitare, îngrășăminte, semințe și echipamente necesare în activitatea de consultanță, mai adaugă tânărul.

„Un avantaj major al administrării unei fitofarmacii este diversificarea domeniului de activitate. Fitofarmacia este un magazin cu semințe de legume, soiuri și hibrizi, semințe de flori și plante aromatice, pesticide și îngrășăminte, precum și modul de utilizare a produselor în agricultură. Un avantaj major al administrării unei fitofarmacii este diversificarea domeniului de activitate. Odată cu creșterea interesului pentru produsele ecologice și pentru protecția mediului înconjurător, o fitofarmacie modernă poate oferi în plus servicii de consultanță în agricultura ecologică, de promovare a practicilor agricole sustenabile și de informare a fermierilor cu privire la noile reglementări și tendințe în domeniu“, a precizat ing. horticol Daniel Theodor Cioată.

Tânărul din Vaslui este pasionat de plante, mediu și agricultură

Daniel Theodor spune că are un întreg arsenal de cunoștințe în ingineria genetică, chimie și biologie.

„Horticultura joacă un rol crucial în asigurarea securității alimentare a populației mondiale, dar și în conservarea biodiversității și protejarea mediului înconjurător. Prin intermediul horticulturii se pot îmbunătăți producțiile agricole, se pot dezvolta soiuri de plante rezistente la condițiile de mediu schimbătoare și se pot promova practici agricole durabile. Alegerea mea de a studia și de a lucra în acest domeniu este determinată de dorința de a contribui la dezvoltarea sustenabilă a agriculturii și la conservarea mediului înconjurător. Recomand acest domeniu al fitofarmaciei deoarece este unul fascinant, care combină un întreg arsenal de cunostințe în ingineria genetică, chimie și biologie, pentru a dezvolta soluții inovative în protejarea plantelor împotriva bolilor și dăunătorilor. Este un domeniu vital pentru o agricultură sustenabilă și oferă oportunități interesante și profitabile pentru cei pasionați de știință și natură. Consider că în orice domeniu poți ieși învingător dacă pui suflet și ești îndrăgostit de ceea ce faci“, ne-a mai comunicat ing. horticol Daniel Theodor Cioată.

Business fitofarmaceutic din fonduri proprii

Investiția inițială în deschiderea unei fitofarmacii poate fi destul de mare, deoarece este necesară achiziția unui stoc adecvat de produse fitosanitare, îngrășăminte, semințe și echipamente necesare în activitatea de consultanță, mai adaugă Daniel.

„Este important să se ia în considerare și costurile legate de închirierea sau achiziționarea spațiului, amenajarea acestuia conform normelor legale și de siguranță, precum și costurile de promovare și marketing.“

Servicii de consultanță în agricultură ecologică

În ceea ce privește sursele de finanțare, înființarea unei fitofarmacii poate fi realizată fie din fonduri proprii, așa cum au procedat și părinții lui Daniel, fie prin atragerea unor investitori sau accesarea unor fonduri europene, destinate dezvoltării activităților agricole și de protecție a mediului înconjurător.

„Un avantaj major al administrării unei fitofarmacii este diversificarea domeniului de activitate. Odată cu creșterea interesului pentru produsele ecologice și pentru protecția mediului înconjurător, o fitofarmacie modernă poate oferi în plus servicii de consultanță în agricultură ecologică, de promovare a practicilor agricole sustenabile și de informare a fermierilor cu privire la noile reglementări și tendințe din domeniu. Astfel, posibilitățile de extindere a afacerii și de diversificare a veniturilor sunt multiple în acest domeniu“, mai specifică ing. horticol Daniel Theodor Cioată.

Fitofarmacia Micului Fermier din Iași

O altă tânără fitofarmacistă este Diana Bulgaru, în vârstă de 28 ani, din localitatea Pâhnești, județul Vaslui. În anul 2018 a absolvit Facultatea de Agricultură din Iași, iar în 2020 masterul în Tehnologii Agricole Moderne din cadrul aceleiași instituții. Din dorința de a fi cât mai aproape de clienți, pe baza cunoștințelor acumulate în timpul facultății și a experienței dobândite de-a lungul timpului, în care a activat în domeniul fitofarmaciilor, în anul 2023 a hotărât să pună bazele Fitofarmaciei Micului Fermier în Iași.

„A fost o investiție din fonduri proprii, costisitoare, având în vedere obținerea tuturor autorizațiilor din punct de vedere legal și achiziționarea stocurilor de pesticide, semințe, îngrășăminte și material săditor. Activitatea în domeniul fitofarmaceutic este una complexă, ce implică atât consilierea clienților privind folosirea produselor de protecția plantelor pentru fiecare problemă întâlnită, cât și un management eficient. Am ales acest domeniu din pasiune pentru plante, dar și datorită faptului că este de viitor, iar fără agricultură nu am putea exista. Recomand cu încredere acest domeniu deoarece în fiecare zi ai parte de noi provocări și ești într-o continuă nevoie de perfecționare. Este un domeniu în care, prin pasiune, muncă, sacrificiu, implicare și seriozitate se obțin rezultate formidabile“, încheie inginerul agronom Diana Bulgaru.

Beatrice Alexandra MODIGA

■ Rotitul cocoșului de munte, unul dintre cele mai spectaculoase ritualuri nupțiale, are loc în lunile aprilie și mai, în funcție de climă și altitudine, în perioada de împerechere.

■ Dansul nupțial cuprinde un ansamblu unic de mișcări și sunete, pentru a atrage femelele și a se impune în fața masculilor rivali. Cocoșii de munte cântă și se rotesc în vetrele lor, își desfac cozile în formă de evantai și fac salturi de până la 3 metri.

■ Cocoșul de munte, Tetrao urogallus, este o specie caracteristică zonelor de pădure de conifere, dense, înalte şi întunecate, dar care au şi luminişuri. Lungimea corpului este de până la 90 de centimetri, iar anvergura aripilor este de până la 125 cm. Cocoșul de munte poate fi recunoscut după talia mare, gâtul şi coada lungi şi penajul închis.

■ Parcul Național Munții Rodnei, unul din cele 22 de parcuri naționale și naturale administrate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, este al doilea parc național din țară ca suprafață, cu peste 47.000 de hectare, fiind situat în partea de nord a țării, în județele Maramureș și Bistrița-Năsăud.

Acesta cuprinde o parte a Munților Rodnei și are o faună bogată, între care se regăsesc capra neagră, cerbul carpatin, căpriorul, mistrețul, ursul, lupul, râsul, marmota, bursucul, jderul de copac, cocoșul de mesteacăn, cocoșul de munte sau acvila de munte.

Sursa: Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA – Parcul Național Munții Rodnei, autori: Septimiu Biso și Flaviu Lupșan.

La poalele Munților Baiului și Grohotișului, unde curge lin râul Doftana, glasul duios al frunzelor murmură și azi înscrisurile de valoare ale trecutului păstrate pe acest podium sfânt, unde adesea creștinii calcă pragul îngeresc, Mănăstirea Brebu.

Arta românească a secolului al XVII-lea impresionează prin această comoară medievală din perioada domniei lui Matei Basarab, ce s-a menținut de-a lungul timpului, astfel biserica mănăstirii, turnul de acces, zidul de incintă, chiliile și restul anexelor însoțesc pelerinii alături de melancolia din jur.

Ridicată în plan triconic, impunătoarea biserică a mănăstirii cu trei turle poartă hramul Arhanghelilor Mihail și Gavriil. Simplitatea ce se transmite dintre zidurile atât de groase aduc cu sine iubirea cărămizilor arse față de semeni și, totodată, credința pietrelor adunată din ruga nesfârșită. Firidele și brâul din piatră, chenarele decorative ale ferestrelor și ușilor dau o notă de distincție, amintind de stilul gotic târziu moldovenesc. La interior picturile datează din anii 1800, unele fiind reîmprospătate la începutul lui 1900 de pictorul Sava Henția, ce l-a avut ca profesor de remarcabilul Gheorghe Tăttărescu.

Înalt de șase metri, zidul de incintă este realizat din cărămidă arsă și piatră, cu întărituri militare de apărare, unde firav se mai zăresc semne ale unui drum de veghe, azi pierdut prin negura timpului. La fel și chiliile, ce erau în partea de vest a spațiului, s-au stins prin vreme și sunt doar delimitate în urma unor restaurări din anul 1963.

Datele exacte ale executării construcției nu se cunosc, însă din unele cercetări se pare că la jumătatea anilor 1600 aceasta ar fi fost finalizată, iar din alte documente în anul 1641. La finisaje și picturi au lucrat îndeaproape ispravnicii Mogoș și Iuzbașa, postelnicul Antonie din Negoiești, însă ele nu au fost terminate până la finele domniei lui Matei Basarab. Turnului i-a fost adăugat și un clopot ce azi nu mai există, de către Antonie din Popești, domnitor al Țării Românești.

În urma deposedărilor de pământuri au avut loc numeroase neînțelegeri, fapt pentru care după moartea lui Matei Basarab locuitorii s-au detașat total de mănăstire, lăcașul de cult traversând o perioadă de continuă degradare. Apoi, în vremea lui Constantin Brâncoveanu, au fost scoase dările de la mai mulți localnici pentru a se putea termina finisările și picta restul de lucrări; de atunci s-a separat și satul în Brebu Mănăstiresc și Brebu Megieșesc. Însă conflictul nu s-a sfârșit nici în acele timpuri, abia domnitorul Grigore al II-lea Ghica a trecut administrarea mănăstirii pe Eforia Spitalului Sf. Pantelimon din București pentru o mai bună desfășurare a activității din punct de vedere material.

Mănăstirea a fost deteriorată în urma cutremurelor din anii 1800, turlele și zidurile s-au dărâmat, refacerea lor fiind ulterior posibilă cu ajutorul arhimandritului Teodor Cernicarul.

În mănăstire s-a înființat la mijlocul sec. al XIX-lea o bibliotecă unde au fost păstrate manuscrise vechi și cărți de mare însemnătate, însă acestea au fost în totalitate distruse în nefericitul incendiu din iarna anului 1855.

Mănăstirea Brebu a fost desființată după jumătatea anilor 1800, când averile mănăstirești au fost secularizate; a redevenit atunci biserică de mir, iar terenurile și agoniselile călugărilor au fost transferate în proprietatea Eforiei Spitalelor Civile ce le-au scos la vânzare publică. Mai înainte de acestea casele călugărilor au fost trasformate în case de vacanță, sanatoriu, azil de bătrâni, muzeu.

Domnitorul Gheorghe Bibescu a intervenit pentru refacerea fațadei, a turlelor din lemn, a pridvorului, în cele din urmă făcând posibilă o asemănare cât mai apropiată de cea inițială. După jumătatea anilor 1900 turlele s-au refăcut din piatră, iar întreg locul a devenit muzeu de istorie și artă medievală.

Încă din anul 1960 și până în zilele noastre biserica mănăstirii este în slujba satului Brebu Mănăstirei, iar în Casa Domnească sunt expuse obiecte ale Muzeului de istorie și artă Medievală Prahova.

Totul pare desprins dintr-un tablou ce pare la prima vedere static, fără cuvinte, însă dincolo de el stau, printre altele, niște băncuțe calme ruginii, răbdarea firelor de iarbă, busturile sculptate ale domnitorilor Constantin Brâncoveanu și Matei Basarab, poverile de pe umerii porților, dar și bucuria pelerinilor ce revin mereu cu încredere la acest izvor de insuflare a binelui ce grăiește sfânt dintre pietrele arse, Mănăstirea Brebu.

Aurora GRIGORE

Utilizarea antibioticelor în furaje pentru prevenirea infecțiilor patogene și cel mai adesea ca promotori de creștere în sectorul fermelor de animale a fost interzisă în UE în 2006, din cauza rezistenței bacteriene crescute și a acumulării de antibiotice reziduale în produsele de origine animală.

În prezent, provocarea actuală pentru sectorul porcinelor și în special pentru cercetarea în acest domeniu este de a găsi noi strategii pentru a acoperi spectrul antibioticelor, de a promova sănătatea gastro-intestinală la porci. În acest context, cercetările noastre sunt axate pe dezvoltarea unui produs nou (furaj complet cu o compoziție complexă și proprietăți anti-microbiene, ca alternativă la antibioticele de sinteză), care conține o combinație sinbiotică între un amestec de subproduse cu o complementaritate a compușilor lor bioactivi și un amestec de lactobacili ca probiotice, pentru a reduce efectele negative la purcei după înțărcare.

În acest sens, în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – INCDBNA – IBNA Balotești, în cadrul proiectului PED660 au fost realizate cercetări pe purcei după înțărcare hrăniți cu un furaj complet cu supliment de șroturi de semințe de struguri, camelină și probiotice. Analizele de laborator au arătat că furajul complet are în structură 5% amestec de șrot din semințe de struguri și șrot de camelină, tulpini de Lactobacilli liofilizați (0,1%), porumb (2,75%), șrot de soia (10%), orz (5%), ulei (1,2%) carbonat de calciu (1,12%), fosfat monosodic (0,12%), sare (0,35%), aminoacizi de sinteză (0,12% DL-metionină, 0,42% lizină), colină (0,2%) și premix vitamino-mineral (1%).

Studiile realizate în biobaza experimentală din IBNA Balotești de către echipa Laboratorului de Biologie Animală au demonstrat că, după hrănirea purceilor timp de 30 zile cu acest furaj, au fost ameliorate tulburările induse de criza de înțărcare la purcei, fiind îmbunătățite performanțele zootehnice și rata de conversie a hranei.

De asemenea, sunt menținute nivelurile plasmatice ale enzimelor hepatice (alanin-aminotransferază ALAT și aspartat-aminotransferază ASAT), markeri ai funcționării ficatului. La nivel intestinal, primul organ afectat în perioada post-înțărcare, a fost stimulat răspunsul imun la nivel local (intestinal) prin modularea concentrațiilor de mediatori pro-inflamatori: interleukinele -6, -8 și interferon-gamma.

În concluzie, cercetările noastre demonstrează că furajul complet cu supliment de șroturi de semințe de struguri, camelină și probiotice, este recomandat în hrana purceilor după înțărcare pentru contracararea efectelor negative induse de stresul post-înțărcare, îmbunătățind starea de sănătate și de bunăstare a purceilor imediat după înțărcare.

Gina Cecilia PISTOL, Laboratorul de Biologie Animală, Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (INCDBNA-IBNA Balotești)

Mare dilemă. A fi sau a nu fi ceva care să apere pământul de furia naturii.

Se știe, fenomenele naturale s-au manifestat dintotdeauna mai mult sau mai puțin agresiv, generate de factori independenți de voința celor care au trebuit să le suporte. Preocuparea primordială a acestora era concentrată mai întâi pe apărare împotriva fenomenelor naturale anormale, apreciindu-se a fi imposibilă înlăturarea lor.

Vijelii, tornade, înghețuri timpurii sau târzii, secetă pedologică și atmosferică și, peste toate acestea, grindină care uneori a distrus recolte, case, a ucis oameni și animale.

Intensificarea acestora, mai cu seamă în ultimele decenii, agresivitatea lor tot mai accentuată, a determinat creșterea interesului cercetătorilor pentru a descoperi metode menite a diminua cel puțin din intensitatea și consecințele lor. Numai că, nu întotdeauna noul este întâmpinat cu bucuria unui fapt împlinit.

Raportându-ne la amploarea și efectele fenomenelor naturale asupra agriculturii, domeniu de interes nu doar pentru fermieri, complexul de împrejurări în care aceștia își desfășoară activitatea îi determină cu atât mai mult să fie reticenți față de așa-zisul nou pe care autoritățile încearcă, sau au încercat, să-l aducă pentru protejarea afacerilor din domeniu.

Pe lângă lansarea de noi tehnologii propuse de cercetători, noi și variate metode de asigurare a apei pentru plante, noi soiuri și hibrizi toleranți față de fenomenele tot mai puțin prietenoase cu mediul și agricultura, au fost lansate și noi tehnici de prevenire a acestora, precum sistemele antigrindină și, mai nou, cele care... aduc ploaie.

Minunate idei pentru care autorii și promotorii lor se străduiesc de mulți ani să le implementeze. Rămâne doar ca cei cărora li se adresează toate acestea să le îmbrățișeze și să le pună în practică, cel puțin în măsura în care apreciază valoarea lor.

Până una, alta, vremea și vremurile creează disfuncționalități, mult mediatizata încălzire globală se manifestă tot mai agresiv, estompând de multe ori bunele intenții. O parte dintre fermieri se întreabă dacă sunt sistemele antigrindină, de pildă, benefice agriculturii sau, mai degrabă, generează o lipsă acută de precipitații.

Argumentele specialiștilor susțin importanța lor în eliminarea pericolului distrugerii culturilor ca urmare a căderilor de grindină.

Agricultorii, pe de altă parte, susțin contrariul, apreciind că pagubele generate de grindină la nivel global sunt mult mai mici decât cele cauzate de lipsa precipitațiilor, lipsă ce este atribuită în multe zone sistemelor care „sparg norii de ploaie“.

Un subiect care a creat două tabere aflate în conflict. Și totuși, argumentele științifice trebuie să învingă. Dacă sunt științifice și se dovedesc benefice. Până atunci, să dăm crezare faptelor.

Ion BANU

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anunță prelungirea cu o lună a sesiunii de primire a cererilor de finanțare pentru DR-15 Investiții în exploatații pomicole, intervenție finanțată cu fonduri din Planul Strategic 2023 – 2027. Astfel, noul termen limită pentru depunerea proiectelor prin DR-15 în această sesiunea este 31 mai 2024, ora 16.00.

Reamintim că, pentru sesiunea în curs, alocarea financiară este de 151.383.527 de euro, iar depunerile se realizează în limita plafonului de 150% din alocare. De la momentul lansării sesiunii (8 ianuarie 2024) și până în prezent, s-au depus online 232 de solicitări de finanțare în valoare totală de 149.652.438 euro.

Valoarea maximă a finanțării pentru investițiile în sectorul pomicol este de 1.500.000 euro/ proiect pentru investiții sau de până la 300.000 euro în cazul proiectelor care propun doar achiziția de utilaje și de echipamente agricole. Sprijinului nerambursabil poate ajunge la maximum 65% din totalul costurilor eligibile.

Menționăm că pragul de calitate lunar pentru etapa de depunere 1 – 31 mai 2024 aferentă DR-15 este de 20 de puncte.

Pentru întocmirea documentației necesare depunerii cererii de finanțare, toți cei interesați au la dispoziție pe pagina www.afir.ro, la secțiunea Finanțare, Ghidul solicitantului și anexele aferente intervenției DR-15 – Pomicultură - NOUL Portal AFIR - informații PS PAC, depunere Online.

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti