reclama youtube lumeasatuluitv
update 12 Aug 2022

Un simbol al veșniciei și renașterii

Puţine simboluri sunt dăruite cu atâtea înţelesuri precum Oul de Paşte.

„Orice viață se naște dintr-un ou“, spuneau latinii și, peste tot, în vechile credințe, din Grecia și Mespopotamia până în Anzi, oul înseamnă începutul vieții pe Pământ.

În tradiția populară românească oul este creație, echilibru, fecunditate, veșnică reînnoire și renaștere... În credințele străvechi oul avea și puteri miraculoase, vindecătoare, de alungare a răului, de putere şi de spor. Dar, înainte de toate, a rămas un simbol creștin, cu înțelesuri adânci, care pleacă de la jertfa supremă și învierea lui Iisus. Etnograful maramureșean Pamfil Biltiu spune că legendele românești despre oul de Paște pleacă de la scena biblică a crucificării. „În folclorul nostru se zice că Maica Domnului a vrut să-i înduplece pe cei care-l chinuiau pe Iisus și s-a dus la crucea Mântuitorului cu un coș de ouă ca să-i înduplece pe cei care-l chinuiau. A pus coșul lângă cruce și ouăle s-au înroșit de la sângele scurs din rănile lui Iisus. Credința populară spune că de atunci se fac ouă roșii.“

Chiar dacă pare să fie o găselniță din Evul Mediu, transmisă epocii moderne, ouăle pictate au apărut în Antichitate. În străvechea Persie erau folosite la sărbătorirea Anului Nou care corespundea, în calendarul persan, echinocțiului de primăvară. Ouăle vopsite sau încondeiate le regăsim, apoi, în Egipt și în Roma A.

Oul încondeiat, simbol al satului

oua incondeiate

La noi se mai află locuri unde oul de Paște s-a transformat, cu timpul,  într-o adevărată artă sau chiar într-un simbol local. Cel mai reprezentativ, din acest punct de vedere, este satul Ciocănești din Bucovina, unde motivele de pe ouăle încondeiate le regăsim și pe case. Peste 30 de meșteri încondeiază încă ouă la Ciocănești și în satele din vecinătate. Cristina Timu s-a apucat de încondeiat în urmă cu peste 20 de ani. Am învățat de la o bătrână pricepută din sat. „La noi în zonă se moștenește din generație în generație. Încerc să transmit și eu tradiția mai departe, am învățat-o pe fetița mea să încondeieze.“ O altă încondeietoare pricepută este Elena Vențel. Ne mărturisește că avea doar 15 ani când s-a apucat de încondeiat. Motivele le-am deprins de la bătrânele satului. „Tehnica am învățat-o de la o vecină, care era vestită pentru meșteșugul ei. Ea ne spunea să învățăm pentru că ne va prinde bine, cândva, și a avut dreptate.“

La Ciocănești se află și un muzeu al ouălor încondeiate, unic în țară. Marinela Niculiță este custodele muzeului și cunoaște povestea întregii colecții, cu mii de exponate din Bucovina, dar și din alte zone ale țării.

„În colecție avem ouă care au și o sută de ani vechime, provenite dintr-o colecție particulară care a fost donată muzeului. Dar avem și exponate foarte reușite făcute de copii. Motivele de pe ouă sunt foarte diverse, de la crucea pascală la spicul de grâu, motive stelare sau solare, brâie cu motive geometrice pe care le găsim și pe casele de la noi din Ciocănești. Cel mai vechi stil de încondeire este cu ceară de albine. În primă fază se golesc ouăle, se spală bine, se desenează motivele pe un fond alb, cu ceară, apoi se scufundă în băi succesive de culoare. Se țin, apoi, deasupra unei surse de căldură, se va topi ceara, se șterg cu un șervet și oul încondeiat este gata. Gospodinele pot lucra și două-trei zile până termină un ou mai mare, de rață sau de gâscă, dar le trebuie o săptămână dacă vor să încondeieze un ou de struț.“

Pentru a nu pierde tradiția din ultimii 20 de ani, comuna suceveană găzduiește în fiecare an, în preajma Paștelui, un festival al ouălor încondeiate și al tradițiilor legate de acestea, unde sunt invitați meșteri populari și specialiști în etnografie și folclor din toată țara.

Încondeietoarele din Țara Lăpușului

Trecem munții și vom continua povestea noastră în zona Lăpușului. Aici tehnica încondeierii ouălor sau împistrirea, cum spun localnicii, este diferită de cea din Bucovina, iar coloritul și motivele care apar pe ou au semnificații străvechi. Tradiția se mai păstrează doar în câteva sate. Cupșeniul este un cătun piedut printre colinele înalte ale Lăpușului. Poate de aceea aici s-a păstrat cel mai bine această tehnică specială a încondeierii. Într-o căsuță bătrânească de la marginea satului, Mariana Butcure este una dintre puținele femei care mai știu să încondeieze. Etnologul Pamful Bilțiu, care ne-a însoțit la Cupșeni, ne povestește că, pe vremuri, se încondeiau ouă în toată zona Lăpușului. „Erau vopsite în culori vegetale, de la roșu la galben sau chiar în negru. Culorile le scoteau din coji de ceapă, flori de mac, coajă de nuc sau de arin. Se spălau cu paie de ovăz, apoi se desenau pe ele diferite motive. Printre motivele specifice zonei regăsim și unelte din gospodărie, plugul stilizat, grebla sau suveica de la războiul de țesut.“ Pe ouă descoperim și motive din alte regiuni ale țării. „Sunt și motive florale sau stelare, ne explică Mariana. După ce facem motivele cu ceară le scufundăm în vopsea, le lăsăm să se usuce, apoi dăm ceara jos de pe ele și, ca să lucească frumos, le dăm cu slănină sau ulei.“

„La Ungureni, în satul vecin, dar și în alte sate din Lapuș cojile de ouă se aruncă pe drum“, ne spune Maria Buda, una dintre ultimele încondeietore. „Se aruncă cojile pe drum ca sa fie găinile cu spor la ouat, așa cum umblă pe drum trecătorii. Se aruncă și pe apă, ca să aducă spor în casă și să vestească Învierea Domnului.“

Ouăle roșii din ținutul cengăilor

La Ghimeş, în ținutul ceangăilor, aproape de monumentul lui Emil Rebreanu şi de Pădurea spânzuraților, un ou de Paşte uriaş, așezat lângă șosea, stârnește, în fiecare an, curiozitatea trecătorilor. Aici s-a organizat, până anul trecut, în preajma marii Sărbători creștine, un mare concurs de încondeiat ouă la care participau, cu mic, cu mare, localnicii din satele dimprejur. „Am făcut și un atelier de încondeiat pentru a ne păstra tradițiile și a duce mai departe această adevărată artă a încondeierii. Au venit  foarte mulți copii care învață repede cum să mânuiască chișița, instrumentul special de încondeiat“, ne spune Perică Pal, cel care a inițiat festivalul și care a reușit, în urmă cu trei ani, să ducă acest simbol pascal de pe Valea Trotușului până la Vatican.

Încondeiatul ouălor este o tradiţie veche în satele ceangăilor din Harghita și Bacău. Oamenii ţin la respectarea cu stricteţe a modelelor şi tehnicilor tradiţionale, transmise din bătrâni. Aici toate ouăle sunt roșii, iar motivele desenate cu chișița sunt specifice zonei: trandafirul, bradul, șarpele sau masa Domnului sunt câteva dintre ele și le găsim doar aici.

Oul cu mărgele

În satele de pe Valea Mureșului se fac ouă din lemn, îmbrăcate în mărgele. Tehnica ne-o explică meșterul popular Maria Culcear: „Îmi amintesc că mama și bunica lucrau cu mărgele, în special costume populare. M-am gândit și eu, cum am văzut la alții, că pot să pun mărgele pe ouăle din lemn. Motivele sunt tradiționale, sunt cele pe care le găsim și în portul popular.“

Și ne întoarcem la istorie. Documentele ne spun că primele ouă lucrate cu mărgele și pietre prețioase au apărut la curtea imperală rusă. Meșteșugite cu un rafinament artistic deosebit, celebrele ouă Fabergé erau la modă în lumea aristocratică rusă la sfârșitului secolului al XIX-lea și au rămas cele mai scumpe ouă de Paște din istorie. Și în Ținutul Năsăudului, la Salva, în preajma Paștelui se fac ouă cu mărgele, dar lucrate după gustul și priceperea țăranului român. Motivele sunt cele pe care le regăsim pe costumele populare năsăudene.

Aurul regilor și aurul câmpului

La Salva, ca în multe regiuni din Ardeal, se păstrează și tehnica străveche a vopsirii ouălor cu coji de ceapă. Pentru împodobirea lor se culeg frunze și plante care apar printre primele primăvara, pe câmp.

Virginia Linul, cunoscut meșter popular, ne spune că „după ce gospodinele aduc ouăle direct din cuibar sau din cămară se culeg trifoi, frunze de păpădie, salată sălbatică și tot felul de buruieni care pot să dea o formă frumoasă oului. Plantele se așază pe ou într-un ciorap și se lasă la fiert în coji de ceapă. Când le scoatem, le dăm luciu cu slănină. Cele mai frumoase se duc de Paște la biserică sau se dau la copii.“

Și ne întoarcem iar la istorie. Se spune că primele ouă decorate cu frunze au apărut, cu sute de ani în urmă, la curtea regelui englez Eduard I, doar că frunzele erau făcute din aur. Țăranii noștri culegeau aurul câmpului și poate de aceea ne par mai expresive decât ouăle poleite de la curțile princiare…

Am făcut această excursie jurnalistică prin țară, în căutarea celor mai frumoase ouă încondeiate, pentru a ne reaminti că și în vremuri apăsătoare și triste există simboluri care ne pot bucura mintea și inima, măcar la ceas de Sărbătoare

Articole înrudite