ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 16 Sep 2021

Morăritul, o meserie pe cale de dispariție

În anii 1990, membrii familiei unui electrician care nu s-au speriat să încerce ceva absolut nou pentru ei – morăritul, şi încurajați de câțiva localnici au pus cărămidă peste cărămidă și au construit prima moară de grâu și de porumb cu valțuri din localitatea Probota, județul Iași. Cu trecerea anilor, prin muncă și devotament, sprijinit de întreaga familie, morarul-electrician aduce comunității ieșene uleiului de floarea-soarelui presat la rece, ne spune Cecilia Țugulia, fiica morarului din comuna ieșenă, care a continuat tradiția și a dus business-ul la un alt nivel, investind într-o brutărie cu produse naturale.

Pe vremuri… curtea morii era plină!

morarit

„Aici am copilărit, aici am construit, aici am clădit, am pierdut, aici am câștigat, aici s-au întâmplat multe lucruri. Tatăl meu, aici de faţă, și mama au pornit această moară; este o afacere de familie pornită în anii ’90, după Revoluție. În momentul în care a venit această perioadă, lumea a înțeles libertatea cum a dorit, tatăl meu a înțeles libertatea în a-și schimba domeniul de activitate, el a fost electrician“, a precizat antreprenoarea ieșeană Cecilia Țugulia.

Morarul Mircea Păvăluță spune că a avut o cotitură în evoluția sa profesională. „Un gând divin m-a îndemnat să mă apuc de morărit. A fost o nevoie a comunei, a fost pur și simplu cheia pe care am împărtășit-o mai departe în familie. A fost greu, dar am izbutit, cu ajutorul Celui de Sus. Mă gândeam că fac ceva util oamenilor pentru că nu exista o moară de grâu aproape de localitatea Probota. Și atunci am plecat de la această idee: să vin în ajutorul oamenilor, sunt un fel de patriot“, adaugă morarul ieșean.

Era o nevoie locală, iar acest lucru i-a motivat spune Cecilia. „Putem spune că suntem niște oameni sensibili la nevoile celorlalți, am avut ocazia să facem ceva… și am făcut-o cu tot dragul pentru cei care aveau nevoie pentru că nu puteai să îți sacrifici o săptămână din viața ta ca să te duci până la moară și să vii cu câțiva saci înapoi. Pe vremuri, curtea morii era plină de căruțe, era neîncăpătoare, tata măcina zi și noapte în sezonul de vârf. După datele tehnice ale utilajelor, capacitatea morii este de 600 kg/oră, în funcţie de produs. Am și o presă de ulei de floarea-soarelui presat la rece, cu o capacitate de 120 kg/oră.“

„Hai să facem o brutărie!“

brutarie panificatie

A fost un parcurs firesc, spun aceștia. „De la moara de grâu și moara de porumb a apărut moara de furaje, din moara de furaje a apărut presa de ulei, ne-am îndreptat fix spre toate nevoile comunității din care facem parte. Am făcut acest lucru pentru că, la 30 de ani distanță de momentul în care tata a deschis această moară, meseria aceasta de morărit este pe cale de dispariție. Nu știu câți morari cunoașteți dumneavoastră. Eu îl știu doar pe tata! El este cel care a fost modelul meu de unicitate, de continuitate, modelul meu de dăruire și, atunci când am avut ocazia să am un timp de respiro și să mă uit mai atent către afacerea tatălui meu, am observat că este în declin. În acel moment am intervenit așa cum am considerat eu de cuviință, așa cum el i-a propus familiei acum 30 de ani, «Hai să facem o moară!», eu le-am propus acum «Hai să facem o brutărie!», dar hai să o facem într-un alt fel decât se face la ora actuală în Iași, și anume să facem o pâine cu maia fără drojdie, o pâine fără conservanți, aditivi, amelioratori și coaptă în mod tradițional, la cuptor cu lemne, așa cum coceau bunicii mei. Atunci tata a zis că nu o să fie ușor; recunosc, a și avut dreptate, dar ce mă motivează pe mine este ceea ce l-a motivat și pe el: dorința celor din jur de a consuma un produs cât mai bun, cât mai curat și de a oferi mai departe celorlalți din experiența noastră, din dăruirea noastră și din produsele noastre care sunt 100% curate și naturale. Și o să vă mai spun un lucru, tata nu ne-a spus lucrul acesta niciodată, că ar vrea să facă o brutărie; în momentul în care eu m-am apucat de această idee, prieteni de-ai lui mi-au mărturisit că acesta era de fapt visul lui“, adaugă Cecilia.

Era necesar să închidem lanțul, specifică morarul. „Una este să oferi un semiprodus și alta este să oferi un produs final; aceasta a fost ideea mea de la început, dar nu am avut curajul să o pun în aplicare.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Mai multe din această categorie: « ARTA LEMNULUI din Bucovina, 85 ani de unicitate