Doar 708 comune, din 2.861, sunt racordate la rețeaua de gaze
În următorii 7 ani, autoritățile vor să ducă procentul de acoperire a localităților cu gaze de la 30% la 80%
Anul trecut, Guvernul României a adoptat Programul național de racordare a populației și clienților noncasnici la sistemul inteligent de distribuție a gazelor naturale, utilizând ca sursă de finanțare fondurile europene și naționale (cotele de cofinanțare). Pentru perioada de programare 2014-2020, valoarea apelului de proiecte, derulat prin intermediul Programului Operațional Infrastructură Mare (POIM), se ridica la 968 milioane de lei, cu termen de execuție 2023, iar pentru perioada de programare 2021-2027 fondurile estimate a fi consumate erau aproximate la 3,872 miliarde lei. Valoarea maximă a unui proiect este de 25 milioane de euro, cu condiția să deservească minimum 1.000 de gospodării. La primul apel s-au depus 24 de proiecte, în valoare de 1,16 miliarde lei. Acestea sunt în proces de evaluare, respectiv în etapa de verificare administrativă și a eligibilității.
Programul finanțează următoarele investiții: construirea rețelelor inteligente de distribuție a gazelor naturale, inclusiv instalațiile, echipamentele și dotările aferente funcționalităților inteligente; construirea stațiilor de reglare, măsurare-predare a gazelor naturale și a racordului la Sistemul de transport existent exclusiv în scopul alimentării unei rețele inteligente de distribuție propusă printr-un proiect; construirea rețelelor interioare de distribuție a gazelor naturale pentru clădirile administrative publice (clădirea primăriei, centre sociale, școli etc.), în cadrul cărora se desfășoară activități non-economice; construirea branșamentelor pentru consumatorii casnici până la limita proprietății publice.
Rețeaua de gaze din România, la nivelul anului 2019, ultimul pentru care există date statistice
În fundamentarea Ordonanței nr. 128 din 31 iulie 2020 care reglementează programul, sumele și condițiile de accesare a banilor, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene face precizarea că România are un grad de acoperire a localităților cu sisteme de alimentare cu gaze de aproximativ 30%, iar intenția este ca, până în 2027, să se ajungă la aproximativ 80%. Un plan foarte ambițios, trebuie să recunoaștem! Dar să vedem cum stau lucrurile în realitate. La sfârșitul anului 2019, România avea o rețea de gaze în lungime de 42.287,4 km, iar regiunea Centru avea un grad de acoperire triplu față de Oltenia și dublu față de sudul Moldovei (vezi tabel și grafic). Glumind un pic, lungimea rețelei de gaze înseamnă de 13,42 ori hotarele României (3 149,9 km)! La 80% grad de acoperire, pesemne vorbim despre înconjurul de vreo 50 de ori a granițelor țării.
73 de orașe din țară nu dispun de alimentare cu gaze
Firește că mediul urban este cel mai bine acoperit de această facilitate. Dar nu atât de bine cât ar cere timpurile în care trăim, mai cu seamă că România este producător de gaze. Așadar, din 103 municipii și 217 orașe (total 320 de orașe), sunt conectate la rețea doar 247 de localități, în procent de 77,18%. Sută la sută acoperire se înregistrează doar în regiunea București-Ilfov, iar ca procent major urmează regiunile Sud-Muntenia și Centru. Observăm că ar fi serios de lucru în județele din regiunea Sud-Vest Oltenia (Olt, Dolj, Vâlcea, Gorj și Mehedinți) și Sud-Est (Vrancea, Galați, Brăila, Buzău, Tulcea și Constanța), unde 15, respectiv, 13 orașe nu au sistem de alimentare cu gaze.
În mediul rural, doar 24,74% dintre comune dispun de această facilitate
Citim așa pe site-ule Ministerului Economiei și pe cele ale diverselor instituții „agățate“ de companiile de stat care se ocupă de acest domeniu: „Producția medie de gaze naturale în ultimii ani a fost de circa 11 miliarde de metri cubi, calificând România drept cel mai mare producător de gaze naturale din Europa Centrală și de Est.“ Ei bine, cu o asemenea statistică și cu o asemenea laudă, cu o asemenea bogăție la tine acasă, să ai doar 708 comune, din 2.861, racordate la rețeaua de gaze seamănă, cum să spunem, a prostie, indolență, nepricepere, dezinteres, politici slabe la nivel local și național etc. La un procent de acoperire de 24,74% la nivel național nici n-ar merita să mai discutăm despre care regiune e mai bine plasată și care a rămas de căruța... căruțelor! Cert este un singur lucru: guvernul, ministerul de resort, consiliile județene și primăriile au uriaș de lucru în mediul rural sub aspectul introducerii acestei facilități în casele oamenilor. Asta dacă mai vrem să salvăm ceva din pădurile și așa decimate ale țării.
Racordarea gratuită la rețea a consumatorilor casnici, un proiect bun, dar care se aplică foarte greu
Tot anul trecut, Parlamentul a adoptat proiectul de lege (155/2020) înaintat de Guvern care prevede că racordarea la rețeaua de gaze naturale va fi gratuită pentru toți consumatorii casnici. Mai exact, acolo unde există o conductă de gaze, lucrările de branșare, eventual subtraversări, se execută gratuit până la limita de proprietate; în gospodărie, costurile revin proprietarului. Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a adoptat în acest sens, prin Ordinul nr. 178 din 9 octombrie 2020, Regulamentul privind racordarea la sistemul de distribuție a gazelor naturale. Dar cum se întâmplă la noi, acesta parcă țese un soi de birocrație imposibil de pătruns de un consumator oarecare, așa că un lucru care trebuia să fie simplu a devenit extrem de complicat. Deci racordarea nu se va desfășura cu viteza cu care cred autoritățile. Bine, acolo unde primarii s-au implicat documentația și fluxul acesteia sunt mai simple, dar unde autoritățile nu vin în sprijinul oamenilor, este greu pentru un consumator să pătrundă prin hățișurile birocratice.
Maria Bogdan
comune, mediu rural, retea de gaze, infrastructura de gaze, alimentare cu gaze
- Articol precedent: Pe urmele patrimoniului mondial UNESCO: azi, comuna Saschiz
- Articolul următor: Comunele „dormitor“ din jurul Capitalei au dat agricultura pe piața imobiliară și activități non-agricole