Adama 04 mai 2020
update 28 May 2020

Daniel Brătescu, despre o tradiție „altfel“: „Sculptura în coajă de ou este o artă populară românească reinterpretată într-o manieră avangardistă“

  • Publicat în Traditii

Când vorbim de ouă ne gândim în primul rând la pui, apoi la mâncare și, nu în ultimul rând, la Sărbătorile Pascale. Pentru acestea din urmă oul reprezintă un simbol deosebit. Există un om care a mers și mai departe, privind oul dintr-o altă… perspectivă.

Daniel Brătescu este un tânăr arhitect care adoră provocările, arta, tradiția și lucrurile inedite. Însă cel mai mult îi place să creeze și să fie original. Aceste calități au încurajat pasiunea sa pentru sculptat în coajă de ou. S-a documentat, a luat lecții de la un maestru bătrân din China și s-a apucat de treabă. Rezultatul? O mulțime de piese unice, meticuloase, apreciate și medaliate cu aur.

Reporter: Ce anume te-a determinat să realizezi asemenea elemente decorative? 

Daniel Brătescu: Am văzut pe Internet o postare cu diferite sculpturi realizate din fructe, gheață, cranii de animale și ouă. M-a atras sculptura în coajă de ou deoarece mi s-a părut ceva deosebit, unicat și interesant. Apoi mi-a surâs ideea de a folosi o freză puternică pentru a sculpta un obiect atât de fragil. M-am documentat puțin și am reușit să iau legătura cu un sculptor bătrân din China, care m-a învățat și mi-a oferit câteva trucuri.    

Rep.: Ce te inspiră în momentul în care te apuci de sculptat?

D.B.: Inspirația vine căutând diverse modele și pattern-uri repetitive, de la motive tradiționale, la pattern-uri din natură și nu numai. Spre exemplu, am realizat o sculptură în coajă de ou inspirată din bulele rămase pe săpun după folosire, iar altul din venaturile unei frunze.

Rep.: Ce fel de ouă folosești?

D.B.: Folosesc în mare parte ouă de gâscă, de la bunica din ogradă. Am făcut experimente cu ouă de găină, struț, rață, lebădă și chiar prepeliță. Cele mai spectaculoase mi se par, cel puțin până acum, ouăle de emu. Acestea sunt închise la culoare, iar pe măsură ce intru în grosimea cojii culoarea se schimbă de la albastru la turcoaz, la alb. Am realizat un model, dintr-un ou de emu, cu care am participat la Olimpiada culinară din Luxemburg 2018 și am câștigat medalia de aur.

Rep.: Care este procesul de lucru? Cum ajunge un ou banal să se transforme într-o adevărată piesă prețioasă? Care sunt pașii necesari?  

D.B.: Procesul este unul destul de meticulos. Încep prin a curăța coaja oului. Îl spăl foarte bine, apoi se face o mică incizie în partea inferioară şi se scoate conținutul cu ajutorul unui furtun. Apoi desenez modelul și încep să-l sculptez cu ajutorul frezei. La final, introduc oul într-o baie de clor pentru a dizolva membrana interioară. Modelul meu preferat este cel compus dintr-un pattern de inimi, sculptură cu care am realizat proiectul 100carvedeggs.com, cu scop caritabil. Banii strânși din vânzare au fost donați pentru 10 cazuri de copii bolnavi de cancer de la Institutul Oncologic din Fundeni.

Rep.: Cât de migăloasă este lucrarea? Cât timp îți ia să realizezi o astfel de piesă?

D.B.: Depinde foarte mult de model și de ou în sine. Cu cât oul este mai mic și coaja mai subțire, timpul este mai scurt. La un ou de struț poate ajunge și la câteva luni de zile, bineînțeles făcând și alte activități în acel timp. Din păcate, sculpturile pe care le fac sunt extrem de fragile. Nu le ofer niciun tratament special de întărire; tocmai caracterul lor efemer le oferă farmecul și bucuria de a le privi.

Rep.: Poate această pasiune să se transforme într-un business de succes?

D.B.: Este foarte greu dar da, se poate transforma într-un business. Totul depinde de tine, ca artist, dacă îți dorești asta cu adevărat și dacă îți permiți să îți aloci tot timpul și energia în această direcție. Profesia mea de arhitect nu mi-a permis să îmi dedic tot timpul sculpturii. Pentru mine nu a fost niciodată o țintă să transform acest meșteșug într-o afacere.

Rep.: Te-ai gândit să inițiezi și alte persoane în acest domeniu?

D.B.: Am ținut în trecut, când timpul îmi permitea, workshop-uri de sculptură. Uneori țineam ședințe on-line, prin conferință video. Nu am intenționat să țin totul pentru mine. De fiecare dată când am fost întrebat am spus tot ce am știut. Îmi place ideea de a crea o concurență și chiar invit oamenii să învețe acest meșteșug pentru relaxare și destindere.

Rep.: Cum ai defini arta autentică românească?

D.B.: Arta autentică românească este cea învățată din moși-strămoși, cum este vorba. Din punctul meu de vedere, ceea ce fac eu, sculptura în coajă de ou, are o foarte mică tangență cu încondeiatul ouălor. Tehnica diferă. Tocmai din acest motiv consider că ceea ce creez este o artă tradițional românească reinterpretată într-o manieră avangardistă.

Rep.: Ai încercat să promovezi produsele tale și în afara țării?

D.B.: Am încercat, la început de drum, să vând produsele pe site-urile din străinatate, dar fără succes. Am renunțat foarte ușor, deși am văzut că există artiști care vând astfel de lucrări cu sume mari de bani. Nu știu, poate tocmai ideea aceasta de bișniță m-a făcut să nu insist în direcția aceasta.

Ruxandra HĂBEANU

GALERIE FOTO