Banner Lumea Satului 260 x 100 px    Adama decembrie 2020
update 20 Jan 2021

Elixir pentru zilele toride de vară

Folosită încă din cele mai vechi timpuri datorită proprietăților sale vindecătoare, lavanda are numeroase întrebuințări și beneficii atât în scopuri culinare, cât și medicinale. Terapiile din lavandă au proprietăți calmante și sunt indicate în stări de isterie, în afecțiuni cauzate de situații tensionate, stres, melancolie sau de anxietate. Lavanda stimulează mobilitatea intestinală, fiind ideală în cazurile de indigestie, crampe stomacale, vomă și diaree.

Preparatele din această plantă sunt de mare ajutor în caz de balonări sau migrene. În plus, grație proprie­tăților sale antiseptice, lavanda este perfectă și pentru regenerarea pielii. Este recomandată în cazurile de acnee, eczeme și piele uscată. De asemenea, lavanda este ideală în tratamentul zgârie­turilor sau a rănilor care se vindecă greu. Aceasta grăbește vindecarea țesuturilor și creșterea celulelor noi, ajutând la cicatrizarea rănilor sau chiar a arsurilor provocate de expunerea la soare. Masajul cu ulei de lavandă ameliorează durerile încheieturilor și a mușchilor și conferă relaxare și flexibilitate persoanelor care se confruntă cu dureri de spate, gât sau reumatism.

Pentru a beneficia de proprietățile lavandei, Elena Broușteanu ne propune o rețetă cu acest minunat rod al naturii. Este vorba despre un sirop de lavandă, ideal pentru înghețată, tarte cu fructe, limonadă, ceaiuri sau cocktailuri.

Ingrediente

  • Apă – 1 l
  • Flori de lavandă – 200 g
  • Zahăr – 750 g
  • Lămâie – 1 buc

Mod de preparare:

Se taie mărunt florile lavandei și se adaugă la fiert timp de 40 de minute într-o oală cu apă. Apoi se lasă preparatul la răcit, după care se adăugă zahărul și zeama de lămâie. Conținutul obținut se amestecă și se pune la foc mic timp de 10 minute.

Siropul de lavandă este util în tratamentul migrenelor, reumatismului, cefaleei, stărilor de anxietate, în afecțiuni dureroase și dureri articulare. Se poate consuma dizolvat în apă, ca suc răcoritor ori câte 3 linguri pe zi ca medicament.

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Social

Să valorificăm eficient energia solară din perioada de vară-toamnă

Se consideră că limita rodniciei pământului este determinată, în primul rând, de coeficientul folosirii energiei solare prin plantele verzi în procesul de fotosinteză. Acestea captează energia solară pe care o transformă în energie chimică și o depozitează în substanțele complexe pe care le sintetizează.

Din totalul de energie luminoasă care ajunge pe pământ plantele folosesc doar 1-5%, și anume: floarea-soarelui 4,5%, grâul 3,2%, porumbul 2,5%, secara 2,6%, sfecla de zahăr 2,12% etc.

Durata de strălucire a soarelui în Câmpia Română și Câmpia de Vest este de 1.970-2.150 ore, iar în zonele de deal și de munte 1.750-1.800 ore.

Energia valorică furnizată de soare în zonele agricole este de 3.800-4.100°C.

Constanța termică (temperaturi mai mari de 0°C) de la semănat la maturitate la diferite culturi este: mazăre 1.352-1.900°C, grâu 2.000-2.300°C, porumb 1.200-2.300°C, floarea-soarelui 1.700-2.500°C, soia 2.000-3.000°C etc.

Rezultă că, din cele peste 4.000°C furnizate de soare, plantele consumă cel mult 2.000-3.000°C. Rămân 1.000-2.000°C nefolosite care reprezintă temperatura lunilor iulie – august – septembrie – octombrie.

Pentru a valorifica un volum cât mai mare din energia solară este necesar ca terenul să fie permanent ocupat cu plante, să fie permanent verde.

În zonele irigate acest deziderat este mai ușor realizat deoarece, după culturile care se recoltează în vară, urmează culturile în miriște sau culturile duble. Se folosesc soiuri (hibrizi) de porumb, floarea-soarelui, soia și fasole din categoria extratimpurii care, dacă sunt însămânțate până la 3-5 iulie, asigură producții eficiente de boabe. Acestea ajung la maturitate în octombrie și o brumă timpurie de toamnă este bine-venită, acționând ca un desicant care grăbește maturitatea culturilor.

Dar se pot folosi, cu foarte bune rezultate, culturile pentru siloz. Prin aceasta se valorifică energia solară pe toată perioada de vegetație, se obțin producții eficiente și se previne sărăturarea secundară a solului.

Dar în zonele neirigate? Este cel mai indicat ogorul negru?

Ogorul negru a fost cândva foarte apreciat, având avantajul lui, însă nu valorifică energia solară disponibilă în scopul producerii de materie organică atât de necesară solurilor noastre.

În ultimul timp, au devenit obligatorii pe anumite suprafețe culturile verzi care rezolvă, în bună măsură, atât valorificarea energiei solare, crearea materiei organice pentru sol, cât și acumularea de apă care este deficitară în solurile noastre.

Pe restul suprafețelor din zonele neirigate se poate proceda astfel:

După recoltarea culturilor de vară se execută lucrarea de dezmiriștit care amestecă resturile vegetale tocate cu stratul superior al solului, formând un fel de mulci care favorizează acumularea apei din precipitații și împiedică pierderile de apă prin evaporare la suprafața solului.

În acest strat se menține o umiditate favorabilă germinării și răsăririi buruienilor și samulastrei care cresc până se disponibilizează tractoarele și umiditatea solului va permite executarea arăturii cu care ocazie toată masa vegetală, eventual tocată, este încorporată în sol.

După arătură, o nouă serie de semințe de buruieni vor germina și răsări, vor crește, fără a fi lăsate să producă semințe, se toacă și se introduc în sol.

În acest fel, în anii normali se obțin 20-30 t/ha masă vegetală, iar în anii ploioși 40-50 t/ha, îmbogățind solul în materie organică.

Prin urmare, și cu ajutorul buruienilor se poate valorifica cea mai mare parte a energiei solare, iar prin menținerea terenului permanent verde se realizează:

– limitarea levigării nitraților care sunt încorporați în covorul verde și se întorc în sol odată cu masa vegetală, evitând poluarea pânzei freatice;

– se reduce eroziunea solului, fiind protejat de covorul verde;

– solul este protejat de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie care pot distruge agregatele structurale;

– rădăcinile buruienilor pot afâna straturile compactate din sol;

– în timpul arșiței protejează solul prin umbrire, asigurând temperaturi cu 2-4°C mai mici și favorizând activitatea de nitrificare;

– se realizează o bogată sursă de materie organică pentru sol.

Notă: În fiecare an, prin procesul de mineralizare se consumă cca 10 t/ha materie organică. Prin resturile vegetale ale fiecărei culturi se constituie 4-5 t/ha, iar restul trebuie adăugat dacă dorim să menținem în echilibru procesele de formare a humusului și de mineralizare.

– se epuizează o bună parte din rezerva de semințe de buruieni;

– rădăcinile buruienilor pot contribui la solubilizarea substanțelor mai greu solubile din sol;

– unele buruieni sunt gazde pentru insectele folositoare;

– unele pot fi folosite ca plante medicinale sau melifere;

– se asigură hrana viețuitoarelor din sol, contribuind la menținerea biodiversității;

– pe timp de secetă se pot folosi și ca plante furajere.

Prin urmare, există variate posibilități de valorificare la maximum a energiei solare prin menținerea terenului permanent verde.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Cum îngrijim păsările pe perioada de vară

Vara ploioasă…

Starea vremii este foarte importantă pentru sănătatea animalelor (mamifere și păsări), iar factorii meteorologici de intensitate mare, cum sunt precipitațiile abundente cu care ne-am confruntat în ultima perioadă, generează îmbolnăvirea acestora și, automat, scăderi ale producțiilor zootehnice.

În aceste condiții, consumul furajelor verzi umede poate să ducă la diferite tulburări digestive, cu toate consecințele care decurg de aici.

În al doilea rând, o umiditate ridicată în mediul extern, asociată cu vânt sau cu alte fenomene meteorologice, asigură condiții favorabile pentru dezvoltarea unor microorganisme, a unor paraziți sau a gazdelor intermediare pentru unii dintre aceștia (melci, râme, coleoptere etc.).

… și bolile păsărilor

Bolile care apar la păsări (găini, curci, bibilici, prepelițe, palmipede, porumbei) mai frecvent în această perioadă sunt coccidiozele, boli parazitare produse de paraziți aparte care nu se văd cu ochiul liber și se dezvoltă intracelular în epiteliile aparatului digestiv, în ficat sau rinichi. Boala evoluează frecvent la puii cu vârste cuprinse între 14-90 de zile și se manifestă prin abatere și lipsa poftei de mâncare. Puii beau multă apă, prezintă diaree alb-văroasă și sangvinolentă. Mortalitatea poate fi de până la 100% din efectiv. Prevenția și tratamentul coccidiozelor se fac cu SULFACOCCIROM în asociație cu VITAMINA K3.

O altă boală periculoasă este singamoza (viermele roșu al gâtului), o parazitoză care afectează galinaceele, fiind provocată de un vierme care se localizează în trahee. Se manifestă prin respirație zgomotoasă, pasărea stă cu gâtul întins, ciocul întredeschis, plin cu mucus; apar înghițiri repetate, accese de sufocare, inapetență și mortalitate ridicată.

Ascaridiozele sunt boli parazitare determinate de helminți care se localizează în aparatul digestiv. Această parazitoză produce îmbolnăviri la tineret, caracterizate prin apetit capricios, abatere, diaree, parezia aripilor, uneori cu mortalități. La puicuțe și la găinile adulte se întâlnește diminuarea producției de ouă.

Cestodozele sunt boli parazitare determinate de viermi lați (tenii). Paraziții externi, precum căpușele, se hrănesc cu sânge și, odată cu înțepătura lor, le pot transmite păsărilor boli de natură bacteriană sau virală, dar în același timp le provoacă anemie sau chiar toxicoză.

Păduchii malofagi sunt paraziți care neliniștesc păsările, acestea ciugulindu-se în permanență și provocându-și răni. Astfel, apare picajul (ciugulirea penelor, ingerarea ouălor) și canibalismul (ciugulirea pielii, în special la nivelul cloacei).

Prevenirea bolilor

Pentru prevenirea acestor afecțiuni recomandăm o deparazitare suplimentară a păsărilor în această perioadă cu ROMBENDAZOL F pentru deparazitarea internă și cu ROMPARATOX pulbere pentru deparazitarea externă. La porumbei se va folosi ENDECTOCID, un produs special formulat atât pentru combaterea paraziților externi (căpușe, păduchi), cât și a unor paraziți interni.

Igiena în adăposturi

Menținerea igienei în adăposturi este necesară și se realizează cu DECONTAMINOL pentru distrugerea microbilor și cu ROMPARASECT 5% pentru distrugerea paraziților.

Rația de hrană se va suplimenta cu vitamine sau premixurile proteino-vitamino-minerale ROMSTARTER 9+1 A, OVOPLUS, CAVITROM, ROMZEOFORT etc.

Este necesar să se folosească padocuri sau tabere de vară fără umiditate, iar găinile adulte să fie separate de pui și tineret. De asemenea, găinile nu trebuie cazate împreună cu curcile.

Dr. Viorica CHIURCIU

Doctor în științe medicale ROMVAC COMPANY SA

Adăparea animalelor pe timp de vară

În timpul verii trebuie întreprinse măsuri care au în vedere asigurarea necesarului de apă pentru animalele domestice şi nevoile populaţiei. Aceasta deoarece apa, deşi nu reprezintă un furaj propriu-zis, este indispensabilă pentru viaţa animalelor, atât cantitativ cât şi biologic.

Apa are un rol important în asigurarea schimburilor nutritive şi ca agent vehiculant al substanţelor nutritive şi produşilor de dezasimilaţie, atât absorbţia substanţelor hrănitoare cât şi eliminarea metaboliţilor făcându-se sub formă de soluţie. Mai mult, apa de constituţie, care face parte integrantă din diferitele ţesuturi şi lichide ale organismului, participă la alcătuirea unor produse animale (lapte, ouă etc.).

Pentru a folosi eficient apa într-o exploataţie zootehnică sau gospodărie individuală este important să cunoaştem mai întâi normele de adăpare (consumul) pentru fiecare specie şi categorie de animale. Acestea variază în funcţie de specie, vârstă, greutate corporală, formă de producţie şi nivelul productiv, dar şi de conţinutul hranei în substanţă uscată şi îndeosebi de conţinutul acesteia în substanţe minerale. Valorile medii ale necesarului de apă pe cap şi zi, pentru diferite specii şi categorii de vârstă, sunt prezentate în tabel (vezi tabel în revistă).

În complexele de creştere a porcilor consumul de apă este influenţat, pe lângă gradul de mecanizare şi de sistemul de furajare (sub formă uscată sau umedă), de temperatură şi ventilarea adăpostului, de vârsta şi starea de întreţinere a animalelor. Creşterea numărului de porci pe unitate construită face ca asigurarea cerinţelor de apă potabilă să reprezinte obiectul principal de care depinde însăşi realizarea indicatorilor de producţie.

În gospodăriile mici, cu 2-5 vaci, este recomandabil ca apa de băut, de bună calitate, să fie asi­gurată pe cât posibil prin adăpători automate. În lipsa acestora se foloseşte apa de fântână sau izvor, corespunzătoare din punct de vedere igienic.

Apa de râu se va utiliza pentru adăpatul animalelor numai în localităţile din amonte de marile aglomerări urbane sau unităţi industriale. În aval de acestea, apa se va folosi la o distanţă de cel puţin 5-10 km, unde calităţile ei se îmbunătăţesc datorită procesului natural de mineralizare şi autoepurare, ca efect al gravitaţiei, ce permite sedimentarea corpurilor organice şi anorganice aflate în suspensie. Folosirea apei aduse la adăpost din râuri sau lacuri se va face numai după filtrare şi dezinfecţie. Pentru a fi încadrate în limitele potabilităţii, apele de suprafaţă vor fi dezinfectate prin metode chimice precum: clorizarea şi permanganizarea.

Clorizarea este metoda cea mai favorabilă şi constă în tratarea apei cu clor gazos sau substanţe clorigene (clorură de var, hipoclorit de Ca etc.). Cantitatea de clor indicată este de 0,5-1 mg/litru de apă, astfel încât după perioada de contact să mai rămână o cantitate mică de clor rezidual, ce asigură apei o protecţie până la folosire.

Permanganizarea este o metodă comodă şi uşor de aplicat, care foloseşte pentru dezinfecţie o soluţie slabă de 0,5% permanganat de potasiu, în cantitate de 5 ml la 1 litru de apă.

Pe lângă apa potabilă necesară animalelor, în exploataţiile zootehnice şi gospodării se consumă importante cantităţi pentru pregătirea hranei, spălarea mijloacelor de transport sau menţinerea igienei adăposturilor. În perioade critice, de secetă, consumul de apă trebuie limitat doar la asigurarea necesarului pentru adăpat şi prepararea hranei. Lipsa totală de apă este incompatibilă cu viaţa, iar cea parţială are repercusiuni grave asupra creşterii, dezvoltării şi productivităţii animalelor. Speciile cele mai sensibile la carenţă hidrică sunt păsările, apoi porcii şi unele rumegătoare, iar în centrul aceleiaşi specii animalele tinere, gestante, în lactaţie, păsările ouătoare şi animalele de muncă supuse unui efort muscular puternic.

Având în vedere aceste aspecte, considerăm că, în condiţiile fenomenului de secetă, niciun efort nu este prea mare atunci când trebuie asigurată apa potabilă pentru animale. În caz contrar, neasigurarea apei va constitui încă una dintre cauzele scăderii efectivelor de animale, prin sacrificări de necesitate.

Ing. Bogdan MACOVSCHI

Vară, vară, primăvară

În încercarea firească de a da uitării lunga şi friguroasa iarnă, cei mai vrednici ţărani-plugari ardeleni au ieşit în câmp, la arat cu plugurile şi grapele trase de caii înhămaţi. Iar cei mai înstăriţi dintre ei, cu brăzdarele puternicelor tractoare. Le ţin isonul muncii grăbitele păsări călătoare ale cerului, care au prins a se întoarce pe la cuiburile lor, stabilindu-se în aşezările din care au plecat, târziu în toamnă.

Sibiul în haine de sărbătoare

La Sibiu, însă, începutul anotimpului reînnoirii naturii şi vieţii oamenilor mai are şi alţi mesageri. În primul rând, gingaşii ghiocei, viorele şi toporaşi din pajiştile Parcului „Sub Arini“ şi „Pădurii Dumbrava“, gazdele Complexului Muzeal ASTRA al Artei şi Meşteşugurilor Tradiţionale Româneşti, prestigioasă instituţie, aflată în pragul împlinirii a 5O de ani de existenţă şi activitate culturală unicat în Europa, ca mărime, bogăţie şi frumuseţe.

Şi mai are Sibiul medieval, în aceste zile primăvăratice, un numeros şi frumos grup de tinere fete şi chipeşi feciori, toţi, îmbrăcaţi în pitoreşti haine româneşti, gata să reprezinte principalele zone folclorice ale ţării. Ei sunt participanţii la ce-a de-a XVIII-a ediţie a Festivalului Folcloric-Concurs Naţional „Vară, Vară, Primăvară“. Festival care va fi deschis, miercuri, 3 aprilie, la sala mare de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor. Acompaniamentul soliştilor vocali şi dansatorilor va fi susţinut de orchestra Ansamblului Folcloric „Cindrelul-Junii Sibiului“. Concertele-concurs ale tinerilor interpreţi vor fi presărate de recitaluri ale laureaţilor celor 18 ediţii.

Un alt popas şi o altă secvenţă primăvăratecă

Bătrânii plugari români ai satelor de pe lunga vale folclorică şi etnografică a Hârtibaciului, denumeau acest vechi şi frumos ţinut transilvan ca fiind cel al păstorilor de vite cornute. Adică, al vacilor şi bivolilor, ca şi al junincilor şi tăuraşilor din cele mai valoroase şi productive rase. Într-atât de renumiţi sunt gospodarii acestor sate dintre Sibiu, Agnita şi Sighişoara încât fiecărui anotimp al anului îi este dedicat câte un mare târg.

În data de 21 martie, de exemplu, în chiar ziua echinocţiului astronomic al Primăverii are loc la Agnita târgul care reuneşte crescători de animale, motiv pentru care nu vor lipsi vitele cornute, caii de povară, oile, mieii, berbecii, caprele, porcii, gâştele cu boboci, raţele, găinile şi puii de găină. Cât priveşte vacile şi bivolii, acestea vor putea fi achiziţionate prin licitaţie publică cu strigare, târgul de la Agnita numărându-se printre puţinele manifestări de acest gen din ţară. Cei interesaţi vor putea găsi la vânzare mai ales rase de bovine pentru carne.

Ioan VULCAN-AGNIŢEANUL
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS