reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Jul 2019

Tratamente și lucrări de mai pentru culturi sensibile

Luna mai reprezintă un vârf al activității în agricultură. În această lună încep să se coacă primele fructe autohtone, căpșunele, să se recolteze florile unor plante medicinale sau aromatice ori să se manifeste o sumedenie de boli sau dăunători. Toate acestea cer atenție și eforturi din partea fermierilor.

Căpșunele sunt foarte sensibile la secetă

Căpșunele sunt primele fructe care se coc în mediu neprotejat în condițiile din țara noastră. În luna mai deja primele fructe încep să ajungă la piață. Dar, pentru ca acestea să aibă o calitate corespunzătoare, trebuie întrunite o sumedenie de condiții.

Un element specific al căpșunului este că are dimensiuni reduse și un sistem radicular destul de slab dezvoltat. Din acest motiv este deosebit de sensibil la lipsa de nutrienți și la secetă. Specialiștii spun că există patru fenofaze în care lipsa de apă suficientă, chiar și pe o perioadă foarte scurtă, are un impact devastator asupra culturilor, putând să le distrugă în proporție de până la 80%. Acestea sunt formarea inflorescențelor, formarea și creșterea fructelor, maturarea fructelor și perioada de după recoltare. Așa după cum se poate lesne observa, două sau chiar trei dintre aceste etape se parcurg în timpul lunii mai.

În concluzie, imediat ce se observă semnele lipsei de apă, trebuie aplicate irigații. În general, pe perioada de la înflorire și până la recoltare, căpșunii au nevoie de patru-cinci reprize de udare, fiecare dintre ele cu o normã de 400 m.c/ha, adică 40 litri/m².

Mai puțin azot și mai mult calciu

În ceea ce privește necesarul de nutrienți, în această perioadă, pentru o producție bogată și de calitate sunt recomandate fertilizările foliare. În prima fază, de formare a fructelor, este foarte importantă asigurarea unui echilibru judicios între azot, fosfor și potasiu. Pe măsură ce fructele se măresc, scade necesarul de azot, în schimb crește cel de fosfor și potasiu. Foarte important este și calciul, a cărui absență determină o sensibilitate la mucegaiuri și o capacitate redusă de păstrare.

În perioada de coacere a fructelor se renunță complet la fertilizarea cu azot, în schimb se administrează calciu la șapte-zece zile.

La căpșuni se aplică în cursul lunii mai cel puțin două tratamente fitosanitare. Scopul acestora este combaterea putregaiului cenușiu, cel mai mare dușman al căpșunilor, care poate compromite până la 80% din recoltă, a pătării albe a frunzelor și a făinării. Împotriva acestora se folosesc fungicide sistemice și de contact pe bază de tiofanat-metil, fenhaxamid, clorotalonil sau alte substanțe specifice.

Pentru combaterea paraziților, precum afide sau păduchi de plante, păianjenul roșu, cărăbușul de mai, viermi albi, viermii sârmă, trips, viespea neagră, gărgărița neagră, gândacul păros, nematozii galicoli, limaxul cenușiu și păduchele negru, se folosesc insecticidele sistemice în fazele mai timpurii de dezvoltare și de contact în perioada apropiată recoltării.

Ceapa și usturoiul, aliați ai căpșunilor

Pentru cei care doresc o cultură de căpșuni bio există și soluția combaterii dăunătorilor folosind metoda culturilor intercalate. Între rândurile de căpșuni se cultivă usturoi și ceapă de arpagic. Prezența acestor două plante are proprietatea de a îndepărta cea mai mare parte dintre acești dăunători.

O altă tehnică pentru a reduce semnificativ riscul apariției putregaiului cenușiu este mulcirea. În siste­mele de culturi intensive și/sau comerciale, aceasta se face cu folie neagră. Dar aplicarea foliei negre presu­pune și existența unui sistem de irigații cu picătura. Atât folia de mulci cât și sistemul de irigații trebuie instalate înainte de răsădirea căpșunilor. În culturile de mici dimensiuni sau în cele deja existente, mulcirea se poate face foarte bine cu paie de grâu. Condiția este ca acestea să fi fost bine uscate și să nu fie mucegăite. Avantajele mulcirii sunt multiple. În primul rând nu permit contactul direct al căpșunelor cu pământul, ceea ce face ca ele să rămână curate. Riscul apariției Botrydis (putregaiului cenușiu) este redus semnificativ. De asemenea, apariția și dezvoltarea buruienilor sunt semnificativ reduse.

În fine, foarte important pentru a avea o cultură de căpșuni sănătoasă și productivă este ca terenul să fie păstrat curat. Acest lucru se realizează prin prașila manuală sau mecanizată. Cu aceeași ocazie se realizează și tăierea stolonilor care apar. Deși unii îi privesc ca pe o metodă de întinerire a culturii, adevărul este că nu fac decât să scadă performanțele și productivitatea. Practica a demonstrat că noi culturi, realizate din stoloni provenite de la culturile de bază, alăturate, nu au dat producții mai mari de 4-5 t/ha, față de 20-22 tone, cât au produs culturile-mamă.

Raționalizarea apei – cheia unor arome puternice

Mai este luna de start a producției și pentru culturile de plante cu frunze aromatice. Și acestea au o tehnologie mai aparte datorată specificului lor. Pentru că partea consumată o reprezintă frunzele, care rețin cea mai mare parte a substanțelor provenite din sol și din tratamente, nu trebuie utilizate substanțe de sinteză. Nici fertilizarea cu produse organice nu este recomandată în perioadele de vegetație a plantei. În situații speciale se pot utiliza fertilizanți foliari organici, în special din categoria celor cu aminoacizi. De asemenea, pentru ca aromele specifice să fie pregnante este important să fie acoperit necesarul de microelemente al plantelor.

Pe de altă parte, o chestiune sensibilă este și cantitatea de apă pe care culturile o au la dispoziție. În mod excepțional, la astfel de plante cel mai bine este să fie udate aproape de minimul necesar. Prea multă apă face ca aroma să se „dilueze“, în timp ce prea puțină determină o dezvoltare lentă și un randament scăzut.

Prașila este și ea o operațiune importantă în cultura plantelor aromatice. Buruienile trebuie îndepărtate încă de la apariție, astfel încât plantele să poată beneficia atât de substanțele hrănitoare din sol, cât și de lumină și aer.

Potasiul, calciul și microelementele, esența principiilor active

O altă categorie de culturi ale cărei rezultate se concretizează în luna mai sunt anumite plante medicinale, de la care se recoltează florile. E de la sine înțeles că la astfel de plante orice fertilizare cu substanțe de sinteză este exclusă. Nici fertilizarea organică nu își are locul, cu excepția celei de toamnă. Ceea ce este impor­tant pentru astfel de culturi este îndepărtarea buruienilor, pentru a permite ca plantele să absoarbă cât mai mult dintre principiile active existente în sol.

La fel de important este ca pe o plantă să existe mai puține flori care să concentreze principiile active. Acest lucru se realizează păstrând o concentrație de azot mai apropiată de limita inferioară. Dacă există mai mult azot, atunci se vor forma mai mulți muguri, dar florile vor fi de calitate inferioară. În schimb, potasiul, calciul și microelementele sunt cele ce asigură un conținut ridicat de principii active în floare!

Alexandru GRIGORIEV

Mai mulți bani pentru cultivatorii de usturoi - de la 1.000 euro/ha la 3.000 euro/ha

În ședința Guvernului din data de 14 mai 2019 a fost aprobată o Hotărâre prin care se modifică și completează HG nr. 108/2019 pentru aprobarea schemei ,,Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a producției de usturoi”, precum și pentru stabilirea unor măsuri de verificare și control al acesteia.

Astfel, cuantumului sprijinului financiar acordat cultivatorilor de usturoi va crește de la 1.000 euro/ha la 3.000 euro/ha (13.950 lei/ha).

Prin acordarea sumei de 3.000 euro/ha (13.950 lei/ha) se susține menținerea culturii de usturoi în zonele cu tradiție, precum și înființarea de noi suprafețe, crescând în acest fel interesul fermierilor pentru accesarea acestui program.

Creșterea valorii sprijinului financiar prevăzută de acest act normativ se încadrează în bugetul maxim aprobat schemei de ajutor de minimis și nu atrage cheltuieli bugetare suplimentare. În situația în care după finalizarea înscrierii în program se constată depășirea bugetului alocat schemei, cuantumul sprijinului financiar se reduce proporțional.

Necesitatea unui sprijin mai mare pentru cultivatorii de usturoi a reieșit în urma întâlnirilor dintre aceștia și formele asociative reprezentative din sectorul legumicol, în cadrul cărora s-au analizat devizul tehnologic, cheltuielile și veniturile rezultate pentru această cultură.

Sursa: madr.ro

Tehnologia de cultivare a usturoiului

Usturoiul (Allium sativum) este originar din Asia Centrală. Este cultivat cu precădere în Japonia, China, Coreea de Nord și de Sud, Filipine, SUA, Europa Centrală și de Sud-Est. În România, această legumă de tradiție și cu reale valențe terapeutice este răspândită în nordul Moldovei, centrul Munteniei, Banat și Oltenia.

Despre beneficiile consumului de usturoi s-au scris tomuri întregi; noi ne rezumăm la a vă spune că de preferat este să-l folosiți cât mai aproape de starea sa naturală (crudă - plantă verde ori bulbi sau sub formă de mujdei, în diverse preparate culinare) și să evitați miracolele „povestite“ despre praful sau capsulele-medicament de usturoi. Pe lângă proprietățile culinare, această legumă are și efecte asupra sănătății: sporește imunitatea, este bună pentru bolile aparatului cardio­vascular, uneori joacă rol de antibiotic etc.

Pretenții față de factorii de mediu

În perioada de vegetație, usturoiul suportă temperaturi negative de -7°C și maxime de până la 34°C. Temperatura optimă la care se dezvoltă este cuprinsă între 18 și 30°C. Bulbii încep să vegeteze la 4°C, iar în timpul iernii, dacă sunt bine înrădăcinați, rezistă și la -20°C. Față de lumină, are pretenții sporite, preferând locurile însorite; o expunere îndelungată la locuri umbrite dezvoltă excesiv sistemul foliar, în dauna formării unei căpățâni bine proporționate. Usturoiul are nevoie de apă, dar nu în exces. Specialiștii vorbesc despre o umiditate a solului de 80-90% în perioada de creștere, de 70-80% la formarea bulbilor și de 60-70% în perioada de creștere a acestora, până la maturarea lor. Preferă substraturile fertile, reavăne, afânate, cu un bun drenaj și un pH de 6,7-7,8.

Epoca optimă de înființare a culturii

În România se cultivă foarte multe varietăți locale de usturoi, dar în Catalogul oficial din anul 2018 sunt recomandate trei soiuri: Ager, Claudiu și Eduard. Cele mai bune premergătoare sunt considerate cartoful, tomatele, ardeiul, vinetele, varza, conopida, pepenele, dovlecelul sau castravetele. Se evită cultivarea după ceapă, mazăre, fasole sau usturoi păstrat pe aceeași suprafață mai mult de patru ani din cauza atacului de nematozi. Epoca de plantare este toamna, în septembrie-octombrie, sau primăvara, în martie-aprilie, în funcție de zonă (mai devreme în sudul țării).

Pregătirea solului și plantarea

Pentru cultura de toamnă lucrările încep cu eliberarea terenului de resturile vegetale (discuit), fertilizarea cu gunoi de grajd și îngrășăminte chimice pe bază de azot și potasiu, arătură la 28-30 cm, discuit și grăpat pentru mărunțirea solului, deschiderea rigolelor și formarea straturilor înălțate. Pentru cultura de primăvară terenul se ară toamna, nu înainte de aplicarea îngrășămintelor, iar în martie se afână superficial solul, la 8-10 cm, cu cultivatorul + grapa, se fertilizează cu azot, se modelează și se aplică o erbicidare preemergentă.

Plantarea

Norma de bulbi este de 600-800 kg/ha. Însă înainte de plantare se pregătește usturoiul prin desfacerea bulbililor (căței) din bulbi (căpățână) și sortare pe categorii de mărime. Greutatea ideală a bulbului este de 1,5 grame. Pe suprafețele mici plantarea se efectuează manual, la 35 cm între rânduri și 6-8 cm între plate pe rând, în cazul terenurile nemodelate și în benzi de câte 5 rânduri, la distanță de 40-50 cm între benzi și 20 cm între rânduri. Plantarea mecanică presupune 4 rânduri pe o brazdă, la distanță de 28 cm între rânduri și 6-8 cm între plante pe rând sau benzi de câte 2 rânduri, la 34 cm între benzi și 25 cm între rânduri (7 cm între plante pe rând). Adâncimea de plantare este de 4-5 cm.

Lucrări de întreținere

Lucrările de întreținere a culturii de usturoi presupun: fertilizare fazială în două etape (prima – când plantele au 2-3 frunze, a doua – la 20-25 de zile după prima), prășire, irigare și protejarea împotriva bolilor și dăunătorilor (mana, alternarioza, rugina, dungarea galbenă, putregaiul alb al bulbilor, fuzarioza, putregaiul roz, tripsul comun, nematozii, păianjenul bulbilor). Recoltarea începe atunci când frunzele se îngălbenesc și se usucă, tulpina plantei se înmoaie, indicii care semnifică ajungerea la maturitate a bulbilor. Aceasta se efectuează manual, prin smulgere, pe suprafețele mici, sau meca­nic, pe suprafețele industriale, prin dislocare. Producția medie este de 6-10 tone/ha.

Ajutor de stat pentru cultivatorii de usturoi

Din acest an, Guvernul României a aprobat schema de ajutor de minimis pentru aplicarea pro­gramului de susținere a producției de usturoi, valabilă până în 2021.

Acesta se acordă producătorilor agricoli persoane fizice care dețin atestat de producător, producătorilor agricoli persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale, constituite potrivit OUG nr. 44/2008, și persoanelor juridice cu activitate în agricultură. Pentru a fi eligibili, beneficiarii trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să dețină o suprafață cultivată cu usturoi de minimum 3.000 mp, marcată la loc vizibil, cu o placă inscripționată cu textul „Program susținere usturoi“; să valorifice o cantitate de usturoi de minimum 5.000 kg/ha, dovedită cu documente justificative; să fie înregistrați în evidențele Registrului agricol; să valorifice producția în perioada 1 iulie – 29 noiembrie. Valoarea sprijinului financiar este de 4.650 lei/ha (1.000 euro/ha). Plata se acordă proporțional cu suprafața efectiv cultivată. Cererile trebuie depuse la direcțiile agricole județene până la data de 15 mai.

Maria BOGDAN

Cultivatorii de usturoi vor beneficia de sprijin începând din acest an

În data de 27 februarie 2019, în Ședința de Guvern, a fost adoptată Hotărârea pentru aprobarea schemei ”Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a producției de usturoi”. Se stabilesc astfel potențialii beneficiari, condițiile de eligibilitate, modul de acordare a ajutorului de minimis, valoarea anuală totală a acestuia, precum și modalitățile de verificare și control.

Schema de ajutor de minimis se desfășoră pe o perioadă de 3 ani, respectiv 2019-2021, iar sprijinul financiar este de 1.000 euro/ha cultivat cu usturoi și se calculează proporțional cu suprafața de pe care s-a obținut o cantitate minimă de 3000 kg/ha. Bugetul pentru anul 2019 este de 2.000.000 euro (9.300.000 lei) și se aprobă anual.

Cererile se depun la Direcțiile pentru Agricultură Județene, până la  data de 15 mai, inclusiv, de către următorii beneficiari:

  • producători agricoli persoane fizice care dețin atestat de producător;
  • producători agricoli persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, constituite potrivit OUG nr. 44/2008;
  • producători agricoli persoane juridice.

Pentru a fi eligibili, beneficiarii trebuie să îndeplinească următoarele criterii cumulativ:

a) să dețină o suprafață cultivată cu usturoi de minim 3.000 mp;

b) să obțină o producție de minim 3 kg usturoi/10 mp;

c) să fie înregistrați în evidențele Registrului agricol deschis la primăriile în a căror rază administrativ-teritorială se află suprafețele cultivate cu usturoi în anul de cerere.

d) să facă dovada producției realizate potrivit prevederilor lit. a) și b) prin documente justificative.

Valorificarea producției se face în perioada1 iulie - 29 noiembrie, inclusiv a anului de cerere. Documentele justificative (bonul fiscal/factura/fila/filele din carnetul de comercializare) care  atestă comercializarea producției de usturoi valorificate în anul 2019, se depun la Direcțiile Agricole Județene până la data de 29 noiembrie, inclusiv.

Sursa: madr.ro

Întâlnire între cultivatorii de usturoi din România și reprezentanții importatorilor

În data de 10 aprilie 2018, la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a avut loc o întâlnire de lucru, în prezența secretarului de stat Daniel Dumitru Botănoiu, la care au participat principalii producători de usturoi din zonele consacrate, respectiv Copălău – județul Botoșani, Teleorman, Dolj, Mehedinți, Iași și Timiș și reprezentanți ai marilor importatori din România, interesați de contractarea unor cantități mari și constante de usturoi produs în România. De asemenea, au fost prezenți reprezentanții direcțiilor de specialitate din cadrul MADR și ai Direcției Măsuri de Piață și Comerț Exterior din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA).

În România, suprafața cultivată cu usturoi în anul 2017 a fost de 9.936 hectare, cele mai multe suprafețe fiind mici și foarte mici, exploatate de ferme de familie și mici fermieri.

În cadrul discuțiilor au fost dezbătute aspecte referitoare la dificultățile întâmpinate de cultivatorii de usturoi, între care amintim: costurile mari de producție, deficitul de sămânță din soiuri autohtone, gama de mașini și utilaje necesare eficientizării acestei culturi, slaba asociere a micilor producători, valorificarea producției către piață, depozitarea, păstrarea și ambalarea corespunzătoare, astfel încât să fie satisfăcute nevoile pieței.

Pe de altă parte, a reieșit interesul comercianților de a încheia contracte ferme cu producătorii, în contextul în care preferințele consumatorilor români sunt tot mai mult orientate spre produsele autohtone de o calitate ridicată.

Cei prezenți la întâlnire au subliniat faptul că este pentru prima dată când Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a așezat la aceeași masă producătorii de usturoi, importatorii și autoritățile pentru a sprijini eficientizarea culturii usturoiului, care a pierdut tot mai mult teren în România din cauza importului masiv din țări terțe. În același timp, se are în vedere identificarea de soluții pentru sprijinirea sectorului și crearea de lanțuri de distribuție, între producători și comercianți.

În perioada următoare se va organiza o nouă reuniune la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru a stabili care sunt sarcinile ce revin fiecărui actor de pe filieră.

Cultură de ceapă, usturoi și praz în sistem ecologic

Dacă în numerele trecute ale revistei Lumea Satului scriam despre tehnologia ecologică de cultivare a roșiilor și castraveților, de data aceasta continuăm seria articolelor dedicate culturilor ecologice cu ceapa, prazul și usturoiul.

Ceapa

Deși originală din Asia Centrală, unde se află și astăzi în flora spontană, ceapa este amplu răspândită în Rusia, Bulgaria, Spania, Franța și Italia, iar la noi o regăsim în mai toate zonele țării, ocupând o suprafață importantă. Considerată o legumă a sănătății și longevității pentru virtuțile sale terapeutice, tonice și antiinfecțioase ceapa, mulțumită conținutului său bogat în sulfură de alil, poate fi folosită la prepararea decocturilor și maceratelor pentru tratarea diverselor boli.

Ca particularități botanice și biologice ceapa este o plantă bienală sau trienală în funcție de tehnica de cultură. Având o înrădăcinare superficială, ea este pretențioasă la umiditate mai ales în prima parte a perioadei de vegetație. Ceapa preferă solurile ușoare, humifere, neîmburuienate, permeabile, iar premergătoarele favorabile sunt legumele vărzoase și cucurbitaceae. Pentru a împiedica atacul de muscă al cepei, respectiv al morcovului este obligatorie asocierea culturii de ceapă cu morcovul sau ridichi.

Soiurile preferate de cultivatorii români sunt grupate după destinația acestora în cultură astfel:

cultura ceapa tabel 1

La pregătirea terenului trebuie menționate următoarele lucrări: nivelarea de întreținere, modelarea terenului, semănatul fals. Plantarea se face numai pentru arpagicul mărunt, nu cel mare deoarece riscăm apariția în primăvară a tijelor florale. Cantitatea necesară de arpagic de care aveți nevoie este de 600-700 kg/ha, cu o densitate de 700.000-950.000 plante/ha în cazul plantării mecanizate și de 450.000-550.000 plante/ha la plantarea manuală. În cazul culturii prin răsad aceasta se realizează la finele lunii martie, începutul lunii aprilie folosindu-se o cantitate de sămânță de 3-4 kg/ha, epoca optimă de plantat fiind cuprinsă între 1-15 mai. În acest caz densitatea este de 400.000-450.000 plante/ha, cu o distanță între rânduri de 35 cm, iar între plante pe rând de 5-6 cm.

Combaterea buruienilor se realizează manual în 2-3 treceri sau mecanizat cu cultivatorul. De asemenea, se recomandă și combaterea buruienilor cu flacăra, operațiune pentru care sunt necesare 6 butelii/ha. Atenție, solele cultivate cu ceapă nu se fertilizează în anul înființării culturii, ci recomandat ar fi să se efectueze cu 1-2 ani mai devreme. Irigarea se face numai în condiții de secetă, cu norme cuprinse între 150-200 mc apă/ha.

Combaterea bolilor și dăunătorilor la ceapă

cultura ceapa tabel 2

Recoltarea se face la maturitatea tehnologică, adică atunci când prima folie de învelire a bulbililor începe să-și schimbe culoarea spre galben ruginiu și peste 20% din plante au tulpinile frânte

Prazul

praz

Una dintre cele mai vechi legume în cultură, prazul își are originea în țările învecinate Mării Mediterane. El se cultivă pentru bulb și în special pentru tulpina falsă ale cărei calități terapeutice reprezintă un bun tonic al sistemului nervos, un diuretic apreciat pentru efectul laxativ, dar și un excelent antiseptic în ameliorarea furunculelor și înțepăturilor de insecte. Soiurile cultivate în România sunt Camus, care oferă o producție de 20-25 t/ha, și Axima, cu 25-30 t/ha. Culturile premergătoare favorabile sunt solanaceae, bostănoase. Datorită sistemului radicular puternic fasciculat prazul exploatează bine solurile profunde, humifere cu textură mijlocie și se asociază bine cu spanacul, salata, țelina și morcovul. În schimb, prazul are pretenții mari față de umiditatea din sol și este sensibil la excesul de apă.

Plantarea se realizează în perioada 20-30 mai, până la 10 iunie cel târziu, iar schema de plantare prevede 35 cm între rânduri și 10-15 cm distanța între plante pe rând la o adâncime mai mare decât a fost în răsadniță.

Buruienile se combat prin prașile manuale, iar dăunătorii (de regulă tripșii) se elimină cu ajutorul capcanelor adezive de culoare bleo, dacă avem cultura în solar, sau prin jet puternic de apă rece pe partea inferioară a frunzelor.

Usturoiul

usturoi

Venit din Asia Centrală și răspândit în Europa, Asia și America de Nord, usturoiul este astăzi folosit grație conținutului în uleiuri eterice și fitoncide atât în arta culinară, cât și în industria farmaceutică pentru proprietățile sale vermifuge, antiseptice și ca stimulativ al apetitului și al secrețiilor gastrice.

Deși este o plantă perenă, el se comportă în cultură ca plantă anuală. Cu un sistem radicular superficial, acesta nu suportă umbra și este mai pretențios față de umiditate decât ceapa. Înmulțirea se realizează prin bulbili, iar premergătoarele cele mai bune sunt mazărea și fasolea, timpul de revenire pe aceeași solă fiind de 4 ani ca urmare a atacului de nematozi. Datorită sistemului radicular fasciculat preferă solurile aluvionare, ușoare și permeabile.

Usturoiul se cultivă prin plantat manual toamna (septembrie-octombrie) sau primăvara, respectând o normă de 600-800 bulbili/ha, pe 2 rânduri, cu o distanță de 25 cm între rânduri, 5-6 cm între plante și o adâncime de 2-4 cm.

Buruienile se îndepărtează prin prașile manuale, iar pentru combaterea putregaiul alb al usturoiului se recomandă mulcirea solului între plantele cultivate și amplasarea rândurilor pe direcția N-S. Atenție însă la apă, usturoiul este foarte sensibil la excesul de apă; acest lucru poate duce la apariția Botrytis alli, o boală destul de păgubitoare, dar care poate fi combătută cu un decoct de coada calului aplicat timp de 3 zile.

Dr. ing. Elena CATANĂ

Cinci plante care resping țânțarii

Gălbenelele

Aceste flori minunate au, pe lângă aspect, culoare, proprietăți medicinale, și o calitate deosebită – țin țânțarii la distanță. Prezența lor în grădină vă va feri familia și animalele de țânțari. Ceea ce este interesant este faptul că ele pot fi plantate atât primăvara, cât și toamna. Tot ce trebuie să faceți este să le asigurați o zonă însorită și un sol fertil. Pentru a vă păzi cât mai eficient plantați-le cât mai aproape de zona de luat masa sau unde stați mai mult în grădină. În acest sens, puteți folosi spațiul din grădină sau, și mai bine, le plantați într-un recipient, ghiveci, coș pe care să-l puteți muta apoi când și unde doriți.

planta galbenele

Roinița

Melisa sau „floarea stupului“, așa cum mai este numită această plantă, are o serie întreagă de proprietăți, nu doar curative, ci și repelente pentru fluturi și păsări, dacă doriți ca acestea să nu vă viziteze grădina. Plantați câteva tufe de roiniță pentru că vă poate oferi extrem de multe beneficii. Sub formă de ceai, tinctură băi sau chiar ca umplu­tură în realizarea unei pernițe aromatice, ea poate face minuni. Grație uleiurilor volatile, frunzele au efect ușor sedativ, oferind un somn liniștitor, o acțiune antivirală și antibiotică, dar este considerată și cea mai bună plantă împotriva bolilor de inimă. Nu are nevoie de prea multă îngrijire, în schimb mirosul ei va debusola țânțarii atunci când vor încerca să găsească gazdele lor obișnuite în grădină.

planta roinita

Busuiocul

Considerat la indieni planta lui Krishna și a lui Vishnu, iar la romani planta dragostei și a fertilității, busuiocul a avut întotdeauna o aură sacră. Dincolo de această dimensiune spirituală, busuiocul are incredibile proprietăți vindecătoare. El poate fi recoltat din iunie până toamna târziu și folosit proaspăt, sub formă de tinctură, ceai, băi sau ulei volatil. Pentru efectul repelent împotriva țânțarilor acesta se plantează în ghivece individuale pentru a fi mutate în spațiile unde doriți să aveți protecție împotriva insectelor înțepătoare.

planta busuioc

Lavanda

Dacă vreți să renunțați la spray-urile din comerț pline de chimicale, aflați că lavanda poate fi o soluție naturală, plăcut mirositoare și eficientă în a ține țânțarii departe de familie. De altfel, acest ulei este de multe ori folosit ca ingredient în substanțele repelente de pe piață, doar că în compoziția acestora mai apare și DEET (dietil toluamida), o substanță chimică despre care cercetările spun că până la 15% este absorbită prin piele direct în fluxul sanguin, afectând celulele nervoase și determinând schimbări comportamentale. De aceea, mult mai sănătos ar fi să apelăm la uleiul de lavandă pe care să îl diluăm într-un alt ulei cum ar fi cel din migdale dulci, nucă de cocos sau uleiul organic de soia care și el, aplicat pe piele, va avea același efect împotriva țânțarilor. Lavanda vă poate apăra înveselind totodată grădina sau poate fi o bună santinelă plantată într-un ghiveci și ținută în preajma membrilor familiei.

planta lavanda

Usturoiul

Dacă stați mai mult prin grădină și aveți zone umbroase sau mai umede în care știți că sălășluiesc țânțarii, vă puteți feri de ei cu ajutorul usturoiului. Pregătiți într-un blender un amestec din 4 căței de usturoi și câteva linguri de apă, treceți mujdeiul obținut printr-o strecurătoare, pentru că veți avea nevoie doar de uleiul din usturoi, nu și de pulpă, apoi amestecați totul cu 3,5 litri de apă. Turnați lichidul într-un recipient cu pulverizator și stropiți zonele în care își fac veacul țânțarii. În felul acesta veți scăpa nu doar de țânțari, ci prin efectul antibacterian al usturoiului veți feri și plantele de multe boli. Din păcate, metoda poate fi aplicată doar în grădină, pentru că în casă mirosul v-ar ține și pe dumneavoastră la distanță. În schimb, puteți folosi atât în casă cât și pe piele ulei de mentă. Va avea același efect împotriva țânțarilor.

usturoi capatana

Patricia Alexandra POP

Abonează-te la acest feed RSS