reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Jul 2019

Top 10 stațiuni balneare din România

Asociația Română de Balneologie a realizat, în 2016, un top al celor mai de succes și căutate stațiuni balneoclimaterice din România.

Clasamentul este deschis de Stațiunea Techirghiol, care a întrunit 70 de puncte, aceasta fiind urmată de Băile Felix (69 de puncte), Băile Tușnad (68 de puncte), Sovata (65), Herculane (64), Covasna (57), Slănic Moldova (56), Călimănești -Căciulata (55), Neptun (54) și Amara (50).

Printre criteriile care au stat la baza evaluării și stabilirii punctajului amintim: accesibilitate, infrastructura, patrimoniul public, managementul urbanistic, implicarea autorităților locale; existența unor structuri de educație și cercetare, prezența unui personal universitar în stațiune, existența unui nucleu de cercetare științifică; notorietatea externă (promovare prin spoturi în limba engleză, prezența la târguri internaționale de turism, articole științifice în limbile de circulație internațională, investitori externi); notorietatea internă (evenimente de pro­movare a sectorului balnear, târguri interne de turism); calitatea certificată a factorilor naturali de cură; calitatea serviciilor turistice și medicale din stațiune, nivelul de calificare a resurselor umane; strategii de dezvoltare continuă a stațiunilor; nivelul investițiilor în bazele de tratament și structurile de cazare; premii, medalii obținute de stațiuni; disponibilitate la dialog a factorilor de decizie locali şi a investitorilor / operatorilor economici din staţiune etc. Topul din 2016 evidențiază un număr de 34 de stațiuni. Locurile 11-20 sunt ocupate de Mangalia, Băile Govora, Băile Olănești, Vatra Dornei, Buziaș, Geoagiu Băi, Turda, Lacul Sărat, Bălțățești și Slănic Prahova. Cel mai slab punctaj a fost obținut de stațiunea din Voineasa (26 de puncte), Sărata Monteoru (27), Saturn (28) și Băile 1 Mai (29).

Investiții necesare în bazele de tratament, peste un miliard de euro

Președintele Organizației Patronale a Turismului Balnear din România (OPTBR), Nicu Rădulescu, declara, în 2015, că stațiunile balneoclimaterice ar necesita investiții de peste un miliard de euro pentru a putea rivaliza cu bazele similare de tratament din Uniunea Europeană. Oficialii OPTBR spun că, pe piață, costurile de modernizare ale unui hotel ori baze de tratament pornesc de la 3-5 milioane de euro, iar pentru un complex wellness/spa sunt necesari minimum 7-10 milioane de euro. În ultimii ani, în bazele de tratament ori în structurile de cazare s-au investit 150-200 de milioane de euro, capitalul preponderent fiind cel privat. Cele mai multe infuzii de capital s-au înregistrat la Băile Felix (hoteluri modernizare plus edificarea complexurilor spa Lotus Therm și Felixarium, printre cele mai mari din Europa, o investiție de 48 de milioane de euro), Băile Govora (renovare hotel, lansarea unei clinici de metabolism cardiac, amenajare spa), Herculane (refacerea a două hoteluri, a bazei de tratament, și a departamentului spa), Sovata (modernizare hotel, programe anti-stres și de relaxare-cură de teren, în pădurea de la marginea stațiunii), Băile Olănești (centru spa/wellness), Tușnad (centru de wellness, unde se vor promova produsele Gerovital și Aslavital), Buziaș (renovarea hotelului și a bazei de tratament pentru tratarea obezității), Călimănești (Aqua parc, un complex cu 14 piscine interioare și exterioare, cu dotări de wellness) etc. Investiții s-au realizat, de asemenea, la Moneasa, Vatra Dornei, Slănic Moldova, Pucioasa, Eforie Nord, Saturn și Mangalia.

GALERIE FOTO


Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 54-55

  • Publicat în Turism

Anul 2015, în cifre

Despre anul 2015 nu mai este nevoie să amintim cum a fost din punct de vedere climatic. Sigur este că agricultura a fost pusă la încercare, peste dificultăți reușind să treacă doar fermierii care au investit în irigații și tehnologie de vârf. Să vedem însă cum a arătat 2015 cu totul, incluzând aici și deciziile cu impact major pentru agricultură.

Reducerea TVA la alimente la 9%

O măsură guvernamentală din 2015, venită în completarea ori prelungirea uneia intrate în vigoare în 2014, vizează în mod direct agricultura: reducerea TVA la 9% pentru tot ceea ce înseamnă produs alimentar și micșorarea taxei pe valoare adăugată de la 24% la 20% (din 2017, la 19%) pentru restul mărfurilor și serviciilor din România. Nu există încă o analiză a impactului direct asupra economiei, în general, și agriculturii, în special, a scăderii TVA, sub aspectul reducerii evaziunii fiscale și a presiunii fiscale asupra segmentului antreprenorial, dar în plan social consumatorul final a simțit sensibil beneficiile acestei măsuri. Ideea ar fi ca avantajele să fie păstrate pe termen lung și să nu se piardă prin alte dezechilibre survenite în piață (prețuri speculative, reducerea veniturilor în sectorul privat, creșterea tarifului la combustibil, gaz și energie, iar în agricultură, a celorlaltor inputuri etc.).

Structuri noi la MADR

După ce, în 2014, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) s-a reorganizat în Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), cu o suplimentare de 347 de angajați, în 2015 MADR a operat următoarele modificări: Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie „Prof. Dr. G.K. Constantinescu“ s-a transformat în Agenția Națională pentru Zootehnie; activitatea fitosanitară s-a rupt de direcțiile agricole județene (DAJ) și a trecut în subordinea Agenției Fitosanitare; inspecțiile din cadrul DAJ-urilor se subordonează direct MADR. Ca instituții noi a reapărut Agenția Zonelor Montane și, în cadrul MADR, s-a înființat  Direcția de Industrie Alimentară.

Procentul de absorbție a fondurilor europene

Sfârșitul anului 2015 înseamnă și încheierea exercițiului european bugetar 2007-2013 în România. S-ar părea că agricultura înregistrează cel mai bun procent de absorbție a fondurilor europene, cel puțin așa ne spun oficialii de la MADR: peste 90%, respectiv 7,31 de miliarde de euro, derulate prin AFIR; 98%, adică 7,6 miliarde de euro, prin APIA; 58% (150 milioane de euro) prin Programul Operațional de Pescuit (POP).

Un procent mult prea mic din sumele derulate prin AFIR a mers într-unul dintre cele mai sensibile segmente din agricultură, irigațiile, proiectele aprobate și finanțate însemnând doar 128 de milioane de euro, sumă insignifiantă în comparație cu nevoile reale din agricultură. În schimb, reconversia și restructurarea plantațiilor de viță-de-vie sunt programele care au cheltuit 100% fondurile alocate.

Noul exercițiu bugetar cu întârziere

Din motive care ne scapă, România a ratat un start corect pentru bugetul european 2014-2020. Practic, se pot socoti pierduți doi ani, de vreme ce abia în 2015 s-au deschis sesiunile de depuneri de proiecte, iar ele se aplică efectiv, inclusiv cu finanțare asigurată, de la anul. Potrivit datelor furnizate de MADR, în cadrul noului PNDR, aprobat de Comisia Europeană abia în luna mai 2015, au fost organizare 13 sesiuni și depuse 6.425 de proiecte, cu o valoare totală de 924,70 milioane de euro. Până acum au fost selectate 559 de dosare.

Producție de cereale, mai scăzută cu 5,7 milioane de tone

Despre recolta de cereale a României se vorbește încă estimativ la nivel național și european. Cifre sigure vom avea la anul, probabil în martie, după ce datele preluate de la fermieri vor fi prelucrate de Institutul Național de Statistică. Experții de la Bruxelles vorbeau, la finalul lunii octombrie, de o prăbușire a producției de cereale în România cu 25,8%, scădere survenită la culturile de porumb și floarea-soarelui din cauza secetei severe de peste vară și a lipsei sistemului de irigații care să suplinească deficitul de precipitații.

Comisia Europeană a prognozat că recolta de porumb va fi de 7,5 milioane de tone, în scădere cu 4 milioane de tone față de 2014. La nivel european se pare că avem cea mai mare diminuare de producție la prășitoare, după Ungaria (16%), Polonia (12%) și Italia (11,3%). În schimb, producția de grâu a fost salvată. Fostul ministru al Agriculturii, Daniel Constantin, aprecia, la sfârșitul campaniei de recoltare, că România poate conta pe 7,5 milioane de tone de grâu, recoltă chiar mai bună decât în anul 2014, considerat unul dintre cei mai buni din ultimul deceniu, când s-au dus în hambare 7,4 milioane de tone de grâu. CE estimase un total de 7 milioane de tone pentru 2015. Nici la orz nu au fost dificultăți: media la hectar a fost de 4,03 tone, spre comparație cu 3,8 tone în 2014, producția totală situându-se spre 1,051 milioane de tone. Rapița a avut mult de suferit, media fiind de 2,36 tone/ha, față de 3,87 tone/ha în 2014. În total, prognozele europene avansează o producție de cereale în România de 16,6 milioane de tone, în comparație cu 22,3 milioane de tone în 2014.

Legume și fructe mai puține

Legumele au ocupat, în 2015, în jur de 240.000 hectare, suprafață mai mare decât cea de pomi fructiferi (145.000 ha). Nivelul producției a fost afectat de secetă, unele asociații vorbind despre o diminuare de 20%, altele – de până la 30%. S-ar putea conta totuși pe 3-3,2 milioane tone de legume și pe 1 milion de tone de fructe, în condițiile unui an care a creat probleme sâmburoaselor (cireș și prun, în special).

Reconversie cu piedici în viticultură

Ovidiu Gheorghe, directorul general al Patronatului Național al Viei și Vinului (PNVV), apreciază anul ca unul normal pentru viticultură: „Nu avem încă toate datele, dar pot să vă spun că, în ansamblu, a fost un an normal, nu excepțional, pentru viticultori. În particular, sunt județe ori podgorii unde recolta a fost cu probleme din cauza anului climatic atipic și aș aminti aici Vrancea, ceva din plantațiile din Vaslui și Iași. Rău este că programul de reconversie și restructurare a plantațiilor nu a decurs spectaculos, pe de o parte, fiindcă a început destul de târziu, iar pe de altă parte, pentru că au fost introduse niște prevederi noi, respectiv garanția de bună execuție de 500 de euro/ha, al cărei rost noi nu l-am văzut, dar MADR a insistat să mențină condiționalitatea, asumân­du-și pesemne și ritmul mai slab de absorbție a fondurilor europene. Cred că oficialii au încercat în acest fel să stopeze avalanșa de proiecte într-un segment care decurgea de altfel perfect, iar acum au căzut în cealaltă extremă, când numărul de cereri a scăzut semnificativ și probabil nu se vor absorbi banii angajați anual în program, fiindcă micii producători e limpede că nu vor putea să indisponibilizeze o astfel de sumă. Sper ca MADR să aibă capacitatea de a înțelege că trebuie să renunțe la aceste încorsetări. În schimb, Programul Suport Vie-Vin, de 47,7 milioane de euro/an, a început să prindă foarte bine. Măsura se referă la achiziția de bariculi, fiindcă noi am zis că avem via, avem crama, dar trebuie să rotunjim vinurile și am creat acest nou program care se bucură de succes, de cumpărare a bariculilor (butoaie), care altminteri costă mult (cel puțin 400 de euro/buc) și au o durată de folosință limitată, de 3-4 ani. Succes are și linia de finanțare pentru investițiile în modernizarea magazinelor de prezentare din interiorul cramelor și a sălilor de degustare; singurul lucru pe care dorim să-l facem este să rupem acest program de PNDR din cauza condițiilor care fac imposibilă acumularea punctajului pentru eligibilitatea proiectelor și să-l trecem în Programul Național Suport Vie-Vin.“

Maria Bogdan

Satul Vâlcele, pe cale să redevină staţiune balneoclimaterică

Dacă ar fi ca România să se poată mândri în lume cu ceva, atunci resursele hidrografice subterane ar putea să ne transforme într-o ţară unică, iar apele minerale, binefăcătoare, ar deveni sursa de atracţie pentru turismul balnear. Ascunse bine sub pătura solului, aceste comori aşteaptă să fie readuse la suprafaţă şi valorificate la adevărata valoare. Generaţii de-a rândul, mari capete încoronate au adus recunoştinţă acestui loc binecuvântat până la instaurarea democraţiei, „când a venit ceea ce nu a reuşit să distrugă nici războiul“, după cum spune Nicolae Cucu, viceprimarul localităţii Vâlcele.

Un început glorios

Zilele trecute am poposit în satul Vâlcele. Nimic din ceea ce mai stă azi în picioare nu mai lasă impresia unei staţiuni care cândva era asemuită cu Karlovy Vary. Perioada de glorie a acestei localităţi, recunoscută drept staţiune balneoclimaterică doar în acte şi atunci când exista un interes pentru vânzarea unei proprietăţi sau a unui teren, a apus de mult. Aflată la 12 km de Sfântul Gheorghe, reşedinţa judeţului Covasna, şi 25 km de Braşov, la poalele versanţilor împăduriţi ai munţilor Baraolt, Vâlcele a reprezentat cândva kilometrul 0 al balneologiei, aici având loc primul Congres de balneologie din Europa. „Castrum aqua vivarum“, aşa cum au denumit romanii această aşezare, a început să se dezvolte încă din secolul al XVII-lea, când în jurul izvoarelor au început să se ridice adăposturi din lemn şi scânduri pentru bolnavii veniţi din împrejurimi. Clima şi apele minerale cu efect curativ pentru cei suferinzi de ficat, inimă sau reumatism au devenit cu timpul tot mai cunoscute.

Valoarea staţiunii este recunoscută şi de mari capete încoronate ale Europei care au venit să se trateze pe meleagurile din Vâlcele. Un rol hotărâtor în definirea profilului de staţiune l-a avut contele Nemes, care în anul 1770 a ridicat prima unitate de cazare.

Principele sârb Milos Obrenovici a beneficiat şi el de efectele curative ale apelor de la Vâlcele, iar drept recompensă pentru rezultatele miraculoase ale tratamentului a construit biserica ortodoxă deschisă şi astăzi în localitate. Exemplul familiilor nobiliare a fost urmat şi de alţi oameni de seamă ai vremii, de la Regele Ferdinand la Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri şi Titu Maiorescu. La vremea aceea Vâlcele avea un aer cosmopolit, băi amenajate, alei de promenadă, vile în stil elveţian, foişoare unde cânta fanfara, restaurante.

O istorie zbuciumată

Vâlcele a fost una dintre cele mai populare staţiuni ale Imperiului Austro-Ungar, dar, din păcate, astăzi majoritatea clădirilor sale de odinioară nu mai există sau se află în ruină. „Staţiunea a avut 3 perioade de decădere. În anii '50 aici au fost deportaţi greci, deţinuţi politic care au fost cazaţi în vilele acestei staţiuni şi puşi să muncească, femeile în croitorie, iar bărbaţii în confecţionarea încălţămintei.

Un alt moment de cotitură a fost anul 1977, când cutremurul a distrus o parte din vilele construite din lemn şi cărămidă.

Mai târziu, prin SCT Oltul, o societate de turism din Covasna, a început activitatea de turism cu bătrâni şi copii care veneau la băi. Ministerul Sănătăţii asigura cadrele medicale, Ministerul Învăţământului cadrele didactice, iar societăţile de turism puneau la dispoziţie baza materială. În vremea comuniştilor, din lipsa investiţiilor, Vâlcele devine o staţiune modestă, dar un loc primitor pentru muncitorii şi ţăranii care nu îşi permiteau luxul staţiunilor cu renume. Chiar şi aşa, această activitate a mers până în 1989, când s-a distrus tot ce mai funcţiona“, îşi aminteşte cu amărăciune Nicolae Cucu, viceprimarul din Vâlcele. Pe lângă apele minerale care au consacrat staţiunea, sanatoriul de distrofici, numit Centrul de Patologie Neuromusculară dr. Radu Horia, singurul din ţară, adăpostea aici peste 100 de bolnavi.

În urmă cu 3 ani, printr-o mare nedreptate înfăptuită de Ministerul Sănătăţii, acesta a fost închis, iar bolnavii mutaţi într-o secţie a spitalului de cardiologie Benete Gheza de la Covasna aflată la Buzău.

Renaşterea e dureroasă

În urma mutilărilor pe care staţiunea le-a suferit, ceea ce se reface astăzi pare prea puţin faţă de ceea ce a fost, dar mai ales faţă de potenţialul pe care îl prezintă zona, după cum spune chiar viceprimarul Nicolae Cucu.  După o lungă şi dureroasă perioadă în care ruina a muşcat din fiecare edificiu vechi, Vâlcele primeşte o mână de ajutor, fiind integrată în proiectul „Drumul Apelor Minerale“. Aşa se face că în 2007 începe reabilitarea băilor tradiţionale de apă minerală aflate pe terenurile din domeniul public al judeţului Covasna şi reintroducerea acestora în circuitul turistic. În urma unei investiţii de 3,35 milioane de lei Vâlcele beneficiază astăzi de o clădire modernă cu băi calde, un parc amenajat, alei pavate cu lemn din esenţă tare, locuri de parcare şi foişoare pentru odihnă. Baza de tratament dispune de piscină, băi cu apă minerală, saună, masaj, băi la cadă, dar şi de o zonă de agrement cu masă de biliard, aparatură de fitness, jocuri de relaxare, plasă de sărituri pentru copii. Unitatea este deschisă de miercuri până duminică inclusiv, într-un program de la ora 12.00 la 21.00, iar preţul pentru accesul la piscină este de 5 lei/zi pentru copii şi de 10 lei/zi pentru adulţi.

Viceprimarul admiră împreună cu noi toate realizările, însă spune cu modestie că este încă prea puţin. „Îmi doresc să văd aici un teren de sport, un loc de joacă pentru copii, un loc de campare pentru rulote, o zonă pentru grătare care să atragă cât mai mulţi turişti“.

Cu greu, ca după chinurile facerii, staţiunea pare că renaşte.

Patricia Alexandra Pop

Praid - staţiune balneară de nivel european

O nouă „vedetă“ se afirmă tot mai puternic pe scena turismului românesc. Este vorba de localitatea Praid, cea mai mare comună din Harghita care înglobează Ocna de Jos, Ocna de Sus şi cătunul Bekastanya. În total, în comuna Praid trăiesc aproximativ 7.250 de suflete, iar în Praid aproximativ 4.000. Iar dacă până acum câţiva ani staţiunea Sovata, aflată la câţiva kilometri de Praid era înţesată de turişti, acum rolurile par să se inverseze. Praidul musteşte de turişti, în timp ce în Sovata cam bate vântul...

Salina cu cinema 3D

Principalul punct de atracţie din Praid este salina din localitate, care este cea mai mare din România şi una dintre cele mai mari din Europa, cel puţin din punctul de vedere al cantităţii de sare aflată în subteran.

Salina, patronată de Societatea Naţională a Sării Bucureşti SA, a fost transformată într-o adevărată bază de agrement care este situată la o adâncime de 120 m faţă de supra­faţă. Transportul persoanelor se face cu autobuzele salinei pe o distanţă de 1.250 m până la poarta de intrare în baza de agrement.

„Exploatarea de suprafaţă a salinei, sub formă de carieră, a început încă de pe vremea Imperiului roman iar la adâncime, în subteran, a început să se lucreze din 1762. După anul 1947 a fost introdusă metoda prin puşcare care este folosită şi în prezent. Salina este amenajată pentru oricine doreşte să vină la o cură de aer salin. De aceea poposesc aici în special oameni cu boli ale căilor respiratorii, cum ar fi astmul, sau cei care au diferite forme de alergii. Pentru cei cu afecţiuni medicii recomandă să stea în salină, zilnic, aproximativ 4 ore, timp de cel puţin o săptămână. Dar în interiorul salinei sunt oferite mai multe servicii, unele dintre ele în premieră naţională şi nu numai. De exemplu, avem spaţii de joacă pentru copii cu jucării gonflabile, avem amenajat un parc de aventură cu tiroliana, spaţii cu mese de ping-pong şi avem inclusiv un cinema 3D unde rulează în special filme de desene animate. Tot în cadrul salinei oferim vizitatorilor posibilitatea de a vizita un muzeu unde este descrisă istoria salinei, dar şi de a lua masa la restaurantul aflat la ieşire“, a declarat, pentru Lumea Satului, Arpad Vereş, reprezentantul serviciului Turism Salina Praid.

Capelă unicat

Fie vară caniculară sau un ger de crapă pietrele, temperatura medie anuală din subteran este de 16°C. De aceea salina nu are un „sezon“ al ei, fiind vizitată pe tot parcursul anului. În baza de agrement a salinei, pe lângă o farmacie cu produse naturiste există şi o capelă ecumenică.

„Această capelă din salină este unicat în istoria Bisericii. Şi spun asta pentru că mai întâi în salină s-a construit capela şi mai apoi au fost chemaţi reprezentanţii bisericii pentru a sfinţi lăcaşul de cult. Aici, de trei ori pe săptămână, se ţin slujbe ortodoxe, reformate şi catolice, care se bucură de un mare succes în rândul vizitatorilor. Ţin să subliniez că aici sunt ţinute inclusiv slujbe de botez şi cununie. Legat de cununii a apărut chiar şi o vorbă în rândul minerilor care spun că sarea conservă şi de aceea cununia din salină face ca mariajul să fie mai durabil“, ne explică Arpad Vereş.

În privinţa numărului de vizitatori, responsabilii salinei sunt optimişti şi spun că au planuri de dezvoltare a afacerii. „Ca număr de vizitatori, o cifră medie ar fi de 400.000 de vizitatori anual, dar sunt şanse mari ca în următorii ani numărul de vizitatori să depăşească o jumătate de milion. Şi spun asta pentru că avem planuri mari cu salina, în viitor vrem să mai inaugurăm un nivel şi de aceea credem că numărul celor care ne vizitează va creşte. În privinţa minei de producţie, sarea este exploatată la 340 metri adâncime, iar producţia este vândută ca sare industrială“, declară reprezentantul salinei.

De remarcat că pe traseul de ieşire din baza de agrement la punctul numit „Orizontul 60“ se găseşte zona de vizitare Panorama Belvedere „Mina Iosif“, care oferă un peisaj superb. Tot la acest nivel cei interesaţi pot face o degustare de vinuri şi pot servi masa cu produse preparate în restaurantul propriu al salinei.

Ştrandul de lângă salină

Recent, chiar lângă intrarea în salină, a fost inaugurat cel mai mare ştrand cu apă sărată din România. Investiţia de 1,5 milioane de euro a fost realizată integral din fondurile proprii ale Societăţii Naţionale a Sării.

„Capacitatea ştrandului este de aproximativ 600 locuri, dintre care 300 pe şezlonguri. Ce pot să spun este că încă din prima zi am avut peste 300 de vizitatori. Aici trebuie amintit că vechiul ştrand a fost demolat în 2012 şi construcţia a început în primăvara anului 2013. De ce este atât de specială apa din acest bazin? Pentru că are o concentraţie de sare foarte ridicată, salinitatea fiind de 220 g/l apă. Iar acest lucru, şi o spun toţi specialiştii, este foarte benefic pentru sănătate. De fapt, apa este atât de sărată încât nici nu poţi înota, te ţine la suprafaţă apa, atât este de concentrată. În privinţa serviciilor oferite aici, la ştrand, avem un restaurant cu autoservire, punct medical, două baruri şi, o raritate, un bar în piscină. Avem şi conexiune wireless la Internet“, ne-a declarat Arpad Vereş.

Nici cei mici nu au fost uitaţi. Copiii au la dispoziţie două bazine, cu adâncime cuprinsă între 60 cm şi 1,20 m, interconectate cu bazinul pentru adulţi (adâncime 1,20-1,60 m) printr-o zonă de trecere pe sub un podeţ.

Bogdan PANŢURU

Abonează-te la acest feed RSS