Adama Sultan iulie 2020
update 13 Jul 2020

Impactul atmosferic se poate adapta pozitiv la sol

Este arhicunoscut faptul că impactul atmosferic la sol se comportă conform cu poziţia obstacolelor în calea vântului dominant. Cunoaştem şi efectele total negative la întâlnirea solului neted şi compromiterea prin îngheţ a plantelor.

O întâmplare din noiembrie ’93 face ca 2,5 ha semănate experimental cu orz cu tasare pe rând să fie salvate de la îngheţ, iar parcela respectivă compromisă şi în total să fie compromise 1.000 ha de orz.

Reţeta naturii oferită în acest caz este deosebită; să asociem gropiţele cu plăntuţe verzi din parcela compromisă cu zona experimentală integral salvată, iar răspunsul cu întregul conţinut trebuie căutat.

Este deosebit de important faptul că a aprins flacăra marelui interes necesitatea unei cercetări ample şi de lungă durată. Au participat specialişti din producţie, cercetători din institute, staţiuni şi două mari IAS-uri. Astfel, s-au creat condiţii experimentale care încep cu un poligon la Staţiunea Valul lui Traian constituit din patru urme triple de tasare orientate pe punctele cardinale:

Sunt preluate următoarele aspecte:

  • Termometrie de lungă durată pe anotimpuri în rigole de 4,5 cm adâncime şi simultan pe terenul neted alăturat, unde în rigolă, spectaculos, sunt posibile diferenţe de temperaturi de peste plus 10 grade faţă de terenul neted alăturat. Temperatura este factor decisiv în creşterea şi dezvoltarea vegetaţiei şi iarna sunt condiţii oscilante oferite de climă, când se pot valorifica momentele optime rezonante în sporul de recoltă.
  • Evaporarea apei pe punctele cardinale. S-au brevetat trei variante de Evaporimetre Direcţionate, dintre care Evaporimetrul Combinat şi Direcţionat a fost medaliat cu Argint în 2002 la Salonul din Geneva şi Confirmat pe Platforma METEO Fundulea de către inginer R. Gărgăriţă, ca mijloc pentru stabilirea direcţiei vântului dominant, factor decisiv la orientarea direcţiei pentru captarea impactului atmosferic, interpretată grafic.
  • Stabilirea distanţei între rânduri la 17,5 cm a fost foarte atent studiată pentru condiţiile de captarea curenţilor de aer şi efectele ce decurg. La 12,5 cm este prea îngust pentru modelarea mai amplă fără a „spăla“ fundul rigolei şi următoarea treaptă nu poate fi decât 17,5 cm, care este apreciată şi în culturile cerealiere din Europa, respectiv Italia, Franţa.
  • Reglajul aceasta la 17,5 cm a fost apreciat şi sub aspectul deosebit de important al atenuării curenţilor de aer, unde evaporarea apei din sol şi modelarea temperaturii sunt aspecte cheie de maximă importanţă, inclusiv reducerea eroziunii eoliene.
  • Urma de tasare la 17,5 cm este declarată gazdă valabilă a noului impact atmosferic. Urmele fac Covorul Fermecat pentru primirea Atmosferei la colaborarea perpetuării vieţii solului şi a sporului de recoltă.
  • Experienţele comparative ale producţiei la cele două distanţe, la Staţiuni şi Ferme, au durata de 10 ani. Compararea producţiei celor două variante – la 12,5 cm şi la 17,5 cm, care permanent au dat un spor de recoltă de peste 10%, la condiţiile anilor ’90. Astăzi, cu simultanul pregătirii şi tratamentele foliare poate depăşi sporul de 15%, respectiv cca 85 t la 100 de ha.
  • S-a urmărit comportarea în producţie (în lipsa roţilor de tasare); s-au folosit Tasatori cu arc. Brevetate la OSIM; montate la o semănătoare obişnuită, treabă simplă şi uşor de adaptat la semănătoare.

La un îngheţ care s-a petrecut după 10 ani, februarie 2003, semănăturile în parcele poziţionate diferit au confirmat că modelarea solului şi determinările obţinute în cursul cercetărilor sunt corecte. Important: parcelele semănate în afara timpului optim nu au rezistat, fiind compromise.

grafic statia meteo fundulea

Coordonatorul cercetărilor, ing. Eugen Florea

  • Publicat în Mediu

Gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive

Nivelul și calitatea recoltelor sunt condiționate de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive și de raportul optim dintre ele. Fermierii iau cunoștință de conținutul solului în elemente nutritive, din ferma proprie, din „Buletinele de cartare agrochimică“ repetate la fiecare 4-5 ani.

Pe baza cunoașterii faptului că solul din ferma proprie se consideră bine sau slab aprovizionat cu azot, fosfor, potasiu ș.a. și analizând comparativ cu ceea ce indică buletinele de cartare, se pot calcula dozele de îngrășăminte necesare a fi aplicate, în funcție de nivelul producției stabilit.

Pentru aceasta se are în vedere recolta ce se poate obține pentru fiecare 1 kg de îngrășământ substanță activă aplicat, astfel:

Cu 1 kg N se pot obține 9-11 kg grâu.

Prezentăm, în continuare, ce se poate obține dintr-un kilogram de îngrășământ substanță activă, al principalelor elemente nutritive, la diferite culturi (vezi tabel revistă).

Sau se va urmări consumul specific, respectiv ce cantitate din elementele nutritive este necesară pentru obținerea a o tonă produs principal (boabe) al diferitelor culturi (vezi tabel revistă).

De asemenea, se va ține seama de ceea ce indică buletinul de cartare agrochimică cu privire la conținutul solului în humus, cunoscând că fiecare procent de humus echivalează cu 20-25 kg/ha azot și că fiecare 1 mg P2O5/100 g sol echivalează cu 7 kg/ha P2O5 și  fiecare 1 mg K2O/100 g sol echivalează cu 13 kg/ha K2O.

1. Gradul de aprovizionare cu azot în funcție de Indicele de azot (IN).

Indicele de azot se calculează cu relația IN = H.V/100.

H reprezintă procentul de humus

V reprezintă gradul de saturație în baze.

Se consideră că solul este: slab aprovizionat cu azot când are IN sub 2; mediu, între 2-4; bine, între 4-6. Menționăm că în țara noastră peste 5 mil. ha sunt slab aprovizionate cu azot. Azotul este foarte important în viața plantelor, el fiind elementul constitutiv al proteinelor, intrând în compoziția protoplasmei și acizilor nucleici. Azotul asigură creșterea și dezvoltarea plantelor.

2. Gradul de aprovizionare cu fosfor

Se consideră sol: slab aprovizionat cu fosfor când conține 2,1-4 mg P2O5/100 g sol; mediu, între 4,1-8 mg P2O5/100 g sol; bine, între 8,1-16 mg P2O5/100 g sol. Soluri sărace în fosfor în țara noastră sunt cca 6 milioane de hectare. Fosforul este un element nutritiv foarte important în metabolismul plantei, în fotosinteză și respirație, el fiind cel care înmagazinează și transportă energia.

3. Gradul de aprovizionare cu potasiu

Se consideră: slab aprovizionat cu potasiu când conține sub 8 mg K2O/100 g sol; mediu, între 8,1-16 mg K2O/100 g sol; bine, între 16,1-24 mg K2O/100 g sol. Deși solurile noastre au un conținut mai ridicat de potasiu, totuși, pentru producții mari și mai ales la unele culturi (floarea-soarelui, sfecla-de-zahăr), este necesar să se aplice și îngrășăminte potasice. Potasiul este important în activarea a peste 40 de enzime din plante și contribuie la reducerea consumului de apă asigurând o mai bună rezistență la secetă.

Datele de mai sus pot orienta fermierii în analiza științifică a gradului de fertilitate a solului, pe baza buletinelor de cartare agrochimică, și stabili necesarul de îngrășăminte în funcție de nivelul producției planificat.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Îmbunătăţirea fertilităţii solului este condiţionată de dezvoltarea zootehniei

Exploatarea pământului în stil minerit, când doar extragem din sol elemente nutritive cu fiecare recoltă, iar înapoi nu dăm decât cantităţi reduse, a dus la scăderea drastică a fertilităţii solului.

Este cunoscut, cu fiecare tonă de cereale se extrag din sol cca 300-400 kg NPK/ha, la o producție medie de 4.000-5.000 kg/ha. În schimb, în ultimii ani, s-au aplicat doar 30-40 kg NPK/ha.

Așa se face că, din cele 9,4 mil. ha teren arabil, au conținut redus și foarte redus în humus 7,5 mil. ha, au asigurare slabă și mijlocie cu azot 5 mil. ha și au asigurare slabă și foarte slabă cu fosfor 6 mil. ha.

Sunt necesare aceste animale producătoare de bălegar deoarece cu fiecare tonă de gunoi de grajd (substanță uscată) se asigură în sol 200 kg de humus.

Numai prezența culturilor furajere în asolament, alături de aplicarea îngrășămintelor organice, asigură îmbunătățirea fertilității solului, în felul următor:

- Se previne epuizarea substanțelor fertilizante din sol prin aplicarea gunoiului de grajd care este un îngrășământ complet, ce conține majoritatea macro și microelementelor fertilizante și, totodată, înviorează activitatea microbiologică din sol.

Prezența plantelor leguminoase în asolament asigură îmbogățirea solului în azot, iar prin rădăcinile profunde și cu capacitate mare de solubilizare aduc la suprafață elementele nutritive levigate, precum și pe cele rezultate din compușii mai greu solubili, printre care și calciul.

- Atât îngrășămintele organice, cât și plantele furajere contribuie la îmbogățirea solului în humus, componentul care furnizează elementele nutritive pentru plante fiind totodată, alături de argilă, liantul care unește particulele de sol în glomerule stabile. La această acțiune un rol important îl au și gramineele perene care, prin sistemul radicular, participă la fragmentarea solului în particule structurale.

- Solul cu structură stabilă și bogat în materie organică devine mai elastic și atenuează acțiunea de tasare și compactare a mașinilor grele, în special când se lucrează la un grad de umiditate mai ridicat.

- Solul afânat și cu structură glomerulară stabilă, ca urmare a aplicării îngrășămintelor organice și în prezența plantelor furajere, asigură condiții pentru acumularea și păstrarea în sol a majorității apei provenite din precipitații pe care o pune la dispoziția plantelor pe parcursul perioadei de vegetație. Se știe că humusul reține de 6 ori mai multă apă decât substanța uscată și întârzie cu 2 săptămâni efectul secetei.

- Fertilizarea organică, realizată în condițiile menționate, diminuează necesarul de îngrășăminte chimice care, în majoritate, provoacă acidifierea solului. Totodată, calciul nu mai este legat de radicalii acizi și solul își păstrează capacitatea de tamponare, prevenind scăderea pH-ului sub limitele favorabile creșterii și dezvoltării plantelor. Experimentul a dovedit că, de exemplu, grâul care se dezvoltă bine la pH 6-7,5, atunci când pH-ul este 5,8 se reduce producția cu 5%, iar la pH 5,2 producția a scăzut cu 20%.

- Într-un sol cu regim aerohidric favorabil ca urmare a structurii glomerulare și bogăției în materie organică au loc atât procese microbiologice de nitrificare, cât și o intensă activitate a faunei din sol și în primul rând a râmelor. Se apreciază că prin corpul râmelor trec anual 300-400 sol/h și că râmele într-o zi transformă în humus o cantitate de materie organică egală cu jumătate din greutatea corpului lor.

Iată de ce dezvoltarea sectorului zootehniei și în mod necesar extinderea culturilor furajere, pe lângă efectele economice favorabile, asigură menținerea și sporirea fertilității solului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Zăpada - sursă importantă de aprovizionare a solului cu apă

În majoritatea zonelor din țara noastră, apa este factorul definitoriu în realizarea producției agricole. Solul înmagazinează cea mai importantă rezervă de apă în sezonul rece (octombrie-martie), cca 160-240 mm și aceasta provine, în special, din zăpadă. Din această cantitate, ușor accesibilă plantelor, sunt 100-120 mm.

Un strat de zăpadă de 10 cm grosime furnizează cca 300 mc apă/ha.

Important este ca primul strat de zăpadă să cadă pe solul neînghețat (așa cum a căzut în această iarnă) pentru ca apa provenită din topirea zăpezii să se poată infiltra în sol în cantitate cât mai mare.

Prin urmare, solul trebuie să fie normal afânat și fără bariere în calea apei precum hardpanul sau straturi impermeabile la adâncimi de 40-60 cm. Pentru distrugerea hardpanului se lucrează cu plugul prevăzut cu scormonitori sau cu cizelul. Pentru adâncimi mai mari se lucrează cu scarificatorul, la 3-4 ani, la adâncime de 60-70 cm.

Rezerva de apă acumulată în sol în perioada rece constituie criteriul de bază în stabilirea unor verigi tehnologice, precum cantitatea de azot folosită, densitatea plantelor, soiurile şi hibrizii folosiţi etc.

Astfel, dozele de îngrăşăminte cu azot se majorează cu 3 kg N s.a./ha pentru fiecare 10 mm precipitaţii acumulate peste normala zonei şi se reduc cu 5 kg N s.a./ha pentru fiecare 10 mm sub normal a zonei.

Rezultă, deci, că una dintre preocupările fiecărui agricultor în perioada de iarnă este să realizeze, prin toate mijloacele, acumularea în sol a unei rezerve cât mai mari de apă. Un sol bine lucrat poate acumula pe stratul 0-15 cm cca 4.500 mc apă/ha. Când se aplică îngrăşăminte organice, capacitatea solului de a reţine apa creşte cu 20%, iar 1 g de humus poate reţine cca 5 g apă. Este important de menţionat că 1 mm de apă reţinută în perioada de iarnă echivalează cu 2-3 mm din perioada de vegetaţie.

Principalele mijloace prin care se poate reţine zăpada sunt:

a. Executarea valurilor de zăpadă cu pluguri speciale care pot fi confecţionate în orice formă. Din două scânduri groase şi late, unite în faţă sub unghi ascuţit (ca o rariţă) şi tras de tractor.

Se deplasează perpendicular pe direcţia vântului şi în urmă rămân valuri care constituie obstacole în calea vântului și se reține zăpada. Între parcursuri se lasă 10-15 metri.

b. Realizarea de ziduri din calupuri de zăpadă, cu același rol și la aceeași distanță ca valurile.

c. Executarea de ziduri din baloți de paie așezați la distanța de 1 m unul față de celălalt și la 12-15 m între ziduri.

d) Realizarea de perdele din câte 2-4 rânduri de tulpini netăiate din cultura de porumb, floarea-soarelui, sorg, cânepă etc. distanțate la 20-25 m între ele și cât mai perpendicular pe direcția vântului principal.

e) Acolo unde este posibil, montarea de parazăpezi din panouri de scândură sau metalice (asemănătoare cu cele de la drumuri). Acestea, după ce s-a depus zăpada pe 2/3 din înălțimea lor, se mută pe altă poziție.

f) Se mai practică folosirea așa-numitelor „plante tactice“, adică în miriștea culturilor recoltate în vară se însămânțează muștar sau rapiță care până toamna cresc și se lasă peste iarnă în câmp, ele fiind foarte bune colectoare de zăpadă.

g) Dar mijlocul cel mai eficace îl constituie perdelele forestiere de protecție.

Ele asigură în spațiul protejat un strat uniform de zăpadă din care se realizează înmagazinarea în sol cu 300-500 mc/ha mai multă apă. Totodată, stratul de zăpadă asigură protecția culturilor de toamnă și contribuie substanțial la sporirea producției.

În tabelul 1 (vezi tabel în revistă) se prezintă grosimea stratului de zăpadă între 90-100 cm comparativ cu câmpul deschis (15 cm).

În tabelul 2 (vezi tabel în revistă) prezentăm adâncimea de îngheț a solului în funcție de grosimea stratului de zăpadă (solul a înghețat până la 12 cm adâncime, când stratul de zăpadă a fost 84 cm, și până la 61 cm, când stratul a fost 46 cm).

Ca urmare, în tabelul 3 (vezi tabel în revistă) prezentăm plantele ieșite vii din iarnă, în funcție de protecția stratului de zăpadă și, în final, producția realizată. (Fără reținerea zăpezii, producția de grâu a fost aproape jumătate.)

Pe terenurile în pantă, după cum se știe, lucrarea solului se execută paralel cu curbele de nivel și este indicată așa-numita „arătură în spinări“, adică la fiecare parcurs plugul să realizeze niște obstacole atât pentru reținerea zăpezii, cât mai ales pentru a se opune scurgerii apei la vale, provocând și eroziunea solului.

În timpul iernii se recomandă tăvălugirea zăpezii în benzi distanțate la 20 m, tot de-a lungul curbelor de nivel. Pe fâșiile tăvălugite zăpada se topește mai greu și apa rezultată din amonte se infiltrează în aceste fâșii și se acumulează în sol; nu provoacă eroziune.

Prin împrăștierea de paie pe anumite fâșii, topirea zăpezii se întârzie cu cca 7 zile și crește cantitatea de apă acumulată în sol cu cca 36 mm.

Iată deci o multitudine de posibilități pentru a mări cantitatea de apă acumulată în sol, atât de necesară culturilor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

2015, Anul Internaţional al Solului

Solurile lumii se confruntă cu o gamă largă de ameninţări care ar putea submina baza modului nostru actual de viață. Recent, Europa a fost afectată de inundaţii care au demonstrat în mod dramatic cum astfel de amenințări pot avea impact asupra vieților și bunurilor oamenilor. Managementul defectuos al solurilor/terenurilor poate agrava efectele inundațiilor și ale altor amenințări asupra solurilor. Ca o recunoaștere a importanței cruciale a amenințărilor la care sunt supuse solurile, Organizația Națiunilor Unite a desemnat 2015 – „Anul Internațional al Solurilor“ pentru a aduce în atenția publicului marea varietate a acestor amenințări și consecințele pe care acestea le pot avea asupra vieților noastre. Acest an a început cu Ziua Mondială a Solului, în data de 5 decembrie 2014.

În următorii patru ani, prin proiectul RECARE, finanțat din fonduri europene, oamenii de știință, în colaborare cu cei care gestionează solurile – fermieri, constructori, factori de decizie politică – vor contribui atât la creșterea gradului de conștientizare privind diferitele tipuri de degradare ale solului, cât și la identificarea unor măsuri practice care să conducă nu numai la stoparea efectelor degradărilor, dar și la remediere acolo unde încă mai este posibil. Studiile realizate în 17 zone diferite ale Europei, din Islanda până în Cipru, urmăresc găsirea unor soluţii la pro­bleme precum: inundaţiile şi alunecările de teren, deşertificarea, eroziunea solului, compactarea, polua­rea solurilor, pierderea biodiversității, pierderea de materie organică, salinizarea sau impermeabilizarea solului.

Rudi Hessel, reprezentant al proiectului RECARE, spunea: „Auzim adesea despre problemele cu care se confruntă mediul înconjurător, dar vestea bună este că în proiecte precum RECARE nu doar dezvoltăm răspunsuri practice, dar de asemenea lucrăm cu cei care gestionează solul pentru a aplica aceste soluţii. Cu toţii suntem tentaţi să considerăm solurile un bun de la sine garantat până când ceva începe să nu mai funcționeze cum trebuie şi în acel moment avem urgent nevoie de răspunsuri. O parte a rolului nostru prin proiectul RECARE este în primul rând acela de a opri ceea ce merge rău, iar când nu reușim, să ne asigurăm că avem cele mai bune şi la îndemână soluţii de remediere.“

Prof. dr. Mihail Dumitru, reprezentând Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului – ICPA București, partener în proiectul RECARE, sublinia că: „Solul nu cunoaşte graniţe teritoriale, procesele fizice şi biologice ale acestuia fiind la fel pretutindeni. Lucrând alături de colegi din Europa avem oportunitatea de a împărtăşi din cunoştinţele şi experienţa fiecăruia și putem găsi cele mai bune soluţii fundamentate ştiinţific la problemele apărute, mai rapid şi mai eficient decât am fi reuşit fără această colaborare.“

Chiar dacă știința europeană poate face istorie prin prelevarea de probe de pe suprafața unei comete aflate în spațiu nu trebuie să uităm că avem încă multe de aflat despre solurile din jurul nostru. Este posibil ca cercetările în domeniul științelor solului să nu fie atât de spectaculoase precum misiunea Rosetta, care a călătorit aproximativ 4 miliarde de mile prin sistemul solar pentru a ajunge pe suprafaţa cometei, dar este important pentru noi toţi să aflăm mai multe despre suprafaţa propriei noastre planete. Proiectul RECARE contribuie la efortul comun al comunității științifice de a oferi europenilor cele mai bune rezultate ale activității de cercetare din acest domeniu al utilizării durabile a solurilor.

Pe toată durata anului 2015, ca participant la Anul Internaţional al Solului, proiectul RECARE va lua parte la o serie de evenimente în scopul de a aduce în atenția opiniei publice atât problemele ce apar ca urmare a degradării solurilor cât și progresele obținute de comunitatea științifică.

Prof. dr. Mihail DUMITRU

Lucrările solului ca la carte

Mai întâi menţionăm un moto lansat de un iscusit agronom al Bărăganului:

„Pe teren trebuie să intri numai când te primeşte, dar să nu-l faci să te aştepte.“

Rezultă de aici momentul optim când trebuie lucrat solul în funcţie de umiditate.

Totodată, trebuie să avem în vedere că, aşa cum apreciază pedologii, solul este un organism viu care digeră substanţele organice, asimilează substanţele nutritive şi respiră consumând oxigen şi eliminând CO2.

Şi, ca orice organism viu, trebuie tratat cu delicateţe, nu trebuie bruscat, nu trebuie lucrat agresiv cu unelte de tip freză care lovesc energic şi distrug structura solului.

Se apreciază că prin arătură stratul de sol prelucrat este desprins din mediul său natural şi se schimbă radical condiţiile de stabilitate, de aerisire, de umezire, iar procesele biologice sunt în derută totală.

Prin lucrări solul devine un corp artificial, având alt regim al infiltrării şi scurgerilor superficiale ale precipitaţiilor, cu consecinţă directă în spălarea orizonturilor superioare şi producerea eroziunii, cu mari posibilităţi de pierdere a apei prin evaporare. Orice cultivator cunoaşte că un teren luat de curând în cultură, prin desţelenirea unei păşuni, este mult mai productiv decât terenurile aflate în exploatare. Aceasta deoarece are o structură mai bună şi un conţinut ridicat în materie organică, în primul rând în humus.

Rezultă deci că terenurile lucrate sunt mai puţin fertile şi aceasta este consecinţa în principal a lucrărilor solului neraţionale.

Ţinând seama de cele de mai sus, iată care ar fi principalele reguli care trebuie respectate când se execută lucrările solului:

a) Să se efectueze cât mai puţine lucrări, strictul necesar, cu agregate complexe care la o singură trecere realizează mai multe operaţiuni (de exemplu pregătirea terenului + semănat + fertilizat + eventual erbicidat).

Unde este posibil, se va executa semănatul direct în teren nelucrat.

b) Lucrările solului să se execute la umiditatea optimă (maturitatea fizică), care diferă în funcţie de textura solului. Pe solurile grele, argiloase intervalul optim de umiditate este scurt, între 19% şi 21%, iar pe cele uşoare, nisipoase, acest interval este lung, între 7% şi 21% şi chiar 28%.

Solurile lutoase se găsesc într-o situaţie intermediară umidităţii optime.

Când arătura este efectuată la umiditatea optimă, când pământul este reavăn, acesta se revarsă în urma plugului, se desface în agregatele structurale, nu se lipeşte de unelte şi opune cea mai mică rezistenţă la înaintarea plugului.

Rezistenţa specifică la arat, la umiditatea optimă, este de 35-45 kgf/dm2 pe solurile uşoare şi de 61-75 kgf/dm2 pe solurile grele. Această rezistenţă creşte cu 10% pe solurile tasate şi cu 30% pe solurile compactate.

Pe solurile foarte umede sau foarte uscate rezistenţa creşte cu 30-50%.

Lucrat pe sol umed se taie felii (curele) care prin uscare se întăresc foarte mult. Când se lucrează pe sol foarte uscat se rup bolovani, rupere care nu are loc între microagregatele structurii solului, pe linia de minimă rezistenţă, ci cum comandă organele active ale uneltei.

Atât foliile (curelele) foarte dure – precum şi bolovanii – pentru a fi mărunţite se intervine de mai multe ori cu alte utilaje (grape, tăvălugi) care sfarmă solul, îl prăfuieşte, îi distruge structura.

Praful rezultat pătrunde printre porii solului îngreunând circulaţia apei şi aerului. În urma precipitaţiilor, praful respectiv formează o crustă groasă improprie creşterii şi dezvoltării plantelor.

La toate acestea se mai poate adăuga consumul exagerat de combustibil şi uzura utilajelor folosite.

c) Când este necesară o afânare a straturilor tasate-compactate se pot folosi:

– plugul cu scormonitor pentru stratul (hardpan) existent în grosimea arabilă a solului (0-30 cm);

– cizelul pentru straturile existente la 30-40 cm;

– scarificatorul pentru straturile mai adânci – 50-70 cm.

d) Când se urmăreşte o bună valorificare a resturilor vegetale este necesar ca acestea să nu fie încorporate la o adâncime mai mare de 12-15 cm pentru a se descompune în condiţii aerobe, cu brazda răsturnată la 45° şi nu introduse la fundul brazdei, unde are loc o descompunere anaerobă cu eliminarea de substanţe toxice pentru germinarea seminţelor.

e) Toate arăturile, cu excepţia celor de pe terenurile în pantă, se vor efectua cu plugul în agregat cu grapa stelată care asigură o bună mărunţire, nivelare şi aşezare a solului, evitând marile pierderi de apă prin evaporare.

Prin urmare, nu este indicată arătura lăsată în „brazdă crudă“. (Faptul că în acest fel reţine mai bine zăpada nu s-a confirmat.)

f) După culturile recoltate în vară se execută dezmiriştirea care, printre altele, prezintă avantajul că provoacă germinaţia seminţelor de buruieni. Este indicat ca buruienile să fie lăsate să crească (fără a ajunge să producă seminţe) şi apoi se efectuează arătura cu încorporarea lor în sol. Prin aceasta se asigură evitarea levigării nitraţilor care sunt folosiţi de buruieni şi apoi se întorc în sol ca materie organică. Totodată, se asigură protejarea solului de acţiunea mecanică a precipitaţiilor, de vânt şi, cel mai important, se reduce din rezerva de seminţe de buruieni din sol concomitent cu îmbogăţirea solului în materie organică.

g) Se va evita lucrarea cu grapa cu discuri în primăvară deoarece realizează o vânturare a stratului superficial al solului, cu mari pierderi de apă. Totodată, se distruge patul germinativ care trebuie pregătit numai până la adâncimea de încorporare a seminţei, ori grapa cu discuri nu se poate regla la o asemenea adâncime uniformă.

Pregătirea necorespunzătoare a patului germinativ şi tasarea solului în primăvară au dus la mari reduceri de producţii: 11-26% la porumb, 10-29% la floarea-soarelui, 19-44% la sfecla-de-zahăr etc.

h) Afânarea solului nu trebuie efectuată mai adânc decât este necesar. Se urmăreşte ca adâncimea de efectuare a lucrărilor solului să alterneze de la un an la altul şi în funcţie de culturile ce urmează. Se va avea în vedere că solul realizează şi o autoafânare prin procesul de îngheţ-dezgheţ, uscare-umezire (contracţie-gonflare), precum şi prin activitatea râmelor şi a altor vieţuitoare din sol.

i) Este recomandat ca în fiecare an să se schimbe atât direcţia de efectuare a lucrărilor solului, cât şi modul cum se brăzdează (la cormană sau la mijloc) pentru a evita denivelarea solului.

j) Pe terenul în pantă, pe cât posibil să se folosească plugurile reversibile care să lucreze paralel cu curbele de nivel. Aici arătura nu se nivelează şi chiar se recomandă „arătura în spinări“ pentru a stăvili curgerea apelor la vale şi a evita astfel eroziunea solului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Porozitatea solului, factor important al fertilităţii

În general, un sol mijlociu este alcătuit din 50% substanţă solidă şi 50% spaţii libere, care sunt ocupate 25% cu aer şi 25% cu apă.

În funcţie de tipul solului şi de modul cum este lucrat, volumul spaţiilor din sol poate varia foarte mult.

Prin urmare, când vorbim de porozitatea solului avem în vedere aceste spaţii care menţin în stare de echilibru volumul de apă şi de aer din sol.

Aerul şi apa sunt factorii care, alături de elementele nutritive obţinute în urma proceselor biochimice din sol, condiţionate de aceşti factori, asigură mediul prielnic pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor.

Porozitatea totală a solului poate avea valori de 48-60%, dintre care porozitatea capilară 30-36% şi porozitatea necapilară (de aeraţie) 18-24%.

Porozitatea de aeraţie este socotită deficitară când are valori de 6-10%, moderată de 11-22% şi bună când reprezintă 23-30% din spaţiile solului.

În mod practic se consideră o situaţie favorabilă pentru plantele de cultură atunci când porii solului sunt ocupaţi 2/3 cu apă şi 1/3 cu aer.

Schimbări radicale în porozitatea solului au loc după arătură. Astfel, înainte de arătură porozitatea capilară era de 26,1%, iar după arat 12,3%, pe când porozitatea necapilară era de 11,2, iar după arat 42,5%.

Desigur, atât prin aşezarea naturală a solului cât şi prin lucrările ulterioare valorile porozităţii revin la normal.

Rezultă deci că mărimea spaţiului liber din sol depinde de gradul de afânare, respectiv de tasare a solului şi este exprimat prin densitatea aparentă (Da) care reprezintă raportul între masa unui corp poros şi volumul total. Se consideră favorabilă valoarea Da de 1,20-1,30 g/cm3.

Solul proaspăt arat este foarte afânat şi are Da de 0,8-1,0 g/cm3.

Solul „aşezat“ este cel mai favorabil culturilor şi are Da de 1,0-1,4 g/cm3.

Solul tasat are Da mai mare de 1,50 g/cm3 şi aici circulaţia apei, a aerului şi creşterea rădăcinilor sunt stânjenite.

Cel mai puţin corespunzător este solul compactat la care gradul de tasare se manifestă şi în adâncime şi Da are valori de peste 1,60 g/cm3.

Sistemul radicular se dezvoltă bine la Da de 1,07-1,45 g/cm3, iar procesul de nitrificare din sol la Da de 1,11-1,15 g/cm3.

Apreciind valorile porozităţii, acestea se prezintă astfel:

                                Porozitatea        Porozitatea

                                    Totală               de aeraţie

Foarte mică          sub 45%               sub 5%

Mică                        45-50%                   5-12%

Mijlocie                 50-55%                 12-20%

Mare                       55-60%                 20-30%

 

În solul afânat are loc primenirea uşoară a aerului, evacuarea gazelor vătămătoare, o intensă activitate microbiologică, iar rădăcinile plantelor cresc şi se ramifică nestingherit, pătrunzând în adâncime.

Nu este indicat nici solul prea afânat deoarece apa se infiltrează uşor la adâncime mai mare decât nivelul rădăcinilor, circulaţia aerului este intensă provocând pierderea apei prin evaporare la suprafaţa solului, iar procesul de mineralizare a materiei organice este prea intens, ducând la pierderi prin levigare.

Dar nici solul tasat nu este recomandat deoarece procesele de mai sus nu se mai petrec în condiţii optime, aerisirea este insuficientă şi când oxigenul scade sub 5% respiraţia rădăcinilor scade, iar la 1% se opreşte. La fel, evacuarea gazelor vătămătoare este îngreunată şi când concentraţia de CO2 creşte la 2-3% respiraţia se opreşte.

Rezultă cât este de important un anumit grad de afânare, respectiv o anumită porozitate a solului pentru reuşita culturilor.

Aceasta se realizează printr-un anumit sistem de lucrare a solului, prin cât mai puţine treceri, cât mai puţină răscolire a pământului şi acestea efectuate la o stare de umiditate optimă, cu utilaje care au acţiune cât mai puţin energică asupra solului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Apa acumulată în sol stabileşte tehnologiile de cultură

Este îndeobşte cunoscut rolul definitiv al apei în realizarea recoltelor. Pentru culturile de primăvară criteriul principal în stabilirea tehnologiilor de cultură trebuie să-l reprezinte rezerva de apă din sol în momentul semănatului. Rezerva de apă se depreciază după cantitatea de precipitaţii căzute în această perioadă şi se vor efectua analize de umiditate a solului până la 100-150 cm adâncime.

Se apreciază că pe stratul 0-100 cm capacitatea de apă utilă este: sub 600 m³/ha insuficientă; 600-1.000 m³/ha foarte mică; 1.001-1.400 m³/ha mică; 1.401-1.700 m³/ha mijlocie şi 1.701-2.000 m³/ha mare. Se mai are în vedere că 1 mm apă din rezerva solului echivalează cu 2-3 mm precipitaţii căzute în perioada de vegetaţie.

Necunoscând însă care va fi regimul precipitaţiilor în perioada de vegetaţie şi cunoscând faptul că în ultima perioadă anii secetoşi sunt tot mai frecvenţi, este indicat ca în stabilirea tehnologiilor de cultură să se pornească de la ideea unui regim pluviometric deficitar.

Principalele verigi tehnologice avute în vedere în funcţie de rezerva de apă din sol sunt:

1. Epoca de semănat se stabi­leşte mai devreme în cazul deficitului de umiditate, iar semănatul se execută mai adânc pentru a pune sămânţa în contact cu un strat de sol mai umed.

2. Adâncimea de pregătire a patului germinativ va fi redusă pentru a evita pierderile de apă, iar brăzdarele semănătorii se vor regla să pătrundă puţin mai adânc, într-un strat de sol aşezat, cu posibilităţi de ascensiune capilară a apei.

3. Alegerea speciilor de plante va avea în vedere comportarea acestora în condiţii de stres hidric. Se au în vedere, în cazul deficitului mare de apă, sorgul, meiul, şofrănelul etc. De exemplu: floarea-soarelui realizează 3,4 g substanţă uscată la 1 l apă consumat, iar sorgul realizează 6,6 g. Din rezerva de apă a solului porumbul realizează o producţie de 2-3 kg/mm, iar sorgul şi meiul realizează 8-11 kg/mm.

4. Alegerea soiului sau hibridului se face având în vedere ca acestea să aibă perioada de vegetaţie mai scurtă, sistemul radicular dezvoltat, creşterea mai rapidă, consum specific mai mic, astfel încât cu apa existentă să ajungă la maturitate înainte de apariţia arşiţei şi a secetei puternice.

5. Stabilirea densităţii plantelor este un factor important în valorificarea umidităţii existente. Densitatea stabilită trebuie să asigure un indice optim al suprafeţei foliare care să realizeze o fotosinteză corespunzătoare unei producţii maxime. La porumb, de exemplu, la 30.000 plante/ha se realizează 1,9-2 mp frunze pe 1 mp sol şi poate capta 90% din energia solară. Depăşirea acestei densităţi se face numai atunci când se asigură apă şi hrană corespunzătoare. Creşterea densităţii de la 30.000 la 50.000 plante/ha necesită un consum suplimentar de 200 m³ apă/ha. Altfel creşte sterilitatea ştiuleţilor, care în condiţii de secetă ajunge la 38-44%, faţă de 2-8% în condiţii de irigare.

6. Fertilizarea cu azot se va corela direct cu rezerva de apă din sol. Pentru toate plantele de cultură sunt stabilite dozele optime de azot pentru un anumit nivel de producţie. Aceste doze se vor corecta în fiecare an, în funcţie de rezerva de apă din sol. Pentru fiecare 10 mm de apă acumulată în plus faţă de normalul zonei se vor aplica în plus 3 kg de azot şi se va diminua doza cu 5 kg pentru fiecare 10 mm în minus. Când în cursul perioadei de vegetaţie cad precipitaţii suficiente se vor diminua cantităţi suplimentare de azot.

7. La aplicarea erbicidelor se va avea în vedere că eficacitatea acestora depinde de starea de umiditate a solului. Dacă în momentul semănatului solul are suficientă umiditate, erbicidele nevolatile se pot aplica imediat după semănat, la suprafaţa solului. În situaţia când solul este uscat la suprafaţă, erbicidele respective se vor aplica la pregătirea patului germinativ (ppi) şi se vor încorpora în stratul de sol în care găsesc umiditate.

8. Praşilele pe solurile cu deficit de umiditate se vor efectua cât mai superficial pentru a nu-l răscoli şi a nu provoca pierderea puţinei ape existente. Este de dorit să se efectueze mai multe praşile pentru combaterea buruienilor, pentru astuparea crăpăturilor şi a realiza un strat izolator la suprafaţa solului.

9. Combaterea bolilor şi dăunătorilor urmăreşte menţinerea aparatului foliar intact şi tulpinile fără leziuni. Plantele atacate intră într-un stres general şi prin porţiunile atacate creşte procesul de transpiraţie a plantelor şi deci consumul de apă.

Respectând aceste criterii se pot obţine producţii satisfăcătoare şi când regimul pluviometric este deficitar.

Prof. dr. Vasile POPESCU

Resturile vegetale, sursă importantă de îmbunătăţire a fertilităţii solului

Cu fiecare recoltă se extrag din sol cantităţi importante de elemente nutritive care ar trebui compensate prin aplicarea de îngrăşăminte.

În ultima perioadă se aplică tot mai puţin îngrăşăminte, motiv pentru care o bună parte din suprafaţa arabilă a ţării a ajuns să aibă conţinutul în humus sub 2%.

La îndemâna agricultorilor se găseşte însă o sursă importantă pentru creşterea fertilităţii solului, şi anume resturile vegetale care, în afară de rădăcini şi mirişte, care totalizează cca 1,5-2 t/ha substanţă uscată, se mai adaugă cca 2 t paie, 2 t tulpini de floarea-soarelui, 5-6 t tulpini de porumb etc.

Combinele moderne sunt prevăzute cu aparate de tocat aceste tulpini şi de împrăştierea lor uniform pe teren.

Prin urmare, ideal ar fi să renunţăm la ideea de strângere a resturilor vegetale şi eliberarea terenului şi mai ales de îndepărtare a lor prin ardere. Se ştie că menţinerea şi îmbunătăţirea stării de fertilitate a solului sunt condiţionate, în primul rând, de existenţa materiei organice în sol. Aceasta se realizează prin administrarea de îngrăşăminte organice şi prin valorificarea cât mai eficientă a resturilor vegetale (paie, vreji, colete, tulpini de porumb şi floarea-soarelui), precum şi a buruienilor existente pe teren.

S-a demonstrat în mod practic că, fără existenţa materiei organice în sol, indiferent ce cantitate de îngrăşăminte chimice se aplică, nu se obţin producţii corespunzătoare. De exemplu, prin eliminarea completă a paielor de pe teren, producţia de grâu scade continuu, chiar dacă doza de îngrăşăminte chimice creşte.

Capacitatea productivă a solului se depreciază continuu ca urmare a diminuării şi epuizării suportului său reprezentat de materia organică; prin ea se furnizează substanţele nutritive necesare plantelor şi se mijloceşte sinteza humusului, acea substanţă specifică solului care reprezintă depozitul trofic şi energetic al fertilităţii.

Resturile vegetale aduc în sol o cantitate scăzută de azot (20-40 kg/ha), dar ele au un rol hotărâtor în menţinerea proporţiei de materie organică şi în sinteza compuşilor care intră în alcătuirea humusului.

Măsuri practice

Resturile vegetale de pe 1 ha de cereale păioase pot aduce în sol peste 400 kg de humus. Din aceste motive recomandăm:

– după recoltarea culturilor de vară cu combine prevăzute cu tocător, pentru a stimula activitatea microorganismelor care participă la descompunerea materialului vegetal, se vor administra 15-20 kg de azot pentru fiecare tonă de material vegetal (uscat). Aceasta pentru ca microorganismele respective să nu consume azotul existent în sol, provocând aşa-numita „foame de azot“;

– imediat după recoltare se va efectua lucrarea de dezmiriştit care realizează, în continuare, o mărunţire a resturilor vegetale şi amestecarea acestora cu stratul superior al solului. În acest strat se continuă mărunţirea materialului vegetal de către microfauna solului (viermi, râme, acarieni etc.)

– pe suprafaţa fragmentelor mărunţite se instalează o floră de ciuperci care distruge cuticula externă şi pă­trunde în interior;

– mai departe îşi pot începe activitatea şi bacteriile care realizează descompunerea materiei organice şi formarea de produşi intermediari şi finali;

– ca urmare a activităţii microorganismelor, resturile vegetale îşi schimbă culoarea, devin negricioase, ceea ce demonstrează că au fost colonizate de bacterii şi ciuperci-mucegaiuri;

– acesta este momentul care ne indică posibilitatea de a se trece la efectuarea arăturii şi încorporarea res­turilor vegetale în zona activităţii microorganismelor aerobe (până la 15-17 cm);

– brazda trebuie să fie întoarsă la 45° şi nu cu introducerea materiei organice la fundul brazdei în condiţii anaerobe, unde prin descompunere rezultă substanţe toxice dăunătoare germinaţiei seminţelor de grâu, porumb ş.a.;

– nici menţinerea în totalitate la suprafaţa solului nu este indicată, deoarece procesul de mineralizare este intens şi o parte din produşii rezultaţi pot fi levigaţi în adâncime;

– o parte din resturile vegetale, bine mărunţite şi omogenizate cu solul, pot rămâne pe grosimea patului germinativ, având un rol benefic de protecţie atât asupra solului, cât şi asupra tinerelor plante;

În acest fel resturile vegetale îşi pot aduce un aport important la îmbunătăţirea fertilităţii solului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Agro-meteo: Limite apropiate de optim ale cantităţii de apă din solul agricol, în perioada următoare

Cantitatea de umiditate din solul agricol va fi în limite satisfăcătoare în majoritatea teritoriului agricol pentru cultura grâului de toamnă, se arată în prognoza agro-meteorologică publicată de Administraţia Naţională de Meteorologie /ANM/, pe propria pagină de internet.

Astfel, în cultura grâului de toamnă, rezerva de umiditate accesibilă plantelor pe adâncimea de sol 0-100 cm, se va încadra în limite satisfăcătoare, apropiate de optim şi optime, la nivelul întregului teritoriu agricol al ţării.
Totodată, pe fondul regimului termic din aer mai ridicat decât în mod obişnuit de la începutul intervalului analizat (9-15 martie), la culturile de câmp (orz, grâu de toamnă şi rapiţă) se vor înregistra reluări lente de vegetaţie, pe majoritatea suprafeţelor agricole.

În depresiunile din estul Transilvaniei şi nordul Moldovei se va menţine repausul vegetativ, iar uniformitatea şi vigurozitatea plantelor se va prezenta bună şi medie în semănăturile efectuate în perioada optimă.
Specialiştii ANM precizează că, în cazul cerealierelor de toamnă (orz şi grâu), înfiinţate în perioada optimă, se vor afla în fazele de formare a frunzei a treia şi înfrăţire (25-100%), iar, izolat, în jumătatea de sud a ţării, va fi posibil începutul alungirii tulpinii (10-20%).

Potrivit sursei citate, în majoritatea plantaţiilor, speciile pomi-viticole îşi vor continua starea de repaus biologic. Pe terenurile cu expoziţie sudică, izolat va fi posibilă declanşarea fazei de umflare a mugurilor de rod, îndeosebi la soiurile timpurii de sâmburoase.

Din punct de vedere meteorologic, prognoza arată că vremea deosebit de caldă, dar până pe 15 martie, va intra într-un proces de răcire, aceasta devenind normală sub aspect termic, în cea mai mare parte a teritoriului agricol.
Temperatura medie diurnă a aerului se va situa între -1 şi 15 grade Celsius, în prima parte a intervalului, valori mai ridicate cu 1-10 grade Celsius, în raport cu mediile climatologice, şi între -3 şi -7 grade Celsius în ultimele zile, limite apropiate de normalul perioadei.

De asemenea, temperatura maximă a aerului se va încadra între 0 şi 20 grade Celsius, în majoritatea regiunilor, în timp ce pe timpul nopţilor, valorile vor fi cuprinse între -6 şi 10 grade Celsius, la scara întregii ţări.
Sub aspect pluviometric sunt posibile precipitaţii predominant sub formă de ploaie, dar şi mixte (ploaie, lapoviţă şi ninsoare), însoţite de intensificări ale vântului, în aproape toată ţara. Cantităţile apă pot fi mai însemnate din punct de vedere agricol, în special în zonele nordice, vestice şi centrale.

Sursa AGERPRES

Rezerva de umiditate din solul agricol, apropiată de valorile optime în majoritatea zonelor agricole

Rezerva de umiditate se va încadra în limite satisfăcătoare şi apropiate de valori optime în majoritatea zonelor agricole, în special pentru cultura grâului de toamnă, se arată în prognoza agrometeorologică publicată pe site-ul Administraţiei Naţionale de Meteorologie /ANM/.

Potrivit specialiştilor, în intervalul 28 decembrie 2012 - 3 ianuarie 2013, pe majoritatea terenurilor agricole la adâncimea de maximum 100 cm, aprovizionarea cu apă în cultura grâului de toamnă se va menţine în limite satisfăcătoare, apropiate de optim şi optime.

În aceste condiţii, la culturile agricole şi la speciile pomi-viticole se va continua repausul vegetativ, în toate regiunile agricole.

Totodată, ca urmare a fenomenului de viscol, pe terenurile cu strat de zăpadă discontinuu, superficial (sub 10 cm) sau chiar absent, temperaturile minime din aer scăzute, situate sub pragurile biologice critice de rezistenţă (-10 şi -20°C) a plantelor, vor produce vătămări ale aparatului foliar prin brunificări şi arsuri ale vârfului frunzelor. La cerealele de toamnă (orz şi grâu), în funcţie de data semănatului, se vor semnala fazele de răsărire, formare a frunzei a treia şi înfrăţire (10-100%).

De asemenea, cultura de rapiţă va înregistra faza de înfrunzire (8-13 frunze), la nivelul întregii ţări, iar în toate plantaţiile, la speciile pomi-viticole, se va menţine stadiul de repaus biologic.
Specialiştii recomandă pentru această perioadă efectuarea controlului biologic sistematic pentru determinarea viabilităţii plantelor la culturile de toamnă şi a elementelor de rod la speciile pomi-viticole şi administrarea îngrăşămintelor minerale complexe pe bază de fosfor şi potasiu la cerealierele de toamnă înfiinţate în epoca optimă.

Prognoza ANM relevă faptul că, în perioada 28 decembrie 2012 - 3 ianuarie 2013, vremea se va caracteriza printr-un regim termic normal, în aproape toată ţara. Temperatura medie diurnă a aerului se va încadra între -9 şi 4 grade Celsius, valori apropiate de normele climatologice, la nivelul întregului teritoriu agricol. Temperatura maximă a aerului va fi cuprinsă între -6 şi 9 grade Celsius, la scara întregii ţări, iar cea minimă, între -16 şi 3 grade Celsius, în majoritatea regiunilor agricole, posibil mai scăzută până la -20 de grade Celsius, în zonele depresionare din estul Transilvaniei.

ANM prognozează precipitaţii pentru perioada menţionată, predominant sub formă de ninsoare, dar şi mixte (ploaie, lapoviţă şi ninsoare) în cea mai mare parte a ţării, acestea fiind însoţite de intensificări temporare ale vântului.

Sursa AGERPRES

Sezonul rece - favorabil acumulării apei în sol

Despre rolul şi importanţa apei pentru agricultură nu cred că trebuie să mai vorbim. Ultimii ani secetoşi ne-au demonstrat cu prisosinţă ce rol joacă apa în realizarea producţiei agricole.

Acest fapt ne îndeamnă să urmărim ca fiecare picătură de apă din precipitaţii să fie acumulată în sol. Sezonul rece este cel mai prielnic acestei acţiuni şi trebuie să luăm toate măsurile care asigură acumularea apei în sol.

În primul rând, să urmărim ca solul să fie în permanenţă afânat, capabil să înmagazineze cantităţi importante, lucru care se realizează prin lucrările corespunzătoare ale solului.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Prof. dr. Vasile POPESCU
LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2012

Rezerva de umiditate din solul agricol, apropiată de valorile optime în majoritatea terenurilor agricole

Rezerva de umiditate se va încadra în limite satisfăcătoare şi apropiate de valori optime în majoritatea zonelor agricole, în special pentru cultura grâului de toamnă, se arată în progzona agrometeorologică valabilă în perioada 30 noiembrie - 6 decembrie 2012, publicată, vineri, de Administraţia Naţională de Meteorologie.

Astfel, potrivit specialiştilor, în intervalul analizat, pe majoritatea terenurilor agricole la adâncimea de maximum 100 cm, rezerva de umiditate în cultura grâului de toamnă se va încadra în limite satisfăcătoare şi apropiate de optim.

Pe de altă parte, fenomenul de secetă pedologică moderată şi, local, puternică se va semnala în Dobrogea, pe suprafeţe extinse din Oltenia, Moldova, sud-vestul, centrul şi nord-estul Munteniei, nord-vestul Crişanei, izolat în sud-estul şi sud-vestul Transilvaniei şi centrul Banatului.

În condiţiile agrometeorologice menţionate, ritmurile vegetative ale speciilor de toamnă se vor desfăşura în general normal, exceptând centrul şi nordul teritoriului, unde procesele fiziologice ale plantelor vor fi încetinite, mergând până la stagnarea temporară a acestora.

În funcţie de data semănatului şi condiţiile pedo-climatice, orzul şi grâul de toamnă se vor afla la răsărire în proporţie de până la 100%, formarea frunzei a treia (50-100%) şi înfrăţire (20-100%).
La rapiţă se va continua dezvoltarea aparatului foliar (7-14 frunze), cu o uniformitate şi vigurozitate a plantelor în general bună şi medie. De asemenea, pomii fructiferi şi viţa-de-vie vor intra treptat în starea de repaus vegetativ, continuându-se, totodată, îngălbenirea şi căderea masivă a frunzelor, în toate plantaţiile.

Tot în perioada următoare trebuie finalizată arăturilor adânci de toamnă, administrarea îngrăşămintelor minerale complexe la speciile înfiinţate în interval optim, efectuarea lucrărilor agro-tehnice de întreţinere în plantaţiile pomi-viticole, dar şi verificarea vigurozităţii şi densităţii plantelor la cerealierele de toamnă.

Din punct de vedere meteorologic, prognoza ANM relevă faptul că, în perioada 30 noiembrie - 6 decembrie a.c., vremea caldă de la începutul intervalului va intra într-un proces treptat de răcire, devenind normală sub aspect termic, în aproape toată ţara.

Temperatura medie diurnă a aerului va fi cuprinsă între 1 şi 14 grade Celsius, în prima parte a perioadei, abaterile termice pozitive fiind de 1-9 grade Celsius şi între -1 şi 8 grade Celsius, spre sfârşitul intervalului, limite apropiate de mediile multianuale.

Valorile maxime ale aerului se vor situa între 1 şi 18 grade Celsius, la scara întregii ţări, în timp ce minimele se vor încadra între -3 şi 10 grade Celsius, pe aproape întreg teritoriul. Cele mai scăzute valori sunt posibile în depresiuni, unde vor fi condiţii de producere a brumei şi îngheţului superficial la sol.

În plus, se prognozează precipitaţii sub formă de ploi locale, în majoritatea regiunilor agricole, dar şi mixte (ploaie, lapoviţă şi ninsoare), acestea fiind însoţite de intensificări temporale ale vântului.

Sursa AGERPRES

Deficite de apă în solul agricol în mai multe regiuni din ţară, în perioada 15-21 noiembrie 2012

Rezerva de umiditate din solul agricol va fi în limite satisfăcătoare, în următoarea săptămână, la cultura grâului de toamnă, deficite semnificative semnalându-se, însă, în Moldova, cea mai mare parte a Olteniei şi Dobrogei, vestul, sudul şi estul Munteniei, precum şi local în centrul Banatului, se menţionează în prognoza agrometeorologică întocmită pentru perioada 15-21 noiembrie de către specialiştii Administraţiei Naţionale de Meteorologie.

Potrivit sursei citate, rezerva de umiditate pe profilul de sol 0-20 cm, în cultura grâului de toamnă se va menţine în limite satisfăcătoare până la apropiate de optim şi optime, în majoritatea regiunilor agricole ale ţării.

În Moldova, cea mai mare parte a Olteniei şi Dobrogei, vestul, sudul şi estul Munteniei, precum şi local în centrul Banatului, se vor semnala deficite de apă în sol, seceta pedologică fiind moderată şi local puternică.

Din punct de vedere agrometeorologic, procesele vegetative ale speciilor de toamnă şi pomi-viticole se vor derula normal în aproape toată ţara şi uşor mai lent în zonele depresionare.
Astfel, culturile de orz, grâu de toamnă şi rapiţă îşi vor continua dezvoltarea, în timp ce la pomii fructiferi şi viţa-de-vie se vor înregistra maturarea lemnului, îngălbenirea şi căderea frunzelor. Totodată, izolat se va putea declanşa faza de repaus vegetativ, în majoritatea plantaţiilor.

În ceea ce priveşte caracteristicile meteorologice, sub aspect termic, în intervalul 15-21 noiembrie, va predomina o vreme uşor mai rece decât în mod normal, în cea mai mare parte a ţării.
Temperatura medie diurnă a aerului se va situa între -3 şi 10 grade Celsius, mai scăzută cu 1-4 grade în raport cu mediile multianuale, la nivelul întregii ţări. Maximele vor oscila între 4 şi 15 grade Celsius, în toate zonele de cultură, iar minimele între -9 şi 7 grade Celsius. Valorile cele mai scăzute, respectiv între -9 şi -5 grade Celsius, sunt posibile în zonele depresionare, unde se va produce brumă şi îngheţ la suprafaţa solului.

La nivelul solului agricol, temperatura medie diurnă la adâncimea de 10 cm va fi cuprinsă între 4 şi 12 grade Celsius, optimă desfăşurării proceselor vegetative ale speciilor de toamnă din zonele de câmpie.

Specialiştii ANM prognozează precipitaţii sub formă de ploi locale, nesemnificative din punct de vedere agricol, acestea fiind însoţite de intensificări temporare ale vântului.

Sursa AGERPRES

Cum au adaptat fermierii tehnologiile de cultură la condiţiile de climă şi sol?

Anul agricol 2011-2012 a început cu secetă, aceasta fiind amplificată şi de temperaturile mari de peste vară, care au blocat practic procesele fiziologice ale plantei. Noul an agricol demarează în condiţii la fel de nefavorabile. România a fost traversată de câteva fronturi atmosferice umede, dar nu în toate zonele au căzut precipitaţii suficiente. Sudul şi estul ţării rămân, în continuare, cu rezerve mici de apă în stratul fertil de 0-20 cm. Lucrurile stau destul de rău în Iaşi, Vaslui, Galaţi, Brăila, Tulcea, Constanţa, Călăraşi, Ialomiţa, Giurgiu, Teleorman, Olt, Dolj şi Mehedinţi. Cum au procedat fermierii în aceste condiţii, pe ce structură a culturilor s-au axat în această toamnă şi ce tehnologii consideră ei că le vor aduce rezultatele scontate aflăm de la câţiva dintre fermierii cu care am discutat.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Maria Bogdan
LUMEA SATULUI NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS