În anii ’80, în România se cultivau 250.000 ha cu sfeclă de zahăr care se prelucra în 33 de fabrici repartizate în teritoriu, cât mai aproape de locurile de cultură a sfeclei de zahăr.

Se producea tot necesarul de zahăr pentru țară și chiar disponibilități pentru export.

În anul 2007, când am aderat la UE, a fost fixată o cotă de zahăr de 104.000 t care să satisfacă cca 20% din necesar și să se mai cultive 25.000-30.000 ha cu sfeclă, adică de 10 ori mai puțin.

În comparație, de exemplu, cu Olanda care, deși are o suprafață de 4-5 ori mai mică decât România, avea o cotă de zahăr de 800.000 tone.

În lipsa materiei prime, fabricile s-au vândut străinilor pe prețuri de nimic. O parte din ele au fost vândute la fier vechi, iar câștigul a fost de zeci de ori mai mare decât plătiseră la cumpărare.

Ulterior s-a renunțat la cota de zahăr, dar noi nu mai aveam fabrici de industrializare a sfeclei.

Rămăseseră în funcțiune câteva fabrici bune precum cele de la Oradea, Roman, Luduș, Bod, dar tot în proprietatea patronilor străini.

Acestea erau amplasate în zone foarte favorabile culturii sfeclei de zahăr și cu fermieri pricepuți în acest domeniu.

Cu câțiva ani în urmă se închide fabrica de la Oradea. Cultivatorii din zonă au cerut să o cumpere, însă patronul a refuzat și astfel a dispărut sfecla de zahăr din zonă. Ulterior se întâmplă la fel cu Ludușul și Bodul.

Acum (2022) mai funcționează fabrica de la Roman și se mai cultivă cca 8.000 ha cu sfeclă de zahăr.

Prin urmare, s-a acordat o cotă mică de zahăr României pentru a falimenta fabricile de zahăr și a le vinde străinilor. Aceștia, treptat, au închis fabricile, astfel încât cultivatorii să nu aibă unde prelucra sfecla și să se reducă suprafețele până aproape de lichidare. Acum România este obligată să împartă aproape tot necesarul de zahăr.

Iată cum România, care avea un Institut de Cercetare pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de zahăr și a Substanțelor Dulci, cu 4 stațiuni zonale și care coordonau cultura pe 250.000 ha și industrializarea în 33 de fabrici, realizând tot necesarul de zahăr, precum și tăiței și malasă pentru zootehnie și venituri bune pentru cultivatori, a ajuns să nu mai cultive sfeclă de zahăr și să importe totul.

Cunosc bine problemele la care m-am referit deoarece în anii ’80 am lucrat și am condus acest sector. Un fost ministru de finanțe, Ilie Serbănescu, spunea într-o emisiune TV și avea dreptate că România va deveni o colonie.

Oare asta doresc politicienii noștri? Păcat de strădania și sacrificiul celor care au luptat pentru o Românie liberă și independentă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

România a fost pionieră în afacerea sfeclei de zahăr. Așa cum aminteam într-una dintre edițiile trecute ale revistei, românii au introdus soiuri extrem de competitive de sfeclă de zahăr.

Din anul 1962, la Stațiunea de Cercetări Agricole Brașov au început lucrări de autofecundare la sfecla de zahăr diploidă plurigermă şi monogermă, obținându-se linii consangvinizate practic stabilizate în generațiile I6-I8. Prin încrucișarea a 9 linii consangvinizate diploide plurigerme s-a obținut hibridul sintetic plurigerm Brașov care a fost omologat în anul 1975.

În condițiile de la Brașov, în medie pe 3 ani (în perioada 1973-1975), hibridul Brașov a depășit soiul R Poli 7 cu 13% la producția de rădăcini și cu 14% la producția de zahăr.

Hibridul sintetic monogerm Stupini 2M a fost obținut tot la ICCS Brașov prin încrucișarea a 10 linii consangvinizate diploide monogerme din generația I 8, hibridul fiind omologat în anul 1977. În medie pe 3 ani în condițiile de la Brașov hibridul Stupini a depășit soiul R Poli 7 cu 13% la producția de rădăcini și cu 12% la producția de zahăr/ha.

Soiul diploid monogerm Bârsa a fost creat la SCPCSZ Brașov prin încrucișarea a 5 familii diploide monogerme fertile de sfeclă de zahăr. Bârsa este un soi de tip NZ omologat în anul 1988 care are un conținut de zahăr extractibil superior celorlalte soiuri românești omologate anterior și un sistem  mai simplu de producere a seminței comerciale. În medie pe 10 ani (în perioada 1989-98), în condițiile de la Brașov, Bârsa a depășit martorul Brașov 519 cu 10,6% la producția de rădăcini și cu 15,1% la producția de zahăr alb/ha.

În anul 1994 a fost omologat soiul trilinial triploid monogerm Andra, primul soi românesc de sfeclă de zahăr creat pe bază de androsterilitate plasmogenică. Soiul Andra a fost obținut la Brașov prin încrucișarea unui hibrid simplu androsteril diploid monogerm cu un polenizator tetraploid plurigerm de tip Z, utilizându-se raportul clasic de încrucișare de 3,1. Andra este un soi de tip NZ-Z cu o rată de acumulare a zahărului ridicată și cu un conținut în K, Na, şi N vătămător mai scăzut ca martorul (Braşov-519), permițând un randament de extracție mai ridicat în fabricile de zahăr. În medie, pe 5 ani (1989-1994), soiul Andra a depășit soiul Braşov-519 cu 9,7% la producția de rădăcini şi cu 24,2% la producția de zahăr alb.

Soiul diploid monogerm Florentina creat la ICPCISZSD Fundulea şi omologat în 1999 a fost obținut prin încrucișarea unui hibrid simplu androsteril diploid monogerm cu un polenizator diploid plurigerm. În condiții de irigare, la Fundulea, în medie pe 3 ani (1997-1999), soiul Florentina a depășit soiul Braşov-519 cu 9,0% la producția de rădăcini și cu 8,0% la producția de zahăr.

În perioada 1960-1991, întreaga suprafață ocupată cu sfeclă de zahăr în țară (270.000 ha în 1984) a fost cultivată practic numai cu soiuri românești, iar din 1992 au început să se cultive și soiuri străine (sămânță importată). În anul 1998 soiurile românești erau cultivate pe 72% din suprafața cultivată, 28% din suprafață fiind cultivată cu sămânță importată sau produsă la noi în țară din soiuri străine. În anul 2006 soiurile românești ocupau cca 20% din suprafața cultivată cu sfeclă la noi în țară.

În perioada 1967-2002 institutul şi stațiunile de cercetare specializate în sfeclă de zahăr au produs întreaga cantitate de sămânță necesară din verigile superioare ale soiurilor românești de sfeclă, asigurându-se producerea seminței certificate din aceste soiuri pentru însămânțarea an de an a întregii suprafețe cultivate cu soiuri românești în țară. Anual se produceau 500 kg sămânță Prebază, 6.000 kg sămânță Bază şi cca 6-7.000 tone de sămânță certificată.

În 1968 s-a construit Stația de condiționat sămânță de sfeclă de la Ghimbav-Braşov, dotată cu utilaje suedeze; în 1995, în cadrul ei s-a pus în funcțiune o linie modernă de drajare a seminței monogerme. Sămânța drajată poate fi semănată la loc definitiv cu semănători de precizie, eliminându-se astfel răritul sfeclei și permițând astfel mecanizarea totală a culturii sfeclei. Soiurile monogerme românești Bârsa Andra și Florentina au sămânță cu MMB mic și germinație ridicată, fiind pretabile pentru drajare sau încrustare.

În perioada 1968-1992 întreg sistemul de producere și condiționare a seminței de sfeclă din toate verigile era concentrat în cadrul institutului de sfeclă. Sămânța Bază (elită) din soiurile românești era preluată de Stația de condiționare a seminței de la Ghimbav (care aparținea institutului) şi o distribuia gratuit producătorilor de sămânță certificată din țară cu care încheia contracte de multiplicare. Întreaga cantitate de sămânță certificată produsă în țară era preluată și plătită cultivatorilor de către Stația Ghimbav, care o condiționa și o șlefuia sau draja, apoi o vindea fabricilor de zahăr care o distribuiau gratuit cultivatorilor de sfeclă. În prezent, cultivatorii plătesc sămânța de sfeclă, dar statul subvenționa până în 2004 50% din costul seminței din soiurile românești sau străine produsă în țară.

În perioada 2000-2021 activitatea de cercetare la sfecla de zahăr la Brașov s-a desfășurat în cadrul a 22 de proiecte de cercetare în cadrul programelor naționale de cercetare: RELANSIN, AGRAL, NUCLEU, PN II, PND-4, CEEX, ADER, Proiecte Sectoriale.

S-au elaborat tehnologiile de cultivare și de producere a semințelor din soiurile românești de sfeclă care s-au difuzat cultivatorilor.

Anca LĂPUȘNEANU

Lucrările de ameliorare la sfecla de zahăr în România au început în anul 1948 şi s-au desfășurat până în 1956 în cadrul laboratoarelor de cercetare de pe lângă fabricile de zahăr Bod şi Roman. Din 1967, activitatea de ameliorare s-a desfășurat în Institutul de Cercetare pentru Cartof şi sfeclă de Zahăr Braşov, iar din 1981 în Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura Sfeclei de Zahăr şi Substanţelor Dulci Fundulea şi în Staţiunile de cercetare pentru sfeclă de la Braşov şi Roman.

În perioada 1948-2000 s-au creat, omologat şi introdus în producţie următoarele soiuri de sfeclă de zahăr:

Soiul diploid plurigerm Bod 165 a fost obţinut în anul 1953 în laboratorul de cercetare de pe lângă Fabrica de zahăr Bod. Soiul Bod 165 a fost obţinut prin selecţie repetată din soiul polonez Buszcsynski CLR. El se caracterizează printr-o creştere energică în prima perioadă de vegetaţie şi prin rezistenţă la cercosporioză şi la secetă. Testat în culturi comparative în 5 localităţi alături de alte soiuri străine, în anii 1954-1955 soiul Bod 165 a produs cu 11,8-24,9% zahăr la hectar mai mult decât media acestor martori.

Soiul diploid plurigerm Lovrin 532 a fost creat în 1953 la Staţiunea Experimentală Agricolă Lovrin prin selecţie pe grupe şi selecţie individuală, urmată de încrucişări între familii, pornind de la soiul polonez Buszczinski MLR. Soiul Lovrin 532 este rezistent la secetă, prezintă un conţinut ridicat de zahăr şi, fiind un soi mai precoce, se pretează la recoltarea mai timpurie. În medie pe 3 ani (1951-1953), soiul Lovrin 532 a depăşit soiul Buszczinski MLR cu 5,1% la producţia de rădăcini şi cu 11,7% la producţia de zahăr biologic la hectar, având şi un conţinut de zahăr cu 0,48% mai ridicat ca martorul.

Soiul diploid plurigerm Câmpia Turzii 34 (CT-34) a fost obţinut în anul 1953 la Staţiunea Experimentală Agricolă Câmpia Turzii prin selecţie pe grupe şi selecţie individuală urmată de încrucişări între familii pornind de la soiul diploid plurigerm Buszczinski CLR. În acest sens au fost utilizate familii extrase din soiul polonez la Câmpia Turzii, Cluj, Suceava şi Sângeorgiu de Mureş. Soiul Câmpia Turzii 34 este mai tardiv, cu rezistenţă bună la cercosporioză. În anii 1954-55, în condiţiile de la Măgurele şi Braşov soiul CT-34 a depăşit soiul Buszczinski CLR cu 11,1% la producţia de rădăcini şi cu 13,4% la producţia de zahăr.

Cele 3 soiuri diploide plurigerme nou create (Bod 165, Lovrin 532 şi CT-34) au fost raionate şi introduse oficial în producţie în 1956, iar în anul 1960 ocupau întreaga suprafaţă cultivată cu sfeclă de zahăr din România.

La noi în ţară lucrările de ameliorare prin utilizarea poliploidiei au început în 1958 la Staţiunea Moara Domnească şi din 1962 au continuat la Staţiunea Braşov, iar din 1967 la ICCS Braşov. Primele 2 soiuri create la noi în ţară prin folosirea poliploidiei au fost Românesc Poli 1 şi Românesc Poli 7, omologate şi introduse în producţie în 1968.

Soiul anisoploid plurigerm Românesc Poli 1 a fost creat la Braşov prin încrucişarea hibridului tetraploid plurigerm Tetra 1 (4x =36, forma mamă ) cu polenizatorul diploid plurigerm Bod A2 (2x =18), utilizându-se raportul clasic de încrucişare de 3:1. În medie pe 3 ani (în perioada 1966-69), în condiţiile de la Braşov soiul R Poli 1 a depăşit soiul CT-34 (martor) cu 12,2% la producţia de rădăcini şi cu 10,4 % la producţia de zahăr.

Soiul anisoploid plurigerm Românesc Poli 7 a fost creat la Braşov prin încrucişarea hibridului tetraploid plurigerm Tetra 1 cu polenizatorul diploid plurigerm Lovrin 62 /53, utilizându-se acelaşi raport de încrucişare de 3:1. În condiţiile de la Braşov, în medie pe 3 ani, soiul R Poli 7 a depăşit soiul CT-34 cu 13,6% la producţia de rădăcini şi cu 14,8 % la producţia de zahăr.

Soiul anisoploid plurigerm Polirom (omologat în anul 1975) a fost creat la Braşov prin încrucişarea hibridului tetraploid plurigerm Tetra 2 cu polenizatorul diploid plurigerm CT-34, utilizându-se raportul de încrucişare de 3:1. În condiţii de irigare la Catanele județul Dolj, în medie pe

3 ani, (1976-78) soiul Polirom a depăşit soiul R Poli 1 cu 4,5% la producţia de rădăcini şi de zahăr la hectar.

Primul soi poliploid monogerm românesc Monorom (omologat în 1975) a fost creat la Braşov prin încrucişarea hibridului tetraploid monogerm Tetra Mono 2 (TM-2) cu polenizatorul diploid plurigerm Bod A2, utilizându-se raportul de încrucişare 3:1. În condiţii de irigare la Catanele – Dolj soiul Monorom a depăşit soiul R Poli 1, în medie pe 3 ani, cu 4,9% la producţia de rădăcini şi cu 7,7% la producţia de zahăr.

Soiul poliploid monogerm Braşov 519 (omologat în 1977) a fost creat la Braşov prin încrucişarea hibridului tetraploid monogerm Tetra Mono 4 (TM-4) cu polenizatorul diploid plurigerm CT-34, utilizându-se raportul de încrucişare de 3:1. În medie pe 3 ani la Catanele – Dolj, în condiţii de irigare, soiul Braşov 519 a depăşit martorul (R Poli 1) cu 7,2% la producţia de rădăcini şi cu 9,7% la producţia de zahăr.

Anca LĂPUȘNEANU

Sfecla de zahăr este o cultură foarte rentabilă, mai ales pentru cei care o cultivă pe soluri care se pretează pentru asta. Din păcate, este condiționată de proximitatea fabricii, de utilaje, de calitatea rădăcinilor şi de o suprafață suficient de mare pentru a putea negocia inputurile. La Bod este deja o tradiție de mai bine  de 100 de ani cultivarea sfeclei de zahăr, încă de la înfiinţarea fabricii.

Mihai Tatu, unul dintre fermierii care cultivă o suprafaţă mare de sfeclă de zahăr în județul Brașov, descrie situația actuală ca fiind una demnă de cascadorii râsului: „Cultiv 400 de hectare de sfeclă, recoltez 20.000 de tone pe care le duc la sute de kilometri distanţă, la fabrica de la Luduș pentru prelucrare, când am o fabrică la doar şapte kilometri distanţă“, Pentru a menţine Fabrica de zahăr, reprezentantul Asociaţiei Cultivatorilor de Sfeclă a lansat primarului Municipiului Brașov o propunere de schimb de terenuri. „Putem să găsim o soluție. Soluția mea: am în Feldioara 20 hectare de teren, între DN 13 și Gara Feldioara. Vă ofer acolo 60 de hectare de teren, cu rampă de descărcare, ca la Bod, cu legătură la transport pe calea ferată şi la gaz, în apropiere fiind și staţia de epurare“, a declarat Mihai Tatu.

Sfecla de zahăr este una dintre cele mai rentabile culturi. Longevitatea ei o face însă și una dintre cele mai costisitoare culturi, investiţia pentru un hectar fiind între 7.000-8.000 lei/ha.

De mai bine de 20 de ani, Mihai Tatu este cultivator de sfeclă de zahăr. „Mașina pe care o am este veche. Nu cred că-și permite cineva să achiziționeze una nouă întrucât costă undeva la 500.000 de euro. Dacă se închide fabrica de zahăr rămân cu mașina în curte și nu mi-o ia nimeni pentru că este specializată doar pentru recoltatul sfeclei. Nu este ca alte combine cu care poți să recoltezi grâu, porumb, floarea-soarelui, soia etc.“

Comercializare şi subvenţii

Clima este un factor important care condiționează cultura sfeclei de zahăr. În perioada de la semănat până la răsărit, sfecla de zahăr este mai puţin pretenţioasă în ceea ce privește căldura. Ea începe să germineze la temperatura de 3-4 grade Celsius. Răsare în 10-15 zile, la temperatura de 10-15 grade Celsius (temperaturi mai mari de 0 grade, 120-130 de zile). Este consumatoare mare de îngrășăminte și îi trebuie apă (acumulează zahăr începând din luna august până în noiembrie). 

Fiind una dintre culturile cu perioadă lungă de vegetaţie (260-280 de zile), numărul de tratamente este mare şi tehnologia complexă. Sfecla de zahăr n-o poți cultiva mai repede de 3-4 ani. În acest timp, fermierul trebuie să aibă bani. Mihai Tatu găsește resurse în ferma zootehnică și folosește gunoiul de grajd ca îngrășământ natural. În plus, cultivă porumb, grâu și soia.

„Soia merge doar în zona aceasta. Ea se completează foarte bine cu sfecla de zahăr. Mai exact, dacă cultivi soia și apoi vii cu sfecla de zahăr, ai deja trei sferturi de îngrășământ asigurat din soia“ (pentru cultura de sfeclă de zahăr).

Dacă în anii anteriori prețul la zahăr a fost undeva la 1,70-1,80 lei, acum acesta a sărit la 2,50 lei „la poarta fabricii“. În baza unui sistem de calcul, cultivatorii ar primi o bonificație, ceea ce face industria zahărului una rentabilă.

„Să vedem anul următor cum vor fi prețurile la îngrășăminte, la motorină, la erbicide pentru că, așa cum se estimează, nu cred că vom reuși să înființăm prea curând culturile și, din câte văd, nici subvențiile nu vin. Una e să primești subvenția în toamnă, ca să cumperi motorină și îngrășăminte, și alta să cumperi la primăvară, când toți dealerii știu că ai nevoie și atunci măresc prețurile.“

Mihai Tatu are planuri și pentru Asociația Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr – BOD. „Dorim o societate pe acțiuni, o acțiune să aibă valoarea în jurul sumei de 5.000 de lei și nimeni să nu dețină mai mult de 20 de acțiuni, ca să nu devină majoritar. Din această societate să facă parte cultivatorii de sfeclă de zahăr, ca să asigure materia primă și să poată înscrie oricine dorește să fie acționar. O soluție pentru reabilitare“, conchide, într-un ton optimist, cultivatorul.

Anca Lăpușneanu

Sfecla de zahăr este o specie mai nouă, luată mai târziu în cultură pentru producerea zahărului. Multă vreme omenirea a consumat zahăr provenit din trestia de zahăr. Primele cantități de zahăr obținute din sfecla de zahăr le-a realizat Achard în Germania. În 1802 acesta pune în funcțiune, în Silezia, prima fabrică de zahăr din sfeclă.

În țara noastră primele încercări de cultivare a sfeclei de zahăr s-au făcut de către marele agronom Petre S. Aurelian începând cu anul 1863 la Școala Centrală de Agricultură Pantelimon, mutată în 1869 la Herăstrău (azi USAMV – București), cu rezultate promițătoare.

Experții străini propovăduiau că solul și clima din România nu sunt favorabile culturii sfeclei de zahăr.

Dar agrochimistul Corneliu Roman, directorul stațiunii Agronomice București, în experiențele sale a demonstrat că în România sunt condiții foarte bune pentru cultura sfeclei de zahăr. Ca urmare, au fost înființate primele fabrici de zahăr la Sascut, în 1875, și la Chitila, în 1876. În anul 1958 a fost creat primul laborator de cercetare a sfeclei de zahăr în cadrul ICAR-lui.

Apreciind rezultatele importante ale acestei culturi, în 1961 s-a înființat la Brașov Stațiunea de Cercetări pentru Cultura Sfeclei de Zahăr care, începând cu 1967, a început și cercetarea cartofului. Astfel s-a înființat Institutul de cercetări pentru cartof și sfecla de zahăr.

Întrucât cercetările privind cultura sfeclei de zahăr erau separate de partea de industrializare, un grup de cercetători, în frunte cu dr. doc. Zenobie Stănescu, a întocmit o documentație către conducerea statului prin care demonstra necesitatea unui institut separat pentru cultura și industrializarea sfeclei de zahăr. Astfel s-a aprobat, în 1981, înființarea Institutului de Cercetare și Producție pentru Cultura și Industrializarea sfeclei de zahăr și a Substanțelor dulci Fundulea.

La început institutul a funcționat într-o clădire a ICCPT-Fundulea până s-a construit noul institut.

Acesta a fost construit în apropierea gării CFR și a noii fabrici de zahăr, începând din primăvara anului 1984 și în mai puțin de 1 an a fost inaugurat, în prezența conducerii statului, în octombrie 1984.

Directorul general al Institutului, prof. dr. ing. Vasile Popescu, a coordonat construcția lui și dotarea corespunzătoare.

Construcția modernă a institutului cuprindea:

• pavilionul central din parter și 2 nivele, cu laboratoare, birouri, bibliotecă, sală de expoziție, amfiteatru, etc.
• stație pilot pentru fabricarea zahărului;
• stație pilot pentru fabricarea substanțelor dulci;
• stație modernă de condiționat semințe din verigi biologice superioare;
• sere, casă de vegetație, cameră de climatizare și alte anexe;
• atelier mecanic dotat corespunzător.

Toate acestea erau dotate la nivel european de ultimă generație.

Institutul dispunea de 1.200 ha teren pe care se realizau câmpurile experimentale, se producea sămânță și erau organizate două ferme de producție.

Totul era nou, modern și se începuse o activitate foarte intensă, cu cercetători tineri care realizau soiuri și hibrizi de sfeclă de zahăr și culturi pentru substanțele dulci, precum și tehnologiile moderne de cultură pentru plantele respective.

Institutul asigura sămânță pentru cele 250.000 ha care se cultivau cu sfeclă de zahăr și coordona această activitate pe întreaga țară, împreună cu cele 4 stațiuni: Brașov, Roman, Arad și Giurgiu.

În același timp, coordona și procesul de fabricare a zahărului în cele 33 de fabrici existente.

La Ghimbav-Brașov institutul avea o fabrică modernă de condiționat sămânța de sfeclă de zahăr.

Întreaga activitate se desfășura foarte bine.

În toamna anului 1987, directorul general Vasile Popescu s-a retras din activitate pe motiv de sănătate. Au rămas alți colegi care au continuat activitatea până în 1990.

Atunci s-a rupt firul.

Fabrica de zahăr a fost vândută străinilor și din ea s-a luat tot ce a fost metal și s-a dat la fier vechi.

Institutul a fost desființat, iar anumite spații au fost închiriate unui restaurant și unui atelier de termopane etc.

Partea de cercetare a sfeclei de zahăr s-a concentrat la Stațiunea Brașov, care era mai bine dotată, și s-a unit cu cartoful, formând Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr.

Dar lipsa de finanțare și de preocupare la nivel central a făcut ca în prezent să mai existe un singur cercetător la cultura sfeclei de zahăr, și acesta de 80 de ani, dr. ing. Ion Gherman, angajat cu o jumătate de normă.

Prin urmare, de la un institut și patru stațiuni cu peste 40 de cercetători care asigurau sămânță, tehnologii de cultură și de prelucrare a sfeclei de zahăr s-a ajuns la ½ normă, și aceasta în scădere.

În calitate de semnatar al acestui articol și de specialist care a condus construcția și funcționarea acestui institut de cercetări, mărturisesc că mă doare sufletul când văd ce a mai rămas din munca și strădania noastră.

Oare la Ministerul Agriculturii, la Ministerul Cercetării, la Academia de Științe Agricole și Silvice Gh. Ionescu-Sisești nu se găsește nimeni care să se întrebe unde o să ajungă România?

Sau la Guvern, la Parlament, unde se găsesc destui oameni care cunosc situația agriculturii și rolul ei în România, nimeni nu are nimic de spus?

Cu durere în suflet, închei.

Vasile POPESCU

La începutul lunii septembrie, Federația Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr, alături de grupul de firme Almos, a organizat Ziua sfeclei de zahăr, eveniment ce a avut loc în localitatea Baratca, județul Neamț. În cadrul evenimentului au fost prezentate perspectivele în cultivarea sfeclei de zahăr, hibrizi și tehnologii de erbicidare.

Anul acesta se aşteaptă o producţie de peste 40 tone/ha

„Avem organizată o platformă cu 31 de soiuri de sfeclă de zahăr, de la toate firmele care oferă inputuri pentru această cultură, respectiv de la Ses Vanderhave, KWS, Strube şi Maribo. Cred că suntem cel mai mare cultivator de sfeclă de zahăr din zona Agrana deoarece avem o suprafaţă de 850 ha cultivate cu sfeclă de zahăr. Datorită condiţiilor impuse de pandemie, acest eveniment trebuia să fie unul de amploare, dar restricţiile ne-au determinat să ne restrângem la un număr mai redus de participanţi. Eu cred că fermierii reprezentativi care cultivă sfeclă de zahăr în zona fabricii Agrana au avut astăzi ceva de învăţat din ceea ce noi am făcut pe acest lot demonstrativ. 2020 a fost un an foarte dificil din punctul de vedere al precipitaţiilor, iar dacă la celelalte culturi, precum grâu, orz, porumb, producţiile sunt diminuate semnificativ, eu sper că la sfecla de zahăr vom realiza o producţie de peste 40 tone/ha“, a precizat Alex Molodoi, director tehnic Almos.

Pierdere de 20%, la nivel cantitativ

La evenimentul din judeţul Neamţ a fost prezent şi Radu Petre, manager agricol la Agrana. Acesta este cel care se ocupă de tot ce ţine de sfeclă, de la contractarea ei, parteneriatul cu fermierii, până la momentul recoltării şi transportul către fabrică. „Faţă de anii trecuţi, 14.200 de ha cu sfeclă de zahăr urmează să fie recoltate. Comparativ cu aşteptările iniţiale din primăvară, scăderea este undeva la un 20%, în timp ce la toate celelalte culturi pierderile sunt masive. În ceea ce privește repartiția celor 14.200 ha, cea mai mare suprafaţă o are Iaşul, cu peste 5.000 ha, urmează Neamţul, cu circa 4.000 ha, şi judeţul Botoşani, cu circa 2.800 ha. Ca preţ, sfecla se plăteşte întotdeauna în legătură cu conţinutul ei în zahăr, anul acesta fiind unul secetos, iar pierderea de care am vorbit, cea de 20%, este la nivel cantitativ. Noi aşteptăm ca acest conținut de zahăr să fie undeva de peste 17,5%, asta înseamnă că, în mod normal, fermierii vor încasa în medie 29 de euro/tonă“, a precizat Radu Petre, manager agricol la Agrana.

Se doreşte obţinerea subvenţiei la timp

Din partea Federaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România a răspuns prezent Mihai Dimitriu, directorul executiv. „Conform acordului interprofesional care se semnează de către industrie şi fermieri în fiecare an, toţi fermierii cultivatori de sfeclă de zahăr din România fac parte din asociaţiile zonale şi, respectiv, din asociaţiile zonale ale Federaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din Români. Noi ne luptăm pe două paliere, în principal, dar lucrul care este mai stringent şi de actualitate este obţinerea subvenţiei la timp şi luptăm pentru ca subvenţiile să nu întârzie pentru că fermierii au de plătit o mulţime de inputuri. De vreo câţiva ani de zile, de când s-a eliminat o mulţime de pesticide din agricultură, inclusiv neonicotinoidele, ne luptăm ca tratamentul seminţei să aibă parte de tratamente Cruiser deoarece în primăverile secetoase atacul dăunătorilor de sol se face puternic simţit. În al doilea rând, suntem într-un dialog permanent cu fabricile de zahăr în privinţa încheierii contractelor de sfeclă de zahăr care trebuie să avantajeze ambele părţi, atât industria cât şi fermierii. Ţinem legătura destul de des cu fabricile de zahăr prin fermieri, în aşa fel încât lucrurile să decurgă normal şi colaborarea să fie fructuoasă de ambele părţi. ca urmare a închiderii fabricii de zahăr din Oradea, astăzi avem în cele trei fabrici şi în asociaţie, respectiv Luduş, Bod şi Roman, în jur de 650 de fermieri“, a specificat Mihai Dimitriu, directorul executiv al Federaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România.

Beatrice Alexandra MODIGA

Compania Syngenta dorește să informeze toți distribuitorii și utilizatorii de produse de protectia plantelor cu privire la autorizarea temporară a produsului CRUISER 350 FS pentru cultura de porumb și sfeclă de zahăr.

Conform autorizației temporare nr. 10091 din 17.01.2020 emisă de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, produsul de protecția plantelor CRUISER 350 FS poate fi utilizat pentru tratamentul semințelor de porumb, pentru combaterea dăunătorilor de sol Tanymecus dilaticolis și Agriotis spp. aplicat în doză de 9L/tonă sămânță porumb. Autorizația temporară este valabilă până la data de 01 mai, 2020.

Conform autorizației temporare nr. 10093 din 17.01.2020 emisă de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, semințele de sfeclă de zahăr tratate cu produsul de protecția plantelor CRUISER 350 FS pot fi utilizate, pentru combaterea dăunătorilor de sol Tanymecus palliatus, Bothynoderes punctiventris, Chaectonema tibialis aplicat în doză de 20L/tonă sămânță sfeclă de zahăr și Agriotis spp. aplicat în doză de 10L/tonă sămânță sfeclă de zahăr. Autorizația temporară este valabilă până la data de 18 mai, 2020.

Menționăm că acest anunț nu este un act de informare legislativă și nici o opinie legală cu privire la informațiile pe care le conține. Acest document nu înlocuiește și nici nu suplinește obligația terților de a se informa și de a se conforma cu dispozițiile legale aplicabile activitățillor pe care le desfășoară.

Mai multe informații despre modificările apărute în omologarea produselor Syngenta le puteți regăsi accesând https://www.syngenta.ro/

În luna octombrie, studenţii din anul IV de la Facultatea de Agricultură şi Montanologie, din cadrul Universităţii de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi (USAMV), au făcut o vizită tânărului fermier Iulian Alexandru Cozma, din satul Miron Costin, comuna Trifeşti, județul Neamț, care se afla în campania de recoltat sfeclă de zahăr. Cel care a făcut posibilă această vizită şi a venit cu combina de recoltat sfeclă Ropa a fost Alexu Molodoi, de la societatea Almos Group România.

Almos Agrorom: 900 ha de sfeclă pentru zahăr

Alexu Molodoi, director tehnic al firmei Almos Group România şi inginerul agronom al societăţii, a prezentat viitorilor ingineri societatea, structura culturilor şi în special a vorbit despre cultura de sfeclă pentru zahăr. „Astăzi suntem oaspeţii tânărului Alexandru Gozma, pe o parcelă de sfeclă de zahăr, cu combina noastră Ropa. Din cauza condiţiilor meteo nu am putut ajunge la parcela unde recoltăm, în condiţii bune, astfel încât şi dumneavoastră să vedeţi această cultură, care este foartă importantă pentru noi. Despre Societatea Almos pot spune că exploatează 3.600 ha de teren pe raza a mai multor comune din judeţul Neamţ. În zona în care ne aflăm, Miron Costin, comuna Trifeşti, avem aproximativ 1.500 ha. Ca structură de cultură în anul agricol 2018-2019 am recoltat 230 ha de rapiţă; cu toate că am semănat în toamna anului 2018 730 ha, 500 ha le-am întors şi au rămas 230 ha, cu o producţie catastrofală. În ceea ce priveşte cerealele păioase, orz şi grâu, avem 200 ha, unde am realizat o producţie de 5 tone, mai puţin în comparaţie cu anul 2018 cu cca 20-25% şi porumb 800 ha. Suprafaţa cultivată cu sfeclă de zahăr, care este cea mai importantă cultură pentru noi, este de aproximativ 900 ha. Putem spune că suntem cel mai mare cultivator de sfeclă de zahăr din ţară, iar ca nivel de producţie şi tehnologie suntem tot cel mai mare furnizor de materie primă pentru Agrana. Dacă Agrana procesează 500.000 tone de sfeclă de zahăr într-o companie, 10% din acea cantitate este livrată de către firma Almos. Pot să mai spun că pentru această cultură subvenţia este destul de consistentă deoarece sfecla beneficiază de sprijin cuplat, care în campania 2018 a fost de 825 euro/ ha. În afară de preţul care este în contract, Agrana, pentru a stimula producţia de sfeclă în zonă, oferă suplimentar 150 de euro pentru fiecare hectar cultivat pentru această campanie“, a precizat Alexu Molodoi, odată cu vizita în câmp.

„În anul 2019 am cultivat o suprafaţă totală de 600 ha de teren, dintre care aproximativ 58 ha de sfeclă pentru zahăr, plus alte culturi precum grâu, porumb, floarea-soarelui şi rapiţă. Anul acesta am avut ca experiment 2 ha de năut şi 2 ha de mazăre, dar pentru primul an nu pot spune că sunt chiar profitabile. La cultura de sfeclă pentru zahăr am fertilizat cu 450 kg NPK 4:24:12, după care am arat. În primăvară am folosit combinatorul pentru pregătirea patului germinativ, după care a urmat semănatul. La această cultură am făcut două tratamente de la firma Adama cu produsul Belvedere Forte, care are trei substanţe active, plus Tornado, care are ca substanţă activă metamitronul; acest produs menţine câmpul curat de buruieni monocotile şi dicotile. Din cadrul portofoliului FMC am aplicat două erbicide, respective Safari si Venzar, ambele fiind sistemice. Anul acesta estimez o producţie de 80 de tone la hectar“, încheie Iulian Alexandru Cozma.

Beatrice Alexandra MODIGA

Federația Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România (FCSZR), în parteneriat cu Asociația Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr (ACSZ) și Agrana România – Fabrica de Zahăr Roman, a organizat în ziua de 3 septembrie simpozionul regional Ziua sfeclei de zahăr. Evenimentul a avut ca obiective generale: prezentarea noilor hibrizi performanți de sfeclă de zahăr, a noilor produse şi tehnologii de aplicare ale firmelor furnizoare de inputuri.

­Erbicidul desmedifam va dispărea din listă de la anul...

În deschiderea evenimentului, Ioan Puiu, preşedinte a Asociaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr (ACSZ) Roman, şi-a exprimat speranţa că pe viitor Ministerul Agriculturii va fi foarte activ în relaţia cu Bruxelles. „Sperăm că vom obţine un pachet care să ne permită să mergem mai departe. Agrana are un plan foarte ambiţios pentru anii care vin, (...) ne propun un contract multianual în care noi, fermierii, să avem garanţia că avem o piaţă de desfacere sigură, cu un preţ minim pe care ni-l garantează prin contract. Majoritatea fermelor mari au agreat acest plan, pe termen lung, dar rămâne să discutăm toată politica comercială în relaţie cu procesatorul. În ultimii ani ne confruntăm cu tot mai multe probleme legate de aceste schimbări climatice, de politica de mediu a Uniunii Europene, în afară de neonicotinoide avem probleme şi cu unele grupe de erbicide, mai ales cu desmedifamul care va dispărea din listă de la anul, deci principala grupă de erbicide cu care ţineam sub control un spectru larg de buruieni (...); va fi o provocare mare pentru noi, fermierii, dar şi pentru firmele furnizoare de inputuri. Şi, nu în ultimul rând, preţul redus al zahărului care continuă să rămână la sub 400 de euro pe tonă, un preţ care influenţează în final şi preţul sfeclei de zahăr pentru noi“, a precizat Ioan Puiu, preşedinte ACSZ Roman.

150 ha cu sfeclă de zahăr irrigate la Agricola 96 SA Țigănași

Gazda evenimentului a fost societatea Agricola 96 SA Țigănași, patronată de către Aurel Placinschi, un important producător de sfeclă de zahăr. Într-un clasament făcut de Agrana, acesta spune că în ultimii ani se află pe poziţiile fruntaşe, iar acest lucru se datorează faptului că testează hibrizi de sfeclă de zahăr de la toate firmele. „În ultimii ani cultivăm în jur de 150 de hectare de sfeclă de zahăr; s-ar putea cultiva o suprafaţă mai mare, dar am ajuns la concluzia că cel mai economic pentru noi este să cultivăm doar această suprafaţă. Sfecla de zahăr este o cultură deosebită faţă de celelalte pentru că necesită premergătoare; după aceasta trebuie să avem grijă ce cultură semănăm pentru a nu avea probleme. Pentru noi, 2019 este primul an în care am reușit să irigăm suprafața în totalitate; apreciem că vom avea o producţie de peste 90 tone/hectar“, a menţionat Aurel Placinschi, director Agricola 96 SA Țigănași.

Din partea conducerii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a fost prezentă Elena Tatomir. „Cultura sfeclei de zahăr este o cultură care ocupă o suprafaţă mică, dar noi o considerăm foarte importantă pentru că este una dintre puţinele culturi care are procesarea asigurată, deci pentru fermieri acesta este un lucru extraordinar pentru că ceea ce produc se materializează în producţia de zahăr a României. Este o cultură care a fost, este şi va fi susţinută“, a ţinut să precizeze în deschiderea evenimentului Elena Tatomir, director general la MADR.

Cei peste 150 de fermieri din judeţele Moldovei, colaboratori fideli ai companiei Agrana, prezenţi la eveniment, au vizitat câmpul experimental, unde firmele furnizoare de seminţe şi-au etalat experienţele la cultura sfeclei.

Bukovina, Deseda şi Damian... viitorii hibrizi

Dintre hibrizii prezentaţi în cadrul câmpului experimental, Mihai Dimitriu, directorul executiv al Federaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România, ne-a prezentat hibridul Bukovina, un hibrid normal zaharat, cu rădăcina robustă, care se poate recolta de la mijlocul perioadei campaniei de recoltare până spre sfârşitul lunii noiembrie. Un altul a fost Deseda, care este un hibrid nou, convenţional. „Diferenţa o face faptul că anul acesta am furnizat sămânţă netratată pentru că aşa cer normele privind sfecla ecologică, dar poate fi accesat şi ca sămânţă comercială normală, tratată. Acesta este un hibrid spre zaharat, cu toleranţă destul de bună la Cercospora, ceea ce este destul în ideea că sfecla bio nu se tratează“, a adăugat Mihai Dimitriu.

Dănuţ Simionuc de la firma Strube a vorbit despre un set de şapte hibrizi în testare, patru dublu toleranţi şi trei triplu toleranţi. Dintre cei dublu toleranţi, cel mai vândut hibrid din România este Damian, care are o comportare mai mult decât decentă. „Este clasic pe piaţa României şi s-a cultivat în toate zonele unde clienţii seamănă sfeclă, mai puţin la Braşov. Rezultate au fost foarte bune, de asta îl menţinem încă în portofoliul nostru de hibrizi. Este foarte posibil ca fabrica să-l aleagă în urma rezultatelor obţinute în această toamnă şi anul viitor“, a ţinut să adauge Dănuţ Simionuc, reprezentantul firmei Strube.

Beatrice Alexandra MODIGA

Parte a programelor de instruire a producătorilor agricoli pentru noile tehnologii adaptate condițiilor climatice, simpozionul organizat de compania românească Naturevo la Luduș a avut ca temă „Cultivatori de sfeclă de zahăr, Naturevo vă propune soluții pentru prețuri bune!“

În acest sens specialiștii Naturevo au oferit informații despre tehnologiile proprii, FLEXITECHagro®, care sunt adaptate schimbărilor climatice și sunt concepute pentru profitabilitatea culturii de sfeclă de zahăr. Programele FLEXITECHagro se fac pe baza analizei istoricului problemelor întâlnite în anii anteriori în funcţie de specie, soi/hibrid, locație şi suportă modificări pe parcursul vegetaţiei, în funcţie de condiţiile specifice ale anului. Multe dintre verigile tehnologice suferă schimbări faţă de tehnologiile clasice din cauza schimbărilor climatice.

A fost prezentat programul cadru Naturevo pentru cultura de sfeclă de zahăr, pentru obținerea unei producții mai mari și a unei digestii mai bune, care conduc la obținerea unui preț mai bun de la fabricile de zahăr. Din prezentările rezultatelor obținute în anii anteriori de către fermierii care au utilizat programele FLEXITECHagro® pentru cultura de sfeclă de zahăr au rezultat o serie de avantaje.

Produsele din portofoliul Naturevo îmbunătățesc structura solului și activitatea microbiologică, corectează ph-ul solului, stimulează dezvoltarea sistemului radicular, reduc consumurile de apă, intensifică circulația sevei, diminuează consumul de fertilizanți, măresc randamentul energetic cu până la 100% și cresc rezistența plantelor la efectele radiațiilor solare.

După cum se știe, culturile cele mai expuse în condițiile schimbărilor climatice sunt cele cu un coeficient de transpirație ridicat și cu un consum de apă mărit pentru obținerea producției, iar sfecla de zahăr este un mare consumator de apă și nutrienți. În acest sens, Naturevo vine cu soluții pentru obținerea unor producții consistente și de calitate, cu un consum de apă și nutrienți mult mai redus. Naturevo consideră că abordarea integrată poate determina sustenabilitatea agriculturii, iar prin echipa sa de vânzări se poate implica în managementul integrat al producției agricole cu aspectele sale de bază: managementul apei, managementul nutriției/fertilizării, managementul energetic, managementul protecției împotriva agenților dăunători, managementul mijloacelor mecanice și al verigilor tehnologice, managementul produsului finit și managementul antreprenorial.

Simpozionul s-a încheiat cu discuții libere între reprezentanții companiei, fermieri și reprezentanții Fabricii de Zahăr Luduș despre unele probleme ridicate de fermieri cu care aceștia se confruntă în diverse etape ale cultivării sfeclei de zahăr.

Multă vreme zahărul folosit de omenire provenea numai din trestie.

În Europa, abia în 1605 agronomul francez Oliver de Serres a arătat că se găsește zahăr în sfeclă. Mai târziu, în 1747 în Germania, Marggraf a comunicat că, în urma analizelor, a găsit zahăr pur în cantitate mare în sfeclă. Un urmaș al lui Marggraf, și anume Achard, în 1784 începe experiențele pentru extragerea zahărului din sfeclă și în 1799 a obținut primele 300 kg de zahăr cristalizat. Tot Achard, în 1802, pune în funcțiune, în Silezia, prima fabrică de zahăr din sfeclă.

În țara noastră primele încercări de cultivare a sfeclei de zahăr s-au făcut de către marele agronom Petre S. Aurelian, începând cu anul 1863, la Școala Centrală de Agricultură Pantelimon, mutată în 1869 la Herăstrău. La recolta de sfeclă din anul 1871, prin bunăvoința dr. Alfredo Bernath, directorul Laboratorului de chimie al Eforiei Spitalelor Civile, realizează analiza sfeclei și găsește: 88% apă; 5,5% celuloză; 5,6% zahăr.

Experții străini propovăduiau că solul și clima României nu sunt favorabile culturii sfeclei de zahăr. Însă agrochimistul Corneliu Roman, directorul Stațiunii Agronomice București, a efectuat experiențe începând cu anul 1890 și în 1894 a prezentat rezultatele analizelor care confirmă că în România sunt condiții favorabile pentru cultura acestei specii.

La începuturi conținutul în zahăr al sfeclei era de 1,5-3,5% în randamentul de extracție de 0,7-1,8%. Prin lucrări meticuloase de ameliorare și prin tehnologii de cultură corespunzătoare, stabilite în unitățile de cercetare științifică, s-a ajuns să se crească conținutul în zahăr la peste 20%, iar randamentul de extracție la peste 17-18%.

În paralel cu preocupările pentru îmbunătățirea calității sfeclei de zahăr, s-au obținut rezultate pozitive de către cercetarea științifică și în ceea ce privește procesul de industrializare a acesteia.

În anul 1958 a fost creat Laboratorul de cercetare științifică a sfeclei de zahăr în cadrul Institutului de Cercetări Agronomice al României (ICAR).

Ulterior, în 1961, a fost înființată la Brașov Stațiunea de Cercetări pentru Cultura Sfeclei de Zahăr, iar din anul 1967 s-a adăugat și cartoful, rezultând Institutul de Cercetări pentru Cultura Cartofului și Sfeclei de Zahăr.

Întrucât cercetările privind cultura erau separate de cele privind industrializarea care se efectuau în cadrul Institutului de Cercetări Alimentare, un grup de cercetători în frunte cu dr. doc. Z. Stănescu s-au zbătut pentru unificarea acestor activități și au obținut în 1981 aprobarea pentru înființarea Institutului de Cercetare și Producție pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de Zahăr și a Substanțelor Dulci (ICPCISZSD) Fundulea.

Acesta a funcționat, la început, în construcția ICCPT Fundulea, iar din 1984 s-a montat în clădirea proprie, nou construită, dotată cu laboratoare moderne, iar pentru cultura sfeclei de zahăr cuprindea seră, casă de vegetație, camere de climatizare, depozit frigorific pentru butașii seminceri, stație de condiționat semințe din verigile hidrologice superioare.

Pentru partea de industrializare a fost construită o stație-pilot pentru fabricarea zahărului și o alta pentru fabricarea substanțelor dulci unicat în România.

Institutul a fost dotat cu 1.200 ha de teren pentru câmpurile experimentale și pentru producerea de sămânță, organizat în două ferme.

Primul director al noului institut a fost dr. ing. Vasile Popescu, autorul acestor rânduri.

Până în anul 1990 se asigura producerea de semințe din soiuri proprii pentru cele 200.000-250.000 ha cultivate cu sfeclă de zahăr.

Institutul coordona din punct de vedere tehnic și științific cultura și industrializarea sfeclei de zahăr în țară și se asigura tot necesarul de zahăr pentru consum intern și chiar disponibilități pentru export.

Primele fabrici de zahăr s-au construit la Sascut, în 1875, și Chitila, în 1876.

După 1960 s-a extins suprafața cultivată și a crescut numărul de fabrici la 33, fiind amplasate cât mai aproape de zonele de cultură pentru a ușura transportul.

După 1990 suprafața cultivată a ajuns la cca 20.000 ha, iar fabricile au fost cumpărate de firme străine care, în majoritate, au fost închise, valorificându-se fierul din ele. În prezent mai există vreo patru, România ajungând piață de desfacere pentru zahărul din import.

La intrarea în UE ne-au stabilit o cotă de zahăr de 104.000 tone, adică mai puțin de 20% din necesar, comparativ, de exemplu, cu Olanda care, deși are suprafața agricolă de 4-5 ori mai mică decât România, are o cotă de zahăr de 800.000 tone.

Încercările de extindere a suprafeței cultivate s-au lovit de poziția UE care acordă subvenție numai pentru cota stabilită.

Poate că după 2017, când se promite eliminarea cotei de zahăr, vom reveni la normal deoarece avem condiții deosebit de favorabile pentru cultura sfeclei de zahăr. Spre exemplu, în anul 2014, în județul Brașov, pe 6.000 ha cultivate s-a obținut o producție medie de 75 t/ha, iar USAMV Iași anunță că în câmpurile sale a realizat între 84-90 t/ha.

Acum cercetările în domeniul sfeclei de zahăr și cartofului se găsesc din nou la Brașov, iar Institutul de la Fundulea este închiriat de diferite firme care se ocupă de cu totul alte activități.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Tratament fitosanitar la toate culturile de sfeclă de zahăr – sfecla furajeră, sfecla roşie – pentru a combate Cercosporioza sfeclei de zahăr (Cercospora beticola) preventiv sau la apariţia primelor simptome de boală (minimum 10-20 pete pe frunză).

Pentru tratament vă recomandăm să folosiţi unul dintre fungi­cidele avizate:

• Impact 125 SC (flutriafol 125 g/l) – 0.5 l/ha (timp de pauză = 42 de zile).

• Duett Ultra (310 g/l tiofanat metil + 187 g/l epoxiconazol) (Acţiune sistemică, combate şi făinarea) – 0.5 l/ha.

• Score 250 SC (difenoconazol 250 g/l) (Acţiune sistemică) – 0.3 l/ha (timp de pauză = 21 de zile).

• Rias (propiconazol 150 g/l + difenoconazol 150 g/l (Acţiune sis­temică, combate şi făinarea) – 0.3 l/ha (timp de pauză = 30 de zile).

• Tango Super (fenpropimorf 250 g/l + epoxiconazol 84 g/l) (Acţiune sistemică) – 1,0 l/ha (combate şi făinarea).

• Topsin Al 70 PU (tiofanat metil 700 g/kg) (Acţiune sistemică, combate şi făinarea – 0,3 kg/ha (timp de pauză = 18 de zile).

• Sfera 535 SC (trifloxistrobin 375 g/l + 160g/l ciproconazol) (fungicid sistemic şi mezostemic) – 0,35 l/ha (timp de pauză = 42 de zile).

Tratamentul se repetă după 18-21 de zile sau după fenomene meteo nefavorabile (de exemplu, căderi de grindină).

Respectaţi cu stricteţe timpul de pauză specificat pentru fiecare produs în cazul culturilor de sfeclă furajeră dacă se folosesc frunzele plantelor în consumul animalelor.

Efectuaţi tratamentul preventiv sau la apariţia primelor simptome de boală în cultură.

În cazul prezenţei dăunătorilor în cultură (afide, adulţi de autographa gamma) la soluţie se poate adăuga şi un insecticid avizat (Proteus OD – 0,4 l/ha = afide).

Fastac = 0,1 l/ha; Helerat 2,5 EC = 0.3 l/ha pentru buha gamma toate clasificate Xn şi Xi.

Folosiţi insecticide dacă sunt prezente afidele pe plante sau pen­tru a distruge larvele primei generaţii a dăunătorului Autographa gamma.

Tratamentele se repetă în funcţie de remanenţa insecticidului folosit şi rezerva biologică a dăunătorului.

Dinamica populaţiei: cu ajutorul capcanelor feromonale AtraGAM sau prin verificarea culturii.

Rezerva biologică de dăunători există. La apariţia în masă a larvelor se impune obligatoriu tratament cu insecticid.

(PED larve 1-2/plantă sau 1-5 larve/mp Beratlief C şi Nicolescu M. 1985)

În anii de invazii (cum a fost şi 2013) numărul de larve/plantă poate ajunge la 10-15. Frunzele plantelor atacate pot rămâne scheletate, numai cu nervurile groase. La invazii puternice pot fi atacate şi tulpinile fragede.

Folosiţi un volum de soluţie de 200-400 l/hectar.

Ing. Angelica BACIU

După producţiile mici de anul trecut, 2013 se anunţă un an bun pentru producătorii de sfeclă de zahăr, care încep să simtă gustul dulce al profitului. Cultivatorii estimează o producţie medie de 40 de tone la hectar, mai mare cu circa 40% faţă de 2012 sau chiar dublă, în unele cazuri, cum ar fi în Braşov, de exemplu.

Producţia medie de sfeclă de zahăr este estimată în acest an la 40 de tone la hectar, faţă de 28 de tone anul trecut, afirmă preşedintele Federaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România, Ioan Gherman. Nivelul mare al producţiei se datorează şi faptului că a plouat la timp, mai ales că la noi nu se irigă – nici nu avem condiţii şi oricum nu-şi permite multă lume acest lucru. În acelaşi timp însă ploile din ultima perioadă au redus conţinutul de zahăr.

Cea mai mare producţie, vorbim chiar de 75 de tone la hectar, se înregistrează în judeţul Braşov, unde suprafeţele cultivate în acest an cu sfeclă se ridică la 6.000 de hectare.

Radu Taus, un cultivator de sfeclă din Feldioara, declară că în medie are o producţie mai mare cu 10 tone la hectar, aceasta apropiindu-se de 50 de tone. Anul trecut abia a obţinut 30 de tone la hectar din cauza secetei. Taus livrează sfecla, ca de altfel toţi agricultorii din zonă, direct din câmp către fabrica din Bod,

„Recolta este foarte bună anul acesta. Mult mai bună decât anul trecut. Avem, în medie, cu 10 tone mai mult la hectar. Până acum (n.r. – în jurul datei de 15 octombrie) avem cam 48 de tone la hectar. (…) Irigaţii n-am avut, pentru că nu prea a fost nevoie“, a declarat Radu Taus, care a cultivat anul acesta circa 80 de hectare de sfeclă.

Şi Năstase Mihai Vlad, un alt fermier din zonă, se aşteaptă la o producţie mare, ba chiar dublă raportată la cea de anul trecut.

„Pe suprafaţa pe care am recoltat până acum, de vreo zece hectare, pot spune că avem 60 de tone la hectar. Ne aşteptăm să avem o medie de 50 de tone la hectar pe toate cele 320 de hectare pe care le lucrăm. Anul acesta n-am irigat deloc. Anul trecut media a fost undeva pe la jumătate, adică vreo 25 de tone la hectar, din cauza secetei (…) Însă în 2012, digestia sfeclei (concentraţia de zahăr) a fost mai bună“, a declarat Năstase Mihai Vlad. Producţiile sunt bune chiar şi în cazul culturilor înfiinţate mai târziu, care au avut o răsărire proastă.

„Producţia este mult mai bună anul acesta faţă de anul trecut datorită ploilor. La mine, însă, nu e chiar aşa bună, pentru că am însămânţat mai târziu şi am avut o răsărire proastă. Cred că producţia este cam cu 30-40% mai mare acum faţă de anul trecut.

Cred că vom obţine în zonă vreo 50-60 de tone la hectar. Preţurile sunt bune – la cei 36 de euro pe tonă se adaugă, potrivit contractului, alţi 2 euro pentru conţinutul de zahăr şi încă 2 euro pentru cantitatea mare contractată. Eu am 17 hectare cu răsărire târzie, aşa că o să fac o medie de 38-40 de tone la hectar pe cele 50 de hectare pe care le lucrez“, spune Tibor Fazakas, cultivator din judeţul Braşov.

Interesul pentru această cultură a revenit

Producţiile ridicate din acest an fac din sfecla de zahăr una dintre cele mai rentabile culturi. Ioan Gherman susţine că, pentru a-şi acoperi costurile de producţie, cultivatorii au nevoie de cel puţin 40 de tone la hectar.

Costurile pentru înfiinţarea şi întreţinerea unui hectar de sfeclă de zahăr se ridică la circa 6.000 de lei. Fabricile de zahăr cumpără tona de sfeclă în funcţie de conţinutul de zahăr cu circa 40 de euro (conţinutul de zahăr trebuie să fie de cel puţin 17%), ceea ce înseamnă că la o producţie de 50 de tone cultivatorii primesc 2.000 de euro. La aceste sume se adaugă şi subvenţia de 500 de euro la hectar.

Gherman susţine că, în ultima vreme, interesul agricultorilor pentru sfeclă a revenit, pentru că este o cultură sigură, care poate deveni şi rentabilă. O dovadă este şi menţinerea suprafeţelor cultivate la circa 26.000 ha, după mai mulţi ani în care acestea au scăzut semnificativ.

În ultimii ani s-a remarcat şi fenomenul de concentrare a suprafeţelor. Dacă în primii ani de după Revoluţie în România existau circa 230.000 de cultivatori, suprafaţa medie pe exploataţie fiind de 0,3 ha, în prezent s-a ajuns la 1.700 de cultivatori, media pe exploataţie fiind de 20 de hectare şi cultura în întregime mecanizată, după cum susţine Gherman.

România a primit de la UE o cotă de 104.000 de tone de zahăr din sfeclă şi 329.000 de tone care pot fi obţinute din prelucrarea de zahăr brut.

În prezent, ţara noastră mai are doar patru unităţi de procesare (Oradea, Aluduş, Bod şi Roman), comparativ cu 33 înainte de Revoluţie – cu care cultivatorii au încheiate contracte.

Cote de producţie realocate

Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a aprobat recent Ordinul nr. 707/24.07.2013 privind repartizarea cotei de producţie de zahăr din sfecla de zahăr, începând cu anul de comercializare 2013-2014, pentru societăţile comerciale acreditate producătoare de zahăr.

„Realocarea cotei naţionale de producţie de zahăr creează o stabilitate mai mare în rândul cultivatorilor români, prin posibilitatea măririi cotei, respectiv prin încheierea unui număr mai mare de contracte pentru fabricile de zahăr care depăşesc cota, dar şi posibilitatea realizării acesteia. Realocarea are în vedere şi diminuarea cotei în cazul fabricilor care nu au reuşit să încheie un număr suficient de contracte care să le asigure realizarea acesteia“, potrivit unui comunicat al Ministerului Agriculturii.

Realocarea cotelor a venit în întâmpinarea solicitărilor producătorilor de sfeclă de zahăr din România, dar şi a organizaţiilor profesionale ale acestora, având drept scop stimularea producătorilor în vederea menţinerii în cultură a sfeclei de zahăr.

Ioana GUŢE

• Fermierii, preocupaţi să-i elimine pe falşii cultivatori care le iau din cota de subvenţie

În 2013 se spune oficial că ar exista în cultură aproape 30.000 ha de sfeclă de zahăr. De altfel, cam aceasta ar fi, potrivit specialiştilor, suprafaţa necesară pentru a atinge cota de zahăr obţinut din producţia internă de sfeclă, de 104.698 t (109.164 t cotă negociată în 2007). Potrivit INSEE, în anul 2012 România a cultivat 28.000 ha, cu o producţie totală de 739.000 t, ceea ce înseamnă o medie de 26,39 t/ha, recoltă socotită slabă mai ales din cauza condiţiilor de secetă din vara anului trecut. În comparaţie, în 2011, un an agricol bun, media s-a situat la 34,73 t/ha. Cum stau lucrurile în acest an, considerat pe ansamblu favorabil, chiar dacă s-a manifestat capricios din punct de vedere meteorologic în anumite intervale de timp şi în anumite zone din ţară (temperaturi scăzute la semănat, urmate de o explozie termică, interval secetos, urmat de ploi, cu manifestări extreme), vom afla de la fermierii ori asociaţiile profesionale cultivatoare de sfeclă de zahăr.

Trebuie să precizăm de la bun început că tehnologia de cultură nu mai este neapărat o problemă care cade în sarcina fermierului. Ea este coordonată de către un specialist al fabricii de zahăr cu care cultivatorul se află sub contract, iar inputurile (seminţe, îngrăşăminte, pesticide) sunt asigurate sută la sută în doze şi perioadele optime. Din acest punct de vedere, nu se pune problema diminuării recoltei din culpă tehnologică. Dezavantajul României este că nu are suprafeţe irigate sau amenajate cu desecări, în varianta inversă, astfel că producţia este afectată fie de secetă ori temperaturi foarte mari (cazul din 2012), fie de imposibilitatea eliminării surplusului de apă, atunci când precipitaţiile cad în cantitate mare într-un interval de timp scurt, aspect întâlnit, ce-i drept, mai rar în istoricul climatic din ultimele decenii.

În Moldova a început inventarierea suprafeţelor

În zona Moldovei, aşa cum arătau culturile la mijlocul lunii iulie şi dacă anul s-ar desfăşura de aici înainte în condiţii pluviometrice şi termice normale, producţia ar trebui să fie cam de 40 t/ha. „Ploile din ultimele săptămâni – ne spunea Vasile Balcan, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din Moldova – au ajutat extraordinar. Aşa cum văd eu densităţile, cum se aplică tehnologia, cu suficient aport de îngrăşăminte şi intervenţii fitosanitare sau pentru menţinerea solului curat de buruieni la timp, nu ar fi motive să nu atingem 40 t, cel puţin în zona Neamţ.“ În zona Moldovei, doar câteva suprafeţe din Iaşi şi Galaţi au posibilitatea să fie irigate, şi nu în fiecare an, ci doar atunci când asolamentul aduce sfecla în perimetrul amenajat. Din acest motiv sunt şi diferenţele de producţie de la an la an, de la fermă la fermă, de la o zonă a ţării la alta sau între România şi restul cultivatorilor din UE. Media europeană se situează la 67 t. O să vă miraţi, dar nici măcar aceasta nu este principala problemă de moment a cultivatorilor de zahăr. Ea vine din altă parte, şi anume cea a declarării fictive de suprafeţe. „Anul trecut, în România cota fixă de subvenţie a fost împărţită pe 28.500 ha, iar în realitate au existat în cultură ori au intrat la recoltare doar 21.000 ha. La fermieri nu a mai ajuns subvenţia de 640 euro/ha, ci mult mai puţin. Din această cauză, noi am început o acţiune la nivel de fabrică (Agrana Roman), constituind o comisie formată din reprezentantul Direcţiei Agricole, al asociaţiei noastre şi al Agrana, pentru a inventaria toate suprafeţele trecute în contracte. Avem declarate 13.000 ha în zona Moldovei, suprafeţe care încep de la 5-10 ha şi ajung la 500-600 ha/ fermă, şi vrem, până în septembrie, să ştim dacă acestea există cu adevărat, dacă sunt respectate condiţiile agrotehnice şi dacă se asigură densitatea medie de cel puţin 6 plante/mp. În urma verificărilor se va elibera o viză; lipsa acesteia determină neeligibilitatea la plata naţională pentru sfecla de zahăr.“

Vest – răsărire în două etape

Fabrica „Zahărul Oradea“, care acoperă judeţele din vestul ţării, va face o primă evaluare în luna aceasta. Tot atunci se vor lansa primele estimări cu privire la producţie. Din cauza condiţiilor meteo din primăvară, sfecla de zahăr de pe cele 5.200 ha a răsărit în două etape: în timp optim, acolo unde a existat umiditate, şi târziu, după primele ploi, pe suprafeţele cultivate în fereastra de secetă. În anumite zone au existat şi băltiri de apă, dar într-un procent care nu afectează calitatea sau cantitatea producţiei.

Braşov şi Covasna, condiţii prielnice de dezvoltare

Preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr – Bod, Laszlo Becseck, organizaţie care cultivă 6.000 ha în judeţele Braşov şi Covasna, apreciază că, după modul în care se dezvoltă cultura şi s-a aplicat ori se aplică filiera tehnologică de lucrări (sol, fertilizare, combatere buruieni), în 2013 se poate obţine o medie a producţiei de 35 de tone. Sub regim termic şi al precipitaţiilor, cu excepţia unei scurte perioade de timp din primăvară, sfecla de zahăr a avut condiţii prielnice de dezvoltare. Zona din centrul ţării este cunoscută ca având un regim pluviometric  avantajos faţă de restul ţării, însă contează şi ce va fi de aici înainte, pentru că nu s-au încheiat etapele în care sfecla de zahăr are consum maxim de apă (faza a II-a, creşterea frunzelor şi îngroşarea rădăcinilor, cu un consum care reprezintă 60% din necesarul de apă din întreaga perioadă de vegetaţie şi faza a III-a, în care acumularea zahărului depinde de menţinerea în forma ideală a aparatului foliar, ceea ce presupune iar nevoie de apă). Şi aici, ca de altfel în toate zonele propice cultivării sfeclei de zahăr, va porni acţiunea de inventariere, convenită în Acordul interprofesional pentru sfecla de zahăr – recolta anului de comercializare 2013/2014, recunoscut de MADR prin Ordinul 318/10 mai 2013. Inventarierea este considerată de Laszlo Becseck un act de dreptate, care îi protejează pe cultivatorii cinstiţi de cei care nu au vizat altceva decât să încaseze subvenţie.

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2013

Uniunea Europeană are în plan liberalizarea sectorului zahărului, încă foarte protejat în Europa. Bătrânul Continent este unul din principalii consumatori de zahăr din lume, iar posibilitatea unei schimbări a regulilor a declanşat un război între industrii, agricultori şi ţările producătoare, care au interese ireconciliabile, notează joi ziarul El Mundo.

Timp de decenii, UE a fost acuzată de 'dumping'. Bruxelles-ul a protejat, din anii 60 ai secolului al XX-lea, sectorul sfeclei de zahăr cu preţuri mari garantate pentru agricultori şi cote care făceau mai atractivă producţia de zahăr. Aceasta a dus la un excedent fără precedent în Europa, producţia excedentă exportându-se, la preţuri mult sub cele ale pieţei internaţionale, graţie a ceea ce organizaţiile internaţionale şi alte ţări producătoare au calificat drept 'subvenţie încrucişată', susţinută de chiar consumatorul european care plătea un preţ de trei ori mai mare pentru zahăr. Principalele ţări prejudiciate erau statele în curs de dezvoltare a căror producţie depindea în primul rând de trestia de zahăr. 

După un denunţ prezentat de Thailanda, Australia şi Brazilia, în 2005, Organizaţia Mondială a Comerţului a condamnat UE pentru practicile sale din sectorul zahărului şi a cerut liberalizarea acestui sector. Bruxelles-ul a fost de acord să deschidă piaţa, dar în mai multe etape. În prima, care trebuia să se întindă până în 2015, s-a redus producţia de sfeclă de zahăr la jumătate şi a fost scăzut preţul minim garantat de cumpărare a sfeclei. În schimb, s-au oferit compensaţii agricultorilor şi industriei pentru a se adapta la viitoarea etapă de deschidere totală.

Europa vrea acum să prelungească această etapă până în 2020. Parlamentul European a votat deja pentru menţinerea cotelor şi se aşteaptă ca şi Comisia Europeană şi Consiliul să aprobe definitiv măsura în luna iunie. Susţinătorii cotelor insistă că, fără ajutoarele Uniunii, sectorul sfeclei de zahăr este condamnat la moarte, în mare parte a continentului. De cealaltă parte, detractorii spun că liberalizarea va permite o scădere a preţului intern şi va întări activităţile din alte sectoare corelate, precum rafinarea trestiei de zahăr, care a luat avânt în ultimii ani în Europa. 

Prima fază a reformei a transformat Europa într-unul din principalii importatori de zahăr. Cu mai mulţi actori în domeniu, industria este acum divizată între producători de sfeclă de zahăr, susţinători ai menţinerii cotelor şi producători de trestie de zahăr, care vor o deschidere a pieţei pentru a putea rafina zahărul în deplină libertate în Europa. S-a adăugat şi o industrie paralelă, cea a alimentelor preparate, care folosesc mari cantităţi de zahăr şi care susţine la rândul ei deschiderea frontierelor.

În acest adevărat război, cei care suferă cel mai mult din cauza indeciziei sectorului sunt agricultorii şi muncitorii. În Europa, prima fază a deschiderii a presupus pierderea a între 6.000 şi 10.000 de locuri de muncă până în decembrie 2011, în principal din cauza închiderii de fabrici, potrivit unui raport al Comisiei Europene. La rândul lor, agricultorii s-au orientat pur şi simplu către alte culturi.

Organizaţiile sindicale asigură că deschiderea Europei nu a îmbunătăţit condiţiile în alte puncte ale globului, deşi preţul la zahăr a crescut. 'În multe părţi ale lumii s-au creat locuri de muncă, însă nu decente', asigură un reprezentant al Uniunii Internaţionale a Muncitorilor din Alimentaţie (UITA), care dă drept exemplu ţările africane. 

În plus, reforma a fost dublată de încheierea de acorduri preferenţiale cu ţările în curs dezvoltare, precum aşa-numitul 'Everything but arms' (Totul mai puţin arme), acuzat că promovează exproprierile şi încălcarea drepturilor omului de către industria zahărului în ţări precum Cambodgia. Pentru prima oară însă din epoca colonialismului, piaţa zahărului nu mai este controlată de Europa. Brazilia este în prezent principalul producător şi exportator de zahăr din lume şi propriile companii, nu cele europene, sunt cele care stabilesc regulile. Apariţia bioetanolilor a complicat şi mai mult lucrurile. Biocombustibilii au schimbat modul de structurare a preţului la zahăr. Acum, cei care dispun de infrastructură pentru a fabrica "benzină verde" au asigurat un preţ bun, însă cei mici depind de intereselor celor mari.

Sursa: AGERPRES

Agrana România reiterează sprijinul permanent şi ataşamentul față de fermierii săi. Astfel, Agrana România a depus eforturi considerabile în ultimii doi ani în vederea creşterii suprafețelor cultivate cu sfeclă de zahăr, fapt ce a dus la realizarea cotei de zahăr alocată României la aderarea în cadrul Uniunii Europene. Fără aceste eforturi România nu realiza cota, care reprezintă aproximativ 20% din consumul național.

Mihail Dimitriu -  Director de Materie Prima AGRANA ROMANIA a declarat: 

„Creşterea în ultimii ani a suprafețelor cultivate cu sfeclă de zahăr este un rezultant firesc al dezvoltarii competitivității şi profitabilității acestei culturi, precum şi a creşterii nivelului de tehnologizare în zona noastră de cultură. Este adevărat că nivelul subvențiilor a scăzut, dar acest lucru s-a petrecut datorită unei prevederi ce face referire la suprafața cultivată cu sfeclă în 2007, care astăzi desi nu mai este valabilă, incă se aplică. 

Prevederea enunţă că fermierii care au cultivat sfeclă în 2007 şi ulterior au renunțat la cultură, primesc un cuantum fix de subvenție. Suprafețele la care se face însă referire în cadrul prevederii insumează 4200 ha, care practic  nu mai sunt cultivate, dar diminuează  subvenția totală.

Ținând cont de dificultățile prin care au trecut fermierii noştri în anul 2012 şi de faptul că unele costuri ale culturii sfeclei de zahăr au crescut, Agrana România a luat două măsuri esențiale ce vin în sprijinul cultivatorilor săi de sfeclă de zahăr.

Mai exact, am mărit prețul pe tonă a sfeclei - neto de plata, cu 2 EUR  pentru contractul din 2013, în vederea stimulării productivității la cultură. Această valoare se atribuie fermierilor care obțin o producție medie pe suprafața cultivată de minim 35 t/ha; Am ținut să compensăm pierderile (şi datorită diminuării subvenției) suferite în 2012, cu suma de 100 EUR /ha de sfeclă cultivată.”

Agrana în Europa

Agrana reprezintă un pilon de vârf al industriei de zahăr şi în România. Dezvoltarea companiei austriece Agrana are la baza specializarea asupra a trei elemente care le asigură creşterea, şi anume zahăr, amidon şi procesarea de fructe.

Compania Agrana utilizează toate resursele sale pentru a fi lider calitativ în agricultură, prin rafinarea materialelor brute în zahăr, amidon şi fructe procesate. Această viziune a Agrana oferă valoare adăugată industriei de procesare, prin gama variată de produse pe care compania le are şi continuă să le dezvolte în permanenţă.

Agrana în România

Agrana este primul producător de zahăr din România, având o cotă majoritară de piață. Din 1998 şi până în prezent, Agrana a dezvoltat două fabrici de zahăr în România: una în Roman şi una în Buzău.

De asemenea, compania deţine şi o fabrică de amidon în oraşul Ţăndărei. Fabrica de zahăr din Roman reprezintă un partener de lungă durată şi de încredere pentru cultivatorii de sfeclă de zahăr din zona Moldovei, prin interesul pentru dezvoltare şi performanţă.

Agrana are o echipă de specialişti agro-tehnici care oferă consultanţă în permanenţă cultivatorilor de sfeclă de zahăr, în scopul dezvoltării culturilor arabile. Prin interesul faţă de agricultura din România, Agrana urmăreşte atingerea unui înalt standard calitativ, competitiv cu cel din Europa.

Agrana România  este un furnizor important pentru sectorul retail, este prezent în toate reţelele mari de hypermarket-uri, dar şi în magazinele mici, servind o paletă largă a nevoilor clienţilor prin gama diversificată de produse.

Din a doua jumătate a secolului trecut se face tot mai mult simţită criza energetică şi statul român, conştient de faptul că resursele de combustibili fosili sunt limitate, a trecut la măsuri de găsire a unor surse regenerabile de combustibili pe care le poate furniza agricultura.

În acest scop a creat la Fundulea Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura Sfeclei de Zahăr şi a Substanţelor Dulci.

Noutatea constă în posibilitatea studierii unor culturi furnizoare de substanţe dulci din care se pot obţine diverse bunuri alimentare, dar şi combustibil. Aici s-a amenajat un laborator special pentru aceste substanţe dulci, dar şi o staţie-pilot bine dotată pentru extragerea acestora.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Prof. dr. Vasile POPESCU