reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Nov 2019

Societatea Almos şi USAMV Iaşi, în vizită la fermierul Iulian Alexandru Cozma

În luna octombrie, studenţii din anul IV de la Facultatea de Agricultură şi Montanologie, din cadrul Universităţii de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi (USAMV), au făcut o vizită tânărului fermier Iulian Alexandru Cozma, din satul Miron Costin, comuna Trifeşti, județul Neamț, care se afla în campania de recoltat sfeclă de zahăr. Cel care a făcut posibilă această vizită şi a venit cu combina de recoltat sfeclă Ropa a fost Alexu Molodoi, de la societatea Almos Group România.

Almos Agrorom: 900 ha de sfeclă pentru zahăr

Alexu Molodoi, director tehnic al firmei Almos Group România şi inginerul agronom al societăţii, a prezentat viitorilor ingineri societatea, structura culturilor şi în special a vorbit despre cultura de sfeclă pentru zahăr. „Astăzi suntem oaspeţii tânărului Alexandru Gozma, pe o parcelă de sfeclă de zahăr, cu combina noastră Ropa. Din cauza condiţiilor meteo nu am putut ajunge la parcela unde recoltăm, în condiţii bune, astfel încât şi dumneavoastră să vedeţi această cultură, care este foartă importantă pentru noi. Despre Societatea Almos pot spune că exploatează 3.600 ha de teren pe raza a mai multor comune din judeţul Neamţ. În zona în care ne aflăm, Miron Costin, comuna Trifeşti, avem aproximativ 1.500 ha. Ca structură de cultură în anul agricol 2018-2019 am recoltat 230 ha de rapiţă; cu toate că am semănat în toamna anului 2018 730 ha, 500 ha le-am întors şi au rămas 230 ha, cu o producţie catastrofală. În ceea ce priveşte cerealele păioase, orz şi grâu, avem 200 ha, unde am realizat o producţie de 5 tone, mai puţin în comparaţie cu anul 2018 cu cca 20-25% şi porumb 800 ha. Suprafaţa cultivată cu sfeclă de zahăr, care este cea mai importantă cultură pentru noi, este de aproximativ 900 ha. Putem spune că suntem cel mai mare cultivator de sfeclă de zahăr din ţară, iar ca nivel de producţie şi tehnologie suntem tot cel mai mare furnizor de materie primă pentru Agrana. Dacă Agrana procesează 500.000 tone de sfeclă de zahăr într-o companie, 10% din acea cantitate este livrată de către firma Almos. Pot să mai spun că pentru această cultură subvenţia este destul de consistentă deoarece sfecla beneficiază de sprijin cuplat, care în campania 2018 a fost de 825 euro/ ha. În afară de preţul care este în contract, Agrana, pentru a stimula producţia de sfeclă în zonă, oferă suplimentar 150 de euro pentru fiecare hectar cultivat pentru această campanie“, a precizat Alexu Molodoi, odată cu vizita în câmp.

„În anul 2019 am cultivat o suprafaţă totală de 600 ha de teren, dintre care aproximativ 58 ha de sfeclă pentru zahăr, plus alte culturi precum grâu, porumb, floarea-soarelui şi rapiţă. Anul acesta am avut ca experiment 2 ha de năut şi 2 ha de mazăre, dar pentru primul an nu pot spune că sunt chiar profitabile. La cultura de sfeclă pentru zahăr am fertilizat cu 450 kg NPK 4:24:12, după care am arat. În primăvară am folosit combinatorul pentru pregătirea patului germinativ, după care a urmat semănatul. La această cultură am făcut două tratamente de la firma Adama cu produsul Belvedere Forte, care are trei substanţe active, plus Tornado, care are ca substanţă activă metamitronul; acest produs menţine câmpul curat de buruieni monocotile şi dicotile. Din cadrul portofoliului FMC am aplicat două erbicide, respective Safari si Venzar, ambele fiind sistemice. Anul acesta estimez o producţie de 80 de tone la hectar“, încheie Iulian Alexandru Cozma.


Tânărul Iulian Alexandru Cozma, gazda acestei vizite, le-a vorbit viitorilor absolvenţi despre structura culturilor din ferma sa, dar şi despre tehnologia folosită.

Beatrice Alexandra MODIGA

„Ziua sfeclei de zahăr“la Ţigănăşi

Federația Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România (FCSZR), în parteneriat cu Asociația Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr (ACSZ) și Agrana România – Fabrica de Zahăr Roman, a organizat în ziua de 3 septembrie simpozionul regional Ziua sfeclei de zahăr. Evenimentul a avut ca obiective generale: prezentarea noilor hibrizi performanți de sfeclă de zahăr, a noilor produse şi tehnologii de aplicare ale firmelor furnizoare de inputuri.

­Erbicidul desmedifam va dispărea din listă de la anul...

În deschiderea evenimentului, Ioan Puiu, preşedinte a Asociaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr (ACSZ) Roman, şi-a exprimat speranţa că pe viitor Ministerul Agriculturii va fi foarte activ în relaţia cu Bruxelles. „Sperăm că vom obţine un pachet care să ne permită să mergem mai departe. Agrana are un plan foarte ambiţios pentru anii care vin, (...) ne propun un contract multianual în care noi, fermierii, să avem garanţia că avem o piaţă de desfacere sigură, cu un preţ minim pe care ni-l garantează prin contract. Majoritatea fermelor mari au agreat acest plan, pe termen lung, dar rămâne să discutăm toată politica comercială în relaţie cu procesatorul. În ultimii ani ne confruntăm cu tot mai multe probleme legate de aceste schimbări climatice, de politica de mediu a Uniunii Europene, în afară de neonicotinoide avem probleme şi cu unele grupe de erbicide, mai ales cu desmedifamul care va dispărea din listă de la anul, deci principala grupă de erbicide cu care ţineam sub control un spectru larg de buruieni (...); va fi o provocare mare pentru noi, fermierii, dar şi pentru firmele furnizoare de inputuri. Şi, nu în ultimul rând, preţul redus al zahărului care continuă să rămână la sub 400 de euro pe tonă, un preţ care influenţează în final şi preţul sfeclei de zahăr pentru noi“, a precizat Ioan Puiu, preşedinte ACSZ Roman.

150 ha cu sfeclă de zahăr irrigate la Agricola 96 SA Țigănași

Gazda evenimentului a fost societatea Agricola 96 SA Țigănași, patronată de către Aurel Placinschi, un important producător de sfeclă de zahăr. Într-un clasament făcut de Agrana, acesta spune că în ultimii ani se află pe poziţiile fruntaşe, iar acest lucru se datorează faptului că testează hibrizi de sfeclă de zahăr de la toate firmele. „În ultimii ani cultivăm în jur de 150 de hectare de sfeclă de zahăr; s-ar putea cultiva o suprafaţă mai mare, dar am ajuns la concluzia că cel mai economic pentru noi este să cultivăm doar această suprafaţă. Sfecla de zahăr este o cultură deosebită faţă de celelalte pentru că necesită premergătoare; după aceasta trebuie să avem grijă ce cultură semănăm pentru a nu avea probleme. Pentru noi, 2019 este primul an în care am reușit să irigăm suprafața în totalitate; apreciem că vom avea o producţie de peste 90 tone/hectar“, a menţionat Aurel Placinschi, director Agricola 96 SA Țigănași.

Din partea conducerii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a fost prezentă Elena Tatomir. „Cultura sfeclei de zahăr este o cultură care ocupă o suprafaţă mică, dar noi o considerăm foarte importantă pentru că este una dintre puţinele culturi care are procesarea asigurată, deci pentru fermieri acesta este un lucru extraordinar pentru că ceea ce produc se materializează în producţia de zahăr a României. Este o cultură care a fost, este şi va fi susţinută“, a ţinut să precizeze în deschiderea evenimentului Elena Tatomir, director general la MADR.

Cei peste 150 de fermieri din judeţele Moldovei, colaboratori fideli ai companiei Agrana, prezenţi la eveniment, au vizitat câmpul experimental, unde firmele furnizoare de seminţe şi-au etalat experienţele la cultura sfeclei.

Bukovina, Deseda şi Damian... viitorii hibrizi

Dintre hibrizii prezentaţi în cadrul câmpului experimental, Mihai Dimitriu, directorul executiv al Federaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România, ne-a prezentat hibridul Bukovina, un hibrid normal zaharat, cu rădăcina robustă, care se poate recolta de la mijlocul perioadei campaniei de recoltare până spre sfârşitul lunii noiembrie. Un altul a fost Deseda, care este un hibrid nou, convenţional. „Diferenţa o face faptul că anul acesta am furnizat sămânţă netratată pentru că aşa cer normele privind sfecla ecologică, dar poate fi accesat şi ca sămânţă comercială normală, tratată. Acesta este un hibrid spre zaharat, cu toleranţă destul de bună la Cercospora, ceea ce este destul în ideea că sfecla bio nu se tratează“, a adăugat Mihai Dimitriu.

Dănuţ Simionuc de la firma Strube a vorbit despre un set de şapte hibrizi în testare, patru dublu toleranţi şi trei triplu toleranţi. Dintre cei dublu toleranţi, cel mai vândut hibrid din România este Damian, care are o comportare mai mult decât decentă. „Este clasic pe piaţa României şi s-a cultivat în toate zonele unde clienţii seamănă sfeclă, mai puţin la Braşov. Rezultate au fost foarte bune, de asta îl menţinem încă în portofoliul nostru de hibrizi. Este foarte posibil ca fabrica să-l aleagă în urma rezultatelor obţinute în această toamnă şi anul viitor“, a ţinut să adauge Dănuţ Simionuc, reprezentantul firmei Strube.

Beatrice Alexandra MODIGA

Simpozion Naturevo pentru cultivatorii de sfeclă de zahăr

Parte a programelor de instruire a producătorilor agricoli pentru noile tehnologii adaptate condițiilor climatice, simpozionul organizat de compania românească Naturevo la Luduș a avut ca temă „Cultivatori de sfeclă de zahăr, Naturevo vă propune soluții pentru prețuri bune!“

În acest sens specialiștii Naturevo au oferit informații despre tehnologiile proprii, FLEXITECHagro®, care sunt adaptate schimbărilor climatice și sunt concepute pentru profitabilitatea culturii de sfeclă de zahăr. Programele FLEXITECHagro se fac pe baza analizei istoricului problemelor întâlnite în anii anteriori în funcţie de specie, soi/hibrid, locație şi suportă modificări pe parcursul vegetaţiei, în funcţie de condiţiile specifice ale anului. Multe dintre verigile tehnologice suferă schimbări faţă de tehnologiile clasice din cauza schimbărilor climatice.

A fost prezentat programul cadru Naturevo pentru cultura de sfeclă de zahăr, pentru obținerea unei producții mai mari și a unei digestii mai bune, care conduc la obținerea unui preț mai bun de la fabricile de zahăr. Din prezentările rezultatelor obținute în anii anteriori de către fermierii care au utilizat programele FLEXITECHagro® pentru cultura de sfeclă de zahăr au rezultat o serie de avantaje.

Produsele din portofoliul Naturevo îmbunătățesc structura solului și activitatea microbiologică, corectează ph-ul solului, stimulează dezvoltarea sistemului radicular, reduc consumurile de apă, intensifică circulația sevei, diminuează consumul de fertilizanți, măresc randamentul energetic cu până la 100% și cresc rezistența plantelor la efectele radiațiilor solare.

După cum se știe, culturile cele mai expuse în condițiile schimbărilor climatice sunt cele cu un coeficient de transpirație ridicat și cu un consum de apă mărit pentru obținerea producției, iar sfecla de zahăr este un mare consumator de apă și nutrienți. În acest sens, Naturevo vine cu soluții pentru obținerea unor producții consistente și de calitate, cu un consum de apă și nutrienți mult mai redus. Naturevo consideră că abordarea integrată poate determina sustenabilitatea agriculturii, iar prin echipa sa de vânzări se poate implica în managementul integrat al producției agricole cu aspectele sale de bază: managementul apei, managementul nutriției/fertilizării, managementul energetic, managementul protecției împotriva agenților dăunători, managementul mijloacelor mecanice și al verigilor tehnologice, managementul produsului finit și managementul antreprenorial.

Simpozionul s-a încheiat cu discuții libere între reprezentanții companiei, fermieri și reprezentanții Fabricii de Zahăr Luduș despre unele probleme ridicate de fermieri cu care aceștia se confruntă în diverse etape ale cultivării sfeclei de zahăr.

Aspecte din istoricul sfeclei și zahărului

 

Multă vreme zahărul folosit de omenire provenea numai din trestie.

În Europa, abia în 1605 agronomul francez Oliver de Serres a arătat că se găsește zahăr în sfeclă. Mai târziu, în 1747 în Germania, Marggraf a comunicat că, în urma analizelor, a găsit zahăr pur în cantitate mare în sfeclă. Un urmaș al lui Marggraf, și anume Achard, în 1784 începe experiențele pentru extragerea zahărului din sfeclă și în 1799 a obținut primele 300 kg de zahăr cristalizat. Tot Achard, în 1802, pune în funcțiune, în Silezia, prima fabrică de zahăr din sfeclă.

În țara noastră primele încercări de cultivare a sfeclei de zahăr s-au făcut de către marele agronom Petre S. Aurelian, începând cu anul 1863, la Școala Centrală de Agricultură Pantelimon, mutată în 1869 la Herăstrău. La recolta de sfeclă din anul 1871, prin bunăvoința dr. Alfredo Bernath, directorul Laboratorului de chimie al Eforiei Spitalelor Civile, realizează analiza sfeclei și găsește: 88% apă; 5,5% celuloză; 5,6% zahăr.

Experții străini propovăduiau că solul și clima României nu sunt favorabile culturii sfeclei de zahăr. Însă agrochimistul Corneliu Roman, directorul Stațiunii Agronomice București, a efectuat experiențe începând cu anul 1890 și în 1894 a prezentat rezultatele analizelor care confirmă că în România sunt condiții favorabile pentru cultura acestei specii.

La începuturi conținutul în zahăr al sfeclei era de 1,5-3,5% în randamentul de extracție de 0,7-1,8%. Prin lucrări meticuloase de ameliorare și prin tehnologii de cultură corespunzătoare, stabilite în unitățile de cercetare științifică, s-a ajuns să se crească conținutul în zahăr la peste 20%, iar randamentul de extracție la peste 17-18%.

În paralel cu preocupările pentru îmbunătățirea calității sfeclei de zahăr, s-au obținut rezultate pozitive de către cercetarea științifică și în ceea ce privește procesul de industrializare a acesteia.

În anul 1958 a fost creat Laboratorul de cercetare științifică a sfeclei de zahăr în cadrul Institutului de Cercetări Agronomice al României (ICAR).

Ulterior, în 1961, a fost înființată la Brașov Stațiunea de Cercetări pentru Cultura Sfeclei de Zahăr, iar din anul 1967 s-a adăugat și cartoful, rezultând Institutul de Cercetări pentru Cultura Cartofului și Sfeclei de Zahăr.

Întrucât cercetările privind cultura erau separate de cele privind industrializarea care se efectuau în cadrul Institutului de Cercetări Alimentare, un grup de cercetători în frunte cu dr. doc. Z. Stănescu s-au zbătut pentru unificarea acestor activități și au obținut în 1981 aprobarea pentru înființarea Institutului de Cercetare și Producție pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de Zahăr și a Substanțelor Dulci (ICPCISZSD) Fundulea.

Acesta a funcționat, la început, în construcția ICCPT Fundulea, iar din 1984 s-a montat în clădirea proprie, nou construită, dotată cu laboratoare moderne, iar pentru cultura sfeclei de zahăr cuprindea seră, casă de vegetație, camere de climatizare, depozit frigorific pentru butașii seminceri, stație de condiționat semințe din verigile hidrologice superioare.

Pentru partea de industrializare a fost construită o stație-pilot pentru fabricarea zahărului și o alta pentru fabricarea substanțelor dulci unicat în România.

Institutul a fost dotat cu 1.200 ha de teren pentru câmpurile experimentale și pentru producerea de sămânță, organizat în două ferme.

Primul director al noului institut a fost dr. ing. Vasile Popescu, autorul acestor rânduri.

Până în anul 1990 se asigura producerea de semințe din soiuri proprii pentru cele 200.000-250.000 ha cultivate cu sfeclă de zahăr.

Institutul coordona din punct de vedere tehnic și științific cultura și industrializarea sfeclei de zahăr în țară și se asigura tot necesarul de zahăr pentru consum intern și chiar disponibilități pentru export.

Primele fabrici de zahăr s-au construit la Sascut, în 1875, și Chitila, în 1876.

După 1960 s-a extins suprafața cultivată și a crescut numărul de fabrici la 33, fiind amplasate cât mai aproape de zonele de cultură pentru a ușura transportul.

După 1990 suprafața cultivată a ajuns la cca 20.000 ha, iar fabricile au fost cumpărate de firme străine care, în majoritate, au fost închise, valorificându-se fierul din ele. În prezent mai există vreo patru, România ajungând piață de desfacere pentru zahărul din import.

La intrarea în UE ne-au stabilit o cotă de zahăr de 104.000 tone, adică mai puțin de 20% din necesar, comparativ, de exemplu, cu Olanda care, deși are suprafața agricolă de 4-5 ori mai mică decât România, are o cotă de zahăr de 800.000 tone.

Încercările de extindere a suprafeței cultivate s-au lovit de poziția UE care acordă subvenție numai pentru cota stabilită.

Poate că după 2017, când se promite eliminarea cotei de zahăr, vom reveni la normal deoarece avem condiții deosebit de favorabile pentru cultura sfeclei de zahăr. Spre exemplu, în anul 2014, în județul Brașov, pe 6.000 ha cultivate s-a obținut o producție medie de 75 t/ha, iar USAMV Iași anunță că în câmpurile sale a realizat între 84-90 t/ha.

Acum cercetările în domeniul sfeclei de zahăr și cartofului se găsesc din nou la Brașov, iar Institutul de la Fundulea este închiriat de diferite firme care se ocupă de cu totul alte activități.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Tratamente preventive la sfecla de zahăr

Tratament fitosanitar la toate culturile de sfeclă de zahăr – sfecla furajeră, sfecla roşie – pentru a combate Cercosporioza sfeclei de zahăr (Cercospora beticola) preventiv sau la apariţia primelor simptome de boală (minimum 10-20 pete pe frunză).

Pentru tratament vă recomandăm să folosiţi unul dintre fungi­cidele avizate:

• Impact 125 SC (flutriafol 125 g/l) – 0.5 l/ha (timp de pauză = 42 de zile).

• Duett Ultra (310 g/l tiofanat metil + 187 g/l epoxiconazol) (Acţiune sistemică, combate şi făinarea) – 0.5 l/ha.

• Score 250 SC (difenoconazol 250 g/l) (Acţiune sistemică) – 0.3 l/ha (timp de pauză = 21 de zile).

• Rias (propiconazol 150 g/l + difenoconazol 150 g/l (Acţiune sis­temică, combate şi făinarea) – 0.3 l/ha (timp de pauză = 30 de zile).

• Tango Super (fenpropimorf 250 g/l + epoxiconazol 84 g/l) (Acţiune sistemică) – 1,0 l/ha (combate şi făinarea).

• Topsin Al 70 PU (tiofanat metil 700 g/kg) (Acţiune sistemică, combate şi făinarea – 0,3 kg/ha (timp de pauză = 18 de zile).

• Sfera 535 SC (trifloxistrobin 375 g/l + 160g/l ciproconazol) (fungicid sistemic şi mezostemic) – 0,35 l/ha (timp de pauză = 42 de zile).

Tratamentul se repetă după 18-21 de zile sau după fenomene meteo nefavorabile (de exemplu, căderi de grindină).

Respectaţi cu stricteţe timpul de pauză specificat pentru fiecare produs în cazul culturilor de sfeclă furajeră dacă se folosesc frunzele plantelor în consumul animalelor.

Efectuaţi tratamentul preventiv sau la apariţia primelor simptome de boală în cultură.

În cazul prezenţei dăunătorilor în cultură (afide, adulţi de autographa gamma) la soluţie se poate adăuga şi un insecticid avizat (Proteus OD – 0,4 l/ha = afide).

Fastac = 0,1 l/ha; Helerat 2,5 EC = 0.3 l/ha pentru buha gamma toate clasificate Xn şi Xi.

Folosiţi insecticide dacă sunt prezente afidele pe plante sau pen­tru a distruge larvele primei generaţii a dăunătorului Autographa gamma.

Tratamentele se repetă în funcţie de remanenţa insecticidului folosit şi rezerva biologică a dăunătorului.

Dinamica populaţiei: cu ajutorul capcanelor feromonale AtraGAM sau prin verificarea culturii.

Rezerva biologică de dăunători există. La apariţia în masă a larvelor se impune obligatoriu tratament cu insecticid.

(PED larve 1-2/plantă sau 1-5 larve/mp Beratlief C şi Nicolescu M. 1985)

În anii de invazii (cum a fost şi 2013) numărul de larve/plantă poate ajunge la 10-15. Frunzele plantelor atacate pot rămâne scheletate, numai cu nervurile groase. La invazii puternice pot fi atacate şi tulpinile fragede.

Folosiţi un volum de soluţie de 200-400 l/hectar.

Ing. Angelica BACIU

Producţii bune la sfecla de zahăr, chiar duble în unele zone

După producţiile mici de anul trecut, 2013 se anunţă un an bun pentru producătorii de sfeclă de zahăr, care încep să simtă gustul dulce al profitului. Cultivatorii estimează o producţie medie de 40 de tone la hectar, mai mare cu circa 40% faţă de 2012 sau chiar dublă, în unele cazuri, cum ar fi în Braşov, de exemplu.

Producţia medie de sfeclă de zahăr este estimată în acest an la 40 de tone la hectar, faţă de 28 de tone anul trecut, afirmă preşedintele Federaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România, Ioan Gherman. Nivelul mare al producţiei se datorează şi faptului că a plouat la timp, mai ales că la noi nu se irigă – nici nu avem condiţii şi oricum nu-şi permite multă lume acest lucru. În acelaşi timp însă ploile din ultima perioadă au redus conţinutul de zahăr.

Cea mai mare producţie, vorbim chiar de 75 de tone la hectar, se înregistrează în judeţul Braşov, unde suprafeţele cultivate în acest an cu sfeclă se ridică la 6.000 de hectare.

Radu Taus, un cultivator de sfeclă din Feldioara, declară că în medie are o producţie mai mare cu 10 tone la hectar, aceasta apropiindu-se de 50 de tone. Anul trecut abia a obţinut 30 de tone la hectar din cauza secetei. Taus livrează sfecla, ca de altfel toţi agricultorii din zonă, direct din câmp către fabrica din Bod,

„Recolta este foarte bună anul acesta. Mult mai bună decât anul trecut. Avem, în medie, cu 10 tone mai mult la hectar. Până acum (n.r. – în jurul datei de 15 octombrie) avem cam 48 de tone la hectar. (…) Irigaţii n-am avut, pentru că nu prea a fost nevoie“, a declarat Radu Taus, care a cultivat anul acesta circa 80 de hectare de sfeclă.

Şi Năstase Mihai Vlad, un alt fermier din zonă, se aşteaptă la o producţie mare, ba chiar dublă raportată la cea de anul trecut.

„Pe suprafaţa pe care am recoltat până acum, de vreo zece hectare, pot spune că avem 60 de tone la hectar. Ne aşteptăm să avem o medie de 50 de tone la hectar pe toate cele 320 de hectare pe care le lucrăm. Anul acesta n-am irigat deloc. Anul trecut media a fost undeva pe la jumătate, adică vreo 25 de tone la hectar, din cauza secetei (…) Însă în 2012, digestia sfeclei (concentraţia de zahăr) a fost mai bună“, a declarat Năstase Mihai Vlad. Producţiile sunt bune chiar şi în cazul culturilor înfiinţate mai târziu, care au avut o răsărire proastă.

„Producţia este mult mai bună anul acesta faţă de anul trecut datorită ploilor. La mine, însă, nu e chiar aşa bună, pentru că am însămânţat mai târziu şi am avut o răsărire proastă. Cred că producţia este cam cu 30-40% mai mare acum faţă de anul trecut.

Cred că vom obţine în zonă vreo 50-60 de tone la hectar. Preţurile sunt bune – la cei 36 de euro pe tonă se adaugă, potrivit contractului, alţi 2 euro pentru conţinutul de zahăr şi încă 2 euro pentru cantitatea mare contractată. Eu am 17 hectare cu răsărire târzie, aşa că o să fac o medie de 38-40 de tone la hectar pe cele 50 de hectare pe care le lucrez“, spune Tibor Fazakas, cultivator din judeţul Braşov.

Interesul pentru această cultură a revenit

Producţiile ridicate din acest an fac din sfecla de zahăr una dintre cele mai rentabile culturi. Ioan Gherman susţine că, pentru a-şi acoperi costurile de producţie, cultivatorii au nevoie de cel puţin 40 de tone la hectar.

Costurile pentru înfiinţarea şi întreţinerea unui hectar de sfeclă de zahăr se ridică la circa 6.000 de lei. Fabricile de zahăr cumpără tona de sfeclă în funcţie de conţinutul de zahăr cu circa 40 de euro (conţinutul de zahăr trebuie să fie de cel puţin 17%), ceea ce înseamnă că la o producţie de 50 de tone cultivatorii primesc 2.000 de euro. La aceste sume se adaugă şi subvenţia de 500 de euro la hectar.

Gherman susţine că, în ultima vreme, interesul agricultorilor pentru sfeclă a revenit, pentru că este o cultură sigură, care poate deveni şi rentabilă. O dovadă este şi menţinerea suprafeţelor cultivate la circa 26.000 ha, după mai mulţi ani în care acestea au scăzut semnificativ.

În ultimii ani s-a remarcat şi fenomenul de concentrare a suprafeţelor. Dacă în primii ani de după Revoluţie în România existau circa 230.000 de cultivatori, suprafaţa medie pe exploataţie fiind de 0,3 ha, în prezent s-a ajuns la 1.700 de cultivatori, media pe exploataţie fiind de 20 de hectare şi cultura în întregime mecanizată, după cum susţine Gherman.

România a primit de la UE o cotă de 104.000 de tone de zahăr din sfeclă şi 329.000 de tone care pot fi obţinute din prelucrarea de zahăr brut.

În prezent, ţara noastră mai are doar patru unităţi de procesare (Oradea, Aluduş, Bod şi Roman), comparativ cu 33 înainte de Revoluţie – cu care cultivatorii au încheiate contracte.

Cote de producţie realocate

Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a aprobat recent Ordinul nr. 707/24.07.2013 privind repartizarea cotei de producţie de zahăr din sfecla de zahăr, începând cu anul de comercializare 2013-2014, pentru societăţile comerciale acreditate producătoare de zahăr.

„Realocarea cotei naţionale de producţie de zahăr creează o stabilitate mai mare în rândul cultivatorilor români, prin posibilitatea măririi cotei, respectiv prin încheierea unui număr mai mare de contracte pentru fabricile de zahăr care depăşesc cota, dar şi posibilitatea realizării acesteia. Realocarea are în vedere şi diminuarea cotei în cazul fabricilor care nu au reuşit să încheie un număr suficient de contracte care să le asigure realizarea acesteia“, potrivit unui comunicat al Ministerului Agriculturii.

Realocarea cotelor a venit în întâmpinarea solicitărilor producătorilor de sfeclă de zahăr din România, dar şi a organizaţiilor profesionale ale acestora, având drept scop stimularea producătorilor în vederea menţinerii în cultură a sfeclei de zahăr.

Ioana GUŢE

Premise pentru 35-40 t/ha la sfecla de zahăr

• Fermierii, preocupaţi să-i elimine pe falşii cultivatori care le iau din cota de subvenţie

În 2013 se spune oficial că ar exista în cultură aproape 30.000 ha de sfeclă de zahăr. De altfel, cam aceasta ar fi, potrivit specialiştilor, suprafaţa necesară pentru a atinge cota de zahăr obţinut din producţia internă de sfeclă, de 104.698 t (109.164 t cotă negociată în 2007). Potrivit INSEE, în anul 2012 România a cultivat 28.000 ha, cu o producţie totală de 739.000 t, ceea ce înseamnă o medie de 26,39 t/ha, recoltă socotită slabă mai ales din cauza condiţiilor de secetă din vara anului trecut. În comparaţie, în 2011, un an agricol bun, media s-a situat la 34,73 t/ha. Cum stau lucrurile în acest an, considerat pe ansamblu favorabil, chiar dacă s-a manifestat capricios din punct de vedere meteorologic în anumite intervale de timp şi în anumite zone din ţară (temperaturi scăzute la semănat, urmate de o explozie termică, interval secetos, urmat de ploi, cu manifestări extreme), vom afla de la fermierii ori asociaţiile profesionale cultivatoare de sfeclă de zahăr.

Trebuie să precizăm de la bun început că tehnologia de cultură nu mai este neapărat o problemă care cade în sarcina fermierului. Ea este coordonată de către un specialist al fabricii de zahăr cu care cultivatorul se află sub contract, iar inputurile (seminţe, îngrăşăminte, pesticide) sunt asigurate sută la sută în doze şi perioadele optime. Din acest punct de vedere, nu se pune problema diminuării recoltei din culpă tehnologică. Dezavantajul României este că nu are suprafeţe irigate sau amenajate cu desecări, în varianta inversă, astfel că producţia este afectată fie de secetă ori temperaturi foarte mari (cazul din 2012), fie de imposibilitatea eliminării surplusului de apă, atunci când precipitaţiile cad în cantitate mare într-un interval de timp scurt, aspect întâlnit, ce-i drept, mai rar în istoricul climatic din ultimele decenii.

În Moldova a început inventarierea suprafeţelor

În zona Moldovei, aşa cum arătau culturile la mijlocul lunii iulie şi dacă anul s-ar desfăşura de aici înainte în condiţii pluviometrice şi termice normale, producţia ar trebui să fie cam de 40 t/ha. „Ploile din ultimele săptămâni – ne spunea Vasile Balcan, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din Moldova – au ajutat extraordinar. Aşa cum văd eu densităţile, cum se aplică tehnologia, cu suficient aport de îngrăşăminte şi intervenţii fitosanitare sau pentru menţinerea solului curat de buruieni la timp, nu ar fi motive să nu atingem 40 t, cel puţin în zona Neamţ.“ În zona Moldovei, doar câteva suprafeţe din Iaşi şi Galaţi au posibilitatea să fie irigate, şi nu în fiecare an, ci doar atunci când asolamentul aduce sfecla în perimetrul amenajat. Din acest motiv sunt şi diferenţele de producţie de la an la an, de la fermă la fermă, de la o zonă a ţării la alta sau între România şi restul cultivatorilor din UE. Media europeană se situează la 67 t. O să vă miraţi, dar nici măcar aceasta nu este principala problemă de moment a cultivatorilor de zahăr. Ea vine din altă parte, şi anume cea a declarării fictive de suprafeţe. „Anul trecut, în România cota fixă de subvenţie a fost împărţită pe 28.500 ha, iar în realitate au existat în cultură ori au intrat la recoltare doar 21.000 ha. La fermieri nu a mai ajuns subvenţia de 640 euro/ha, ci mult mai puţin. Din această cauză, noi am început o acţiune la nivel de fabrică (Agrana Roman), constituind o comisie formată din reprezentantul Direcţiei Agricole, al asociaţiei noastre şi al Agrana, pentru a inventaria toate suprafeţele trecute în contracte. Avem declarate 13.000 ha în zona Moldovei, suprafeţe care încep de la 5-10 ha şi ajung la 500-600 ha/ fermă, şi vrem, până în septembrie, să ştim dacă acestea există cu adevărat, dacă sunt respectate condiţiile agrotehnice şi dacă se asigură densitatea medie de cel puţin 6 plante/mp. În urma verificărilor se va elibera o viză; lipsa acesteia determină neeligibilitatea la plata naţională pentru sfecla de zahăr.“

Vest – răsărire în două etape

Fabrica „Zahărul Oradea“, care acoperă judeţele din vestul ţării, va face o primă evaluare în luna aceasta. Tot atunci se vor lansa primele estimări cu privire la producţie. Din cauza condiţiilor meteo din primăvară, sfecla de zahăr de pe cele 5.200 ha a răsărit în două etape: în timp optim, acolo unde a existat umiditate, şi târziu, după primele ploi, pe suprafeţele cultivate în fereastra de secetă. În anumite zone au existat şi băltiri de apă, dar într-un procent care nu afectează calitatea sau cantitatea producţiei.

Braşov şi Covasna, condiţii prielnice de dezvoltare

Preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr – Bod, Laszlo Becseck, organizaţie care cultivă 6.000 ha în judeţele Braşov şi Covasna, apreciază că, după modul în care se dezvoltă cultura şi s-a aplicat ori se aplică filiera tehnologică de lucrări (sol, fertilizare, combatere buruieni), în 2013 se poate obţine o medie a producţiei de 35 de tone. Sub regim termic şi al precipitaţiilor, cu excepţia unei scurte perioade de timp din primăvară, sfecla de zahăr a avut condiţii prielnice de dezvoltare. Zona din centrul ţării este cunoscută ca având un regim pluviometric  avantajos faţă de restul ţării, însă contează şi ce va fi de aici înainte, pentru că nu s-au încheiat etapele în care sfecla de zahăr are consum maxim de apă (faza a II-a, creşterea frunzelor şi îngroşarea rădăcinilor, cu un consum care reprezintă 60% din necesarul de apă din întreaga perioadă de vegetaţie şi faza a III-a, în care acumularea zahărului depinde de menţinerea în forma ideală a aparatului foliar, ceea ce presupune iar nevoie de apă). Şi aici, ca de altfel în toate zonele propice cultivării sfeclei de zahăr, va porni acţiunea de inventariere, convenită în Acordul interprofesional pentru sfecla de zahăr – recolta anului de comercializare 2013/2014, recunoscut de MADR prin Ordinul 318/10 mai 2013. Inventarierea este considerată de Laszlo Becseck un act de dreptate, care îi protejează pe cultivatorii cinstiţi de cei care nu au vizat altceva decât să încaseze subvenţie.

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2013

Războiul zahărului din Europa

Uniunea Europeană are în plan liberalizarea sectorului zahărului, încă foarte protejat în Europa. Bătrânul Continent este unul din principalii consumatori de zahăr din lume, iar posibilitatea unei schimbări a regulilor a declanşat un război între industrii, agricultori şi ţările producătoare, care au interese ireconciliabile, notează joi ziarul El Mundo.

Timp de decenii, UE a fost acuzată de 'dumping'. Bruxelles-ul a protejat, din anii 60 ai secolului al XX-lea, sectorul sfeclei de zahăr cu preţuri mari garantate pentru agricultori şi cote care făceau mai atractivă producţia de zahăr. Aceasta a dus la un excedent fără precedent în Europa, producţia excedentă exportându-se, la preţuri mult sub cele ale pieţei internaţionale, graţie a ceea ce organizaţiile internaţionale şi alte ţări producătoare au calificat drept 'subvenţie încrucişată', susţinută de chiar consumatorul european care plătea un preţ de trei ori mai mare pentru zahăr. Principalele ţări prejudiciate erau statele în curs de dezvoltare a căror producţie depindea în primul rând de trestia de zahăr. 

După un denunţ prezentat de Thailanda, Australia şi Brazilia, în 2005, Organizaţia Mondială a Comerţului a condamnat UE pentru practicile sale din sectorul zahărului şi a cerut liberalizarea acestui sector. Bruxelles-ul a fost de acord să deschidă piaţa, dar în mai multe etape. În prima, care trebuia să se întindă până în 2015, s-a redus producţia de sfeclă de zahăr la jumătate şi a fost scăzut preţul minim garantat de cumpărare a sfeclei. În schimb, s-au oferit compensaţii agricultorilor şi industriei pentru a se adapta la viitoarea etapă de deschidere totală.

Europa vrea acum să prelungească această etapă până în 2020. Parlamentul European a votat deja pentru menţinerea cotelor şi se aşteaptă ca şi Comisia Europeană şi Consiliul să aprobe definitiv măsura în luna iunie. Susţinătorii cotelor insistă că, fără ajutoarele Uniunii, sectorul sfeclei de zahăr este condamnat la moarte, în mare parte a continentului. De cealaltă parte, detractorii spun că liberalizarea va permite o scădere a preţului intern şi va întări activităţile din alte sectoare corelate, precum rafinarea trestiei de zahăr, care a luat avânt în ultimii ani în Europa. 

Prima fază a reformei a transformat Europa într-unul din principalii importatori de zahăr. Cu mai mulţi actori în domeniu, industria este acum divizată între producători de sfeclă de zahăr, susţinători ai menţinerii cotelor şi producători de trestie de zahăr, care vor o deschidere a pieţei pentru a putea rafina zahărul în deplină libertate în Europa. S-a adăugat şi o industrie paralelă, cea a alimentelor preparate, care folosesc mari cantităţi de zahăr şi care susţine la rândul ei deschiderea frontierelor.

În acest adevărat război, cei care suferă cel mai mult din cauza indeciziei sectorului sunt agricultorii şi muncitorii. În Europa, prima fază a deschiderii a presupus pierderea a între 6.000 şi 10.000 de locuri de muncă până în decembrie 2011, în principal din cauza închiderii de fabrici, potrivit unui raport al Comisiei Europene. La rândul lor, agricultorii s-au orientat pur şi simplu către alte culturi.

Organizaţiile sindicale asigură că deschiderea Europei nu a îmbunătăţit condiţiile în alte puncte ale globului, deşi preţul la zahăr a crescut. 'În multe părţi ale lumii s-au creat locuri de muncă, însă nu decente', asigură un reprezentant al Uniunii Internaţionale a Muncitorilor din Alimentaţie (UITA), care dă drept exemplu ţările africane. 

În plus, reforma a fost dublată de încheierea de acorduri preferenţiale cu ţările în curs dezvoltare, precum aşa-numitul 'Everything but arms' (Totul mai puţin arme), acuzat că promovează exproprierile şi încălcarea drepturilor omului de către industria zahărului în ţări precum Cambodgia. Pentru prima oară însă din epoca colonialismului, piaţa zahărului nu mai este controlată de Europa. Brazilia este în prezent principalul producător şi exportator de zahăr din lume şi propriile companii, nu cele europene, sunt cele care stabilesc regulile. Apariţia bioetanolilor a complicat şi mai mult lucrurile. Biocombustibilii au schimbat modul de structurare a preţului la zahăr. Acum, cei care dispun de infrastructură pentru a fabrica "benzină verde" au asigurat un preţ bun, însă cei mici depind de intereselor celor mari.

Sursa: AGERPRES

Declarația Agrana România cu privire la cuantumul subvenţiilor la sfecla de zahăr

Agrana România reiterează sprijinul permanent şi ataşamentul față de fermierii săi. Astfel, Agrana România a depus eforturi considerabile în ultimii doi ani în vederea creşterii suprafețelor cultivate cu sfeclă de zahăr, fapt ce a dus la realizarea cotei de zahăr alocată României la aderarea în cadrul Uniunii Europene. Fără aceste eforturi România nu realiza cota, care reprezintă aproximativ 20% din consumul național.

 

Mihail Dimitriu -  Director de Materie Prima AGRANA ROMANIA a declarat: 

„Creşterea în ultimii ani a suprafețelor cultivate cu sfeclă de zahăr este un rezultant firesc al dezvoltarii competitivității şi profitabilității acestei culturi, precum şi a creşterii nivelului de tehnologizare în zona noastră de cultură. Este adevărat că nivelul subvențiilor a scăzut, dar acest lucru s-a petrecut datorită unei prevederi ce face referire la suprafața cultivată cu sfeclă în 2007, care astăzi desi nu mai este valabilă, incă se aplică. 

Prevederea enunţă că fermierii care au cultivat sfeclă în 2007 şi ulterior au renunțat la cultură, primesc un cuantum fix de subvenție. Suprafețele la care se face însă referire în cadrul prevederii insumează 4200 ha, care practic  nu mai sunt cultivate, dar diminuează  subvenția totală.

Ținând cont de dificultățile prin care au trecut fermierii noştri în anul 2012 şi de faptul că unele costuri ale culturii sfeclei de zahăr au crescut, Agrana România a luat două măsuri esențiale ce vin în sprijinul cultivatorilor săi de sfeclă de zahăr.

Mai exact, am mărit prețul pe tonă a sfeclei - neto de plata, cu 2 EUR  pentru contractul din 2013, în vederea stimulării productivității la cultură. Această valoare se atribuie fermierilor care obțin o producție medie pe suprafața cultivată de minim 35 t/ha; Am ținut să compensăm pierderile (şi datorită diminuării subvenției) suferite în 2012, cu suma de 100 EUR /ha de sfeclă cultivată.”

 

Agrana în Europa

Agrana reprezintă un pilon de vârf al industriei de zahăr şi în România. Dezvoltarea companiei austriece Agrana are la baza specializarea asupra a trei elemente care le asigură creşterea, şi anume zahăr, amidon şi procesarea de fructe.

Compania Agrana utilizează toate resursele sale pentru a fi lider calitativ în agricultură, prin rafinarea materialelor brute în zahăr, amidon şi fructe procesate. Această viziune a Agrana oferă valoare adăugată industriei de procesare, prin gama variată de produse pe care compania le are şi continuă să le dezvolte în permanenţă.

 

Agrana în România

Agrana este primul producător de zahăr din România, având o cotă majoritară de piață. Din 1998 şi până în prezent, Agrana a dezvoltat două fabrici de zahăr în România: una în Roman şi una în Buzău.

De asemenea, compania deţine şi o fabrică de amidon în oraşul Ţăndărei. Fabrica de zahăr din Roman reprezintă un partener de lungă durată şi de încredere pentru cultivatorii de sfeclă de zahăr din zona Moldovei, prin interesul pentru dezvoltare şi performanţă.

Agrana are o echipă de specialişti agro-tehnici care oferă consultanţă în permanenţă cultivatorilor de sfeclă de zahăr, în scopul dezvoltării culturilor arabile. Prin interesul faţă de agricultura din România, Agrana urmăreşte atingerea unui înalt standard calitativ, competitiv cu cel din Europa.

Agrana România  este un furnizor important pentru sectorul retail, este prezent în toate reţelele mari de hypermarket-uri, dar şi în magazinele mici, servind o paletă largă a nevoilor clienţilor prin gama diversificată de produse.

Priorităţi abandonate

Din a doua jumătate a secolului trecut se face tot mai mult simţită criza energetică şi statul român, conştient de faptul că resursele de combustibili fosili sunt limitate, a trecut la măsuri de găsire a unor surse regenerabile de combustibili pe care le poate furniza agricultura.

În acest scop a creat la Fundulea Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura Sfeclei de Zahăr şi a Substanţelor Dulci.

Noutatea constă în posibilitatea studierii unor culturi furnizoare de substanţe dulci din care se pot obţine diverse bunuri alimentare, dar şi combustibil. Aici s-a amenajat un laborator special pentru aceste substanţe dulci, dar şi o staţie-pilot bine dotată pentru extragerea acestora.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Prof. dr. Vasile POPESCU

Abonează-te la acest feed RSS