reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Mar 2019

Albumul Dor de rost, o incursiune în România profundă sau ambiția unui fotograf de a imortaliza continuatorii vechilor meșteșuguri.

Vizitând recent satul natal, Rădenii Neamțului, un distins cadru universitar ieșean a descoperit, cu uimire, în casa părintească peste o sută de spete – acea piesă a războiului de țesut formată dintr-un sistem de lamele, un fel de pieptene, cu două rădăcini prin dinții căreia sunt trecute firele de urzeală. Confecționate în urmă cu trei-patru decenii, aceste piese nu mai au acum nicio căutare, îmi spune cu nostalgie interlocutorul meu, amintindu-și că, în serile de iarnă, satul vuia de zgomotul războiului de țesut nelipsit din orice gospodărie.

Din păcate, această stare de lucruri nu este singulară. Luați de vălmășagul vieții de fiecare zi și tot mai grăbiți, oamenii secolului XXI preferă, cum se spune, „totul de-a gata“. E mult mai simplu să cumperi ceva, chiar dacă calitatea și frumusețea acelui „ceva“ lasă de dorit, iar cei care altădată, lucrând cu migală, făureau obiecte de mare frumusețe au trecut în uitare.

Împotriva uitării, a salvării a ceea ce este specific acestui colț de pământ, un artist fotograf, pe numele său Răzvan Voiculescu, cutreieră țara descoperind și aducându-i la lumină pe cei care se încăpățânează, cu dragoste și migală, să păstreze străvechi meșteșuguri.

În ani, această preocupare s-a materializat în nouă albume. În cel de al zecelea, intitulat Dor de rost, apărut recent, artistul mărturisește: „Albumul acesta e o colecție de căutări. Am început a căuta rostul românesc, i-am aflat pe păstrătorii lui și, cunoscându-i, am început să mă recunosc pe mine.“

De mari dimensiuni, cuprinzând un CD și o hartă „cu oameni și rosturi“, albumul prezintă 52 de personaje: „căutătorii de rost“, adică cei care și-au găsit menirea în a păstra și a duce mai departe această comoară a sufletului românesc, așa cum spune Dana Graură, unul dintre „căutătorii de rost“: „Scotocesc prin trecuturi și prin povești, de acum prin șire, poduri și cămări. Găsesc gusturi de demult și ierburi de-abia crescute, găsesc rețete și povești despre chibzuința mesei, găsesc înțelepciune. Din toate acestea îmi alcătuiesc rostul meu.“

Cealaltă categorie de personaje sunt „păstrătorii de rost“, adică cei care se încăpățânează să reziste asaltului vremurilor, păstrând ceea ce au moștenit de la bătrâni.

Răsfoind albumul Dor de rost parcurgem alături de artistul fotograf întreaga țară și poposim la Olivia Gavriloiu, morăriță din Ludeștii de Jos, județul Alba, Vasile Preda, curelar din Cobadin – Constanța, Bogdan Bârzu, făuritor de măști din Hârlău-Iași, Ion Perpelea, dogar din Ghelani – Dolj, Aurica Bacu din Ibănești – Vaslui, Ștefan și Timofte Gurei, iconari din Slava Cercheză – Tulcea, Gheorghe și Matei Avram, văsari – producători de pălincă – din Gârdea Seacă, județul Cluj, Ion Stanciu, creator de instrumente muzicale, din Nistorești-Vrancea și mulți alții.

Pe câțiva dintre acești adevărați artiști i-am întâlnit în peregrinările reportericești. Daniel Ifrim din Schitul Stavnic – Iași continuă olăritul ca o îndeletnicire pe care, spune el, „familia noastră o practică de când lumea“. Tatăl său, Constantin Ifrim, cu care lucrează în colaborare, a fost declarat de UNESCO „Tezaur Uman Viu“, iar ceramica care iese din mâinile acestor iscusiți meșteri, adevărați artiști populari, s-a bucurat de aprecieri la târgurile internaționale de profil din Cehia, Germania, Republica Moldova ș.a.

Vasile Găman din Poiana, Vânători Neamț, e un cunoscut sculptor în lemn. Stranele și iconostasele create de meșterul nemțean împodobesc numeroase locașuri de cult din întreaga țară. Locuința sa este un adevărat muzeu vizitat anual de mii de turiști. Poarta, măiestrit sculptată, reprezintă secvențe ilustrative din istoria țării.

Între „căutătorii de rost“ se află și bine-cunoscutul Grigore Leșe care, într-o scurtă prefață la acest album, subliniază că satul natal „mă face să fiu într-o permanentă rostire prin care se înveșnicesc tainele, semn al ordinei sufletești și al priceperii durabile. Satul este o lume a nevăzutelor, un tărâm roditor“.

În final, să-i dăm cuvântul autorului, Răzvan Voiculescu: „Și, dacă mi-e îngăduit să-mi doresc ceva, după ce veți parcurge acest album, e vorba de un singur lucru: porniți la drum! Cu siguranță veți găsi comori, esențe, gusturi și stări românești.“

Stelian CIOCOIU

GALERIE FOTO

Sculpturi în lemn cu motive folclorice

„Sculptura, la fel ca arta dramatică, este în acelaşi timp cea mai grea şi cea mai uşoară dintre toate artele.“ – Honoré de Balzac

Militar de profesie, dar mai cu seamă pasionat de cultură şi tradiţii, Florin Bejenaru, un tânăr din Fălticeni, realizează sculpturi în lemn cu motive folclorice sau religioase. Pe Florin nu l-am cunoscut odată cu lucrările sale, îl ştiam din vremea liceului ca fiind un tânăr cu gusturi alese în muzică şi literatură, cu talent la desen şi înzestrat cu un bun condei, iar vestea că dă viaţă lemnului nu a fost atât de surprinzătoare.

Spune despre el că este un om simplu care crede în oameni frumoşi pe care încearcă să şi-i aducă aproape prin ceea ce face. „M-am simţit întotdeauna legat de tradiţiile românilor şi am vrut să le păstrez în viaţă prin creaţiile mele. Am început să crestez în lemn în urmă cu 3 ani. Totul a pornit dintr-o îndrăzneală pe când eram la domnul Călin Dănilă (n.r. meşter popular şi profesor de educaţie fizică) pe care l-am văzut lucrând la o lingură şi m-am întrebat dacă aş putea crea ceva la fel de interesant. El a fost primul meu mentor“, susţine Florin.

De la linguri la icoane

„Primul obiect realizat a fost o lingură cu două frunze de stejar, stângaci sculptată, dar care m-a impulsionat şi m-a îndemnat să încerc mai mult“, îşi aminteşte el. Ambiţia, dar mai ales talentul l-au condus spre realizarea a 200 de linguri cu diferite motive: cocoşul care înseamnă speranţă, bufniţa – înţelepciune, şarpele – protectorul casei, serafimul, draconul dacic, pasărea măiastră sau soarele sunt câteva dintre cele 50 de modele care pot fi admirate pe lemnul meşteşugit. Inspirat de marii sculptori români precum Ion Irimescu sau Constantin Brâncuşi, el progresează cu această îndeletnicire şi sculptează, pe lângă linguri şi brelocuri, cruci şi icoane. „În urmă cu un an am încercat să sculptez cruci, mi-a plăcut şi aşa am început să lucrez pe teme religioase. Lemnul îl am pregătit de ani buni, adunat de familie şi de prieteni. Îmi place să crestez lemnul de cireş, de prun dar şi de tei, chiar dacă e mai moale ca esenţă“, mai adaugă Florin. Dacă iniţial totul a fost o provocare, acum priceperea şi talentul l-au îndemnat să poată oferi şi celorlalţi rezultatul muncii sale. Pentru 35-40 de lei, cei care îndrăgesc, dar mai cu seamă apreciază frumosul ca valoare estetică, pot avea un astfel de obiect acasă, ba mai mult pot solicita şi anumite motive care să apară pe obiecte cu toate că, după cum ne spune Florin, preferă să-şi aleagă singur temele pentru că se simte mai în largul lui.

Chiar dacă are o meserie frumoasă, arta tridimensională pare să-i fi intrat la suflet, sperând ca în viitor să-i devină ocupaţie: „Sper ca într-o zi să-mi câştig traiul din această îndeletnicire, dar totodată să las o urmă de frumos, bucurând cât mai mulţi oameni cu ceea ce fac“, concluzionează tânărul artist.

Sculptura în lemn este una dintre cele mai vechi îndeletniciri care se păstrează şi astăzi, din ce în ce mai rar, ce-i drept. Din acest motiv, tinerii precum Florin care aleg să ducă arta populară mai departe trebuie încurajaţi şi mai ales apreciaţi pentru a nu ne pierde elementele naţionale de identificare.

Loredana Larissa SOFRON

Abonează-te la acest feed RSS