reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Sep 2019

Noi reglementări privind centralizarea prețurilor la carcasele de animale

Potrivit legislației europene* si naționale** prețurile de piață ale carcaselor de bovine, porcine și ovine precum și ale anumitor categorii de animale vii trebuie centralizate la nivel național și raportate, iar clasele pentru înregistrarea prețurilor de piață ale carcaselor de bovine se vor înregistra în Rapoartele naționale de prețuri.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale face publică intenția de a demara procedurile legale pentru desemnarea unei entități, persoană juridică de drept public sau privat, în baza unei proceduri şi a unor condiţii stabilite, cu respectarea principiilor de transparenţă, competitivitate şi nediscriminare, care va fi responsabilă cu:

  • gestionarea bazei naționale de date a clasificării și a sistemului informatic aferent acestei activități;
  • colectarea săptămânală de la agențiile de clasificare a carcaselor și de la clasificatorii carcase independenți, a rapoartelor de clasificare, prelucrarea informațiilor, aplicarea metodologiilor specifice pentru calcularea prețurilor, centralizarea rezultatelor de clasificare a carcaselor, a prețurilor acestora și a anumitor categorii de animale vii, întocmirea rapoartelor naționale de prețuri, raportarea acestora către autoritatea competentă;
  • organizarea cursurilor de formare profesională pentru obținerea certificatelor de calificare sau de absolvire și/sau a certificatelor de competențe profesionale pentru ocupația de clasificator carcase, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare privind formarea profesională a adulților, cu respectarea standardului ocupațional aprobat;
  • eliberarea atestatelor pentru această calificare;
  • administrarea Registrului de evidență al atestatelor de clasificator pentru persoanele care au absolvit cursurile, respectiv care au obținut atestatul pentru ocupația de clasificator carcase pentru speciile porcine și/sau bovine și/sau ovine.

Pentru îndeplinirea acestor obiective, entitățile participante trebuie să facă dovada implementării standardelor de gestionare a datelor privind clasificările de carcase pentru speciile porcine, bovine și ovine, efectuate la nivelul întregii țări, precum și posibilitatea implementării unui program software și a unor aplicații informatice care realizează rapoarte detaliate privind această activitate.

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

* Regulamentul delegat (UE) 2017/1182 al Comisiei de completare a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește grilele utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine, porcine și ovine și în ceea ce privește raportarea prețurilor de piață ale anumitor categorii de carcase și animale vii

* Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1184 al Comisiei, de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește grilele utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine, porcine și ovine și în ceea ce privește raportarea prețurilor de piață ale anumitor categorii de carcase și animale vii

** Ordonanța Guvernului nr.4/2019 privind reorganizarea sistemului național de clasificare a carcaselor de porcine, bovine şi ovine, precum și monitorizarea, controlul și raportarea preţurilor de piață ale carcaselor și ale animalelor vii.

Prețurile alimentelor de bază în perioada Paștelui

Ouăle se ieftinesc de Paște, carnea de miel va fi mai scumpă, dar nejustificat. Rămâne constant prețul la carnea de pasăre, dar și la alte alimente de bază

  • Ouăle vor fi cu 20% mai ieftine de Paște față de începutul anului. Abia din luna aprilie se va putea vorbi de un preț al ouălor real, care va rămâne constant în următoarele luni;
  • Cooperativa Țara Mea: Exceptând carnea de porc, al cărei pret a înregistrat o ușoară creștere, ne străduim să păstrăm constant prețul alimentelor pe tot parcursul anului. Un mediu previzibil este propice dezvoltării și oferă siguranță  tuturor părților implicate
  • Unii crescători de ovine spun că anul acesta de Paște carnea de miel se scumpește pentru că sărbătoarea pică mai devreme. Asociația crescătorilor de ovine și caprine Miorița anunță că nu se justifică o creștere a prețurilor la carnea de miel în perioada Paștelui;
  • Ministrul Agriculturii urmărește cu atenție evoluția prețurilor în piață și speră că nu vor apărea discrepanțe

Ouăle:  mai ieftine de Paște, în ciuda cererii mari

Fără a se dezice de la planul anunțat acum câteva luni, Cooperativa Țara Mea va menține pretul  constant la ouă chiar și în perioada Paștelui, când cererea va fi mare. Ouăle vor fi cu 20% mai ieftine de Paște față de luna ianuarie, pe viitor urmărindu-se  o reglare a prețului pe tot parcursul anului:  acel pret constant, avantajos pentru fermier și pentru cumpărători, dar nu și pentru intermediari.

Cooperativa își propune în anul 2018 un cost unic la ouă, cost real care se va menține pe tot parcusul anului, indiferent de fluctuațiile din piață. Primul pas este prețul ouălor de Paște care nu va fi influențat nicidecum de cererea mare.

„Față de alți ani, cererea mare de ouă de pe piață din perioada Paștelui nu va influența evoluția prețului la ouă. Livrăm 4 milioane de ouă pe săptămână pe piață, iar obiectivul nostru este ca afacerile micilor fermieri sa supravietuiasca, iar consumatorii sa primeasca un pret corect. Anul trecut au fost patru luni de creșteri substanțiale și nejustificate la prețul ouălor, iar această speculație nu este fondată. Putem spune că programul lansat de cooperativa noastră, de stabilizare a prețurilor, își instalează deja efectele.”  Florin Burculescu, președintele Cooperativei Țara Mea

GRAFIC EVOLUȚIE PREȚ OUĂ ANUL 2018

pret mediu oua

“În general, în perioada sărbătorilor există o tendință pe piață de a creşte prețurile artificial la anumite alimente, profitând practic de cererea mare din acea perioadă. Dar acest lucru nu este normal, iar unii producători încep să realizeze că un preț constant, fără fluctuații mari, ajută la dezvoltarea pe termen lung a afacerii lor. Acest lucru ar putea muta concurența de pe preț pe calitatea produsului vândut” (Florin Burculescu, președintele Cooperativei Țara Mea)

Asociația Miorița : Scumpirea mielului de Paște nu este justificată

Unii crescătorii de ovine justifică scumpirea cărnii de miel prin faptul că anul acesta Paștele pică mult mai devreme și mieii nu vor apuca să crească suficient. Așa că unii vor prefera să îi țină pentru export, iar cantitatea livrată pe piață va fi mai mică în comparație cu cererea din perioada sărbătorilor. Asociația crescătorilor de ovine și caprine Miorița spune că prețurile lor vor rămâne constante și anul acesta chiar dacă Paștele este la începutul lunii aprilie.

În viu, prețul este ca anul trecut 10-11 lei kilogramul. Carnea carcasă ar putea ajunge la 23-25 de lei, adică tot ca anul trecut. Cine vrea să vândă de Paște întotdeauna pune montele mai devreme și se pregătește. Se știe tot anul când pică Paștele.”  (Ion Branga, președintele Asociației crescătorilor de ovineși caprine Miorița)

Asociația crescătorilor de ovine și caprine Miorița adună la nivel naţional 423 de crescători de ovine și caprine, cu un număr total de efective de 135.000. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în luna aprilie a anului trecut, când s-a sărbătorit Paștele, au fost sacrificate 3,2 milioane de capete de ovine şi caprine la nivel național, iar greutatea medie în carcasă a fost de 8,8 kilograme.

Carnea de pasăre nu se scumpește, iar majoritatea alimentelor de bază vor avea un preț constant

Producătorii spun că prețul cărnii de pasăre va rămâne constant în perioada Paștelui, cererea mare nefiind un motiv de creștere, iar acest lucru este valabil și la alte alimente de bază precum lactatele, zahărul sau uleiul.

pret mediu carne pasare

Membrii Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție Integrată (UNCAPI) ne-au confirmat că prețul va rămâne același la alimentele pe care le livrează pe piață în perioada de Paște. Nu există niciun motiv care să facă aceste prețuri fluctuante în luna aprilie. Acesta este și scopul UNCAPI, de a aduce pe piață produsele de calitate ale membrilor și de a avea un preț corect, care să nu fie influențat de intermediari. Integrăm practic tot lanțul de aprovizionare pe un drum scurt, astfel încât prețurile să nu mai fie schimbate în funcție de vreme, sărbători sau alte motive sezoniere. Ajutăm fermierii să ajungă mai ușor atât la liniile de producție, cât și la cele de distribuție și livrare către marile magazine.” (Ștefan Nicolae, secretar general UNCAPI)

Cooperativele înscrise în Uniunea Națională a Cooperativelor Agricole de Producție Integrată au afaceri de 40 de milioane de euro în cele mai importante ramuri din agricultură. Sectoarele în care activează sunt: sectorul vegetal, legumicol, creșterea păsărilor și producția de ouă, creșterea ovinelor și caprinelor, procesarea și producția de lapte și a produselor din lapte, precum și vânzarea produselor agroalimentare. UNCAPI cuprinde trei mari cooperative, o asociație a crescătorilor de ovine și caprine și aproximativ 400 de fermieri. În acest moment, toate cooperativele care sunt înscrise în UNCAPI colaborează între ele.

Zona de cereale din UE este stabilă, însă producătorii sunt afectați de prețurile scăzute și costurile ridicate

Estimările inițiale ale Copa și Cogeca din UE-28, publicate astăzi, arată că suprafața cerealelor va fi stabilă în acest an, dar producătorii sunt afectați de evenimente meteorologice extreme, prețuri scăzute și costuri de producție ridicate, creând incertitudini cu privire la cifrele finale.

Președintele Grupului de lucru pentru cereale, Max Schulman, a declarat: "Suprafața cultivata cu cereale în 2018 se așteaptă să scadă cu 1,4% față de nivelul de anul trecut, ajungând la 54,9 milioane hectare, cu o scădere a producției de 2%. Europa a fost afectată de condițiile meteorologice nefavorabile, de la secetă severă în Portugalia și Spania până la inundații din unele părți ale Europei de Nord ".

"Oferta depășește cu mult cererea pentru al șaselea an consecutiv, determinând prețurile pieței să fie sub costurile de producție. Costurile trebuie reduse și taxele pentru importurile de îngrășăminte eliminate", a adăugat Schulman.

Vicepreședintele grupului de lucru Copa & Cogeca, Mike Hambly, a spus că zona din acest an a UE-28 rămâne relativ stabilă, înregistrând o scădere de 0,2%, ajungând la 11,78 milioane de hectare, dar prețurile sunt scăzute, iar stocurile mari. El a cerut Comisiei să acționeze cât mai curând posibil și să înregistreze importurile de biodiesel din Argentina și să pună în aplicare taxe compensatorii pentru importurile de biodiesel originare din aceasta tara.

"Suprafața cultivată cu plante proteaginoase este, de asemenea, destul de stabilă la 1,1 milioane de hectare, în scădere cu 0,4%, dar în unele țări s-au înregistrat reduceri în ceea ce privește interzicerea produselor fitosanitare pe zonele de interes ecologic", a adăugat Hambly. În ceea ce privește deficitul de proteaginoase, UE a sprijinit inițiativa Comisiei Europene de a prezenta un raport privind strategia UE privind culturile proteice până la sfârșitul anului, subliniind beneficiile lor ecologice clare în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră dar si  îmbunătățirea calității solului.

APPR alături de partenerii CEPM si COPA-COGECA vor susține din nou în fața organizațiilor de mediu la Grupul de Dialog Civil pentru Plăți Directe și înverzire din 9 martie cât de importante sunt culturile fixatoare de azot si faptul ca interzicerea produselor de protectia plantelor va avea un efect direct asupra scăderii suprafețelor cu aceste culturi în Uniunea Europeană.

Sursa info : Comunicare CEPM- Copa Cogeca

Asociația Producătorilor de Porumb din România

Situație fără precedent în evoluția prețului cărnii la raft!

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine din România (ACEBOP) solicită marilor lanțuri de magazine să revizuiască prețurile de la raft pentru a crește consumul cât și prețul oferit producătorilor.

În urma informațiilor apărute în presă, fermierii sunt astăzi îndreptățiți să vă comunice punctual situația reală din piață:

  • În ultimele 30 de zile prețul oferit fermierilor de către marile lanțuri de magazine (care dețin monopolul cu 60% din segmentul de vânzare produse alimentare al României) a devenit derizoriu.
  • Astăzi producătorii au ajuns să vândă carnea de pasăre  la 4-5 lei/kg, iar la raft cumpărătorul să scoată aproape dublu din buzunar!
  • Prețul cărnii de porc la poarta fermei a scăzut sub 5 lei/kg, iar presa ne informează astăzi de prețuri  în creștere .

“Este inadmisibil ca în luna ianuarie 2018 prețul să fie mai mare față de luna decembrie 2017 - lună în care de regulă cererea se dublează! Acest lucru ne îngrijorează ca asociație și solicităm sprijinul autorităților competente pentru a verifica aceste informații apărute în presă, privind explozia prețurilor de la raft. Creșterea de preț nu se datorează unei creșteri din partea fermierilor, ci este o creștere speculativă pe care membrii ACEBOP nu o înțeleg, deoarece în această perioadă consumul de carne este scăzut” - a declarat dr. Mary Pană, președintele ACEBOP.

Preţurile la ouă, unt, fructe proaspete şi combustibili au crescut cel mai mult în decembrie 2017

Ouăle, untul şi fructele proaspete sunt mărfurile alimentare care s-au scumpit cel mai mult în decembrie 2017 faţă de luna anterioară din acelaşi an, în timp ce, în categoria de mărfuri nealimentare, cele mai importante creşteri de preţuri au fost consemnate în cazul combustibililor, relevă datele Institutului Naţional de Statistică (INS), publicate vineri.


Astfel, ouăle s-au scumpit în decembrie 2017, comparativ cu luna precedentă, cu 6,72%, şi cu 43,19% raportat la decembrie 2016, untul cu 2,65% (+22,77% faţă de decembrie 2016), şi fructele proaspete cu 1,32% (+11,06% faţă de decembrie 2016). De asemenea, preţul legumelor şi conservelor de legume a crescut cu 1,54%, iar cel al cartofilor cu 1,32%.

Pe segmentul mărfurilor nealimentare, preţul combustibililor a urcat în decembrie 2017 cu 1,02% raportat la luna precedentă şi cu 5,85% faţă de decembrie 2016, cel al frigiderelor şi congelatoarelor cu 0,75%, al maşinilor de spălat şi buteliilor cu 0,73%, iar cel al tutunului şi ţigărilor cu 0,24% (+5,52% faţă decembrie 2016).

În sectorul de servicii, creşteri mai semnificative au fost consemnate în decembrie 2017 în cazul biletelor de avion, cu 2,04% faţă de noiembrie 2017 şi cu 23,29% comparativ cu decembrie 2016, al abonamentelor auto, cu 0,74%, la transportul interurban, cu 0,72%, al restaurantelor, cafenelelor şi cantinelor, cu 0,52%, al confecţionării şi reparării de îmbrăcăminte şi încălţăminte, cu 0,48%, şi la serviciile de apă, canal şi salubritate, cu 0,32%.

Pe de altă parte, cele mai mari scăderi de preţuri au fost consemnate la citrice şi alte fructe meridionale (-4,37%), zahăr (-1,13%) şi ulei (-0,29%).

Pe total mărfuri alimentare, preţurile au crescut cu 0,44%, în decembrie 2017 faţă de luna precedentă, iar cele nealimentare au urcat cu 0,28%. Totodată, la servicii, tarifele au crescut cu 0,21%.

În decembrie 2017, rata anuală a inflaţiei a urcat la 3,3%, de la 3,23% în noiembrie, pe fondul scumpirii mărfurilor alimentare cu 0,44% şi a celor nealimentare cu 0,28%, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică publicate vineri.

"Rata medie a preţurilor de consum în ultimele 12 luni ((ianuarie 2017 - decembrie 2017) faţă de precedentele 12 luni (ianuarie 2016 - decembrie 2016), calculată pe baza IPC, este 1,3%. Determinată pe baza IAPC, rata medie este 1,1%", notează INS.

Banca Naţională a României (BNR) a revizuit în creştere la 2,7% prognoza de inflaţie pentru finalul anului 2017, de la 1,9% anterior.

Pentru finalul anului 2018, BNR estimează o rată a inflaţiei de 3,2%, similar prognozei anterioare, iar pentru finalul celui de-al treilea semestru din 2019 se aşteaptă la o rată a inflaţiei de 3,1%.

Conform BNR, depăşirea limitei superioare a intervalului ţintei în prima parte a anului 2018 este cauzată în principal de unele efecte statistice de bază asociate unor reduceri de taxe şi impozite indirecte la începutul anului 2017, evoluţiei anticipate a componentelor exogene, dar şi acumulării de presiuni inflaţioniste asociate mediului intern, la nivelul inflaţiei de bază.

Calculată la taxe constante, rata inflaţiei va atinge 3,3% în decembrie 2017, 3,1% la sfârşitul anului viitor şi 2,9% la orizontul prognozei, septembrie 2019.

Sursa: AGERPRES

Alimentele se scumpesc, deși la poarta fermei prețurile scad

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine din România (ACEBOP) solicită autorităților să intervină în politica prețurilor din piața alimentară. Aceștia acuză marile lanțuri de magazine de practici comerciale îndreptate împotriva consumatorului român, prin creșterea artificială a prețurilor, doar pentru maximizarea profiturilor. Pentru a argumenta aceste afirmații și pentru ca fiecare cetățean să poată înțelege și analiza acest fenoment „ACEBOP face următoarele precizări:

- În ultimele 60 de zile prețul cărnii de porc a scăzut cu circa 30% la poarta fermei! Astăzi fermierii vând cu 4,9 lei/kg la poarta fermei – cu mari presiuni din partea retailerilor pentru noi scăderi de preț!

- Prețul la carnea de pasăre a scăzut la poarta fermei cu aproximativ 20%, în timp ce prețul la carnea de vită se menține stabil și cu tendințe de scădere.

- Pentru sectorul de producție ouă, cererea este foarte mare, dar prețurile au crescut la fermieri cu circa 26%, nu cu 100%.

- Laptele și produsele lactate au prețul nemodificat la producător.

Atragem atenția că aceste jocuri, pe care marile lanțuri de magazine le fac astăzi, vor duce la scăderea consumului și la creșterea problemelor fermierilor. Prețul pentru kg de carne stabilit de producător este mai scăzut decât cel din aceeași perioadă a anului 2016“, se precizează într-un comunicat de presă emis de ACEBOP.

În acest context, reprezentanții asociației cer autorităților să intervină de urgență și să facă lumină în această situație de neînțeles. „Produsele obținute în România se vând mai ieftin decât în urmă cu câteva săptămâni și totuși mai departe acestea ajung la consumator cu prețuri foarte mari. Astăzi noi, fermierii, vindem sub prețul de producție“, afirmă Mary-Eugenia Pană, președinte ACEBOP.

„Am dat două kilograme de grâu pe un covrig“

O vară ca asta, când seceta este atât de ucigătoare pentru plante, mai ceva ca bomba de la Hiroshima pentru japonezi, se spune că nu a mai fost în ultimii 70 de ani.

Cei care au supraviețuit verii anului 1946 tremură de parcă i-ar fi cuprins frigurile morții când își amintesc prin ce au trecut țăranii din Bărăgan, Dobrogea, Câmpia Română și Moldova, zonele cel mai greu lovite de arșițele ce s-au ținut lanț zile, săptămâni și luni de-a rândul, cu mercurul termometrelor depășind 35 de grade Celsius, temperaturi înregistrate la umbră, la suprafața solului temperatura fiind între 50 și 55 de grade. A crăpat pământul de intră copita calului în el, iar fenomenul deșertificării a cuprins suprafețe imense.

Seceta asta fără suflet, câinească parcă, a mușcat hapsân din munca micilor producători agricoli care și-au vândut grâul pe lucru de nimic la prețul de cel mult 0,50 -0,55 lei kilogramul. De ce așa puțin ? La sfârșitul lui iunie porumbul și floarea-soarelui promiteau recolte bune. Cine și-ar fi imaginat că până la mijlocul lui august câmpul nu va mai fi blagoslovit cu o milă de ploaie?

De la Rușețu și până dincolo de Valea Măcrișului și de la Vadul Pașei până la Giurgeni islazurile sunt arse și doar tufele de ciulini supraviețuiesc.

Gălețile puțurilor secate au rămas spânzurate, iar buzele vacilor, oilor și caprelor sunt carne vie din cauza asprimii firelor de iarbă transformate în sârmă.

În aceste vremuri date peste cap și cu țara întoarsă cu fundul în sus, țăranii simt cât de parșiv au fost înșelați de misiții (intermediarii – n.r.) fără milă care le-au cumpărat grâul în urmă cu o lună pe nimic. Scenariul înșelării micilor producători a fost același cu cel din anii trecuți, când directorașii de la producția vegetală din Ministerul Agriculturii au ieșit pe sticlă și prin ziare, atâtea câte mai sunt, declarând că recolta de grâu va fi una de excepție. Se lăudau de parcă ei ar fi arat, semănat și secerat. Procesatorii – morarii, brutarii și patiserii – și-au dat mâna. Împreună cu marii en-grosiști, cu proprietarii silozurilor au decis prețurile de achiziție: 0,5 lei kilogramul.

Prinși cu degetele la ușă și striviți fără milă, țăranii, care aveau mare nevoie de bani, nu au avut încotro și au cedat. La acceptarea prețului fixat de procesatori și de către deținătorii de silozuri s-a adăugat și „mâna de ajutor“ dată chiar de Ministerul Agriculturii care întârzie de 8 luni plata subvențiilor ce ar fi trebuit să ajungă la agricultori la începutul anului.

Și ca și cum prețul nu ar fi fost mai mult decât păgubos, au fost puse în mișcare și celelalte excrocherii: că boabele sunt șiștave, că greutatea hectolitrică este sub nivelul stass-ului, glutenul este cam mic, iar proteina așișderea. Una peste alta, grâul de pâine, crescut cu trudă și mari renunțări, devine printr-un joc de-a „alba-neagra“ grâu furajer, iar țăranii lipsiți de orice apărare se mulțumesc cu „ce nu curge pe apă“.

Și atunci cum să nu îl înțelegi pe țăranul care, vrând să-i ducă nepotului un covrig cumpărat de la oraș, se miră când vânzătoarea îi cere un leu.

– Îl vezi? spune uitându-se la covrig și vorbind singur de parcă ar fi dus cu capul. Cum, mă, să dau două kilograme de grâu pe un covrig ? Așa ceva nu se poate, îngână țăranul venit din Miloșeștii Ialomiței.

Și tot el își răspunde:

– Ba se poate, că noi am vrut-o!

Mihai Vișoiu

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 15

Importurile de ouă din Polonia. Prețuri de dumping și posibil atentat la securitatea alimentară

20 de ani experiență în care, prin investiții continue și modernizare, o parte a aviculturii românești a atins superlativul. Meritul este al unui grup de investitori libanezi care au mizat pe potențialul țării noastre și care, cu sprijinul unei echipe de români, au creat în România cel mai mare producător și distribuitor de ouă. Tonelli Grup a înglobat în structura sa și Avicola Găești, condusă din 2008 de dna med. vet. Aurora Alexandru, director general.

Cele mai recente investiții

În 1996 pentru Avicola Găești a început o nouă eră marcată de investiții și modernizări făcute de un grup de investitori libanezi. După 20 de ani de activitate în România, grupul Tonelli este astăzi concentrat în mai multe ferme de producție ouă-consum și ferme de tineret în județele Dâmbovița, Argeș, Teleorman și Ialomița. La momentul acesta grupul are o capacitate de aproximativ 1.100.000 de găini adulte producătoare de ouă de consum și o producție de 800.000-900.000 de ouă. Toate fermele au fost modernizate fie din fonduri europene, fie din resurse proprii. Cele mai recente investiții au fost făcute într-o fermă de tineret cu o capacitate de 250.000 de capete a Avicolei Găești și în centrul de sortare, ambalare și depozitare ouă-consum de la Costeștii din Vale, cel mai modern centru de acest fel din România. Planurile de modernizare nu se opresc aici, pentru că încă mai sunt ferme care stau în așteptare. Avicola Găești are în structura sa șase ferme cu o capacitate de 320.000 de păsări ouătoare: trei ferme de găini pentru ouă de consum cu sistem de creștere la sol, o fermă cu sistem de creștere free range implementat în septembrie anul trecut (găinile au posibilitatea de a ieși în spațiu liber) și două ferme de tineret în care sunt ținuți puii de o zi. Din cele șase ferme, una singură (cu o capacitate de 400.000 de capete) a fost făcută pe fonduri europene, restul din surse proprii. La nivelul avicolei s-a adoptat sistemul de creștere în baterii (cod 3), la sol (2) și sistemul alternativ free range (cod 1). În plus, prin contracte încheiate cu alți parteneri, distribuie și ouă ecologice (cod 0).

Ouă poloneze vândute sub prețul de cost

Dezvoltarea acestui imperiu avicol va continua, spune dna Alexandru. A ținut însă să puncteze că această extindere este condiționată și de rentabilitatea pieței și a condițiilor de comercializare. Pentru ca investitorii să nu dea înapoi este important, spune domnia sa, ca produsele să poată fi vândute fără taxe suplimentare și fără concurența importurilor de ouă poloneze, vândute în România la prețuri de dumping.

„Ne confruntăm cu o problemă destul de serioasă care nu este de ieri, de azi, importurile de ouă din Polonia. Nu mi se pare normal să mai importăm din această țară ouă atât timp cât avicultura românească asigură necesarul pentru toată țara și mai dăm și la export. În plus, dacă în Polonia aceste ouă se vând cu doi eurocenți, în România sunt comercializate cu un eurocent și jumătate. Adică sub prețul lor de cost și al nostru. Și atunci nu este oare vorba despre evaziune fiscală? Nu știu care este amploarea importurilor sau dacă există o evidență reală a lor, pentru că unele transporturi intră fără acte. Nu suntem împotriva aducerii produselor din comunitatea europeană, dar să fie de aceeași calitate ca cele produse de noi, să fie supuse acelorași analize și comercializate la un preț echitabil pentru toată lumea.“

Importurile de ouă din Polonia nu reprezintă doar o concurență neloială pentru producătorii români, ci și un pericol pentru securitatea alimentară națională. În afară de faptul că prețul mic ridică suspiciuni cu privire la sănătatea și calitatea ouălor, timpul pierdut cu transportul lor dintr-o țară într-alta este important. În vreme ce ouăle românești pot ajunge pe raft în aceeași zi în care au fost ouate, cele din Polonia sunt strânse în două zile de la producător și mai fac două zile pe drum. Deci nu sunt la fel de proaspete ca cele de la fermele autohtone.

Cum sunt înșelați consumatorii

În fermele Avicolei Găești se obțin zilnic aproximativ 800.000-900.000 de ouă. Din producția totală cca 30% pleacă la export spre Franța, Suedia, Grecia, Italia, dar și spre țări terțe precum Irak, Liberia și Angola. În perioada în care importurile de ouă au atins apogeul, exportul era o variantă mai rentabilă. Acum însă producătorii își pun speranțe în Legea nr. 321.

Avicola Gaiesti gaini

De la poarta fermelor Avicolei Găești ouăle pleacă cu prețul de 0,25-0,30 bani, însă magazinele pun încă o dată acest preț și astfel „producția câștigă mai puțin.“ O altă problemă semnalată de Aurora Alexandru ține de „șmecheriile“ unor comercianți care nu au ferme de producție, dar care dezvoltă nestingheriți de lege afaceri înfloritoare cu ouă. Cum? Profită, spre exemplu, de lejeritatea controalelor vamale. Pentru că acestea nu sunt foarte stricte (ar trebui să se verifice marcajul produselor și să se știe exact destinația lor) pătrund în țară ouă care nu sunt marcate. Acestea ajung la diverse persoane care le marchează și le vând ca fiind ouă românești.

În mod normal, ouăle românești sunt marcate cu codul de producător – fiecare unitate are un cod propriu – alocat de Direcția Agricolă de pe raza unității, cu cifrele 0,1,2,3 care reprezintă modalitatea de creștere a păsărilor, cu abrevierea țării și a județului de proveniență. Sub toate aceste inscripții se află data de expirare.

• Între calitatea și compoziția chimică a oului produs la baterie și a oului cu codul 2 sau 1 nu este nicio diferență pentru că în toate sistemele de creștere adoptate păsările sunt hrănite cu același furaj. „Dacă mă întrebați pe mine, ca specialist care lucrează în avicultură din 1984, ouăle obținute la baterie sunt cele mai sigure. Bateria, care are o zonă de cuib, este ușor înclinată astfel încât, după ce pasărea face oul, acesta cade pe bandă și vine direct în stația de sortare. În celelalte sisteme păsările mai fac ouăle și pe jos, pe așternut.

• În urmă cu ceva timp se crease o isterie privind modalitățile „neortodoxe“ de hrănire a păsărilor. La Avicola Găești există un circuit integrat care cuprinde și o fabrică unde se produc furaje din porumb, soia, floarea-soarelui, grâu. Materiile prime sunt examinate microbiologic, bacteriologic, toxicologic după programe foarte stricte. Apoi se fac rețete în funcție de categoria de pasăre. Pe lângă furaje, păsărilor li se administrează vitamine, săruri minerale, grăsimi, ulei alimentar. Nu se folosesc făinuri furajere – de carne sau pește – aditivi sau antibiotice.

• În fermele grupului Tonelli securitatea alimentară este prioritară. Periodic se trimit la analize de laborator ouă pentru examenul de Salmonella, se fac analize păsărilor, furajelor și apei. Tratamentele cu antibiotice se fac doar la nevoie și strict după recomandarea medicului veterinar. După administrare antibioticele au un timp de așteptare astfel încât sănătatea consumatorului de ouă să nu fie periclitată în niciun fel.

Laura ZMARANDA

Prețul grâului a făcut nerentabilă producția medie de 5 t/ha

Fermierii presați de scadențe au vândut kilogramul la 50-55 de bani; ceilalți își pun recolta în hambare, pentru vremuri mai bune

La ora la care publicăm acest articol, probabil fermierii au încheiat balanța financiară după recoltarea cerealelor păioase sau a plantelor tehnice (rapița). Iar constatările nu sunt dintre cele mai optimiste, chiar dacă, în medie, vorbind strict despre grâu, recolta a fost mai bună decât anul trecut. Pe scurt, la prețurile practicate în luna iulie (0,50-0,55 lei/kg), cine n-a obținut 5.000 kg/ha nu și-a scos cheltuiala pe unitatea de suprafață. Ba ar trebui să mai aducă bani din subvenție ca să acopere deficitul financiar. În schimb, la 6.000 kg/ha și un pachet tehnologic modic, e posibil să rămână un mic profit + subvenția (între 600-850-900 lei/ha, în funcție de cuantumul plăților redistributive, de înverzire, pentru tinerii fermieri care se adaugă schemei de plată unică pe suprafață și ajutoarelor naționale tranzitorii pentru arabil. Ideea e ca banii să și vină la timp!). Soluția: să fie așteptat un preț mai bun. Practic: mulți fermierii au fost presați de scadențe să vândă la valori minimale.

Producții 2016

Nu vorbim despre recolta din micile gospodării; aceasta în rare cazuri a depășit 3.500-4.000 kg/ha, dar cultura nici nu a înglobat tehnologii complete, deci nici costurile nu au fost mari. În cazul fermierilor, se poate vorbi despre producții de 4.500 kg/ha în Bacău, 7.000 kg/ha în Insula Mare a Brăilei, dar în zona teraselor producția s-a dus și sub 4.000 kg/ha, o medie de 3.200 kg/ha, cu vârfuri de 5.000 kg/ha în Suceava, 4.500 kg/ha în Prahova, 6.000 kg/ha în Călărași și Ialomița etc. Sunt și exemplele obișnuite din Călărași, Ialomița, Timiș sau Arad, cu producții de 7.000-8.000 kg/ha, dar media pe ferme se plasează între 4.500-5.500 kg/ha.

Costuri de producție pentru 1 ha de grâu

Cheltuielile cu un hectar de grâu variază de la fermier la fermier, în funcție de tehnologia aplicată (minimală, medie sau maximală), de prețurile inputurilor, de dimensiunea fermei (aport variabil de cheltuieli indirecte) etc. De exemplu, în 2015, Valentin Dima, Head of CTS Key Accounts în cadrul UniCredit Țiriac Bank, citat de Agrointeligența, aprecia că cheltuielile cu un hectar de grâu se ridică la 3.450 lei (costuri directe: motorină, sămânță, îngrășăminte complexe, erbicide, fungicide, îngrășăminte cu azot, costurile cu recolta – 2.300 de lei; costuri indirecte: de regulă 50% din totalul costurilor directe – 1.150 lei). Mai pragmatici, fermierii au dus calculul la nivelul anului 2016, la 2.750 lei/ha, maximum 3.000 - 3.200 lei/ha, mai mare în cazurile în care se aplică lucrări peste norma tehnologică sau când inputurile sunt foarte scumpe, ținând pesemne și de calitate.

Prețuri grâu iulie 2016, raportate la media primelor 6 luni și la ultimii 10 ani

Vorbind despre prețuri, în timpul recoltării grâului acestea au scăzut brusc la 0,50-0,55 lei/kg, de la o medie de 0,635 lei/kg în prima săptămână din iulie și 0,683 lei/kg în luna iunie. Datele sunt rezultate din calculele prețurilor orientative puse la dispoziție de MADR (surse: Direcția Generală a Vămilor și direcțiile agricole județene, exclusiv TVA). O evoluție a prețurilor grâului în 2016 o prezentăm mai jos (tabelul nr. 1 - revista).

Față de anii anteriori, la prima vedere (nu avem încă o medie anuală 2016), prețul mediu de achiziție pe piața internă este al doilea cel mai scăzut din ultimii 10 ani (vezi tabelul nr. 2 revistă). E posibil totuși ca lucrurile să se redreseze până la sfârșitul anului.

Calcul economic estimativ

Prețul de livrare de 0,50-0,55 lei/kg i-a pus în mare dezavantaj pe fermieri. Practic, la o producție de 5.000 kg/ha, dacă s-ar fi livrat întreaga cantitate la recoltare, ar rezulta un venit de 2.500-2.750 lei/ha. Dacă cheltuiala cu un hectar de grâu s-a rezumat la această valoare, măcar fermierul ar putea rămâne cu o parte din subvenție. La o producție de 4.500 kg/ha pierderea e clară! În fine, sunt șanse minime ca agricultorul să recupereze măcar 15-20% din subvenție. Singura soluție ar fi fost să nu fie vândut grâul, cum se zice, de la capătul tarlalei. Pentru că, chiar și în condițiile recoltei de mai sus, lucrurile se schimbă substanțial la un preț mai mare de 0,63-0,65 lei/kg. Dar...

Ce fac fermierii?

Ing. Constantin Bazon, președintele Asociației cultivatorilor de cereale și plante tehnice Vrancea: „Fermierii care au capacități de depozitare păstrează recolta, pentru că acum sunt niște prețuri de mizerie (0,54-0,55 lei/kg). Asta în varianta în care nu sunt presați de scadențe, de plata pentru inputuri. Iar cei care nu au capacități – și peste 50% dintre ei nu au – de regulă duc grâul în custodie la depozitarii consacrați. Dat fiind faptul că mai sunt plăți APIA de făcut, că mulți fermieri sunt strâmtorați financiar, că au datorii, cei mai mulți sunt nevoiți să vândă la aceste prețuri mediocre. E îngrozitor să vezi că, la o producție de 5.300-5.400 kg/ha, nu-ți acoperi cheltuielile (costul inclusiv cu arendă și cheltuieli indirecte, la o tehnologie maximală, 3.200-3.300 lei/ha). Faceți un calcul: am avut prețuri de 0,9-1,00 lei/kg când motorina era 3 lei/litrul. Acum motorina s-a dus la 5 lei și grâul a coborât la 0,54 lei/kg. E misiune aproape imposibilă să fii profitabil cu grâul sau orzul! Singurul lucru care mai echilibrează lucrurile este subvenția (o medie de 600-850 lei/ha).“

Ing. Daniel Ciobanu, președintele Asociației produ­cătorilor agricoli Bacău: „Cei mai mulți vând imediat pentru că au de acoperit creditele (inputuri cu plata la recoltare sau chiar credite la furnizor). Prețurile sunt în jur de 0,50-0,54 lei/kg. Noi aici, în Moldova, nu mai spunem că suntem dezamăgiți, am intrat într-o altă stare, de abandon. Furnizorii ne presează să vindem, unii mai au datorii de anul trecut, după secetă, producția e mai bună ca în 2015, dar tot e mică (medie de 4.500 kg/ha, cu vârfuri de 5.500 kg/ha sau chiar mai mult la anumite soiuri); ca să acoperi cheltuieli de 2.500-2.700 lei, aproape 3.000 lei/ha, cu tot cu cheltuieli indirecte, la un preț așa de mic, este imposibil să te descurci.

Am ajuns să trăim doar din subvenții. Bine, anul trecut nu ne-au fost nici acestea de ajutor. Șansa noastră este producția, dar nu știu, ne scapă ceva: prețul grâului scade an de an, însă toate inputurile, inclusiv utilajele, cresc vertiginos, e ceva ce nu funcționează corect! O producție mai mică de 5 tone la grâu sau 3 tone la rapiță înseamnă pierdere. Bine, cine nu are datorii și deține depozite – cazuri rare – păstrează grâul; cine nu – nici nu vreau să mă gândesc ce ne așteaptă!“

Ing. Ilie Popescu, președintele Asociației pro­ducătorilor Olt: „Noi am încheiat recoltarea la grâu, media în nord este de 4.000-4.500 kg/ha, rar 5.000 kg/ha. La o asemenea producție, cu cheltuieli modice de 2.600-2.700 lei/ha și la prețurile care sunt acum (500-550 lei/tonă) faliment scrie pe noi! La 4 tone nu ai șanse să te acoperi nici cu subvenția. În sud, recolta a fost mai bună. Fermierii care nu au depozite vând la aceste prețuri, în dezavantaj, precum şi cei presați de furnizori să plătească datoriile la scadență (inputuri). Foarte puțini duc producția în siloz, în așteptarea unui preț mai bun.“

Am mai discutat și cu alți producători. Peste tot sunt aceleași probleme, aproape copie la indigo după relatările de mai sus.

Capacități de depozitare

Potrivit ultimelor raportări din teritoriu, centralizate la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, România are 4.691 de depozite autorizate pentru cereale, cu o capacitate totală de 22.299.096 tone. Din totalul spațiilor, 1.141 sunt silozuri, cu o capacitate de depozitare de 10.648.576 tone, diferența fiind reprezentată de magazii. Cele mai multe capacități de depozitare sunt, în ordine, în Timiș, Constanța, Călărași, Ialomița, Teleorman și Brăila. Altfel spus, dacă datele sunt veridice – și nu are de ce să nu fie – întreaga recoltă de cereale din România – 22,07 milioane de tone, în 2014 sau 19,04 milioane de tone, în 2015 (date INS) – ar putea fi pusă lejer în hambare. Ce nu se cunoaște ar fi câte depozite sunt în posesia fermierilor și câte în cea a dealerilor autorizați de cereale:

  • Alba: 55 depozite (12 silozuri) – 190.626 tone
  • Arad: 329 depozite (39 silozuri) – 990.623 tone
  • Argeș: 241 depozite (43 silozuri) – 440.337 tone
  • Bacău:76 depozite (21 silozuri) – 353.415 tone
  • Bihor: 192 depozite(28 silozuri) – 642.395 tone
  • Bistrița Năsăud: 4 depozite – 6.800 tone
  • Botoșani: 125 depozite (21 silozuri) – 403.625 tone
  • Brăila: 160 depozite (47 silozuri) – 1.073.313 tone
  • Brașov: 34 depozite (10 silozuri) – 114.175 tone
  • Buzău: 234 depozite (46 silozuri) – 854.418 tone
  • Călărași: 315 depozite (62 silozuri)-1.836.489 tone
  • Caraș-Severin: 18 depozite (7 silozuri) – 142.194 tone
  • Cluj: 41 depozite (6 silozuri) – 72.970 tone
  • Constanța: 260 depozite (72 silozuri) – 2.822.674 tone
  • Covasna: 22 depozite (14 silozuri) – 23.080 tone
  • Dâmbovița: 71 depozite (28 silozuri) – 249.125 tone
  • Dolj: 198 depozite (54 silozuri)-967.165 tone
  • Galați: 131 depozite (30 silozuri) – 575.274 tone
  • Giurgiu: 149 depozite (44 silozuri) – 447.597 tone
  • Gorj: 23 depozite (7 silozuri) – 34.540 tone
  • Harghita: 16 depozite (8 silozuri) – 45.940 tone
  • Hunedoara: 32 depozite (17 silozuri) – 105.480 tone
  • Ialomița: 174 depozite (62 silozuri) – 1.287.041 tone
  • Iași: 97 depozite (13 silozuri) – 382.359 tone
  • Ilfov: 46 depozite (11 silozuri) – 185.286 tone
  • Maramureș: 22 depozite (8 silozuri) – 38.607 tone
  • Mehedinți: 39 depozite (11 silozuri) – 111.518 tone
  • București: 4 depozite (3 silozuri) – 11.085 tone
  • Mureș: 75 depozite (13 silozuri) – 184.670 tone
  • Neamț: 75 depozite (23 silozuri) – 332.544 tone
  • Olt: 110 depozite (37 silozuri) – 672.076 tone
  • Prahova: 99 depozite (34 silozuri) – 326.942 tone
  • Sălaj: 4 depozite (3 silozuri) – 13.300 tone
  • Satu Mare: 129 depozite (39 silozuri) – 617.725 tone
  • Sibiu: 33 depozite (14 silozuri) – 75.350 tone
  • Suceava: 79 depozite (18 silozuri) – 49.438 tone
  • Teleorman: 203 depozite (70 silozuri) – 1.125.499 tone
  • Timiș: 414 depozite (88 silozuri) – 3.025.448 tone
  • Tulcea: 153 depozite (20 silozuri) – 652.312 tone
  • Vâlcea: 25 depozite (11 silozuri) – 71.890 tone
  • Vaslui: 146 depozite (26 silozuri) – 529.439 tone
  • Vrancea: 38 depozite (21 silozuri) – 214.312 tone

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 10-12-14

Prețul din piața cărnii de porc s-a reglat convenabil

În rest, de cele mai multe dintre promisiunile din luna aprilie s-a ales praful

În luna aprilie 2016 a existat, dacă vă aduceți aminte, un scandal de amploare printre fermierii din zootehnie legat de prețul extrem de mic de vânzare a porcului: 3,5-3,8 lei/kg în viu în condițiile unor costuri de producție de 5-5,3 lei/kg de carne. Acesta – spuneam și noi, la vremea respectivă, în paginile revistei noastre – a fost generat de „embargoul impus Rusiei, invadarea României cu carne din statele UE, micșorarea prețului la un nivel periculos pentru afacerile autohtone, blocaje în piața de desfacere, imposibilitatea asigurării condițiilor de bună practică etc.“. Fermierii vorbeau despre „faliment iminent“, „dezastru“.

La nivel oficial se discuta despre câteva intervenții: plata către fermele de creștere și îngrășare a suinelor a ajutorului excepțional instituit de Comisia Europeană, în valoare de 2,37 milioane de euro, la nivelul României; obținerea unei derogări de la UE pentru întreruperea temporară a angajamentelor de bună practică (o serie de exploatații, neavând cereri de livrare și existând acel preț mic, nu au putut relua repopularea în condițiile cerute de Măsura 215); eliminarea impozitului perceput banilor acordați pentru buna practică etc.

Ce s-a întâmplat pe piață

Astăzi, la trei luni distanță, am vrut să aflăm ce se mai întâmplă în piața cărnii de porc, dacă lucrurile s-au remediat, dacă s-au îmbunătățit prețurile etc.

Alexandru Mladin, Gromfid SRL Bănești, Prahova:

„– Prețurile s-au reglat, au ajuns la 6,2 lei/kg în viu, dar acum se semnalează din nou o tendință de scădere, la 5,7 lei/kg în viu. Pentru a se păstra un echilibru financiar și o marjă de profit oarecare, un preț corect, pentru cei care nu au fermă vegetală în spate, ar fi de 6,2-6,3 lei/kg. Revenirea tarifului de vânzare a fost dictată de piață, pe fondul unei cereri mai mari și a ofertei reduse, chestiune generată de faptul că a intrat mai puțină carcasă din UE pe piața salamurilor/sortimentelor din carne de porc din România;

– ajutorul excepțional a fost acordat. Dar ce a însemnat el? Noi, la 4.500 de suine, câte au intrat în acest ajutor, am luat 12.000 lei! Faceți dvs. socoteala...

– ministrul Agriculturii a promis că va discuta cu oficialii de la Ministerul Finanțelor pentru a nu se mai percepe impozit pentru ajutoarele pe care le primim pentru bunăstarea animalelor. Bine, plătesc impozit de 16% societățile comerciale, nu și micii producători, organizați pe persoane fizice. Nu s-a făcut nimic în acest sens și este aberant să tai tu, stat, din ajutorul pe care tot tu îl dai;

– nu s-a obținut derogarea de la UE pentru între­ruperea temporară a angajamentelor de bună practică;

– în fine, noi am propus să se interzică tranșarea carcasei venite din țările UE și vânzarea ei la caserolă, sub formă de semipreparat. Și am făcut acest lucru pentru că marfa provine din stocuri, deci e carcasă veche și foarte veche și nu este corect să livrezi un astfel de produs fără să-i spui consumatorului despre proveniență. Nu s-a făcut nimic nici în acest sens și româ­nii noștri mănâncă – eu știu? – cotlet sau mușchiuleț filé din carne de acum câțiva ani sau zeci de ani! Asta în vreme ce noi avem carne proaspătă și uneori nu avem unde-o vinde...

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 38

Inovarea ar putea reduce preţul alimentelor la jumătate

Dacă se păstrează actualele practici agricole, randamentul culturilor ar putea să scadă cu aproape 20% până în 2050, iar solul planetei s-ar putea degrada ireversibil în următorii 60 de ani. Cel puţin aşa rezultă dintr-un studiu realizat de Institutul Internaţional de Cercetare pentru Politici Agricole (IICPA).­ Acelaşi studiu, numit „Securitatea alimentară într-o lume cu deficit de resurse naturale – rolul tehnologiilor agricole“, realizat în 2014, vine însă şi cu soluţii. Astfel, potrivit IIPCA, inovarea şi noile tehnologii în domeniul agricol ar putea conduce la creşterea cu până la 67% a producţiei agricole pe hectar şi la scăderea preţului mediu al alimentelor cu până la 50% faţă de nivelul actual, până la jumătatea secolului.

Porumbul, grâul şi orezul, în vizor

Studiul, finalizat într-un Raport al IICPA, analizează mai multe inovaţii şi tehnologii agricole şi modul în care acestea ar putea ajuta fermierii din întreaga lume să îmbunătăţească sustenabilitatea creşterii producţiei la trei dintre principalele culturi de bază din lume - porumb, grâu şi orez. Astfel, sunt avute în vedere protecţia culturilor împotriva dăunătorilor, irigarea prin picurare sau prin apersiune, creşterea toleranţei la secetă şi căldură a culturilor, managementul integrat al fertilităţii solului, introducerea în producţie a terenurilor nelucrate, utilizarea eficientă a nutrienţilor, agricultura ecologică, agricultura de precizie şi gestionarea eficientă a resurselor de apă. Spre exemplu, doar introducerea în producţie a terenurilor nelucrate ar putea creşte producţia de porumb cu 20%, iar irigarea culturilor de porumb neirigate ar putea spori producţia cu 67% până în 2050. Utilizarea eficientă a azotului ar putea creşte randamentul culturilor de orez cu 22%, iar irigarea culturilor ar mai aduce un plus de încă 21% al producţiei. Folosirea în cultură a unor soiuri de grâu cu toleranţă mare la căldură ar putea conduce la creşterea producţiei cu 17%, iar extinderea suprafeţelor irigate ar mai adăuga un surplus de 23%.

O combinaţie de tehnologii

Experţii IICPA consideră în Raport că „este realist să se presupună că fermierii din întreaga lume vor adopta o combinaţie de tehnologii pe măsură ce acestea devin mai accesibile pe piaţă. Dacă fermierii vor aplica aceste tehnologii, atunci, la nivelul anului 2050, prin creşterea productivităţii culturilor, preţurile produselor agricole s-ar reduce cu până la 49% pentru porumb, cu până la 43% pentru orez şi cu până la 45% pentru grâu“. Astfel, tehnologiile cu cel mai mare impact potenţial pentru agricultură în ţările în curs de dezvoltare includ folosirea terenurilor necultivate, utilizarea eficientă a nutrienţilor, a culturilor tolerante la căldură şi protecţie a culturilor împotriva bolilor şi dăunătorilor. La rândul său, Mark Rosegrant, coordonatorul studiului şi director al Diviziei de Tehnologii pentru Producţie şi Mediu din cadrul IICPA, crede că „o singură tehnologie sau practică agricolă nu poate să furnizeze suficientă hrană pentru întreaga lume. În schimb, trebuie să promovăm utilizarea unui număr cât mai mare din aceste tehnologii pentru a creşte randamentul agriculturii. De fapt, noi recomandăm utilizarea unei game cât mai largi dintre aceste tehnologii pentru a obţine o maximizare a randamentelor şi producţiei“.

Schimbările climatice şi securitatea alimentară

Efectele negative anticipate ale schimbărilor climatice asupra productivităţii agricole, precum şi ale creşterii populaţiei până la 10 miliarde de persoane, până în 2050, sugerează că insecuritatea alimentară şi preţurile produsele alimentare vor creşte. De exemplu, schimbările climatice ar putea reduce producţia mondială de porumb cu până la 18% în următorii 35 de ani, ceea ce va face chiar mai dificil de hrănit populaţia lumii, dacă noi tehnologii agricole nu vor compensa această pierdere. „Una dintre cele mai importante bariere în calea securităţii alimentare la nivel mondial este costul ridicat al produselor alimentare în ţările în curs de dezvoltare. Tehnologiile agricole utilizate în combinaţii personalizate pentru culturi, avându-se în vedere diferenţele regionale, ar putea face mai multe alimente mai accesibile, mai ales pentru cei cu risc de malnutriţie din ţările în curs de dezvoltare. Astfel, aceste tehnologii ar putea să reducă riscul insecurităţii alimentare cu 36%“, explică Mark Rosegrant.

FAO confirmă

Un studiu FAO, publicat cu prilejul proclamării anului 2014 ca Anul Internaţional al Fermelor Familiale (AIFF), arăta importanţa biotehnologiilor în transformarea fermelor familiale din surse instabile de venit, în mici afaceri de succes: „În regiunile în care agricultura extensivă, industrială nu poate fi dezvoltată, biotehnologiile pot contribui la dezvoltarea unei agriculturi de scară mică, dar intensivă şi care poate asigura necesarul de hrană la nivel local şi, totodată, poate oferi un venit decent micilor proprietari de ferme familiale“. În acest sens, FAO oferă mai multe exemple în care utilizarea biotehnologiilor în fermele familiale din ţările în curs de dezvoltare au constituit un succes: creşterea profitului anual cu 25% pentru cultivatorii de banane din Sri Lanka şi cu 15% pentru cultivatorii de cartofi din Ghana; profit cu 40% mai mare pe produsul finit după utilizarea biotehnologiilor în procesul de reproducere, pentru crescătorii de capre Angora (mohair) din Argentina.

Noi cu cine votăm?

În timp ce IICPA şi FAO văd viitoarele afaceri agricole bazate pe cercetare şi dezvoltare, în România situaţia este, elegant spus „altfel“. Astfel, potrivit Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) pentru perioada 2014 – 2020, „în România sectorul de cercetare-inovare nu este suficient de adaptat nevoilor specifice ale fermierilor şi procesatorilor. Problemele structurale ale agriculturii din România, efectele schimbărilor climatice şi gradul scăzut de adaptare la cerinţele pieţei sunt aspecte ce menţin un decalaj ridicat între cerinţele pieţei, schimbările climatice şi posibilităţile reale de producţie, procesare şi comercializare“. Tot din varianta oficială a PNDR aflăm că „majoritatea fermierilor din România, în special cei care deţin exploataţii de dimensiuni mici şi mijlocii, nu dispun de cunoştinţe adecvate în domeniul metodelor de management, al tehnologiilor şi standardelor moderne de producţie, în special în sectorul zootehnic şi horticol, axându-se preponderent pe experienţa practică tradiţională.“ Concluzia? Probabil că ar trebui să luăm taurul de coarne pentru a îngrăşa porcul în ajun de Crăciun...

Bogdan Panţuru

Preţurile mici la furaje, o capcană pentru crescătorii de animale

Interviu cu Nicuşor Şerban, directorul societăţii comerciale Agroserv Măriuţa

Primăvara şi vara acestui an au fost marcate, parcă mai mult ca în anii trecuţi, de fenomene meteorologice extreme. Vorbim de furtuni cu o putere greu de imaginat, de ploi în rafale, cursuri de apă firave care, peste noapte, au înghiţit localităţi întregi, dar şi de o caniculă aproape insuportabilă. Iar printre cei mai afectaţi de aceste fenomene meteo extreme au fost agricultorii care, oră de oră, timp de luni de zile au fost cu ochii pe recolte, în multe cazuri neputând decât să constate dezastrul adus de vremea capricioasă. Mai puţin afectaţi au fost fermierii din zootehnie, pentru că animalele nu depind atât de mult de vremea de afară precum plantele. Directorul societăţii comerciale Agroserv Măriuţa, Nicuşor Şerban, a declarat într-un interviu pentru Lumea Satului că 2014 a fost şi este un an bun pentru zootehnie.

– Domnule Nicuşor Şerban, pe vremuri era o vorbă printre agricultori, şi anume că animale sunt cele care pot scoate sărăcia din ograda omului. Mai este valabil?

– Sigur că mai este valabil... Şi spun asta pentru că transformarea producţiei vegetale în proteină animală, respectiv lapte, carne, ouă este întotdeauna mai eficientă pentru valorificarea producţiei vegetale decât vânzarea propriu-zisă a ei.

– Problema care se pune este ca proprietarul animalelor să deţină şi baza furajeră...

– Într-adevăr, reprezintă un avantaj pentru un crescător de animale, dar nu este o condiţie definitorie. În mod normal, ca să ai o socoteală corectă în ceea ce priveşte o fermă zootehnică ar trebui ca input-urile, şi aici mă refer în special la cereale în particular şi la hrană în general, să intre în hrana animalelor la costurile de pe piaţă. Şi ar fi logic să fie aşa, pentru că fermierul vinde laptele şi carnea tot la preţul pieţei. Dacă aduci furajele în fermă la preţuri mai mici decât preţul pieţei atunci rişti să-ţi denaturezi rezultatele economice şi, de fapt, să nu ştii dacă activitatea zootehnică este profitabilă sau nu. Practic, trebuie plecat de la un punct zero în care furajele intră cu preţul la care sunt astăzi pe piaţă pentru că şi fermierul, la rândul său, îşi vinde produsele tot pe piaţă. Şi atunci, dacă nu ai intrat cu preţurile corecte, reale, la cereale crezi că faci profit intrând cu preţuri mici, care dau fermierului doar senzaţia că face profit, în fapt el fiind pe pierdere.

– Am o curiozitate... Se ştie că în zootehnie, mai mult ca în alte activităţi, se munceşte non-stop, fie că e zi, fie că e noapte, fără zile libere. Şi asta pentru că animalul are tot timpul nevoie de îngri­jire. De ce aţi ales acest drum, cel al zootehniei?

– Am început această activitate cu câteva vaci de lapte. Apoi, apropiindu-mă însă de acest business, am înţeles că această afacere îţi asigură, de-a lungul unui an, mai multă stabilitate economică decât în alte ramuri agricole. Dar, ca lucrurile să meargă, este nevoie de un efort permanent de 365 de zile pe an, 24 de ore din 24. Este drept că, de exemplu, în ultimii ani profitul obţinut într-o fermă de vaci nu este la fel de mare precum cel obţinut la o cultură de câmp, dar este mult mai sigur.

– Se ştie că oamenii care lucrează în zootehnie trebuie să fie specializaţi, dar mai ales dedicaţi activităţii lor.

– Adevărul este că nu poţi să lucrezi într-o fermă de animale dacă nu ai şi o tragere de inimă în activitatea respectivă. Este un efort permanent pe care noi ni l-am asumat de la începutul activităţii de a forma oameni pentru acest sector, de a gândi o structură de personal care să permită salariaţilor noştri şi o viaţă socială normală. A trecut perioada în care cei din zootehnie lucrau 365 de zile pe an. Acum bineînţeles că lucrăm tot 365 de zile, dar oamenii se schimbă între ei pentru a beneficia de weekend sau de concediu. Acum nimeni nu mai stă legat de o activitate 365 de zile pe an fără niciun fel de respiro. Luaţi în calcul numai şi faptul că sunt activităţi sociale la care trebuie să participăm; oamenii au familie, au neamuri şi de aici nunţi, botezuri şi alte evenimente la care angajaţii participă constant. Cu alte cuvinte, dacă într-o fermă nu ai posibilitatea să faci un schimb al personalului atunci când trebuie să-şi ia liber, e greu de făcut faţă.

– Salarizarea oamenilor, în raport de ce se face?

– În primul rând trebuie spus că orice firmă privată face remunerarea în raport de performanţă. De exemplu, cel care se ocupă de maternitate trebuie să aibă în evidenţă situaţia fătărilor, numărul de animale cu probleme şi altele. Cel care se ocupă de reproducţie trebuie să aibă ca target de performanţă rata de concepţie, numărul de animale gestante din total efectiv, deci fiecare segment din fermă are nişte parametri cuantificaţi şi, în funcţie de aceştia, are loc şi remunerarea muncii.

– Aş dori să discutăm puţin şi despre rasele pe care le folosiţi la ferma dumneavoastră. 

– Noi am ales să mergem pe „regina vacii de lapte“, cum o numesc eu, şi e vorba de rasa Holstein. Este animalul care, dacă este pus în condiţiile pe care le cere rasa respectivă, poate să dea cea mai mare cantitate de lapte, fiind, din punctul meu de vedere, cea mai eficientă rasă pe produsele de lapte.

– Totuşi, nu este un animal pretenţios?

– Sigur că da... Mai mult decât atât, cu cât producţia este mai mare, cu atât pretenţiile sunt mai mari. Dar tehnologia şi managementul au devenit şi ele foarte performante, astfel încât, dacă pui totul în parametri optimi, începând de la hrană, reţelele furajere, la confort şi altele ajungi să ai producţii foarte bune. De exemplu, noi avem acum o producţie de 10.200 litri lactaţie pe an pe cap de vită, dar dacă ne uităm la fermele din Occident vedem că s-a ajuns şi la producţii de 12.000 de litri, chiar 14.000 de litri de lapte obţinut pe cap de vită.  

– Care ar trebui să fie, în opinia dumneavoastră, dimensiunile optime ale unei ferme tocmai pentru a o exploata la parametrii pe care îi doriţi?

– După părerea mea, pentru a fi eficientă economic, fără 200 de vaci la muls cred că o fermă nu poate fi viabilă din punctul de vedere al rentabilităţii şi să aibă o activitate cât mai mare în timp. Totodată, această fermă trebuie adaptată la fiecare zonă şi la spaţiile disponibile la un moment dat. De exemplu, pentru zona de sud, Banat-Oltenia, de la 200 de capete în sus este o zonă care economic îţi permite să stai pe profit şi să asiguri salariaţilor o viaţă socială normală. Şi, ca un fapt interesant, de exemplu în China au mers atât de departe cu rentabilitatea încât au înfiinţat ferme cu 30.000 de capete de vită.

– Ce efective de animale aveţi în ferma dumneavoastră?

– Astăzi avem un efectiv de 1.600 de vaci, dintre care 600 la muls.

Gheorghe VERMAN

Marii traderi de cereale şi manipularea preţurilor

Agricultorii îi acuză din nou pe marii traderi de cereale că manipulează preţul cerealelor şi oferă fermierilor preţuri ridicole, mult sub cele practicate pe bursele europene. Numai că, dacă anul trecut preţurile cerealelor au fost reduse peste noapte de către traderi, care şi-au atras criticile agricultorilor, acum se pare că aceştia apelează la politica paşilor mărunţi.

„Au fost discuţii anul trecut, ştiţi prea bine… Acum (n.r. traderii) au încercat o altă şmecherie. Noi suntem proşti şi ei sunt şmecheri. Au început deja. Nu mai scad preţul brusc ca anul trecut. Anul trecut a scăzut la grâu cu 60 de euro într-o noapte. Acum au început băieţii încet. Câte un euro, câte doi, câte trei pe zi… Până când începe să treiere, ajungi tot acolo“, a arătat la cea de-a treia ediţie a Conferinţelor AGROstandard Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).

Laurenţiu Baciu: „O multinaţională transatlantică are profit mai mic decât mine“

Preşedintele LAPAR acuză statul roman de favorizarea marilor traderi de cereale, deşi aceştia fac evaziune fiscală. În schimb, fermierii români sunt controlaţi la sânge de către Ministerul de Finanţe.

„La mine de vreo lună de zile sunt finanţele în control. Acolo nu ştiu dacă cineva a făcut un control să vadă… l-ai cumpărat cu 70 de bani şi îl dai cu 1,20 bani. Unde e diferenţa? Păi este zero. Din păcate, mă uitam pe site-ul ministerului finanţelor la o multinaţională foarte mare, transatlantică, ca să vă daţi seama de cine e vorba. Avea profit mai mic decât mine, numai 2.000 de hectare. (…) Săptămâna trecută s-a achiziţionat grâu pentru Iordania. L-a luat la 76 de bani. Nu! Vorbesc prostii, mai puţin, l-a luat cu 140 de euro. Ştiţi cu cât l-a vândut?!… cu 228. Asta fac. A intervenit statul? Păi, dacă mă uit pe lanţul lui, profitul lui e aproape de zero. Acolo mă uit!“, a continuat preşedintele LAPAR.

Statul nu intervine când e vorba de abuzul marilor traderi

Baciu a criticat lipsa intervenţiei statului în situaţii clare de concurenţă neloială şi cvasimonopol. 

„Obligaţia este a guvernului să intervină pe piaţă. Tot timpul ni se bagă în faţă că, vezi domne’, sunt privaţi, e economie de piaţă. Fals. Numai la noi se întâmplă aşa ceva! Vecinii noştri, că tot ne uitam peste gard, îi condiţionează să respecte preţurile care sunt la bursă. Ori, în România nici unul n-a avut curaj să ia un credit până nu îţi dau autorizaţia de export sau licenţa. Nu ţi-o dau până nu faci dovada că respecţi preţurile care sunt în Franţa, în Germania, că de aia suntem în comunitate, de aia suntem pe aceeaşi piaţă. De ce ne bagă pe piaţa rusească? Noi avem treabă cu piaţa europeană. Noi cu ei ne batem“, a conchis preşedintele LAPAR.

Producătorii cred că deja este imposibil să mai primească un preţ corect pe piaţa românească pentru că traderii străini deja s-au organizat într-o structura care exercită o poziţie de monopol pe piaţă.

Lipsa silozurilor şi presiunea creditelor, vulnerabilităţile agricultorilor

Anul trecut fermierii au acuzat traderii de cereale că au manipulat grosolan piaţa cerealelor, profitând de o poziţie de monopol absolut, de controlul infrastructurii de depozitare, precum şi de lipsa silozurilor fermierilor. În aceste condiţii fermierii au fost nevoiţi să-şi vândă producţia direct din câmp, la preţuri mult mai mici decât cele practicate pe bursele europene. Iar asta într-un an cu producţii bune. În lipsa silozurilor şi presaţi de plata creditelor-furnizor, agricultorii au fost nevoiţi să accepte preţuri derizorii.

„Toate produsele noastre sunt plătite mult sub bursele din Europa sau Statele Unite. Până şi la bursa din Ungaria preţurile sunt semnificativ mai mari decât ceea ce ni se dă nouă. Nici n-a început bine recoltarea şi preţurile sunt la jumătate faţă de anul trecut. Acum primim 107-108 euro pe tona de grâu, la jumătate faţă de anul trecut, şi mult sub preţurile de pe bursele externe. Grâul se vinde cu 200 şi ceva de euro la bursa de la Milano şi cu 170 de euro la bursa din Ungaria. Preţurile au crescut pentru input-uri, cheltuielile cu producţia s-au majorat mult, iar acum, culmea, preţul produselor e la jumătate“, declara în vara anului trecut Marcel Cucu, vicepreşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli din Brăila(APAB).

Preţurile au scăzut anul trecut până la 45 de bani pe kilogram pentru grâul furajer şi până la 65 de bani pentru cel de panificaţie. Pragul de rentabilitate era, în 2013, potrivit LAPAR, de minim 70 de bani la grâu, 60 la porumb, 1,5 lei la floarea-soarelui şi 1,8 lei la rapiţă.

Printre marii traderi de cereale care operează în România se numără Cargill, Alfred C. Toepfer, Glencore, Bunge, Ameropa, Nidera. Fără excepţie, aceste companii au capital străin.

Potrivit datelor Asociaţiei Române a Comercianţilor de Produse Agricole (ARCPA), principalii traderi de cereale din România, care vând la export mai toată producţia destinată pieţelor externe, au avut în 2010 o cifră de afaceri cumulată de 1,1 miliarde de euro, faţă de 810 milioane de euro în 2009, pentru ca afacerile cumulate să ajungă la 1,3 miliarde de euro în 2011. Deşi au afaceri de miliarde de euro, primii cinci traderi din România abia dacă au împreună câteva sute de angajaţi.

De exemplu, traderul olandez Nidera. Biroul de la Bucureşti al companiei avea în 2010 doar 16 angajaţi, fiecare dintre aceştia aducând companiei nu mai puţin de 6 milioane de euro anual.

Marius Şerban

România a exportat grâu de 300 de milioane de euro în 2013; prețurile au fost mai mici decât anul trecut

Romania a exportat grâu de aproape 300 de milioane de euro în primele luni din acest an, față de numai 146 de milioane de euro în primele nouă luni ale anului 2012, când prețurile la cereale aproape s-au dublat față de 2011 din cauza secetei generalizate, a declarat, joi, Daniel Constantin, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, la o dezbatere privind problemele structurale ale agriculturii românești.

Acesta a încercat să le explice fermierilor, care s-au plâns de prețurile scăzute la grâu, motivele pentru care tona de grâu a fost mai ieftină decât anul trecut, în condițiile în care România a obținut cea mai mare producție din ultimii opt ani.

"Anul acesta a fost o producție mare la grâu, dar prețurile au fost mai mici ca anul trecut, însă mai mari decât în alți ani. Anul trecut a fost o secetă generalizată și în România, în Europa, în Rusia și SUA, iar prețurile aproape s-au dublat față de 2011. Cu siguranță sunt fluctuații mari de preț, dar acestea sunt date de piață. Suntem aliniați la o economie de piață, în care prețul e dat de cerere și de ofertă și în care statul nu poate interveni foarte mult. Există un mecanism la nivel european—prețul de intervenție—prin care se intervine când sunt derapaje majore pe piața de cereale. Statul nu poate interveni cu mecanisme de a stoca producția de pe piață, pentru că ar fi considerat un ajutor de stat și o distorsiune pe piața unică europeană, dar putem să intervenim doar cu ceea ce înseamnă nivelul producției și vom încerca anul acesta să avem un sprijin mai mare de la buget pe plata pe suprafață", a explicat Constantin.

Șeful MADR a arătat că în portul Constanța, unde sunt cele mai mari exporturi ale României, nu a fost niciodată un preț mai mic de 160 de euro la tona de grâu, nivel înregistrat în acest an.

"Portul Constanța, unde sunt cele mai mari exporturi, nu a avut niciodată un preț mai mic decât în acest an, de 160 de euro pe tona de grâu, comparativ cu prețul din Franța, la bursă, unde prețul este mai mare, de 185 de euro pe tonă, iar în Italia de 194 euro pe tonă. Sunt însă și țări care au un preț mai mic, respectiv Ungaria—147 euro, Bulgaria—144 euro pe tona de grâu și Ucraina, cu un preț mult mai mic decât în România. Sigur, prețul în România este mai mic decât prețul de la bursa din Franța pentru că aici intrăm în competiție cu piețele din Ucraina și Rusia având piață de desfacere în țările arabe, și noi și ei", a spus Daniel Constantin.

Nicolae Sitaru, vicepreședintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), a menționat că anul trecut prețul cerealelor la poarta fermei era mai mic cu 20-25 euro decât prețul la bursă, iar în acest an diferența a ajuns la 60-70 de euro.

"Primii care pierd sunt fermierii, iar în doilea rând bugetul de stat pentru că neavând profit și impozitele sunt mai mici", a spus Sitaru.

Potrivit datelor MADR, România a exportat, în primul semestru din acest an, 1,151 milioane de tone de grâu, în creștere de 1,6 ori față de perioada similară din 2012, când exporturile au totalizat 711.605 tone. Din exporturile de grâu și meslin (amestec de gâu și secară în proporție de 2:1) în țările intra și extracomunitare au fost încasate, în prima jumătate a acestui an, 295 de milioane de euro, de două ori mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut (146,22 milioane de euro).

Pe de altă parte, importurile de grâu realizate în primele șase luni din 2013 au totalizat 144.771 tone, fiind de peste 1,5 ori mai mari decât în primul semestru din 2012, sumele cheltuite ridicându-se la 34,39 milioane de euro. În prima jumătate a anului 2012 au fost importate 87.634 tone de grâu și meslin, în valoare de 16,54 milioane de euro.

Producția de grâu obținută în 2013 se ridică la 7,296 milioane de tone, fiind cea mai mare din ultimii opt ani și a doua ca mărime din ultimii 43 de ani.

Producătorii agricoli au reclamat faptul că, în acest an, prețurile de achiziție practicate de traderi pentru produsele agricole preluate din România sunt mai mici, comparativ cu cele practicate în cazul produselor provenite din alte țări, subliniind că din această cauză PIB-ul României este prejudiciat cu suma de 2,5 miliarde de euro.

Sursa :Agerpres

Producţii bune la grâu, preţuri la jumătate faţă de 2012

Deşi toată lumea se aştepta la o vară secetoasă, agricultorii au avut parte de ploi în perioada iunie-iulie, ba chiar şi de grindină, care au afectat producţia de grâu. Au fost şi cazuri de suprafeţe inundate, din fericire acestea nu sunt foarte mari, iar recoltatul a fost întârziat pe alocuri. Pe ansamblu, producătorii sunt însă mulţumiţi de recolta din acest an, mai ales la rapiţă, şi se aşteaptă la rezultate şi mai bune în toamnă. La porumb, cel puţin, am putea avea o producţie record, după cum susţin cei mai optimişti agricultori.

O piaţă normală faţă de anul trecut

Ioan Niculae, patronul InterAgro, spune că, dacă n-ar fi venit la începutul lunii iulie o repriză de ploi, 2013 ar fi putut fi unul dintre cei mai buni ani agricoli din ultimul deceniu. Pe lângă ploi, agricultorii au avut parte şi de grindină şi vânt, care au produs pagube la rapiţă, aproape 500 ha cultivate în judeţul Teleorman fiind practic pierdute.

La grâu, media estimată pentru acest an se ridică la 5,5 - 6 t la hectar, în condiţiile în care producţia pe unele parcele a ajuns chiar şi la 7,8 t la hectar.

Pentru orz, media este de 6 t la hectar, iar la rapiţă de 3,7 t la hectar, după cum susţine Sorin Dogaru, directorul departamentului agricol de la InterAgro. Acesta spune că 2013 este un an agricol bun, în condiţiile în care piaţa a revenit la normal din punctul de vedere al preţurilor

„Este un an agricol foarte bun. Există o opinie în România că 2011 a fost cel mai bun an agricol. Nu e adevărat, din punctul de vedere al producţiei, 2004 a fost cel mai bun. Putem spune însă că 2011 a fost cel mai bun an agricol combinând producţia cu piaţa. 2012 îl pot compara ca volum cu 2004, în condiţiile în care piaţa nu a mai fost ca în 2011. Unii spun că piaţa a scăzut, eu zic că a revenit la normal. Nu puteai să produci ulei din floarea-soarelui cu 2.300 de lei tona, să faci mălai din porumb de 1,2 lei kilogramul. Acum e piaţă normală, au scăzut preţurile sau, mai bine zis, au revenit la normal. Era o nebunie ce s-a întâmplat anul trecut“, declară Dogaru.

În ceea ce priveşte porumbul şi floarea-soarelui, culturi înfiinţate în primăvară, şi acestea arată bine la momentul actual, fiind aşteptate producţii mari.

„Cred că va fi o recoltă bună de floarea-soarelui care nu mai poate fi afectată de ploi foarte mult. Sperăm să nu vină seceta să ne afecteze recolta de porumb“, a declarat Ioan Niculae.

InterAgro administrează peste 55.000 ha de teren agricol în partea de sud a ţării. 

Rapiţa a fost „fantastică“ la Chirnogi

Patronul Agro Chirnogi, companie care face parte din holdingul Maria Grup, spune că în acest an a obţinut o producţie foarte bună de grâu – peste 5,5 t la hectar –, problema fiind însă calitatea, din cauza ploilor căzute înainte de recoltat. De altfel, din cauza precipitaţiilor care au scăzut, au fost inundate peste 3.000 ha de teren agricol, a căror producţie a fost aproape compromisă. 

„În schimb, rapiţa a fost fantastică, nimeni nu a obţinut mai puţin de trei tone la hectar“, declară Jihad El Khalil.

Holdingul Maria Grup administrează circa 43.000 ha de teren agricol în mai multe zone ale ţării. Circa 15% din suprafaţă este cultivată cu grâu, rapiţă – 8%, în timp ce porumbul acoperă circa 30%, afirmă Jihad El Khalil.

„Lucrăm mai mult cu porumb şi soia, mai puţin cu floarea-soarelui (câteva sute de hectare). Cred că la porumb vom avea o producţie record în acest an, de peste 12 t la hectar“, adaugă Jihad El Khalil.

Jihad El-Khalil este unul dintre cei mai mari agricultori din România, cu o suprafaţă de peste 40.000 ha, atât în arendă, cât şi concesionată de la stat, deţinând capacităţi de depozitare importante. Pe lângă cultura mare, libanezul se ocupă şi cu zootehnia, având mai multe ferme de animale, un abator modern şi moară. Jihad se numără printre puţinii agricultori de la noi care fac cultură dublă.

Preţuri între 60 şi 70 de bani pe kilogram în Dolj

Laurenţiu Giubegeanu, comuna Bistreţ, judeţul Dolj, spune că a obţinut o medie la hectar de patru tone la grâu de pe cele 500 ha semănate, calitatea acestuia fiind bună, inclusiv glutenul, în condiţiile în care a plouat. A vândut deja o parte din grâu, aproximativ 1.000 t, iar restul producţiei îl păstrează pentru mai târziu. Grâul l-a vândut cu preţuri între 0,62-0,7 lei pe kilogram, un nivel care îi permite să-şi acopere costurile, însă recunoaşte că „nu este ceea ce s-a aşteptat“. Despre 2013 spune că este un an dificil. Pe de o parte s-a bucurat de ploi, pentru porumb şi floarea-soarelui, iar pe de alta l-au încurcat la grâu.

Producţii cu 25% mai mari faţă de anul trecut

Laurenţiu Baciu, preşedintele LAPAR, declară că în acest an, la nivel naţional, media la grâu se va ridica la circa 3,2 t la hectar, producţia fiind mai mare cu 20-25% faţă de anul trecut. Ar fi fost şi mai mare, însă gospodăriile populaţiei o trag în jos, pentru că în cazul acestora nu se face agricultură modernizată.

Şi ministrul Agriculturii Daniel Constantin recunoaşte că avem o producţie bună în acest an, însă se fereşte să dea cifre, de teamă să nu „influenţeze“ piaţa.

„Preţul, în schimb, este la jumătate faţă de nivelul din aceeaşi perioadă din 2012, iar cu 50-60 de bani pe kilogram nu mai poţi să înfiinţezi cultură în toamnă, adică anul viitor agricultorul o să aibă o producţie mai mică din start“, spune Baciu.

În ceea ce-l priveşte, din cauza ploilor a fost nevoit să înceapă recoltatul la grâu abia pe 14 iulie, când mai avea porţiuni în care grâul era verde. Chiar şi aşa, se aşteaptă la o producţie mai bună decât în 2012.

Ioana GUŢE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Reducerea TVA la pâine se va regăsi în scăderea proporţională a preţurilor la raft

Reducerea TVA la pâine, la 9%, se va regăsi în scăderea proporţională a preţurilor la raft, se arată într-un comunicat al reprezentanţilor Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR), remis miercuri AGERPRES.

'Ne aflăm într-o situaţie extrem de dificilă de subconsum şi suntem cu toţii de acord că o cotă mare de TVA este o frână în creşterea consumului şi, implicit, a bunăstării cetăţenilor. În ultimul timp au fost destui sceptici care au descurajat Executivul să reducă mai devreme taxa pe valoarea adăugată pretinzând că o micşorare a acesteia se va regăsi în profitul comercianţilor. Noi dorim să ne adresăm consumatorilor noştri, dar şi celor care au rezerve în legătură cu această măsură, asigurându-i că diferenţa de preţ aferentă scăderii cotei de TVA va fi resimţită de clienţii noştri în buzunarul lor', spun reprezentanţii AMRCR.

Ordonanţa care vizează reducerea TVA pentru pâine a fost adoptată în şedinţa de marţi a Guvernului. Măsura vizează implementarea unei cote reduse a TVA de 9% pentru livrarea de pâine, grâu şi făină. Premierul Victor Ponta a anunţat că diminuarea TVA pentru pâine va intra în vigoare de la 1 septembrie 2013.

Marii retaileri îşi propun să întreprindă toate demersurile care le stau la îndemână pentru ca preţurile de la raft să scadă în mod efectiv cu acelaşi procent cu care va scădea cota taxei.
'Un element esenţial al acestui demers este implicarea producătorilor. În consecinţă, membrii AMRCR vor continua operaţiunile comerciale cu producătorii care înţeleg să respecte şi să aplice această măsură economică. În opinia membrilor noştri, cei mai mari operatori de retail de pe piaţa românească, o astfel de măsură va contribui la reducerea evaziunii fiscale, la încurajarea producătorilor locali şi va stimula cu siguranţă şi consumul', a declarat Delia Nica, director executiv AMRCR.
Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR) este o asociaţie profesională din care fac parte cei mai mari jucători care operează pe piaţa de retail din România. Aceasta a fost constituită în anul 2003 şi are ca membri Cora, Carrefour, Auchan, Kaufland, real, Selgros, Metro Cash & Carry, Billa, Mega Image, Penny Market, Lidl, Praktiker, Bricostore, Baumax, Dedeman, Hornbach, OBI şi Mobexpert. AMRCR este singura reprezentantă a României la Eurocommerce.

AGERPRES

FAO: Preţurile produselor alimentare s-au stabilizat în ianuarie 2013

Indicele preţurilor produselor alimentare mondiale, elaborat de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), s-a stabilizat în luna ianuarie 2013 după trei luni de scădere consecutivă, informează Reuters.
FAO dă lunar publicităţii propriul său Food Price Index, care măsoară modificările de preţuri înregistrate de un coş de alimente format din cereale, oleagionase, lactate, carne şi zahăr.

În ianuarie 2013 acest indice a rămas nemodificat la 210 puncte, în condiţiile în care scăderea preţurilor la cereale şi zahăr a fost contrabalansată de creştere preţurilor la ulei şi grăsimi.

Separat, FAO şi-a îmbunătăţit estimările privind recolta mondială de cereale în 2012 până la 2,302 miliarde tone, cu 20 de milioane de tone mai mult decât estima anterior. Potrivit FAO această revizuire reflectă o revizuire a estimărilor sale privind producţia de porumb în China, America de Nord şi CSI. În ceea ce priveşte estimările privind stocurile de cereale la finele sezonului 2013 acestea au rămas nemodificate la 495 milioane tone.

'Ne aşteptăm la recolte excelente în 2013', a declarat economistul şef al FAO, Abdolreza Abbassian. 'Însă, având în vedere că vremea ar putea să devină nefavorabilă şi din cauză că suntem într-o situaţie de stocuri reduse, preţurile ar putea reacţiona violent şi să crească', a adăugat Abbassian.

În prezent indicele preţurilor produselor alimentare calculat de FAO este sub nivelul de vârf atins în luna februarie 2011 (238 de puncte) când preţurile produselor alimentare au atins cel mai ridicat nivel de la debutul publicării datelor statistice.

Sursa AGERPRES

Preţurile la carnea de porc vor creşte de Sărbători cu maximum 15%

Preţurile la carnea de porc ar putea creşte cu maximum 15% în preajma Sărbătorilor de iarnă, însă ce se va întâmpla cu exactitate este greu de estimat, a declarat, joi, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR), Ioan Ladoşi.

"Este o chestiune speculativă. Nu cred că pot creşte (preţurile - n.r.) cu mai mult de 15%, pentru că se vorbeşte despre suportabilitate. Preţurile vor creşte atât cât suportă piaţa, cât poate omul să ducă şi să cumpere", a spus Ladoşi, întrebat despre o eventuală majorare a preţurilor la carnea de porc în preajma Crăciunului.

Preşedintele APCPR a explicat că, în prezent, preţurile la carnea de porc practicate în România nu diferă de cele din străinătate, însă la noi există o particularitate care dereglează piaţa, mai exact faptul că înainte de Crăciun ţăranii încep să taie porcii din gospodăriile proprii pe care îi vând.

''Pot să vă spun că la ora actuală preţurile nu diferă de ce-i afară. Suntem pe linia preţurilor din afară şi aşa vom merge în continuare. Însă, noi, în România, avem o particularitate şi anume că în preajma Sărbătorilor de iarnă se mai taie câte trei milioane (de porci n.r) în fundul curţii şi atunci se dereglează piaţa în mod direct. Nu avem cum să estimăm cât vor tăia ţăranii înainte de Crăciun. Asta este diferenţa majoră între noi şi ei, pentru că există încă pe atâţia porci. Nu ştim ce se întâmplă cu ei şi unde ajung'', a spus Ioan Ladoşi.
El a estimat că preţurile cu care se vor vinde aceşti porci vor fi mai mari decât cele practicate de producătorii de carne de porc.

"Ca în fiecare an, preţurile la aceşti porci pe care îi taie ţăranul s-ar putea să fie mai mari decât cu ce vindem noi la ora actuală. Deci, noi vindem cu circa 6 lei/kg în viu la poarta fermei, or, pe marginea drumului, dacă mergeţi şi vă uitaţi prin satele României, veţi vedea că au început să apară acele oferte cu 'vând porc pregătit pentru Crăciun cu cereale bio' şi aşa mai departe la preţuri mai mari, de 8-9 lei /kg", a subliniat el.

În altă ordine de idei, Ioan Ladoşi a adăugat că producătorii de carne de porc ar trebui să majoreze preţurile cu 10 - 15% pentru a-şi acoperi costurile şi să nu apeleze la credite.
"Ar trebui să creştem preţurile cu 10-15% pentru a acoperi cheltuielile şi să nu trăim din credit", a încheiat Ioan Ladoşi.

Sursa AGERPRES

Recolta bogată de conopidă micşorează preţurile

Faţă de anii trecuţi, în toamna acestui an producţia de conopidă a înregistrat o creştere semnificativă.

Aşa se face că, dacă în ultimii ani media suprafeţei cultivate nu a depăşit 2.500 ha, anul acesta conopida a ocupat peste 3.200 ha.

Deşi este o specie legumicolă care necesită o cantitate mare de apă, se pare că pentru producătorii autohtoni aceasta s-a dovedit a fi destul de profitabilă, astfel încât mulţi se declară hotărâţi să o cultive şi în anii următori. Acest aspect este motivat de preţul bun la care s-a vândut conopida în special în luna septembrie. Însă, în prezent, acesta a scăzut la 1-2,5 lei/kg.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Nicoleta BURTAN
LUMEA SATULUI NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2012

Volatilitatea preţurilor agricole şi schimbările climatice pot afecta stabilitatea şi veniturile agricultorilor

Volatilitatea preţurilor agricole la nivel internaţional şi schimbările climatice sunt doi factori de risc care pot afecta stabilitatea şi veniturile agricultorilor, a declarat, miercuri, comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş, la dezbaterea 'Noile politici agricole şi securitatea alimentară în condiţiile schimbărilor climatice', organizată de Ministerul Agriculturii în cadrul târgului Indagra.

"Obiectivul Politicii Agricole Comune (PAC) continuă să rămână acela de a asigura o anumită stabilitate atât a veniturilor agricultorilor cât şi a preţurilor pe piaţă. (...). Produsele agricole materie primă precum cerealele, dar şi lactatele, sunt produse care se pot conserva şi devin elemente care se tranzacţionează pe pieţele internaţionale, dar care sunt încă puţin transparente şi creează o mare volatilitate a preţurilor agricole. Pentru o dezvoltare de durată în agricultură nu este important preţul mare, ci preţul stabil", a spus Cioloş.
Acesta a adăugat că prin noua PAC intenţiile Comisiei Europene sunt de a menţine plăţile directe chiar dacă acestea nu asigură întregul venit pentru agricultori, ci doar baza de la care se poate structura producţia în funcţie de cererea din piaţă.

"Ne-am propus prin PAC să menţinem în perioada următoare plăţile directe, care, chiar dacă nu asigură întreg venitul agricultorului reprezintă un fundament de la care pot construi ceea ce se cere pe piaţă. Aceste subvenţii sunt decuplate de producţie pentru a nu afecta alegerile agricultorilor în privinţa structurii producţiei", a adăugat oficialul european.
Cioloş a menţionat că este nevoie de mai multă "informaţie reală pe piaţă, nu doar de una virtuală".

"Aceste tranzacţii cu materii prime agricole cu cereale şi oleaginoase pot să creeze false informaţii privind cererea de pe piaţă. Dincolo de mecanismele de gestiune a riscurilor pe piaţă pe care încercăm să le introducem în noua PAC, prin susţinerea funcţionării unor fonduri mutuale ale agricultorilor, respectiv acea plasă de siguranţă, e nevoie de o cooperare internaţională cât mai strânsă şi cât mai consistentă. În cadrul unei reuniuni a miniştrilor agriculturii din ţările G20 s-a decis creşterea gradului de informare şi de transparenţă a ceea ce se întâmplă pe piaţa internaţională cu produse agricole materie primă", a subliniat Dacian Cioloş.

În acest sens, comisarul european a menţionat că FAO va juca un rol important în ceea ce priveşte sistemul de informare pentru cotele de producţie şi potenţialul cererii.
"FAO va juca un rol important cu acest sistem de informare privind cotele de producţie în diferite părţi ale lumii, stocurile şi potenţialul cererii. E nevoie de o cooperare a tuturor marilor producători care să comunice datele pentru a putea să prevezi mai bine ceea ce se poate întâmpla pe piaţă. În viitor aceste informaţii pot fi o platformă de reguli şi principii la nivel internaţional privind producţia agricolă şi funcţionarea pieţelor", apreciază comisarul european.

Dacian Cioloş consideră că în viitor e nevoie şi de o mai bună organizare a agricultorilor pentru că ei vor juca un rol important în stabilizarea pieţei.

"Cred că din ce în ce mai puţin autorităţile publice vor fi în măsură să intervină pe piaţă şi din ce în ce mai mult mecanismele de gestionare a pieţelor agricole ar trebui să se construiască cu sprijinul agenţilor economici şi al organizaţiilor de producători. Din 2014 avem intenţia de a spijini crearea organizaţiilor de producători în toate sectoarele agricole ca să îşi poată negocia mai bine preţurile pe termen mediu şi lung şi pentru a putea interveni prin intermediul lor atunci când este nevoie de o minimă asigurare a stabilizării pieţelor", a explicat comisarul european.

Comisarul european pentru agricultură a participat miercuri la dezbaterea 'Noile politici agricole şi securitatea alimentară în condiţiile schimbărilor climatice', organizată de MADR în cadrul târgului Indagra.

Abonează-te la acest feed RSS