reclama youtube lumeasatuluitv
update 22 Nov 2019

„A venit vremea să stăm și noi la masa bogaților!“

„Fermierii au început să înțeleagă fenomenul schimbărilor climatice. Cu un management bun de păstrate a umidității în sol, cu alegerea hibrizilor adaptați condițiilor pedoclimatice, cu un semănat timpuriu, ajung la performanțe de invidiat. Aici se întâlnește priceperea fermierului cu genetica pe care o aduc firmele furnizoare de semințe“, descrie Constantin Mihalache, în doar câteva cuvinte, situația actuală a agriculturii românești.

Știința, instrument pentru producții mai mari

SC Agromec Vlad Țepeș, al cărei acționar majoritar este, deține aproape 1.800 ha de teren arabil în județul Călărași. Pământ bun, de calitate. Tocmai de aceea consideră că trebuie lucrat astfel încât să dea producții pe măsură. „Pentru anul acesta ne-am fixat ca obiectiv obținerea unor producții de top: 4 t/ha la rapiță, 8,5-9 t la grâu, peste 4 t la floarea soarelui și cel puțin 10 t/ha la porumb. Ca să le obținem, trebuie ca totul să se lucreze științific“, spune domnia sa. Și, așa cum am putut să ne convingem, astfel se petrec lucrurile.

Pentru că niciun gospodar nu ține toate ouăle în același coș, nici fermierul nostru nu are un singur tip de cultură. Culturile de toamnă, constând în rapiță (cca 360 ha), grâu (520 ha) și orz (250 ha), au trecut cu bine iarna și arată promițător. „Anul acesta a fost o iarnă mai apropiată de iernile copilăriei mele. La fel, primăvara n-a mai fost la fel de năvalnică. De aceea, prin comparație cu anii trecuți, culturile mi se par, parcă, un pic subdezvoltate, deși ele sunt normale”, îmi mărturisea. Cât despre cultu­rile de primăvară, pe 30 martie, când ne-am întâlnit, se pregătea să înceapă semănatul. 270 ha urmau să fie acoperite cu porumb și, cam tot pe atâtea, cu floarea-soarelui. „De șapte ani nu am mai cultivat floarea-soarelui, așa că am hotărât ca anul acesta s-o includem în planul de culturi.“ Mai sunt și câteva hectare însămânțate cu ovăz, fasole,mazăre și lucernă. Singura cultură de care fermierul nu pare încântat este orzul. „E o cultură care nu prea își scoate banii. O menținem însă pentru că este cea mai bună premergătoare pentru rapiță“, spune Constantin Mihalache.

Fertilizare după cartare

Fertilizarea terenului a fost făcută după o cartare prealabilă. În toamnă, pentru culturile de orz și grâu s-au administrat câte 31 kg de azot și 80-90 kg de fosfor substanță activă/ha. Pentru că analizele de sol au arătat că nu este necesar, nu s-a mai împrăștiat și potasiu. Apoi, imediat ce vremea a permis, în primăvară s-au mai făcut fertilizări cu uree și azot. După Paști, urmează și un tratament cu sulf pentru grâu. Rezultatul scontat este obținerea unui conținut crescut de metionină, adică a unei calități superioare.

Pentru floarea-soarelui s-a făcut o fertilizare inițială cu îngrășăminte complexe NPK, câte 90 kg/ha. Pentru porumb s-au folosit câte 90 kg de substanță activă de fosfor și 140 de azot/ha. Urmează să mai fie administrate fazial câte 35-40 kg de azot.

În ceea ce privește hibrizii folosiți, s-au folosit varietăți deja testate în fermă. În fiecare an, la Agromec Vlad Țepeș se fac testări cu diverși hibrizi, de la mai mulți distribuitori. Urmarea este că atunci când se fac semănăturile se știe care sunt cele mai indicate semințe. Și pentru că vremea nu poate fi controlată, porumbul semănat era din grupe FAO începând de la 300 și până la 450.

Sistem de irigații prin investiții proprii

„Apa reprezintă resursa cea mai prețioasă pentru agricultori. Este foarte important să o folosești cât mai eficient și să nu risipești nicio picătură. De aceea e important ca pământul să fie lucrat «în urma com­binei», cum spunem noi, agricultorii. Adică toate lucrările de pregătire a terenului trebuie să se facă cât mai curând după recoltare. Apoi e important cu ce utilaje se fac lucrările și cum. Dacă totul se face ca la carte, atunci pierderile de apă din sol sunt minime. Dar, oricât de mult te-ai strădui, dacă nu plouă, nu ai apă vara. Pentru porumb ar fi necesari aproximativ 40-50 mm în aprilie și mai, 60 mm în iunie, 90 mm în iulie și 60-70 mm în august. Or, la noi avem 300 mm din ianuarie până în martie, încă 40-50 mm din aprilie până în iunie, apoi nu mai avem ploi deloc. În aceste condiții nu poți obține rezul­tate ca în alte părți“, își spune fermierul cel mai mare of.

Dar pentru că nu este omul care să stea cu mâinile încrucișate și pentru că, așa cum am văzut deja, a priceput mersul vremurilor, are și un proiect care să îmbunătățească situația. Pentru primăvara aceasta și-a propus realizarea unui sistem de irigații pentru 143 de hectare. „Am alocat 300.000 de euro pentru această investiție, dar este posibil să fie nevoie de încă 50% din această sumă. Practic, este vorba de a săpa trei puțuri la o adâncime de 55 metri, conform aprobării primite de la Apele Române. Cu apa provenind din ele vom iriga în sistemul prin picurare suprafața respectivă. Imprecizia legată de bugetul necesar provine din incer­titudinea debitului puțurilor ce vor fi forate. Dacă debitul va fi de 100 m³/oră, atunci sunt suficiente trei. Dacă nu, atunci trebuie mai multe puțuri, mai multe pompe și genera­toare. În orice caz, este o investiție importantă, de la care avem așteptări mari!“, spune Constantin Mihalache.

Utilaje ca la expoziție

Investiția în sistemul de irigații este doar cel mai nou proiect al societății. Agromec Vlad Țepeș este una dintre exploatațiile agricole care se poate mândri cu parcul său de utilaje. Toate mașinile sunt noi și foarte moderne. „Regele“ este un Case Quatrak șenilat, de 620 CP. Pe lângă el, încă trei tractoare puternice: două John Deere, de 320 și, respectiv, 295 CP și un alt Case, de 370 CP. Acesta din urmă este dotat cu un sistem de transmisie Vario CVX, care îi permite să lucreze în diferite regimuri pe teren dificil, cu viteze între 350 metri și 1,5 km/oră. Unul dintre implementele sale este un combinator care pătrunde până la 40 cm adâncime. Una dintre utilizările sale predilecte este în zonele de vegetație forestieră. Acum un an a fost avariat când a agățat un fragment dintr-o șenilă de tanc, îngropată la o adâncime de 30 cm.

Pentru lucrări mai ușoare se folosesc alte trei tractoare John Deere de 150 CP. La lucrările auxiliare mai sunt folosite și cele două tractoare de 82 CP și, respectiv, 100 CP.

Recoltarea se face cu șapte combine: două Case, de 400 CP, trei John Deere, la fel de puternice, și alte două de „doar” 260 CP.

Mândria fermei o reprezintă însă cele două mașini autopropulsate de aplicare a tratamentelor de la John Deere. Una dintre ele este prevăzută și cu un kit de fertilizare. La fel de mândru este fermierul și de mașina tractată pentru aplicarea tratamentelor chimice de la Amazone. Evident că utilajele enumerate mai sus au o gamă la fel de complexă de implemente și scule, la fel de moderne și de performante.

Dar ceea ce face acest parc impresionant să se ridice încă și mai sus este sistemul integrat de gestionare. Toate utilajele sunt urmărite și dirijate prin GPS. Ca urmare, ele pot funcționa zi și noapte, se pot coordona, iar informațiile referitoare la activitatea și performanțele lor sunt centralizate în timp real.

„Eu cred că a venit timpul ca și noi, agricultorii români, să stăm la masa celor bogați, în sensul că trebuie să obținem și noi, la fel ca agricultorii din alte țări, recolte bune, mari. Să obținem productivitate, nu producții, ca până acum!“, e convins Constantin Mihalache.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 20-21

Galeriile rapiței 2016, o expoziție a performanței

Așa cum iubitorii de artă sunt invitați să admire frumosul în cadrul unor expoziții de pictură sau sculptură, la fel fermierii vor avea ocazia să viziteze „Galeriile rapiței“ în cadrul evenimentelor organizate de companiile germane BASF, Rapool și Lebosol în perioada următoare. Seria acestui tip de expoziție vie, dedicată exclusiv rapiței, a debutat la ferma Agrozootehnica Mihăilești din județul Giurgiu, aparținând experimentatului fermier Gheorghe Nițu, și a continuat în județele Arad, Constanța și Călărași.

Scopul acestor manifestării este clar: acela de a arăta agricultorilor ce se poate obține atunci când se alege o genetică de top și se aplică o tehnologie performantă. Iar ceea ce am văzut pe câmpurile de la Prunaru, județul Giurgiu, este un exercițiu de măiestrie oferit de natură, dar desăvârșit de știința și cunoașterea omului. Cei 48 de hibrizi de rapiță, reuniți într-o mare verde de păstăi, au oferit un spectacol al performanței. Plantele înalte, uneori cât un stat de om, își legănau silicvele în adierea ușoară a vântului și în admirația grupului numeros de fermieri care mai cercetau câte o crenguță în căutarea vreunui defect. Iată ce spun fermierii despre ceea ce au văzut:

Fermier Gheorghe Nițu, Agrozootehnica Mihăilești, județul Giurgiu, gazda evenimentului

„Avem aici o platformă cu 48 de hibrizi de rapiță cu genetică germană. De 50 de ani de când lucrez în agricultură testăm pe micro și macro fiecare cultură, pentru a ști cu precizie ce alegem pentru anul viitor. În ultimul timp nu au fost doi ani la fel și atunci trebuie să fim atenți, pentru că nu putem risca. Lucrăm sub cerul liber, avem o serie de factori variabili și trebuie să fim bine pregătiți profesional. Ceea ce vedeți este o cultură care arată foarte bine, condițiile meteo ne-au ajutat, dar și tehnologia s-a aplicat ca la carte. Marele nostru agronom Gheorghe Ionescu Șișești spunea cu 60 de ani în urmă: „orice poți importa dacă ai bani, echipamente, motoare, dar mai greu organisme biologice care s-au creat în țara ta“. În această perioadă, când se importă masiv hibrizi, trebuie să fim atenți ce alegem, să vedem dacă se adaptează condițiilor concrete în care se cultivă. Pe lângă evoluția acestor hibrizi încer­căm să aflăm și cum răspund la diverse tratamente și fertilizanți chimici. Rapița este o mare consumatoare de calciu și sulf și trebuie să știm exact care sunt cele mai bune rețete de fertilizare. Altfel, dacă nu ne ajută rapița, ce facem cu restul? Prețurile sunt volatile, sunt în declin și uneori ai surpriza ca la ce ai depozitat să primești un preț mai mic decât la recoltat. De asemenea, urmărim și programele fitosanitare de protecție a plantelor, pentru a ști ce substanțe active, ce molecule sunt mai bune și să le combinăm în așa fel încât să protejăm cât mai bine plantele de bolile și dăunătorii care dimi­nuează cu până la 40-50% randamentul la hectar.

Pe lângă rapiță, cultivăm grâu, floarea-soarelui și la fiecare avem platforme cu hibrizi în testare; este o regulă pe care o aplicam chiar și înainte de 1989, deși atunci nu aveam decât hibrizi realizați de stațiunile de cercetare românești. Întotdeauna am dat importanță cercetării. La noi este încă neglijată și nu este în regulă, pentru că avem elite mondiale. La experiența pe care o am, indiferent de anul respectiv, pe cele 3.800 ha pe care le dețin nu cultiv niciodată mai mult 20-25% hibrizi din import. Prefer hibrizii noștri românești care sunt constanți, adaptați, creați de specialiști extraordinari.“

Dan Ilie, președintele asociației fermierilor Ilfov și fermier în județul Giurgiu

Am văzut aici o masă de păstăi. Este un an bun pentru rapiță. Am și eu în cultură 120 ha cu rapiță, am folosit și eu substanțele aplicate în aceste loturi demonstrative și arată bine. Spre deosebire de cea de aici, eu i-am dat mai târziu cu Cleranda și a crescut mai mult tija centrală și în condițiile acestea a mai înghețat o parte. Cu toate acestea, în primăvară au dat lăstari de jos, așa încât cultura a compensat și arată ca cea de aici. Ce este adevărat nu am cultivat niciodată rapiță cu Cleranda; văd că aici este o cultură curată, fără buruieni, tulpina este destul de groasă, dar anul acesta ne-a păcălit pe toți Ceotoringus-ul. Din cauza temperaturilor din luna februarie tratamentul s-a făcut cu întârziere, după ce dăunătorul și-a depus ponta. Specialiștii spun că dacă nu s-a uscat până la 20 cm, cultura nu va fi compromisă, însă producția va fi mai mică. Sunt destul de rezervat în a face pronosticuri. Anul trecut, când speram să obțin cea mai mare recoltă la rapiță de când cultiv, au venit temperaturi de 40 de grade C și etajele de sus nu au mai produs la fel și m-am închis cu 3.600 kg/ha. Anul acesta estimez 4.000-4.500 kg/ha, pentru că am avut precipitații în lunile aprilie, mai, duble față de anul trecut, doar temperaturile au fost mai scăzute pe timpul nopții. Producția pentru acest lan demonstrativ, care a primit de toate și la timp, ar putea fi de 5.000 kg/ha. Sper să nu mă înșele aceste plante înalte și aplecate care dau impresia unei mase de păstăi.

Antonio, director Agroconcept, județul Teleorman

Noi avem 2.300 ha, iar anul acesta am cultivat 400 ha cu rapiță, 750 ha cu grâu, 250 ha orz, 600 ha floarea-soarelui și restul cu porumb. La momen­tul acesta culturile arată foarte bine și promit producții bune. Noi nu am testat hibrizii pe care i-am văzut în această galerie, însă colaborăm foarte bine cu firma BASF și aproape toată tehnologia pentru rapiță vine de la această companie, de la preemergență până la produsele postemergență. Pentru că ținta noastră este să ajungem la 10.000 ha ne propunem ca anul viitor să testăm noi hibrizi pentru toate culturile.

Rapița pe care am văzut-o aici la prima vedere pare ok, dar sigur a fost lovită de o grindină, se văd niște pete mici albe pe silicve. Din punct de vedere fitosanitar pare o cultură sănătoasă, curată. Acum trebuie văzut și care este raportul venituri – cheltuieli, ca să putem spune dacă este o cultură rentabilă. Hibrizii prezenți în această galerie au un potențial mare, promit mult, ar fi putut atinge cu siguranță 5.000 kg/ha, însă acolo unde a căzut grindina și silicvele au fost afectate boabele sunt nematurate, iar acest lucru se va reflecta în producție, din păcate.

Patricia Alexandra Pop

Încă o lecție despre performanță pentru livezile intensive

A 7-a ediție a Forumului Optitech pentru pomicultură

Ca în fiecare an, Syngenta și-a continuat seria evenimentelor dedicate fermierilor, aducând de data aceasta la Poiana Brașov peste 200 de pomicultori în cadrul celei de-a 7-a ediții a Forumului Optitech. Deși desfășurat într-un cadru închis, temele puse în discuție și de altfel propuse de participanți încă de la ediția anterioară au vizat sănătatea livezilor și au făcut ca fiecare prezentare a specialiștilor Syngenta să se bucure de un real interes.

Forumul Optitech a debutat cu o retrospectivă a principalelor evenimente organizate pentru fermieri de-a lungul anilor trecuți, amintind atât de prezentările teoretice, cât și de cele practice în câmp menite să demonstreze pomicultorilor eficiența programelor de combatere a bolilor și dăunătorilor. „Utilizarea produselor precum Embrelia, Switch, Score, Affirm sau Voliam Targo a avut o acțiune excelentă în controlul principalelor boli și dăunători, iar calitatea produselor consacrate precum Ridomil, Thiovit jet și Vertimec le-a confirmat ca soluții eficiente economic“, a afirmat Andrei Măruțescu, director de marketing Syngenta.

Anul acesta, la dorința pomicultorilor, sub lupa specialiștilor s-au aflat acarienii. Simon Arnsek, expert tehnic în produsele de protecția plantelor, culturi speciale și legume pentru sud-estul Europei, a prezentat fiecare dăunător, modul de acțiune, pagubele pe care le poate produce, dar și moda­litatea de combatere. Păianjenul roșu comun (Tetranichus urticae) este unul dintre dăunătorii cu dezvoltare explozivă după înflorit, mai ales dacă vremea este caldă și secetoasă. Acest acarian iernează în stadiul de femelă adultă sub scoarță, iar primăvara, odată cu atingerea pragului biologic de 10 grade Celsius și cu 3 zile înainte de pornirea în vegetație, migrează spre zonele cu vegetație pentru perioada de hrănire și depunere a ouălor. Adulții și larvele se hrănesc cu sucul celular, astfel încât frunzele se deformează și se îngălbenesc. Atacul acestui dăunător se soldează cu o maturare incompletă a lemnului, producție redusă și calitate deficitară a fructelor. Ca strategie de combatere specialiștii Syngenta recomandă aplicarea unui produs ovicid în faza de buton roz, urmat de aplicarea în primele 14 zile după scuturarea petalelor a unui produs adulticid și larvicid.

„Am avut în sală la această ediție specialiști străini, dar și colegi de-ai noștri din departamentele specializate pe pomicultură, reprezentanți ai unor stațiuni de cercetare dezvoltare din țară, tocmai pentru a oferi fermierilor răspunsurile pe care le așteaptă. Este important că la aceste întâlniri primim feedback din partea partenerilor noștri; în acest fel identificăm împreună problemele pe care le au în livizi, pentru a le putea oferi consultanță de specialitate și produse de calitate cu care să se combată acea nevoie“, a afirmat Adrian Măruțescu.

Tot în cadrul acestei ediții, organizatorii au avut în vedere prezentarea unor bune practici în aplicarea produselor de protecție a plantelor. Îmbrăcați în costume de protecție, specialiștii Syngenta au explicat modalitatea de aplicarea a substanțelor de combatere pentru obținerea maximului de randament pe hectar.

Pe de altă parte, pauzele au lăsat loc fermierilor pentru schimburile de experiență, dar și pentru, aș spune, ofurile legate de reconversia în pomicultură făcută mult prea timid. Deși banii europeni ajung pentru 250 de proiecte, pe măsura 4.1 a, din 56 de proiecte depuse, doar 13 au fost aprobate, iar acestea au vizat 4 specii: măr, cireș, cătină și aronia. În opinia unor fermieri explicația ar fi ghidu­rile, în timp ce alții îi fac vinovați pe consultanți.

Patricia Alexandra POP

Premieră de la KWS Semințe. Lecție de performanță pentru cultivatorii de porumb

Strategia KWS Semințe este orientată atât către dezvoltarea de hibrizi de porumb valoroși, prin optimizarea materialului genetic în cadrul programelor proprii de ameliorare, cât și către parteneriatul pe termen lung cu fermierii din România. Aceste direcții strategice au la bază dialogul constant cu partenerii și oferirea de soluții concrete la probleme reale. În acest sens, KWS Semințe a inițiat un program de comunicare unic pe piața din România la acest moment, dedicat fermierilor, în cadrul căruia personalități marcante ale mediului academic, precum și specialiști cu experiență vastă în agronomie au abordat temele actuale de interes specifice industriei.

Sub egida „Prioritate pentru performanță“ a fost inaugurată prima ediție, cu tema „Elemente ale tehnologiei de cultivare a porumbului. Factori de influență în formarea prețului porumbului“. În cadrul seminarului au fost dezbătute teme speciale ale momentului cu privire la tehnologiile de cultură a porumbului și tendințele actuale ale industriei, scopul fiind găsirea și analiza soluţiilor de creştere a profitabilităţii culturii de porumb în ferme și oferirea de răspunsuri clare la problemele reale cu care fermierii se confruntă astăzi.

„De aproape 14 ani KWS Semințe și-a propus să vină în întâmpinarea fermierilor din România cu un portofoliu de hibrizi de porumb perfect adaptați condițiilor locale de sol și climă. Investim permanent în tehnologie și în specialiști de valoare, ca să dezvoltăm, în cadrul stațiunii proprii de cercetare-ameliorare de la Alexandria, hibrizi de porumb performanți, productivi, toleranți la secetă și arșiță, stabili în orice condiții“, a declarat în cadrul evenimentului Doriana Nițu, director general KWS Semințe, inginer agronom.

Componenta macroeconomică din cadrul evenimentului a fost susținută de dl Gabriel RAZI, inițiator al proiectului independent Agrofinanciar, care a detaliat „Factorii de influență și modalitatea de formare a prețului la porumb“.

Seminarul a fost onorat de un amfitrion de marcă, domnul prof. univ. dr. Gheorghe Valentin ROMAN – inginer agronom, doctor în agronomie, Doctor Honoris Causa, profesor universitar emerit la Universitatea de Științ̦e Agronomice și Medicină Veterinară din București, disciplina fitotehnie, membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice, vicepreședinte al secției „Cultura plantelor de câmp“.

Fermierii participanți au considerat temele susținute ca fiind de interes major, apreciind utilitatea și importanța materialului prezentat în cultura porumbului din fermele proprii.

„Încurajăm astfel libertatea antreprenorială a fermierilor români, acordându-le suportul nostru, al KWS Semințe, pentru un viitor prosper al culturilor acestora pentru că succesul fermierilor parteneri înseamnă și succesul nostru“, a mai adăugat Doriana Nițu.

Astfel, KWS Semințe a dat startul oficial al unui program ce promite susținerea pe termen lung a parteneriatului de încredere cu fermierii de referință din România, cu impact pozitiv asupra întregului lanţ valoric al fermelor acestora.

Temele abordate în cadrul seminarului au fost susținute de invitații speciali ai companiei KWS Semințe, personalităţi marcante ale industriei agricole din România, care au dezbătut studii de caz interactive privind tehnologia porumbului:

- Elemente de management al riscului la cultura porumbului – prof. univ. dr. Dr.H.C. Gheorghe Valentin ROMAN.

- Cartarea agrochimică şi sisteme de fertilizare – prof. univ. dr. Mihail DUMITRU;

- Sisteme de lucrări ale solului în condițiile luncii îndiguite a Dunării și ale terasei de la Chirnogi, județul Călărași – director ing. Ștefan MIHALCEA;

- Sisteme de lucrări ale solului în condițiile luncii Siretului și ale terasei de la Măicănești-Ciorăști, județul Vrancea – drd. ing. Teofil DASCĂLU;

- Problema dăunătorilor în cultura porumbului – dr. ing. Emil GEORGESCU;

- Sisteme de combatere a buruienilor în cultura porumbului – prof. univ. dr. Dumitru Ilie SĂNDOIU.

Un exemplu din Slobozia. Cum se face performanţă în zootehnie

Cu un efectiv de 1.000 de vaci, dintre care 460 de vaci mulgătoare, compania Teletext din Slobozia este nu doar unul dintre cei mai mari crescători la nivel local, ci şi unul dintre cei mai performanţi. Producţia proprie de lapte nu asigură însă decât o treime din capacitatea fabricii de lactate, motiv pentru care proprietarii fermei vor să dubleze efectivul de vaci de muls în perioada imediat următoare.

Spre deosebire de alţi procesatori care funcţionează în sistem integrat, în cazul lui Mitru Crişan, fost director al combinatului de porci Combil din Slobozia în urmă cu aproape două decenii, evoluţia a fost exact invers. Mai precis, s-a început de la o făbricuţă de lactate, achiziţionată în 1994, materia primă provenind de la fermierii din regiune. Abia apoi Crişan şi-a pus problema înfiinţării unei ferme proprii de vaci care să acopere necesarul pentru prelucrare. Lanţul a fost completat de ferma vegetală (300 ha), un pas înainte în rentabilizarea activităţii, pentru că dacă n-ai o afacere „legată“ nu poţi să rezişti pe piaţă, după cum povesteşte Crişan. El este de părere că în general este bine să te întinzi cât îţi este plapuma şi să nu încerci să faci pe specialistul în mai multe domenii, pentru că „eficienţa“ muncii scade. Nu-l interesează şi alte domenii şi în niciun caz industria cărnii.

La început, laptele era achiziţionat în totalitate de la fermele din zonă, după care, încet-încet, a devenit tot mai necesară asigurarea materiei prime din resurse proprii. Prin 1998-1999 Mitru Crişan a cumpărat o fermă a unui fost IAS, care, după un proces amplu de modernizare, inclusiv cu bani europeni, a devenit una dintre cele mai moderne unităţi de profil din România şi chiar din Europa. Şi nu este deloc o exagerare. Acum vreo doi ani, de exemplu, când a fost instalată sala nouă de muls, doar câteva unităţi se mai puteau lăuda la nivel european cu aşa ceva, spune Liviu Chiş, ginerele lui Mitru Crişan, cel care se ocupă de administrarea afacerii.

Nu este însă singura noutate. În locul grajdurilor vechi de altădată, în prezent se ridică altele noi, construite după model american, totul fiind automatizat. Un singur muncitor se ocupă de 800 de animale, iar cu trei oameni se mulg o singură dată circa 50 de vaci.

Grajduri pe model american

După ce Liviu Chiş a bătut Europa în lung şi-n lat în căutarea celor mai bune soluţii pentru ferma de la Slobozia, a ales modelul american de grajd, din mai multe considerente, inclusiv de ordin financiar.

„Am umblat mult în Germania, Ungaria şi Anglia. Ce am găsit în Europa erau un fel de improvizaţii, de compromis, erau grajduri vechi de tehnologie veche, modificate şi adaptate la tehnologia americană, pe care am ales-o noi“, povesteşte Chiş.

Dacă pe modelul vechi vaca era legată cu lanţul în grajd, acum fiecare animal are locul lui, vacile nu intră una peste alta, iar controlul este mult mai bun. Aşternutul nu mai este pe paie, animalele stau pe o saltea de cauciuc, care este curăţată de un plug cu lanţ, programat din calculator. Practic, niciun angajat nu mai trebuie să cureţe dejecţiile animale, care sunt conduse într-un bazin mai mare, de unde sunt pompate într-un alt bazin la separator. Partea solidă este depozitată pe platforme, iar cea lichida este dirijată spre lagune, practic este pregătită infrastructura pentru biogaz, după cum spune Chiş.

Un alt atu este şi ventilaţia mai bună datorită înălţimii grajdului. Într-un astfel de adăpost pot sta multe animale, chiar şi 348 de capete, cum se întâmplă la Slobozia. Dacă la modelul european animalele sunt mai înghesuite, pe 2 rânduri, la Teletext, de exemplu, există trei. Iarna, pereţii se coboară. În plus, şi preţul este mult mai avantajos, iar grajdul se gestionează mult mai uşor, susţine administratorul fermei.

Cele două grajduri noi au fiecare un efectiv de 380-384 de capete, la dispoziţia animalelor aflându-se şi o sală de muls modernă. Vorbim de un proiect ambiţios, realizat cu banii investitorului, dar şi cu ajutorul fondurilor europene, unitatea beneficiind inclusiv de fonduri SAPARD.

Lapte achiziţionat de la fermieri

Odată cu modernizarea fermei, s-a mărit şi numărul de animale. Numai în 2013 au fost cumpărate 170 de vaci, în acest an – 35, urmând ca numărul lor să se dubleze până în 2015. Efectivul actual de vaci de lapte nu asigură decât o treime din capacitatea unităţii de procesare, la care se adaugă laptele achiziţionat de la alte ferme. După dublarea numărului de vaci de lapte în anul viitor, după cum spune Mitru Crişan, producţia va ajunge până la circa 25 de tone de lapte pe zi, faţă de circa 12 tone în prezent, ceea ce va schimba cu totul datele problemei. Pentru procesare este colectat lapte şi de la fermierii din zonă, cantităţi între 20 şi 25 de tone zilnic.

Vacile sunt din rasa Holstein, care s-a adaptat destul de bine la condiţiile zonei şi de care patronii sunt mulţumiţi, în contextul în care cantitatea medie de lapte pe cap de vacă mulsă ajunge la 30 litri, existând şi un record de 65 litri pe zi. Vacile care dau peste 20 de litri pe zi sunt mulse de trei ori, în timp ce sub acest nivel se mulg de două ori.

„Am folosit genetică americană şi elveţiană. Iniţial am avut o talie mică şi am mers pe genetica americană pentru a mări talia şi productivitatea. De câţiva ani am introdus şi genetică germană“, povesteşte Chiş.

Pentru hrănirea animalelor se foloseşte un furaj unic pe tot parcursul anului – siloz de porumb, concentrate, iar raţia variază în funcţie de lot.

Preţuri instabile

Una dintre problemele cele mai mari cu care se confruntă crescătorii de vaci este instabilitatea preţurilor, după cum afirmă Mitru Crişan. În plus, presiunea firmelor mari străine este deosebit de puternică.

„Noi nu avem o stabilitate de preţuri. În vara trecută litrul de lapte era în jur de 1,7-1,8 lei, în timp ce acum firmele mari venite de afară au început să nu mai ia laptele şi să cumpere cu 1-1,1 lei. Fluctuaţia este atât de mare încât nu poţi să rezişti dacă nu ai o afacere integrată, acesta este motivul pentru care noi am legat afacerea. Aveam fabrică, am luat ferma şi pământ.

Într-un an este profit mai mare pe vegetal, în altul pe animal. În august preţul începe să crească şi o să vedem unde se opreşte în octombrie – noiembrie, poate la 1,7-1,8 lei pe litru, nu ştiu“, declară Crişan.

În ceea ce-l priveşte, la modul cum sunt organizate fermele şi la tehnologia folosită, litrul de lapte se produce cu 1,2 lei.

Dispariţia în anul viitor a cotelor de lapte va constitui un moment dificil pentru mulţi fermieri români, care vor fi nevoiţi să dispară de pe piaţă, este de părere Mitru Crişan. De altfel, numai în ultimii şase ani au dispărut aproape 350 de fabrici, rămânând în funcţiune în prezent doar vreo 110 unităţi. Cât despre profituri, antreprenorul spune că acestea sunt tot mai mici, procentele încep să se „ducă“ între 5 şi 8%, pe o piaţă concurată tot mai puternic de mărfurile de import.

Teletext are o cifră de afaceri de circa 12 mil. de euro. Oferta de lactate include produse proaspete, iaurturi, smântâni (circa 30% din producţie este vândută către retail-eri sub marcă proprie).

Ioana GUŢE

Abonează-te la acest feed RSS