reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Sep 2019

Despre perdelele forestiere de protecție a terenurilor agricole „Stăm în continuare și întindem vorbe!“

Plantarea unor perdele forestiere de protecție este un subiect despre care se vorbește mult, dar legat de care se fac, deocamdată, prea puține. După mulți ani, de-abia în toamna trecută s-a început plantarea unor asemenea perdele în lungul Autostrăzii Soarelui. Dar despre perdelele forestiere de protecție a terenurilor agricole, nu se mai spune nimic la nivelul forurilor decizionale. Au mai rămas doar câțiva pasionați responsabili, oameni de știință sau specialiști în agricultură, care încă speră să readucă în atenție acest subiect deosebit de important.

Efectele distrugerilor din 1963 s-au amplificat an de an

„În 18 august 2007, în cadrul unui simpozion ce a avut loc la Constanța, referitor la Dobrogea în contextul deșertificării am vorbit despre importanța perdelelor de protecție a suprafețelor agricole. Am prezentat atunci date referitoare la dinamica precipitațiilor și la tot ceea ce s-a întâmplat în perioada anilor 1920 – 1921“, povestește dl dr. ing. Dumitru Manole, unul dintre seniorii agriculturii românești. Domnia-sa lucrează în Dobrogea, ca agronom, încă din 1963. „Când mi-am început activitatea, tocmai începuse nebunia distrugerii perdelelor forestiere de protecție a suprafețelor agricole. Lucram la GAS Stupina și raportam zilnic la regiune, la Hârșova, stadiul desțelenirii. La începutul lui 1963, în Dobrogea, existau 4.049 ha perdele forestiere. La sfârșitul anului dispăruseră cu totul“, își amintește agronomul. Ulterior, de la an la an cu mai mare amploare, a putut evalua efectul devastator al acestei măsuri.

Irigațiile și perdelele de protecție, vitale pentru Dobrogea!

În istoria României perdelele forestiere constituie o constantă. Acestea aveau un dublu scop. Pe de o parte constituiau un excelent marcaj al hotarelor, iar pe de altă parte permiteau celor ce lucrau câmpul să se adăpostească la umbră atunci când era nevoie.

Dar aceste două utilități sunt doar cele care apar la o primă vedere superficială. Efectele de protecție ale perdelelor forestiere de pe terenurile agricole sunt mult mai complexe. Ele au fost evidențiate de specialiști încă din a doua jumătate a secolului XIX. Necesitatea perdelelor de protecţie a fost adusă în atenția publică pentru prima oară în anul 1860 de către Ion Ionescu de la Brad, care a realizat primele plantaţii pentru „adumbriri contra vântului“. În urma călătoriei de studiu pe care a întreprins-o în Dobrogea, savantul recomanda ca elemente vitale pentru agricultura din acest ținut irigațiile și perdelele de protecție.

Primele propuneri pentru executarea unor perdele de protecţie în cadrul unui proiect concertat aparţin lui B. Pizu. În anul 1881, în „Revista Pădurilor“, acesta propunea instalarea a 56 fâşii de pădure, de la Dunăre la Podgorii, undeva în zona Bărăganului și a sudului Moldovei. Fâșiile de pădure urmau să fie amplasate la o distanță de  circa 20 km între ele.

Marii proprietari și-au plantat singuri perdelele forestiere

Primul care a transpus în practică un astfel de proiect a fost moşierul Sălcudeanu, la Mărculeşti – Ialomiţa (1879-1891). El și-a acoperit proprietatea cu „perdele colectoare de zăpadă şi domolitoare de vânturi“, din salcâm. Peste aproximativ un deceniu, între 1902 și 1907, pe terenurile Domeniilor Coroanei de la Sadova (Dolj), s-au plantat cu salcâm 50 km perdele în lungul drumurilor, cărora li s-au adăugat 500 km în jurul tarlalelor agricole (25 ha fiecare tarla).

În 1924, pe fosta moşie a principelui George Știrbei,de la Berteştii de Jos – Brăila, cunoscută pentru faptul că era alcătuită în mare parte din terenuri cu nisipuri zburătoare, au fost plantate perdele forestiere. Aceste exemple au demonstrat eficiența acestor mijloace simple de protecție.

Ca urmare, în 1937, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor iniţiază un studiu privind perdelele de protecţie a câmpului. Institutul de Cercetări şi Experimentaţie Forestieră (ICEF) introduce în programul său de lucru asemenea preocupări fiindu-le alocată şi o sumă de 300.000 lei.

În afara acestor reţele, au mai fost înfiinţate de către proprietari perdele, la Mărculeşti şi Jegălia (jud. Ialomiţa), la Ciocârlia şi Izvoru (jud. Constanţa), pe suprafeţe mari, respectiv 367 ha şi 104 ha.

Eficiența, dovedită în 1946 și 1947!

Acestea şi-au dovedit eficienţa în cazul secetei din 1946, anul cel mai secetos din secolul al XX-lea, când la adăpostul perdelelor s-a obţinut un spor de recoltă de 300% faţă de câmpul neprotejat. Perdelele au avut efect pozitiv şi în anul 1947, când în Dobrogea grâul a degerat în întregime în câmpurile neprotejate, dar s-au obţinut 600 kg/ha la adăpostul perdelelor.

Ca urmare, în 1950 a fost creată o direcţie silvică specială în Dobrogea, care să se ocupe de crearea unei rețele de perdele forestiere de protecție a terenurilor agricole. Reţeaua a ocupat o suprafaţă de cca. 4 000 ha, protejând o suprafaţă de aprox. 1.000.000 ha. Unul dintre „artizanii“ acesteia a fost savantul Traian Săvulescu, pe atunci președinte al Academiei. „Voi, inginerii agronomi din Dobrogea va trebui să lucrați la umbra perdelelor forestiere“, îi plăcea să spună.

În 1962, printr-un decret comunist, fără nici o bază științifică, s-a hotărât tăierea tuturor litierelor aflate pe terenurile agricole, sub cuvânt că „sunt o idee stalinistă“.

Diferențele se văd și din avion!

„În 2007 am făcut câteva filmări aeriene, de-o parte și de alta a graniței româno-bulgare, în Dobrogea. În Bulgaria încă există vechile perdele plantate în anii ’20. Diferențele, chiar așa, văzute din avion, în ceea ce privește agricultura sunt izbitoare“, își reia firul poveștii Dumitru Manole.

Începând din 2008, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, a pus bazele a trei pepiniere pentru crearea materialului biologic necesar realizării perdelelor de protecție. „A fost o mare aventură. Nu am găsit sămânță certificată. Doar la Direcția Silvică Bihor am reușit să găsim sămânță de salcâm. Așa se face că am creat perdelele care există acum cu salcâm. Sigur că ideal ar fi fost să conțină și stejar roșu, stejar brumăriu și sălcioară, dar la momentul respectiv nu s-a putut“, continuă Dumitru Manole istoria. Și de aici pornesc problemele: conform unor categorisiri europene, salcâmul este considerat o specie invazivă. Ca atare, pentru suprafețele agricole ocupate acum de noile perdele de protecție, nu se acordă nici un fel de subvenții, nici în cadrul „Plăților unice pe suprafață“, nici pentru „Zone de interes ecologic“.

Important de spus este și faptul că, la începutul lunii aprilie, în câmp solul era umed în secțiunea de adâncime cuprinsă între 4 și 30 cm. În schimb, în zona perdelelor forestiere, umiditatea cobora până la 45-50 cm.

„Așadar, acum, în 2019, un an așa cum n-am mai întâlnit în toți cei 56 de ani de activitate, noi stăm în continuare și întindem vorbe?“, se întreabă amar specialistul octogenar.

Alexandru GRIGORIEV

Perdele de protecția pe A2, proiecte optimiste „udate“ de lacrimile gospodarilor

Reîmpăduririle reprezintă una dintre preocupările constante ale silvicultorilor români încă de acum 90 de ani. În fiecare an au loc câte două campanii, una de primăvară și alta de toamnă. Acest lucru devine cu atât mai necesar cu cât nevoia de lemn este în continuă creștere. În plus, modificările climatice, care se fac simțite tot mai mult, ar putea fi oarecum ținute în frâu de existența unor suprafețe împădurite consistente.

Reîmpăduririle și perdelele de protecție, priorități pentru Romsilva

Pentru acest an, Romsilva și-a propus regenerarea a 12.615 ha, dintre care 7.935 ha prin regenerări naturale și 4.680 ha prin lucrări de împăduriri. De asemenea, vor fi realizate lucrări de completări în plantații pe 1.641 ha și lucrări de refacere a plantațiilor afectate de calamități pe 148 ha. Cea mai mare parte a acestor lucrări se vor derula în această primăvară, respectiv împăduriri pe 3.236 ha și regenerare naturală pe 5.890 ha. În total vor fi plantați peste 27 de milioane de puieți forestieri, pentru care Regia Națională a Pădurilor Romsilva a alocat un buget de investiții de 192,48 milioane de lei.

De altfel, în ultimii cinci ani Romsilva a regenerat 79.601 ha, plantând 170,59 milioane de puieți forestieri, cu o investiție cumulată de 593 milioane de lei. Separat de acestea, Romsilva mai are în plan și înființarea unor suprafețe însemnate de perdele forestiere pentru protecția drumurilor împotriva înzăpezirilor. Anul trecut, în care s-a realizat mai degrabă o pregătire și planificare a acțiunii, s-au realizat doar 33 ha de perdele, în lungul A2. Pentru această primăvară se dorește realizarea a încă 13 ha, care vor proteja 4,37 km din A2 în județul Constanța.

Totul face parte dintr-un proiect care vizează protecția a mai multe autostrăzi și drumuri naționale, în zonele cu risc de înzăpezire, pe o lungime de 198,3 km și pe o suprafață de 594,54 ha. 120,6 km aparțin autostrăzilor A1, A2 și A3, iar 77,7 km se află pe Centura București și pe drumurile naționale DN1, DN2, DN2B, DN3, DN4, DN7 și DN21, pe raza județelor Argeș, Dâmbovița, Ilfov, Giurgiu, Călărași, Ialomița, Constanța, Brăila, Buzău și Vrancea.

Proiecte frumoase...

Așa cum orice mare călătorie începe cu primul pas, și campania din acest an a început cu prima porțiune. Primă porțiune aflată pe marginea Autostrăzii Soarelui, în județul Constanța. Pe o lungime de 2.120 de metri s-a plantat o perdea forestieră de 6,3 ha, alcătuită din salcâmi, peri sălbatici, sălcioare, corcoduși și tufe de păducel.

Totul s-a făcut cum scrie la carte. Lopeți nou-nouțe, cizme de cauciuc și mănuși au fost puse la dispoziția voluntarilor, în marea majoritate elevi ai Liceului Teoretic din Murfatlar. Iar în fruntea voluntarilor s-au aflat ministrul Apelor și Pădurilor, Ioan Deneș, Daniel-Constantin Coroamă, secretar de stat în Ministerul Apelor și Pădurilor, Gheorghe Mihăilescu, directorul general al Romsilva, și Dumitru Jeacă, prefectul județului Constanța.

„Proiectul la a cărui realizare participăm astăzi există încă din 2002, când a fost adoptată legea pentru realizarea perdelelor forestiere pentru protecția căilor de comunicații. Din nefericire, realizarea nu a început decât anul trecut“, a arătat Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor. „Dorința noastră este ca plantarea acestor perdele forestiere să o facem cu oamenii, cu foștii proprietari ai terenurilor, lângă noi, și nu cu Poliția. Sigur că legea ne dă dreptul să facem aceste exproprieri, dar dorința noastră este ca oamenii să ne stea alături. Legea trebuie aplicată, însă nu numai în litera ei, ci și în spiritul ei. De aceea dorim ca exproprierile să se facă în urma unor discuții cu autoritățile publice și locale pentru că este vorba de a realiza un obiectiv de interes național“, a mai arătat ministrul.

...pornite cu stângul

Din nefericire, în teren lucrurile nu stau la fel de bine și de frumos ca în paginile proiectelor ministeriale. La acțiunea de împădurire au fost prezenți și foștii proprietari ai terenurilor pe care se va ridica perdeaua de protecție. Însă nu ca să fie în spatele ministrului, așa cum își dorește dl Ioan Deneș, ci ca să se plângă. Terenurile pe care le dețineau începeau de la gardul autostrăzii. Însă perdeaua de protecție începe de la 20 de metri de gardul autostrăzii. În spațiul dintre gard și vegetație specialiștii au prevăzut un spațiu în care să se adune zăpada. Spațiu care n-a mai fost expropriat. Așa se face că oamenii s-au pomenit cu o fâșie de teren lată de 20 de metri, cuprinsă între autostradă și viitoarea perdea de protecție, la care nici măcar nu au acces, darămite să o poată utiliza cumva! În schimb, au obligația de a plăti taxe și impozite pentru ea, chiar dacă pierd subvențiile APIA pe care le primeau până acum.

În plus, mai spun ei, despăgubirile primite pentru terenurile expropriate sunt de aproximativ 55% din valoarea de piață a terenurilor.

Oamenii au găsit și soluții: „În loc să ne despăgubească în bani, să ne dea terenuri la schimb. Primăria Murfatlar are în rezervă teren arabil, așa că ar fi cel mai în regulă să ne dea o suprafață echivalentă de teren“, consideră Ilie Ionescu, unul dintre cei afectați.

„Se spune că este vorba de un interes național. Dar nu e normal ca acest interes să se realizeze pe lacrimile și suferința unor oameni. Trebuie să existe un echilibru relativ între interesul public și mulțumirea fiecărui cetățean“, consideră o altă proprietară afectată.

„Când s-a gândit proiectul, acest aspect a fost scăpat din vedere. Acum am dispus ca la exproprierile ce urmează să se ia în calcul toată fâșia, de 50 de metri de la gardul autostrăzii“, a arătat, la rândul său, ministrul Deneș. „Vom găsi o soluție și pentru aceste situații. Ceea ce s-a întâmplat este o realitate, oamenii sunt în situația de a pierde subvențiile de la APIA. Am vorbit și cu dl Daea și, într-un timp foarte scurt, vom veni cu o soluție convenabilă. Una dintre variante ar fi să expropriem și fâșia rămasă. La urma urmei, pentru ca acele fâșii de protecție să crească trebuie să fie îngrijite de cetățeni, altfel nu au nicio șansă să ajungă la maturitate“, a conchis ministrul Apelor și Pădurilor.

Alexandru GRIGORIEV

Am avut cândva perdele forestiere de protecție...

Primul care a semnalizat necesitatea perdelelor de protecție în țara noastră a fost marele agronom și om politic Ion Ionescu de la Brad în 1866.

Pentru a fi mai convingător, în anii 1870-1872 a înființat pe terenul fermei sale de la Brad – Roman o plantație cu scopul de „a crea adumbriri contra vântului“. În anul 1880 au fost înființate perdele pentru fixarea nisipurilor în Oltenia și primele 20 ha de perdele în Ialomița.

Despre necesitatea și importanța perdelelor de protecție au început să se convingă și unii mari proprietari de moșii, astfel că în 1878-1881, în zona Mărculești – Ialomița, marele proprietar Stănculescu trece la înființarea acestora. În perioada 1877-1878, cu prilejul Războiului de Independență, Regele Carol I, participant la război, a fost cartiruit în comuna Poiana Mare – Dolj și a văzut întinse câmpii cu nisipuri, fiind interesat de fixarea acestora.

După război, a cerul guvernului să întreprindă asemenea măsuri și în 1882 a început împădurirea cu salcâm pe 38 de hectare. În anul 1924 se realizează perdele de protecție în zona Berteștii de Jos – Brăila. În perioada 1935-1944 se organizează acțiunea de plantare a perdelelor forestiere de protecție sub îndrumarea acad. Gheorghe Ionescu-Șișești, care în această perioadă a fost, în mai multe rânduri, ministru al Agriculturii. În această acțiune a fost sprijinit de un mare silvicultor, Marin Dracea.

În 1937 se plantează primele perdele de protecție, cu caracter experimental, la Schitu – Constanța, iar în 1938 se înființează Stațiunea Experimentală Forestieră „Dobrogea“ la Mangalia. Cu același scop, în 1946 se înființează Stațiunea Experimentală Silvică „Bărăganul“.

Sub conducerea Institutului de Cercetări Agronomice din România (ICAR) se înființează în perioada 1950-1954 rețele de perdele forestiere de protecție la Stațiunile Experimentale Agricole Valu lui Traian, Mărculești, Lovrin, Târgu Frumos, Studina, Câmpia Turzii ș.a.

În anul 1960 perdelele de protecție protejau un milion de hectare în Dobrogea și Bărăgan, iar în 1961 aveam 7.000 km perdele pentru protecția câmpului și 1.400 km perdele pentru protecția căilor de comunicație.

La jumătatea secolului al XX-lea se intensifică plantarea perdelelor forestiere de protecție care făceau parte din recomandările Complexului (DKV) Dokuceaev – Kestâcov – Viliams și răspundeau așa-numitului „Plan Stalinist de Transformarea Naturii“.

Eram elev în acea perioadă și toți elevii din țară participau la plantarea de puieți în diferite zone programate.

La Consfătuirea țăranilor și lucrătorilor din sectorul socialist al agriculturii de la Constanța din 1958 s-a hotărât sistarea plantărilor de perdele de protecție.

După 1962 și în special după 1964 se trece la defrișarea perdelelor forestiere de protecție pe considerentul că a fost invenția lui Stalin.

După 1989, așa cum s-a procedat cu toată averea României, au fost lichidate toate perdelele de protecție, inclusiv lizierele care protejau căile ferate și drumurile naționale, precum și masive întregi de pădure.

Parlamentul elaborează Legea nr. 289 din 2002 privind perdelele forestiere de protecție pentru Câmpia Română, Podișul Dobrogei, Câmpia Tisei, sudul Olteniei ș.a., iar în Legea Noului Cod Silvic din 2008 sunt prevăzute o serie de avantaje pentru proprietarii de teren pe care se înființează aceste perdele. Guvernul elaborează Ordonanța de Urgență nr. 38/2014, cu modificări la Legea nr. 289/2002. Tot în anul 2014 se elaborează „Programul Național pentru realizarea perdelelor de protecție pentru autostrăzi și drumuri naționale“.

Acum există legislație necesară, organele silvice dispun de puieți pentru plantarea perdelelor de protecție, sunt și promisiuni politice, dar se trece mai greu la acțiunea propriu-zisă.

Reamintim câteva avantaje ale acestor perdele:

– reduc viteza vântului cu 25-50% și transpirația plantelor cu 20%, deci se economisește apă;

– stăvilesc spulberarea zăpezii, menținând un strat gros de zăpadă pe tot câmpul și în special peste culturile de toamnă pe care le protejează (de exemplu, grâul sub un strat de 50 cm – plante vii 94% – producție 100%; grâul sub un strat de 6 cm – plante vii 68% – producție 61%);

– se previne eroziunea solului;

– perdelele ocupă doar 3-4% din teren și sporesc producția cu peste 35% (de exemplu, în Dobrogea, producția de grâu în 1956 a fost cu 60% mai mare, iar la porumb, în 1958, cu 55% mai mare decât în câmp fără perdele de protecție).

De menționat că în țară avem cca 7 mil. ha care necesită protecție, dintre care 4 mil. ha au tendințe spre deșertificare. Precizăm că avantajele unei perdele forestiere de protecție nu sunt vizibile și nu se materializează în scopuri de protecție decât în cadrul unei rețele de perdele (un caroiaj de perdele principale și secundare amplasate la o anumită distanță și orientate sub un anumit unghi față de direcția vântului dominant).

Prin urmare, este necesar un sistem național de perdele în rețele rectangulare. Ar fi de dorit ca în această primăvară să se treacă masiv la plantarea perdelelor forestiere de protecție.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 46-47

Perdelele de protecție și „centurile“ de coceni trebuie să revină în actualitate

Dacă prima jumătate a lunii ianuarie s-a caracterizat prin ninsori și viscole ce au schimbat în totalitate peisajul din Câmpia Bărăganului, fenomenele meteorologice din partea a doua au adus gerul, de parcă nu am fi fost pe malurile Borcei, Ialomiței, al lacurilor de la Strachina și Jilavele, ci la Întorsura Buzăului, la Reghin sau la Toplița. Deși zăpada nu a fost cantitativ prea mare, din cauza vântului care a spulberat-o, a făcut din Câmpia Română, Bărăgan și Dobrogea un tărâm înghețat.

Câmpul, pe mari întinderi, a fost „chelit“ de rafalele care au bătut zi și noapte cu viteze rar întâlnite, „plimbând“ zăpada către marginile satelor și transformând locuințele din aceste părți în uriașe căciuli albe, în care viața era marcată de fumul ce ieșea pe hornuri. Au fost zile și nopți când Autostrada A2, dar și drumurile naționale ce leagă câmpia de Moldova, Ardeal și orașele de pe malul Dunării și de la Marea Neagră au fost adevărate comunități ale lacrimilor și durerilor pe care le-au îndurat cei care au fost blocați în mijloacele de transport, fie că au fost terasiere sau feroviare. Pe Autostrada București-Constanța s-au înregistrat sute de autoturisme, autobuze și TIR-uri ce au rămas și 48 de ore imobilizate. În bătaia vântului ce urla ca o haită uriașă de lupi, mijloacele mecanice venite pentru deszăpezire lucrau efectiv în van. În câteva minute partea carosabilă curățată era imediat „inundată“ de zăpada viscolită. Vorba unuia dintre mecanicii de pe o freză ce acționa între Slobozia și Andrășești, care ne spunea: „Efectiv consumăm motorina în zadar atât timp cât pârjolul ăsta de viscol nu se potolește. Parcă am căra apă cu ciurul.“

Ca unul care trăiesc de mai bine de cinci decenii în Bărăgan, pot să afirm, în cunoștință de cauză, că au fost și înainte de ’90 ierni mult mai cumplite și, cu toate acestea, nu se înregistrau atâtea și atâtea disfuncționalități în activitatea de zi cu zi a așezărilor din Câmpia Bărăganului. După Revoluție sau după ce-a fost în decembrie '89, când am început să ne certăm frate cu frate, vecinii între ei, prietenii de ieri au devenit dușmanii de astăzi, evenimente ce anunțau parcă războiul româno-român pe care îl trăim de mai bine de un sfert de veac, au dispărut perdelele forestiere de protecție, toate căzând, una după alta, sub topoare și securi, sub drujbele și joagărele acționate de lozinca „să le dăm jos, că nu-s ale noastre“. Așa au ars lizierele din zonele de la ieșirea din Slobozia, pe drumurile ce duceau către Călărași, Constanța, Brăila, Buzău și București. În următoarele ierni, în care a fost un strop de ninsoare și puțin viscol, ialomițenii și cei care au fost în trecere prin aceste locuri în acele perioade s-au trezit blocați în sulurile de omăt ce au luat locul „perdelelor“ de la Oierie, ieșirea din Amara, la răspântia drumurilor către Traian, Smirna și Miloșești, unde șoselele au fost blocate de adevărați munți de zăpadă, în timp ce câmpul era negru „de supărare“. Dar să revenim la acest ianuarie, când sute și mii de mijloace de transport au rămas imobilizate, când zeci de trenuri au fost anulate sau au rămas blocate în nămeții așezați de-a curmezișul liniilor de cale ferată, producând suferințe și mari necazuri călătorilor greu puși la încercare. Totuși, la ieșire din Slobozia Nouă, pe șoseaua ce leagă reședința județului Ialomița de Brăila, am întâlnit și o minune. Într-adevăr o minune, căci gospodăriile de la marginea cartierului Slobozia Nouă, înfășate în nămeți, au rămas asemeni unor pui rebegiți, pe care i-a surprins gerurile cele mari, luându-le viața. De aici, în drum spre Iazu, pe o distanță de 12-14 km, pe partea stângă, câmpul, semănăturile înființate în toamnă se aflau sub plapuma de omăt, care nu a mai fost plimbat de la un orizont la altul al Bărăganului. Cum s-a produs această minune? Ne-o spune lizierele de salcâmi, care au fost plantate de inginerul I. Drăgulin, fermier al cărui nume are o vie rezonanță în agricultura acestei zone. El a făcut perdele de protecție din trei în trei kilometri, exact perpendiculare pe drumul național, în așa fel încât zăpada să nu fie spulberată și să blocheze șoseaua. Aici a intervenit și experiența sa de zeci de ani de muncă în câmpie, de om care cunoaște cum bat vânturile și cum trebuie protejate semănăturile. Dacă satul Iazu părea amorțit, într-o nemișcare pricinuită de ger, la ieșire către Brăila am putut să ne convingem de o altă „inițiativă“ menită să pună stavilă înzăpezirii șoselei. Fermierii care au terenurile agricole vecine cu drumul național au însămânțat în ultimii ani la 15-20 de metri de marginea șoselei o „centură“ de 25-30 de rânduri de porumb, pe care, după ce au recoltat știuleții, au lăsat cocenii netăiați. Cât a fost viscolul de puternic, șoseaua de la Iazu și până aproape de Bărăgan a putut fi circulată, dar ce folos că acolo unde ciocanii, cum li se spune cocenilor în această zonă, fiind tăiați în toamnă și suprafața arată, sulurile de zăpadă de pe drum au făcut adevărate bariere în calea autovehiculelor?!

Experiența lizierelor, dar și a centurilor de coceni lăsați netăiați trebuie validată și preluată de ceilalți fermieri care au suprafețe de teren în aceste zone.

Mihai VIŞOIU

Revista Lumea Satului nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 24-26

Avem perdele forestiere realizate în proporție de 0,45%

În 2014, prin OUG nr. 38 de modificare a Legii 289/2002, Guvernul României a aprobat Programul național de realizare a perdelelor forestiere pentru protecția autostrăzilor și a drumurilor naționale. Fără a fixa un orizont de timp pentru plantare, programul prevede înființarea, în 33 de județe, a 5.257 ha de perdele, care să protejeze 1.752 km de căi rutiere. Cele mai mari investiții vizează județele Călărași (162 km de drum, 488 ha de perdele) și Teleorman (125 km de drumuri, 375 ha de perdele).

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și structurile sale teritoriale au calitatea de autoritate contractantă, fondurile fiind asigurate de la bugetul statului, în limita sumelor anuale aprobate cu această destinație și derulate prin Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP).

23,69 ha plantate, dintr-un program de 5.257 ha

Până în clipa de față au fost realizate perdele de protecție pe o suprafață de 23,69 ha (0,45% din totalul programului) corespunzătoare tronsonului Autostrăzii A2 dintre Cernavodă și Fetești, care vor proteja împotriva înzăpezirilor 11 km de magistrală, pe ambele sensuri. Plantarea s-a efectuat în toamna anului 2014 pe un teren trecut din proprietatea publică a statului și administrarea Agenției Domeniilor Statului în fondul forestier proprietate publică a statului și în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva. Probabil din acest motiv a existat mai multă operativitate. În rest, este nevoie de procedura mai greoaie a exproprierilor.

Din datele furnizate de Romsilva, prin Direcția de Comunicare a MMAP, în afară de suprafața plantată pe A2 sunt elaborate documentații tehnice pentru încă 39,71 ha de perdele (0,75%): 31,81 ha pe Autostrada A1 București – Pitești, în dreptul localităților Dragomirești Vale (Ilfov), Vânătorii Mici, Joița (Giurgiu), Corbii Mari, Uliești (Dâmbovița) și Rătești (Argeș); 8,53 ha pe Autostrada A2 București – Constanța, pe segmentul dintre Cernavodă și Fetești.

Pentru această suprafață, acolo unde proprietarii nu și-au dat acordul în vederea înființării perdelelor pe terenurile deținute, Regia Națională a Pădurilor-Romsilva a demarat procedurile de expropriere. Lucrările de plantare vor fi realizate în 2016, dacă exproprierilor vor fi efectuate.

Structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspund de silvicultură au încheiat, în anul 2015, contracte de servicii pentru elaborarea documentațiilor tehnico-economice aferente suprafeței totale de 685 ha (13,02% din total program) perdele forestiere de protecție a căilor de comunicații. După avizarea acestor studii se va solicita proprietarilor acordul în vederea înființării perdelelor și, în funcție de răspunsul acestora, se vor demara fie procedurile de expropriere, fie achiziția lucrărilor.

Dintr-un raport al MMAP aflăm că, între anii 1990 și 2013, Romsilva a mai plantat 2.036 ha de perdele forestiere, fără a se specifica însă câte dintre acestea sunt pentru protecția drumurilor/căilor ferate și câte pentru culturile agricole. Cele mai mari suprafețe au fost înființate în județele Vrancea, Buzău, Constanța, Ialomița, Ilfov, Dâmbovița, Olt, Dolj și Timiș.

Amenajări forestiere în câmp: planuri multe, realizări minime

Vorbind despre perdelele de protecție a culturilor agricole, nu se mai știe, în prezent, câte din vechile amenajări se mai păstrează astăzi după distrugerile și sustragerile de material lemnos din anii 1990-2002. Știm doar că Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), cu toate cele șase subunități ale sale, a elaborat, în 2005 și 2006, documentații privind înființarea / reabilitarea unor perdele pentru 15.500 ha în județele Dolj, Teleorman, Olt și Mehedinți și trei studii de amplasament pentru județele Constanța (3.800 ha), Tulcea (1.157 ha) și Ilfov (241 ha).

Eficiența amenajamentelor silvice (lupta contra secetei și a altor adversități legate de climă și relief, prevenirea și combaterea proceselor de degradare a solului, protejarea și dezvoltarea fondului natural de entomofagi etc.) a fost prezentată de ing. Gheorghe Albu din Constanța, fost secretar de stat în MADR, cel care se numără printre puținii fermieri din România care au realizat, pe cheltuială proprie, perdele de protecție pe terenurile pe care le cultivă.

Scurt istoric al protecției culturilor și al drumurilor prin perdele forestiere

– 1880: s-au înființat primele 20 ha de perdele de protecție în actualul județ Ialomița;

– 1884: a început activitatea de fixare a nisipurilor cu perdele de protecție din salcâm la Piscul Vechi, în sudul Olteniei;

– 1890/1895: s-au fixat, pentru prima dată în România, circa 3.000 hectare de nisipuri mobile și semimobile, cu puiet de salcâm;

– 1906: se fac studii aprofundate pe 1.000 ha plantate în perdele de tip rețea la Dâlga (Călărași), Mărculești (Ialomița), Râmnicelu (Buzău), Poarta Albă, Ciocârlia (Constanța) și Zorleni (Vaslui);

– 1947/1960: s-au mai plantat 5.000 ha de perdele forestiere de protecție în Dobrogea (Valul lui Traian – Constanța), Băragan (Chișcani – Brăila, Jegălia – Călărași, Mărculești – Ialomița, Moara Domnească – Ilfov) și sudul Olteniei și s-au înființat stațiunile experimentale silvice Bărăgan și Dobrogea.

– 1961: acțiunea de instalare a perdelelor a fost abandonată, fiind defrișate o mare parte dintre suprafețe, chiar și cele constituite cu rol experimental;

– 1970: se reia plantarea perdelelor pe nisipurile din sudul Olteniei, în amenajările complexe hidroameliorative Sadova – Corabia, Calafat - Ciuperceni și Bistreț – Dunăreni;

– 1990: mai multe perdele de protecție a nisipurilor/solurilor nisipoase din sudul Olteniei și de protejare a căilor de comunicație au fost distruse;

– 2000: s-a elaborat „Strategia Națională și programul de acțiuni privind combaterea deșertificării, degradării terenurilor și secetei“;

– 2002: a fost publicată Legea nr. 289 privind perdelele forestiere de protecție a căilor rutiere și a zonelor supuse deșertificării;

– 2014: s-a aprobat Programul național de realizare a perdelelor forestiere pentru protecția autostrăzilor și drumurilor naționale (n.n. – sursă ASAS).

Maria BOGDAN

Abonează-te la acest feed RSS