Lumea satului 750x100

Valeriu Steriu: Cum se văd problemele agriculturii dinspre Parlament

Legislația clară, coerentă și previzibilă ar rezolva multe dintre problemele agriculturii autohtone, iar fermierii ar putea să-și întocmească liniștiți business planul pe termen mediu și lung.

Atunci când se discută o lege în Parlament, soluțiile sunt date de fermieri pentru că doar ei au imaginea de ansamblu. Un politician care știe doar management politic fără să fi avut contact cu mediul privat nu ar putea avea toată imaginea de ansamblu. De aceea, de multe ori, anumite prevederi legislative și, mai ales, ambiguitatea și impredictibilitatea lovesc fermierul la fel de puternic ca o secetă cruntă, un îngheț, o grindină etc.

Pentru a se ajunge la o formă ideală, care să ajute în mod concret, este nevoie și de o foarte  bună comunicare între toți cei implicați. Nu este suficientă doar cunoașterea legii sau scrierea unor articole bune, ci și modul în care este înțeleasă de toți cei implicați. De aceea este atâta nevoie de o bună comunicare, fără bariere, între membrii Comisiei de Agricultură și fermieri. Nu este ușor, având în vedere că, de multe ori, există bariere de comunicare chiar și între membrii aceluiași partid politic. Orice întârziere a legii poate avea efecte dramatice asupra oricărui domeniu, dar mai ales în agricultură unde există nenumărați factori care pot lovi grav o afacere: calamități, lipsa forței de muncă, a banilor etc.

De pildă, una dintre cele mai importante și urgente legi este cea a terenurilor agricole, un act normativ ce stă la „dospit“ de mai bine de un an. În timp ce terenurile agricole mai au de așteptat până a se vedea exact ale cui sunt, a fost totuși adoptată legea care reglementează schema de sprijin pentru fermierii afectați de seceta din ultimul an.

„Schema de sprijin pentru fermierii afectați de secetă este un model care a mai funcționat și în anii 2000, înainte de aderarea României la Uniunea Europeană. Este singura soluție pentru a veni în ajutorul fermierilor. Peste un milion de hectare sunt afectate de secetă în proporție de 100%, iar fermierii au cheltuit între 1.500 și 3.000 de lei pentru înființarea unei culturi“, ne-a explicat Valeriu Steriu, membru al Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților.

De altfel, parlamentarul vorbește nu doar ca om politic, ci și în calitate de fost fermier și specialist în economie agrară.

Legea reglementează și amânarea ratelor pentru fermieri

Mai mult decât atât, actul normativ recent adoptat prevede și amânarea ratelor pentru fermieri.

Astfel, dacă debitorul solicită, plata ratelor se poate amâna cu până la 18 luni. Maturitatea creditului se prelungește, fără ca fermierul să fie nevoit să achite costuri suplimentare.

Practic, valoarea ratelor rămâne la fel, doar că se plătesc mai târziu. Această măsură se acordă doar celor care au împrumutat bani din bancă și sunt afectați direct sau indirect de fenomene meteorologice nefavorabile. În argumentarea amendamentului privind amânarea ratelor se precizează că, „prin compromiterea totală sau parțială a culturilor ce se recoltează în perioada iunie-iulie și neîncasarea sumelor aferente acestor producții, este periclitată înființarea noilor culturi care se însămânțează în aceeași perioadă cu recoltarea culturilor de floarea-soarelui și porumb, tocmai de aceea este necesară prelungirea maturității finanțărilor cu o perioadă ce depășește 12 luni. Fenomenul de secetă cuprinde mai multe perioade, după cum urmează: perioada de recoltat, însămânțare – înființarea de noi culturi, eventual depozitare, conservare și comercializare și abia în final înregistrare venituri“.

De ce „bancherii iubesc fermierii“

„Bancherii iubesc fermierii și sunt dispuși să le acorde anumite facilități pentru că sunt clienți care le asigură venituri mici, dar sigure; nu se poate pune problema pentru neplată. Este nevoie doar de un cadru legislativ pentru ca întreaga procedură de preluare a ratelor să fie clară. Și aceasta este baza legislativă“, a mai spus deputatul Valeriu Steriu.

Schema se aplică în toată țara și se adresează tuturor fermierilor, fie că și-au asigurat sau nu culturile. Și, din păcate, nu stăm bine la capitolul acesta și din cauză că fermierii nu sunt încurajați să încheie polițe de asigurare, preferând să riște. Motivele sunt multe. „În primul rând, costurile sunt prea mari, iar facilitățile prea mici. Și atunci fermierii preferă să riște, să meargă spre o agricultură la risc, mai ales că natura este plină de surprize. Au fost trei ani impecabili în care a plouat la ceas și recoltele s-au dus la un nivel de necrezut. Dar iată că a venit al patrulea an și seceta face ravagii în anumite zone“, a mai detaliat Valeriu Steriu.

Cum ar putea fi încurajați fermierii să se asigure?

Singura soluție este aceea de a porni un fond mutual de asigurare care să fie valabil nu doar pentru calamități cauzate de secetă și de alte fenomene meteo, dar și pentru bolile care ar putea apărea la animale.

De altfel, o astfel de măsură este solicitată și de Uniunea Europeană. „O soluție în care fermierul, statul român și Uniunea Europeană contribuie cu câte o treime fiecare este nu doar bună, ci și modalitatea văzută de Uniune“, a precizat deputatul.

Pe de altă parte, au fost și cazuri când asigurătorii au oprit subscrierea polițelor pentru domeniul agricol. Anul trecut, de exemplu, căderile de grindină și ploile abundente au fost motive suficient de puternice pentru ca unele companii de asigurări să-și anunțe brokerii că își restrâng temporar activitatea.

În funcție de previziunile meteorologice anunțate de ANM, companiile de asigurări au mai încetat preluarea de riscuri și în alți ani.

Totodată, asigurătorii au tot atras atenția în ultimii ani că se pierd sume importante alocate de Uniunea Europeană din cauza neasigurării împotriva riscurilor din agricultură.

Încă de acum 4-5 ani, companiile de asigurări cereau autorităților să modifice legislația astfel încât asigurările să fie subvenționate, după modelul unor țări ca Franța, Italia, Ungaria sau Croația.

La nivelul Uniunii sunt fonduri care se acordă pentru acoperirea riscurilor în agricultură prin Politica Agricolă Comună (PAC) 2014-2020. Aceste fonduri pot fi accesate prin subvenția primei de asigurare a culturilor, animalelor și plantelor; prin fonduri mutuale ce acoperă atât fenomenele meteo nefavorabile, bolile plantelor și ale animalelor, diferite incidente de mediu, dăunători, precum și ca instrument de stabilizare a veniturilor sub forma unor contribuții financiare la fonduri mutuale, ce acordă compensații fermierilor pentru o scădere drastică a veniturilor.

Simona Nicole DAVID

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Albina românească, lipsită de protecție

În luna decembrie 2018, la Parlamentul României, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice a luat în discuție conținutul Legii zootehniei privind apicultura.

În proiectul de lege amintit singurele referiri exprese la apicultură erau la art. 41 lit. r care prevedea ca reprezentând contravenție: „introducerea pe teritoriul României de material biologic apicol fără autorizație conform legislației în vigoare“ și la alin. 2 sancțiunea prevăzută la contravenția arătată mai sus: „d) cu amendă de la 30.000 lei la 40.000 lei, faptele prevăzute la lit. r) ...“

Discuția a avut loc în prezența reprezentanților Ministerului Agriculturii, Agenției Naționale pentru Zootehnie, Asociației Crescătorilor de Albine din România, Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Apicultură și reprezentanți declarați ai unor forme asociative apicole.

La început, președintele comisiei a arătat că, având în vedere că există o lege a apiculturii în vigoare, se va stabili dacă este sau nu oportun ca Legea zootehniei să mai facă referire la probleme apicole sau acestea trebuie excluse din lege.

Fiind prezent la această întâlnire, am precizat că marți, 23 ianuarie 2018, s-a dezbătut în Comisia de agricultură din Parlamentul European un raport referitor la perspective și provocări pentru sectorul apicol din UE în care, printre altele, „invită statele membre și regiunile să utilizeze toate mijloacele posibile pentru a proteja varietățile de albine locale și regionale de răspândirea nedorită a varietăților străine naturalizate sau invazive în UE“.

De asemenea, am adus argumente pentru necesitatea protejării rasei de albine românești Apis mellifera carpatica, menționând că actualmente apicultura românească se confruntă cu o adevărată emulație a unor apicultori români care doresc să încerce să lucreze și cu alte rase de albine. Speranța lor este, în primul rând, să obțină recolte de produse apicole mai mari.

Trăgând o concluzie a celor arătate mai sus și datorită faptului că prevederile Legii apicul­turii nu sunt prea adecvate și suficiente pentru protecția rasei de albine românești, am cerut să fie excluse prevederile din Legea zootehniei privind apicultura.

În continuare a luat cuvântul Irinei Ioan Marin, consilier județean în județul Dolj din partea PNL, ca împuternicit al grupului Jurnalul apicultorului, care a susținut că reprezintă interesele a peste 25.000 de apicultori și ale Federației Apicole ROMAPIS. Acesta a susținut exclu­derea albinei din Legea zootehniei, având în vedere că există și Legea apiculturii. Demersul acestuia a fost susținut de 5-6 deputați (dintre care unul de la UMDR).

Pe final au luat cuvântul directorul general al ANZ Lelior IACOB, directorul științific al I.C.D-A. Adrian Siceanu, vicepreședintele ACA Răzvan Coman, directoarea ANZ Maria Gherghiță și ministrul secretar de stat Sorin Roșu Mareș, care în corpore au susținut rămânerea în conținutul Legii zootehniei a referirilor la apicultură.

La sfârșit, după mai puțin de o oră, problema s-a supus la vot și cu o majoritate, cu un vot împotrivă și două abțineri, s-a votat pentru excluderea albinei din Legea zootehniei.

Se pare că majoritatea deputaților din Comisia pentru agricultură nu au înțeles scopurile acestui demers și implicațiile lăsării albinei românești fără protecție. După cum au decurs discuțiile, se pare că excluderea albinei din Legea zootehniei era deja hotărâtă înainte de începerea ședinței prin lobby-ul exercitat de Irinei Ioan Marin asupra unor membri ai comisiei și chiar asupra președintelui acesteia, deputatul Stănescu Alexandru.

Poate ar fi trebuit ca unii apicultori să se ferească să întineze albina aducând-o în politică, acțiune care este detestabilă.

Se vrea un moment de respiro pentru cei care importă, produc și distribuie unor apicultori români, mătci, roiuri și/sau familii de albine din alte rase sau cu hibrizi fără a putea fi sancționați de organele în drept.

Singura prevedere în Legea apiculturii privind protecția albinei românești este la art. 4, lit. h) „păstrarea și selecția purității albinei autohtone (Apis mellifera carpatica) și simultan folosind mătci provenind din stupinele de elită și multiplicare“. Textul este superflu pentru protecția rasei românești.

Totodată, în sprijinul afirmației că excluderea albinei din Legea zootehniei era prestabilită, vine și faptul că, deși în afară de părerile pentru excludere ale tuturor deputaților membri ai comisiei care au luat cuvântul și a dlui Irinei Ioan Marin, toți ceilalți vorbitori: reprezentanții Ministerului Agriculturii, Agenției Naționale pentru Zootehnie, Asociației Crescătorilor de Albine din România și Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură, au susținut argumentat rămânerea albinei și în Legea zootehniei, totuși a fost scoasă din această lege.

Afirmația președintelui al comisiei „că protecția rasei de albine românești se va face prin Legea apiculturii“ nu este viabilă deoarece, conform afirmațiilor dnei director al Direcției Patrimoniu Genetic ANZ Maria Gheorghiță, până la modificarea în acest sens a Legii apiculturii, datorită continuării introducerii și producerii de noi rase și metiși pe teritoriul României, rasa noastră autohtonă va fi impurificată ireversibil.

Este știut că actualmente, venind în întâmpinarea dorințelor unor apicultori de a obține recolte de miere rapide, o serie de comercianți de regine, autorizați sau nu, fac oferte de vânzare de regine din diferite rase de albine și hibrizi. Printre aceste oferte predomină ofertele cu hibridul Buckfast și rasele carnica – Apis mellifera carnica, italiană – Apis mellifera lingustica, caucaziană – Apis mellifera caucasica.

Din păcate, rasele străine în condițiile țării noastre nu pot depăși din punctul de vedere al calităților rasa românească Apis mellifera carpatica. Aceasta, trăind din generație în generație, de mii de ani, în condițiile de climă și floră caracteristice țării noastre, ca rezultat al selecției naturale, este cea mai bine adaptată acestor condiții, deci trebuie să ne orientăm numai pentru creșterea, înmulțirea și îmbunătățirea albinei noastre locale, Apis mellifera carpatica.

Așa stând situația cu protecția rasei de albine românești, trebuie să considerăm „că am pierdut o bătălie și nu războiul“ și ca atare să ne mobilizăm noi, apicultorii, organele răspunzătoare în domeniu ale statului, respectiv Ministerul Agriculturii prin ANZ și Institutul Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură, astfel încât să se realizeze o lege a apiculturii care să protejeze fără ambiguități puritatea rasei albinei românești.

Acum, după dispariția referirilor la apicultură din Legea zootehniei, trebuie să recunoaștem că legislația românească este printre cele mai permisive din Uniunea Europeană, în contextul în care nu se face o verificare riguroasă a importurilor de albine atât timp cât ele respectă legislația comunitară.

Aici trebuie arătat că alte state – Franța, Italia, Germania și altele din zona iberică, care au avut și ele libertate – s-au trezit la realitate când au rămas fără rasa autohtonă națională.

Astfel, albinele melifere din zona iberică, deși natural adaptate și rezistente la mediul în care s-au format, au fost tot timpul recunoscute ca foarte dificil de administrat din cauza agresivității și, pentru a diminua acest caracter nedorit, în zonă au fost sistematic importate diferite rase de albine. Dar se știe că, prin împerecheri libere, caracterele bune se pierd și sunt înlocuite de fondul genetic ancestral al zonei, care este metisat și nu este înlocuit decât parțial de gene de import.

De asemenea, se semnalează că, în ultimii ani, în sudul Germaniei, hibridul Buckfast a atins 30-50% din efectivul de familii de albine și hibridarea practicată s-a dovedit o parazitare a rasei locale deoarece s-a remarcat că, prin utilizarea diferențelor genetice dintre două rase, se ajunge la degradarea ireversibilă a bazei genetice a acestora.

O acțiune benefică, în scopul protejării rasei autohtone, a luat Slovenia care a interzis complet rasele și hibrizii străini, iar CE nu a avut nimic de obiectat cu privire la această decizie.

În final, trebuie spus că organele statului român, prin Ministerul Agriculturii și implicit prin Agenția Națională pentru Zootehnie, în acțiunea de asigurare și păstrarea a purității rasei albinei românești, în afară de reglementări – pe hârtie, ar trebui să se implice material, subvenționând integral anumite analize și tratamente specifice, determinări ADN. Tot în acest scop ar trebui să sprijine asociațiile apicole care organizează stații izolate de împerechere a reginelor și care au stații de testare și selectare pentru reginele din rasa românească.

Ar fi bine ca specialiștii, care trebuie să recunoaștem sunt buni, talentați și motivați de pasiune, în loc să cocheteze cu studierea mijloacelor și tertipurilor utilizării altor rase pe teritoriul României, să militeze pentru ameliorarea și revigorarea rasei românești Apis mellifera carpatica.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Tabără, Fuia şi Rădulescu, rămaşi fără portofolii de parlamentar

Alegerile parlamentare din decembrie 2012 nu doar că au schimbat eşichierul politic din Romînia, ci au produs şi mari surprize, ba chiar neplăcute pentru unii foşti parlamentari care nu se mai bucură de susţinerea alegătorilor. Pe lista marilor perdanţi se numără foştii miniştri ai Agriculturii Valeriu Tabără şi Stelian Fuia, dar şi Adrian Rădulescu, fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Ioana GUŢE

Abonează-te la acest feed RSS