Adama 04 mai 2020
update 25 May 2020

Awassi RO, cea mai performantă populaţie locală de ovine pentru lapte

S.C.D.C.O.C. Secuieni - Bacău

După o muncă susţinută de 30 de ani, colectivul de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor, județul  a reuşit să obţină cea mai performantă populaţie de oi pentru producţia de lapte. Populaţia nou creată a fost formată prin utilizarea la reproducţie a celor mai bune femele aparţinând rasei Ţigaie – varietatea ruginie şi a berbecilor aparţinând rasei Awassi. Directorul S.C.D.O.C. Secuieni, Costică Cristian, ne-a oferit mai multe detalii cu privire la acest program de ameliorare genetică.

Berbec de rasă Awassi & Femelă de rasă Ţigaie ruginie

Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Secuieni – Bacău a fost înfiinţată în anul 1981, având ca obiective ameliorarea ovinelor şi caprinelor crescute şi exploatate în zona de podiş a Moldovei, precum şi elaborarea tehnologiilor de creştere, adaptate condiţiilor existente în arealul de influenţă. De-a lungul celor peste 38 de ani de activitate, S.C.D.C.O.C. Secuieni- Bacău a realizat studii, cercetări şi tehnologii de creştere şi exploatare a ovinelor. Astfel, după o muncă susţinută, colectivul unităţii a reuşit selecţia unui nucleu valoros de ovine din rasa Ţigaie – varietatea ruginie, nucleu ce participă la programul naţional de conservare a populaţiilor aflate în status de risc, menţionează Costică Cristian, directorul S.C.D.C.O.C. Secuieni. „Printre realizări mai putem menţiona crearea unei populaţii locale de ovine, specializată pentru producţia de lapte. Populaţia nou creată a fost formată prin utilizarea la reproducţie a celor mai bune femele aparţinând rasei Awassi. Încrucişările de absorbţie practicate alături de evitarea consangvinizării au dus la apariţia acestei populaţii de ovine cu performanţe bune privind producţia de lapte“, punctează directorul instituţiei.

Caracteristicile noii populaţii de lapte Bacău

Formatul corporal al oilor din noua populaţie este specific raselor care se caracterizează prin producţii ridicate de lapte. Sunt animale vioaie, se deplasează uşor şi fără mare efort pe terenuri accidentate sau pe cele situate în pantă, dovedind că dispun de un foarte bun echilibru fiziologic, mai precizează directorul staţiunii de la Secuieni. „Constituţia oilor din noua populaţie este robustă (la aproximativ 78%) sau într-o proporţie mai redusă şi robustă-fină, osatură, compactă, membre puternice şi ongloane pigmentate. Culoarea este compusă, de tip alb neuniform. Jarul situat pe cap şi pe membre are culoarea maro de nuanţe diferite, însă, la majoritatea indivizilor, apar şi unele particularităţi de culoare, preponderent pe linia de profil a capului şi pe bot apar şi fibre albe.

awasi 2

La naştere mieii prezintă culoarea maro de nuanţe diferite, cu unele zone mai depigmentate pe trunchi sau cap, însă concomitent de avansarea în vârstă, învelişul pilos se depigmentează şi devine alb. Coarnele sunt prezente la masculii în proporţie de peste 90%, fiind deschise la culoare, au dimensiuni şi forme diferite, dispuse în spirale regulate, preponderent incomplete, cu vârful orientat către exterior. Femelele sunt ciute, rar apar coarne la acest sex şi atunci când se regăsesc au o dezvoltare rudimentară“, a  descris populaţia locală de ovine, directorul S.C.D.C.O.C. Secuieni, Costică Cristian.

Totodată indivizii dispun de o constituţie robustă, forme corporale relative largi, fără defecte de exterior şi indicatori de reproducţie cu valori ridicate. Glanda mamară are o dezvoltare foarte bună, susţinând producerea unei cantităţi mai mari de lapte, iar spinarea şi şalele sunt înguste cu o tendinţă de lărgire spre trenul posterior, permiţând o bună dezvoltare a maselor musculare.

Beatrice Alexandra MODIGA

Awassi, rasa pentru lapte recomandată fermelor de șes

Tot mai mulți fermieri din țara noastră optează pentru creșterea ovinelor pentru lapte, iar în prezent există numeroase rase dintre care pot alege pentru a-și asigura producția zilnică scontată. Una dintre acestea este Awassi, o rasă care, deși este recomandată și pentru carne, producția de lapte de aproximativ 300 de litri în 250 de zile de lactație face ca acesta să fie principalul motiv pentru care ovinele se regăsesc și în fermele de la noi.

Istoric și specific

Awassi este una dintre cele mai vechi rase de ovine, iar astăzi se regăsește cu precădere în țări precum Israel, Siria, Iordania, Iran, Irak și Arabia Saudită, dar și în Europa în țările din bazinul Mării Mediterane - Spania, Franța, Italia, Grecia sau Albania. În țara noastră este întâlnită în special în fermele din zona de câmpie deoarece nu tolerează clima rece și umedă.

Ovinele Awassi s-au format într-o perioadă mai lungă, în zonele de semideșert, motiv pentru care se adaptează foarte bine în ariile în care climatul este mai secetos. Corpul oilor este îngust și lung, coada lată, iar la baza ei are o cantitate de grăsime ce poate atinge câteva kilograme, asemeni rasei Karakul. Capul este îngust și lunguieț, iar urechile sunt mari și atârnă, iar berbecii au coarnele bine dezvoltate. Greutatea femelelor este cuprinsă între 55-65 kg, iar a berbecilor poate ajunge și la 110 kg. Lâna este groasă, dar neuniformă, dispusă în șuvițe de 36-38 microni, iar culorile pot varia de la alb la nuanțe de maro și chiar negru. Deoarece corpul nu este uniform acoperit cu lână, cantitatea obținută la tundere este de aproximativ 2 kg la oi și 3 kg la berbeci.

awasi oi a

Producția medie de lapte obținută este de 200-300 litri în 200-250 zile de lactație și are coeficientul de grăsime cuprins între 5,5-6,5%. În țara de origine, Israel, la ovinele obținute prin selecție controlată și care beneficiază de pășuni îngrijite s-au înregistrat și producții de peste 500 de litri, iar recordul a depășit 1.000 de litri.

S-a constat faptul că rasa dispune de caracteristici fiziologice puternice, deci rezistența la boli și paraziți este una ridicată. Chiar și în condițiile unor deplasări pe distanțe lungi între pășuni, ovinele s-au dovedit a nu prezenta probleme speciale. Se adaptează ușor în alte medii de creștere, însă singura condiție de care au nevoie pentru o bună dezvoltare și apoi o bună producție de lapte este temperatura, care nu trebuie să fie prea scăzută. De asemenea, fiind o rasă ce provine din zone cu temperaturi mai ridicate, Awassi valorifică foarte bine și pășunile mai uscate, cum de multe ori, din cauza secetei, s-au constat a fi și în zonele de câmpie din țara noastră. Astfel, datorită potențialului ridicat de producere a laptelui chiar și în condiții dificile, ovinele au fost adesea selecționate pentru încrucișări cu rase asiatice, europene sau afri­cane, motiv pentru care a devenit a doua cea mai cunoscută rasă de oi de lapte după Friesian de Est sau Friză.

Încrucișare cu rase autohtone

În țara noastră, ovinele Awassi au fost importate în special pentru realizarea de hibrizi cu rasele locale, iar procesele de încrucișare s-au desfășurat în special în stațiunile de creștere a ovinelor de la Bacău și Rușețu. În toate variantele s-a constat o creștere semnificativă a producției de lapte, iar cei mai reușiți hibrizi au fost obținuți în urma încrucișărilor cu rasele Țigaie, Merinos de Transilvania sau Țurcană Albă.

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 38

Ce alegem, ovine de carne sau lapte?

La fiecare ediție a unui târg important prezentăm noutățile pentru cei care poate nu au ajuns să viziteze standurile expozanților sau pur și simplu pentru a afla noile tendințe din piață. Dacă în numărul trecut am vorbit de noutățile din domeniul utilajelor agricole de la Agromalim – Arad, de data aceasta merită să vorbim de sectorul zootehnic.

Gazde în incursiunea mea printre boxele cu ovine prezente la târg au fost domnii Nicolae Cioranu, președintele Asociației Crescătorilor de Ovine „Păstorul Crișana“, și Marcel Andrei, președintele Sindicatelor Naționale care m-au asigurat că cei mai mulți dintre oieri au înțeles care este rețeta succesului: alegerea unei singure direcții – carne sau lapte. În această idee s-a făcut și alegerea raselor şi împărţirea pe boxe a ovinelor prezente la Agromalim.

Cele 27 de padocuri au găzduit pe timpul manifestării atât rase autohtone, cât și hibrizi și rase de import. Dacă ne referim la rasele autohtone trebuie să amintim de mioarele din rasa Țurcană cu varietatea Bucălaie, Oacheșă, Bălă, rasa Țigaie din zona Socodorului, exemplarele de Cap negru de Teleorman. La acestea s-au adăugat rasele ajunse de curând pe plaiurile mioritice precum Țigaia Safork, rasa de lapte Sardă adusă de un crescător tocmai din Sardinia și rasa Lacone. Exemplare deosebite, cu caractere specifice rasei aduse de 22 de fermieri pentru a putea fi admirate mai ales de crescătorii de ovine.

Vizita la standul raselor specializate pe lapte ne-a adus aproape de Dumitru Apetrei, cel care a venit la această ediție Agromalim cu câteva exemplare aduse tocmai din Sicilia. Deși are acasă 1.400 de animale, anul trecut a făcut investiții serioase achiziționând 200 de oi și 100 de mieluțe din rasa Sardă, o rasă specializată pe lapte. „Am acasă Țigaie, dar am vrut și rasa asta italienească pentru că produce 3 litri de lapte pe zi sau chiar mai mult, în funcție de hrana pe care o primesc. Nu sunt deloc pretențioase, vara merg la pășunat, în rest la dăm trifoi, porumb. Singurul dezavantaj este că nu rezistă la frig“, spune proprietarul oilor aduse din Sicilia. Iată deci o rasă specializată, dedicată, care dă o producție bună de lapte, o idee pentru cei care aleg această direcție, cu mențiunea că un exemplar adus acasă ajunge să coste 250-270 de euro.

O altă rasă de lapte care mi-a atras atenția a fost rasa Lacone originară din Franța și o alta din țările arabe numită Avasi, care seamănă ca și conformație cu oile românești Caracul, cu coada lăsată.

Nu au lipsit Țurcanele din varietatea Rațcă, oile cu coarne tip tirbușon aparținând bătrânului oier Ioan Pau familiarizate cu vizitele pe la târguri.

În ceea ce privește rasele de carne aș putea spune că au dominat exemplarele de Cap negru german, proprietatea domnului Nicolea Cioranu, care a motivat decizia lui de a merge pe direcția oi de carne astfel: „Fermierii și-au dat seama că trebuie să schimbe ceva în activitatea lor, să se specializeze pe carne sau pe lapte. Eu merg în două variante: Țurcană – în rasă curată și Țurcană în hibridare cu Cap negru german. Am ales această hibridare pentru că trebuie să perfecționăm carcasa.“ Tot ce se produce în ferma dumnealui se vinde în viu la 8-9 lei/km către țările arabe, nu rămâne nimic pentru reproducție. În prezent, efectivul numără 1.300 de oi matcă, 200 tineret și berbecii reproducători.

Trăgând linie în urma vizitei la Agromalim aș spune că în sectorul ovin nu mai este derută, oierii știu ce vor și au luat și măsuri în acest sens. Toate bune și frumoase dacă și vremea va ține cu fermierii puși la grea încercare atunci când vine vorba de furajare. Vorba domnului Nicolea Cioranu care, din cauza secetei, a pierdut 2 coase la lucernă, iar acum se roagă la Dumnezeu să nu dea o iarnă grea.

Patricia Alexandra POP

Abonează-te la acest feed RSS